Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

Gradinita

Poezii si cantece

TRATAREA DIFERENTIATA – SOLUTIE OPTIMA PENTRU INTEGRAREA CU SUCCES IN ACTIVITATEA SCOLARA

Gradinita

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PROIECT TEMATIC - Toamna se numara bobocii - BOGATIILE TOAMNEI
PROIECT DE ACTIVITATE Activitate matematica - Aseaza-ma la casuta potrivita, joc logic
PROIECT DIDACTIC - TOAMNA CEA BOGATA Joc didactic
Activitatea cognitiva si organizarea activitatii independente a copiilor
PRIETENII SANATATII
PROIECT DIDACTIC - Casute din padure - Cocorul (Educatie muzicala)
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICA - Cosul cu fructe si legume - Toamna
PROIECT DIDACTIC - Jocuri distractive si de miscare - Batistuta, Ursul doarme
PROIECT DIDACTIC - GRUPA: MIJLOCIE, JOC DISTRACTIV – „MAMA ISI CAUTA PUIUL”
Evaluare initiala - Grupa mica

TRATAREA DIFERENTIATA – SOLUTIE OPTIMA PENTRU INTEGRAREA CU SUCCES IN ACTIVITATEA SCOLARA



,,Unii copii sunt precum niste roabe;

trebuie sa fie impinsi.

Unii sunt precum barcutele:

trebuie sa fie vaslite.

Unii sunt precum zmeiele;

daca nu le tii strans de sfoara,

vor zbura departe ,sus.

Unii sunt precum pisicutele:

tare multumite cand sunt mangaiate.

Unii sunt ca niste remorci:

folositoare numai cand sunt trase.

Unii sunt precum baloanele:

tare usor de vatamat,

de nu le manuiesti cu grija.

Unii sunt mereu

de nadejde si gata sa te ajute. „

Este o chestiune de opinie

(autor necunoscut)

Fiecare copil este diferit; acest lucru este exact ceea ce il face sa fie special.Exista cateva lucruri esentiale , comune tuturor copiilor: toti au nevoie de dragoste , de securitate , hrana buna si exercitiu. Fiecare copil are nevoie sa se simta protejat si acceptat; are nevoie ca ceilalti sa-l placa.Fiecare micut simte nevoia sa fie calauzit si chiar ii trebuie un anumit element de control din partea adultului pe masura ce isi dezvolta increderea in sine si face primii pasi spre independenta.

Toti copiii cresc si se dezvolta dupa un acelasi model.Ceea ce difera este ritmul personal al fiecaruia.

Realizarea obiectivului principal al educatiei prescolare acela “de a permite fiecarui copil sa-si urmeze drumul sau personal de dezvoltare si crestere” impune tratarea lui diferentiata si individualizata.

Cresterea eficientei actului didactic este data de imbinarea formelor de organizare pentru a realiza o predare diferentiata data atat de diferentierea continuturilor cat si de alegerea metodelor si procedeelor adecvate in functie de particularitatile fiecarui copil.

Cunoasterea si aplicarea acestui principiu fundamental al psihologiei si pedagogiei se coreleaza functional cu strategiile instructiv- educative aplicate de educatoare, cu obiectivele educationale si formele de organizare a activitatilor, cu toate celelalte principii didactice – al intuitiei, al invatarii prin actiune etc., componente ce reflecta calitatea actului educational.

Cunoasterea si respectarea particularitatilor psihofizice de varsta si individuale constituie o conditie sine qua non a interventiilor educatorului al carui scop este constructia personalitatii prescolarului care indiferent de varsta este o structura “ bio-psiho-socio-culturala”.

Tratarea individuala adecvata usureaza procesul de adaptarea a copilului la cerintele si obiectivele procesului didactic, la activitatile din afara gradinitei, aceasta adaptare fiind echilibrul functional intre acomodare si asimilare.

Tratarea diferentiata a copiilor presupune o adaptare reciproca intre cerintele programului gradinitei si posibilitatile copiilor.

Psihologul american Jerome Bruner intr-o lucrare sublinia faptul ca, dezvoltarea intelectuala trebuie vazuta ca un proces de interiorizare a proceselor de actiune, a celor de imagine si de simbolizare, el precizeaza ca nu trebuie sa asteptam pasivi momentul aparitiei capacitatii de asimilare a unor anumite cunostinte. Daca se creeaza conditii adecvate, daca se folosesc metode activ-participative si se respecta particularitatile de varsta si individuale procesul de instruire poate influenta activ capacitatea de asimilare a unor cunostinte.

