Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Localizarea zonelor cu comori ingropate

arheologie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
DESCOPERIRI ARHEOLOGICE DIN PERIOADA SECOLELOR VI-XI D. HR. IN SPATIUL EST-CARPATIC
Localizarea zonelor cu comori ingropate
Mircea Vulcanescu si arheologia posibilului - Arheologia unui posibil „om romanesc”
Procesul neolitizarii

Deprecated: mysql(): This function is deprecated; use mysql_query() instead in /home/svadan38/public_html/istorie-politica/arheologie/Localizarea-zonelor-cu-comori-93653.php on line 117

Localizarea zonelor cu comori ingropate se pot face cu :

     -   radiestezia,



     -   biolocatia,

     -   biodetectia

     -   detectoarele de metale.

Certitudinea si stabilirea unei locati corecte a unei comori ingropate este utilizarea unui detector de metale.

Din experienta acestui hoby de peste 20 de ani cel mai important lucru este un detector de metale performant in adancime si informatii despre comori cat mai credibile (exclusiv site-urile arheologice, acestea avand un regim legislativ special).

In general toate detectoarele folosind principiul VLF produse de firmele Garrett,White’s, Fiser, Tesoro, Minelab, etc. au fost perfectionate pe detectarea monezilor de pe plaja si a comorilor ingropate la mica adincime iar aria de discriminare(adica separarea monezilor de aur sau argint, de alte metale) fiind de 20-30cm. Detectarea unei comori , de exp. un lot de 70 monezii echivalentul a unui kg. ingropata intr-un vas de lut, o ulcica ingropata la o adancime de 70cm. este o problema.

Performanta in adancime a detectoarelor VLF si in general a tuturor detectoarelor depinde de marimea, cantitatea si vasul in care sunt ingropate comorile. Spre exp. un lot de 2 (doua) kg. ingropat la 1,5 metri adancime intr-un vas de lut nu poate fi detectat cu nici un detector de pe piata mondiala.

Comorile de marime medie de la 1kg. la 3 kg. ingropate la adancime de 60 cm.-1,2m. pot fi detectate relativ cu detectoare de tip two box TF900 si TM 800.

Cele mai bune detectoare pentru acest tip de comori precum si comori in cantitati mari ingropate la 1,5 m. sunt cele care folosesc principiul pulse induction.

 In aceasta pagina gasiti informatii ce va ajuta sa alegeti detectorul de metale potrivit pentru scopul pe care il urmariti. Sunt prezentate principiile de functionare, recomandari de utilizare pentru diverse tipuri de detectoare precum si un tabel cu informatii de detectie culese de la cei care poseda diverse tipuri de detectoare.

http://www.dafinoiu.ro/image/image025.jpg

Dectoarele de metale sunt dispozitive electronice ce au rolul de a detecta si a semnaliza obiectele metalice aflate in raza lor de actiune.  In prezent se folosesc in domenii cat mai diverse cum ar fi: 

-  Securitate – pentru descoperirea minelor si proiectilelor neexplodate precum si pentru control personal in scopul de a detecta diverse arme sau obiecte metalice ascunse.

-  Industrie – au rolul de a detecta prezenta obicetlor metalice diverse locatii. In constructii de exemplu se doreste a se detecta eventuale conducte de care trebuie sa se tina seama cand se face o excavatie. Se pot folosi de asemenea pentru a detecta prezenta accidentala a obiecteor metalice pe o banda transportoare.

-  Arheologie – un detector de metale isi are o utilitate foarte mare in acest domeniu. El ajuta foarte mult la descoperirea mult mai usor a obiectelor metalice in diverse locatii arheologice.

-  Hobby – Detectoarele de metale sunt folosite in cea mai mare parte de persoanele pasionate de comori ascunse, legende, etc. Aceste persoane sunt caracterizate de un mare spirit de aventura. Ei privesc acest lucru ca un hobby si la nivel mondial s-a creat o adevarata comunitate organizata in cluburi si asociatii. Din pacate in Romania persoanele care au acest nobil hobby sunt priviti de statul roman ca niste potentiali 'infarctori deosebit de periculosi' ce trebuiesc supravegheati continuu. 

http://www.dafinoiu.ro/image/image027.jpg

Din punct de vedere al principiului de functionare, detectoarele de metale se impart in trei categorii:

-         VLF (Very Low Frequency);

-         PI (Pulse Induction);

-         BFO (Beat Frequency Oscillator);

In continuare se va face o scurta descriere a acestor tipuri de detectoare prezentand avantajele si dejavantajele fiecarei categorii.