Conditiile de mediu socio - cultural si economic din familie, calitatea procesului didactic din gradinita, adaptarea prescolarului la procesul instructiv –educativ pot accelera dezvoltarea intelectuala a prescolarului, pot grabi trecerea in urmatorul stadiu psihogenetic, asa cum conditiile nefavorabile pot incetini aceasta trecere.

In gradinita, intreaga ambianta trebuie sa fie relaxanta, de buna dispozitie, activitatile de invatare sa fie organizate in spirit ludic, incat copilul sa participe tot mai motivat la diferite actiuni ce -i revin individual .

Tratarea diferentiata exprima necesitatea ca organizarea, desfasurarea si evaluarea actiunilor educative din gradinita sa fie in acord si sa stimuleze dezvoltarea psihogenetica a copilului. Sarcinile care se dau copilului trebuie sa fie in consens cu insusirile de personalitate, care se afla in permanenta devenire si transformare, doar asa se poate asigura o amplificare a efortului psihic si fizic al copilului.

Actiunea de diferentiere a activitatilor cu copiii, trebuie stabilita in functie de acele aspecte care influenteaza mai puternic randamentul acestora. Stabilirea unui sistem de lucru adecvat trebuie sa se faca in functie de “ capacitatea de invatare” sau de insusire a informatiilor.

Deosebirile dintre copii sunt foarte evidente, fiind legate de capacitati individuale si modalitati de structurare pe plan mental relativ constant, de aici rezulta necesitatea nuantarii formelor de munca, a metodelor folosite, a ritmului de lucru in functie de capacitatea de asimilare dovedita de copil. Orice actiune de diferentiere a instruirii trebuie sa porneasca intotdeauna de la sesizarea trasaturilor comune, dar si a deosebirilor dintre subiecti, deosebiri referitoare la tipul dominant al proceselor nervoase superioare, dezvoltare intelectuala, capacitate de invatare, ritm de lucru, interes, inclinatii, etc.

Depistarea acestor trasaturi care-i diferentiaza pe copii, stabilirea rolului fiecareia in definirea comportamentului care duce la performantele scontate, reprezinta operatia initiala, premisa oricarei actiuni de tratare diferentiata a subiectilor.



Caracteristica actiunii de diferentiere in planul organizarii si desfasurarii activitatii didactice o constituie nuantarea modalitatilor de lucru, evitandu-se separarea permanenta a copiilor capabili de un randament ridicat, de copii lenti, implicandu-se imbinarea rationala, echilibrata a activitatilor frontale cu intreaga grupa si a activitatilor pe grupuri sau individuale, adaptate particularitatilor acestora.

Pentru ca fiecare copil sa-si atinga potentialul maxim in dezvoltarea psihofizica si intelectuala, educatoarele recurg la tehnici de adaptare individuala.

In contextul activitatilor zilnice, se pune intrebarea” Cum satisface echipa de educatori necesitatile individuale si solicitarile din partea fiecarui copil?”

O sala de grupa dotata cu materiale stimulative, folosite in mod creativ, face ca fiecare copil sa-si initieze un proces de invatare propriu, in ritm propriu. Optiunile exprimate de copii in mod individual sunt adecvate nivelului lor de dezvoltare. Pe masura ce educatoarele observa comportamentele copiilor, ele evalueaza ariile de interes sau preocuparile speciale si formuleaza obiective individuale pentru fiecare copil, bazandu-se pe cunoasterea psihologica si pe observatiile efectuate.

Obiectivele astfel conturate pot fi atinse prin adaptarea mediului de invatare si prin facilitarea unor oportunitati pentru procesul educational.

Se urmareste astfel:

a)     incurajarea intereselor: pentru un copil care evita sa-si asume riscuri prin extinderea gamei de activitati desfasurate, educatoarea poate extinde o activitate deja familiara copilului prin integrarea in cadrul ei a unor noi activitati. Un exemplu: lui Rares, ii place sa construiasca, dar ezita sa deseneze sau sa scrie. Educatoarea ii poate da o plansa, cateva foi de hartie si benzi desenate pentru lipit, cerandu-I copilului sa faca un semn de circulatie rutiera sau o eticheta cu semnul interzis, pe care el sa le lipeasca pe “ autostrada” pe care o construieste. Un alt exemplu: Andrada este o fetita care vorbeste atat de incet, incat cu greu poate fi auzita atunci cand este in grup. Educatoarea ii da Andradei o papusa, o alatura altui copil care se joaca tot cu o papusa si ii roaga pe amandoi sa se joace cu papusile care vor canta sau vor spune cu voce tare refrenul unui cantec cunoscut.

b)     a invata unii de la altii : J. Piaget referindu-se la importanta socializarii afirma ca cel mai bine copiii invata unul de la altul. Capacitatea de intelegere a copiilor poate fi facilitata punand copilul care nu intelege o notiune, langa altul care a reusit sa o asimileze. De exemplu, copilul care nu a inteles corespondenta unu la unu, isi priveste partenerul care ii demonstreaza si il “invata”. Un alt copil care nu a inteles cum se executa un vaporas prin indoirea hartiei urmareste cum colegii din grup realizeaza vaporase, pentru a le pune in miscare pe “mare”. Se incurajeaza astfel munca in echipa .

c)      axarea pe nevoi specifice: pentru a le oferi posibilitatea sa-si dezvolte unele deprinderi si talente, educatoarea le poate crea ocazii diferite. De exemplu, daca educatoarea a observat ca mai multi copii intampina dificultati in folosirea foarfecelor, in acest caz se desfasoara activitati care sa le stimuleze musculatura mainii, cum ar fi apucarea obiectelor cu penseta sau clestele ori plasarea carligelor pe un sevalet sau pe franghia de rufe a papusii; apoi pasul urmator ar fi ruperea hartiei pentru a se ajunge in final la taierea ei.

d)     invatarea integrata : copiii pot propune teme sau pot initia proiecte individuale. Proiectele trebuie sa decurga dintr-un interes aratat de unul sau mai multi copii, interes verificat de educatoare pentru a vedea cat este de durabil. In cazul in care copiii continua sa manifeste o deosebita curiozitate in legatura cu anumite subiecte, un proiect bazat pe aceasta tema este proiectat, dezvoltat si extins de catre copii impreuna cu educatoarea.

In continuare voi prezenta cateva modalitati de tratare diferentiata a copiilor in activitatile de educare a limbajului si cunoasterea mediului .

Aceste activitati se desfasoara prin mai multe strategii si ,de aceeea, fiecare activitate minutios pregatita ofera prilejul de a antrena toti copiii si de a-i face sa inteleaga cunostintele pe care vrem sa le transmitem, priceperile si deprinderile pe care vrem sa le formam.

O importanta deosebita acordam tactului pedagogic ,maiestriei , pe care le punem in valoare pe parcursul desfasurarii activitatilor, pentru a nu leza personalitatea copiilor . Asa de exemplu, in activitatile de lecturi dupa imagini , in care primeaza analiza, putem antrena cu succes copiii care au deficiente de pronuntie , care necesita o imbunatatire a exprimarii verbale si au nevoie de a-i deprinde cu exprimarea corecta , coerenta si logica. In aceste conditii si activitati putem antrena diferit copiii care nu prezinta defecte de vorbire si care dovedesc mai multa putere in gandire , capacitate marita de concentrare a atentiei, solicitandu-i in interpretarea unor imagini ori sa continue povestirile cu inceput dat etc.

Activitatile de observare , principalul mijloc de transmitere de cunostinte noi, de largire si precizare a acestora ,de dezvoltare intelectuala si de educare morala solicita din partea copiilor operatii de analiza si sintaza , comparatii si generalizari.Pentru a putea antrena intreaga grupa si pentru a putea trata diferentiat copiii cu particularitati individuale diferite de cele ale majoritatii am avut in vedere natura si tematica intrebarilor adresate. In nici un caz , nu am adresat intrebari care vizeaza un efort mental mai mare copiilor a caror gandire este lenta , cu o putere de concentrare a atentiei mai redusa , nici nu vom solicita copiii cu o capacitate intelectuala mai putin dezvoltata sa faca comparatii intre partile componente ale obiectului ce n sunt usor de sesizat , iar copiilor dotati intelectual le vom da teme care sa ii stimuleze si solicite , cum ar fi explicarea unor lucruri , fenomene , legaturi , sa traga concluzii si chiar sa generalizeze referitor la partile componente ale obiectului.




Bineinteles ca in orice activitate vom tine cont si de alti factori care contribuie la organizarea si desfasurarea In bune conditii a activitatilor si anume:

Copiii care au frecventat gradinita zi de zi sunt obisnuiti cu aceste operatii, dar daca nu au frecventat grupele anterioare , sarcina educatoarei este de a-i obisnui si a-i ajuta sa recupereze deprinderile anterioare.

Esalonarea semestriala si gradata a sarcinilor copiilor din aceste tipuri de actvitati cu referire concreta la sintezele partiale sau generale , la generalizari.Este bine ca toate aceste operatii sa se faca la inceput pe baza criteriilor simple si apoi pe baza unor criterii mai complexe.Aceste obiective le urmarim si in alte forme de desfasurare a activitatilor de educare a lmbajului.Asa , de exemplu , in activitatile de convorbire ce stimuleaza si intensifica activitatea intelectuala si care urmaresc consolidarea , aprofundarea si sistemetizarea cunostintelor dobandite dde copii in cadrul celorlalte activitati , tehnica punerii intrebarilor va trebui aplicata cu tact , dar si cu eficienta pentru a antrena intregul colectiv de copii.

Pentru realizarea tratarii diferentiate in aceste activitati , intrebarile care se refera la experienta de viata a copiilor , intrebarile simple or fi adresate acelora care au frecventat mai putin gradinita sau celor cu nivel de dezvoltare intelectuala mai scazut , pe cand , intrebarile complexe , ce vizeaza corelatii pe plan mental mai ample si rapide , vor fi adresate copiilor cu un nivel de dezvoltare intelectuala superior.Nu vom omite insa ca , prin cele discutate cu copiii sa ne concentram atentia si asupra volumului de cunostinte ale copiilor, incercand si in acest caz sa procedam diferentiat , apeland daca este cazul la intrebarile ajutatoare.

In oricare din aceste situatii intrebarile noastre trebuie sa aiba un continut accesibil varstei , sa fie legate direct de tema convorbirii , sa fie formulate simplu si intr-o succesiune logica.Aceeasi tehnica a formularii intrebarilor si a sarcinii didactice trebuie respectata si in desfasurarea jocurilor didactice si a povestirilor .

In cadrul jocurilor didactice exista si posibilitatea ca prin intermediul elementelor de joc, a regulior jocului sa-i putem antrena in mai mare masura pe toti copiii,sa-i ajutam pe cei care nu reusesc sa efectueze corect sarcinile , din diferite motive.Indiferent de particularitatile individuale , in cadrul acestor activitati nu se permite abaterea de la sarcina jocului , pentru a nu pierde din caracterul dinamic al acestuia.Tactul pedagogic manifestat in adresarea intrebarilor ,va avea rolul de a ne scoate din impas atat pe noi , cat si pe copii.



Un important mijloc de tratare diferentiata a copiilor timizi este jocul didactic;prin sarcinile atrctive date in joc ii ajutam sa depaseasca cu foarte mare usurinta starea de timiditate.

La fel putem proceda si in activitatile de povestiri.Observand lent mimica , ce exprima anumite sentimente si idei , preferintele pe care le manifesta fata de anumite personaje din povesti , ne vor explica multe din misterele vietii lor si ne vor duce la cauzele unor manifestari comportamentale. Stablind cauzele vom gasi solutiile care vor avea un efect pozitiv asupra comportamentului copiilor si asupra intregii lor dezvoltari intelectuale.

Desigur , considerentelor precizate , adaugam necesitatea utilizarii fiselor de evaluare , in special la sfarsitul activitatii sau al unui grup de activitati prin care obtinem informatii ce ne ajuta sa-i grupam si sa diagnosticam anumite aspecte procedand , mai departe , in mod diferentiat si in cunostinta de cauza.Astfel avem bune premise pentru o munca educativa eficienta , care sa ne ofere satisfactii pron progresul inregistrat de toti copiii grupei.

``````Pentru reusita acestor activitati educatoarea, trebuie sa aiba capacitati psihopedagogice si psihosociale prin care sa determine gradul de dificultate al cunostintelor pentru a nu subincarca si suprasolicita copiii, trebuie sa gaseasca cele mai adecvate metode si mijloace pentru a face accesibil actul de predare-invatare, sa comunice usor si eficient cu grupul si cu fiecare copil separat.

Obiectivitatea unor virtuti - iubire, seninatate sufleteasca, incredere in devenirea copilului, optimism pedagogic-in relatia educatoare- copil contribuie la optimizarea strategiilor psihopedagogice de tratare diferentiata, asigurandu-se un climat tonic, de buna dispozitie, avand ca efecte mentinerea tonusului motivational-afectiv al copiilor din grupa si dorinta lor de participare la activitati.

Pe masura ce vom ajunge sa cunoastem copiii pe care ii avem in grija , intelegandu-le firea , personalitatea , vom putea identifica treapta pe care se afla fiecare pe scara dezvoltarii./

Pentru parinti copilul este sursa de bucurie , pentru natiune el este promisiune de viitor .Si parintii ,dar si natiunea nutresc sperante si vise pentru copiii lor si isi pun toata increderea in cadrul didactic care ii educa.

Copiii au si ei propriile sperante si vise ,iar daca nu sunt impiedicati , ei vor invata si le vor implini.

Sa cultivam aceste sperante cu intelepciune . Nimeni nu poate garanta viitorul , dar cel putin , pe parcursul timpului in care ii avem in grija pe acesti copii , depinde numai de noi sa le oferim cunostintele , ocaziile de dezvoltare si caldura la care fiecare dintre ei are dreptul.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2254
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site