VLF (Very Low Frequency)

Aceste detectoare se bazeaza pe o grila de cautare cu 2 bobine concentrice. Bobina exterioara (bobina de transmisie) are rolul de a genera un camp electromagnetic care in momentul in care detecteaza un obiect magnetic il incarca iar acesta genereaza la randul sau un camp electromagnetic de intensitate slaba ce este in antifaza cu campul generat de bobina exterioara (cand campul generat de bobina este minim campul generat de obiect este maxim si invers). Acest camp electromagnetic este detectat de bobina interioara (bobina de receptie).

Avantajele detectoarelor ce folosesc principiu VLF:

-   Detectie foarte buna a obiectelor de mici dimensiuni (monezi, lantisoare, inele);

-   Posibilitatea de face o discriminare reala pe diverse tipuri de metale;

-   Consum redus de energie;

-   Pret de achizitie accesibil;

Dezavantajele detectoarelor ce folosesc principiuVLF:

-   Distanta de detectie mica (maxim 70 cm);

-   In modul “discriminare” distanta de detectie scade la 20-30 cm;

-   Este influentat de mineralizarea solului;

Recomandare: Acest tip de detector este recomandat pentru cautari de suprafata. Este un detector destinat cautarii de monezi sau obiecte mici din metale pretioase in arheologie sau pe plaje.

 

 PI (Pulse Induction)

Aceste detectoare se bazeaza pe o grila de cautare cu o bobina (single puse technology) sau doua bobine concentrice (double pulse technology). Bobina de cautare genereaza un camp electromagneti ce incarca obiectul metallic, acesta la randul sau generand propriul camp electromagnetic ce face cuplu cu campul initial. Acest cuplu este analizat in pauza dintre doua impulsuri de catre detector.

Avantajele detectoarelor ce folosesc principiu PI:

-    Detectie foarte mare in adancime (pana la 5m);

-    Imunitate la mineralizarea solului (practic nu conteaza);

-   Stabilitate in functionare;

 Dezavantajele detectoarelor ce folosesc principiu PI:

-   Consum ridicat de energie;

-   Nu poate face discriminare decat la o distanta mica (20-30 cm) si atunci face doar intre metale feros si ne-feoros;

-   Nu detecteaza obiecte foarte mici (agarfe, inele, lantisoare, etc.);

 Recomandare: Acest tip de detector este recomandat pentru cautari in adancime. Este un detector destinat cautarii de obiecte de dimensiuni nu foarte mici ingropate la adancimi mari. Reprezinta in acest moment cea mai indicata solutie de detectie comori, vase metalice, diverse obiecte. Se foloseste de asemenea si in arheologie si securitate.

 

BFO (Beat Frequency Oscillator)

Acest detector se bazeaza pe o bobina de detectie ce oscileaza sincron cu aceiasi frecventa cu un oscillator de precizie aflat in interiorul detectorului. In momentul in care un obiect metallic se afla in raza de actiune a bobinei de cautare ii scimba acesteia frecventa de cautare, realizand astfel un dezechilibru intre cele doua oscilatoare.

Avantajele detectoarelor ce folosesc principiu BFO:

-   Usurinta in realizare (poate fi construit de amatorii de electronica);

-   Consum redus;

 Dezavantajele detectoarelor ce folosesc principiu BFO:

 -   Distanta mica de detectie (maxim 40 cm);

 Recomandare: Acest tip de detector nu este recomandat pentru cautatori. Este un detector destinat cautarii de obiecte metalice si fire ascunse in pereti.

Tinand cont de faptul ca majoritatea producatorilor se feresc sa ofere detalii privind performantele de detectie in adancime va ofer mai jos o lista cu principalele modele de detectoare existente pe piata precum si performantele lor de detectie in adancime. Aceste informatii au fost culese de mine de pe internet. Personal am testat doar o parte din aceste detectoare. Pentru celelate iau de buna parerea celor care afirma ca au testat aceste detectoare si mi-au oferit aceste date.

 Urmatorul tabel este cu detectoare de suprafata ce folosesc principiul VLF si care au fost testate in modul de lucru 'All Metal' (fara discriminare):    

 

 

MONEDA $25 CENT (Ř 24 mm Cu)

 

 

TESTE DETECTIE

DETECTOR MODEL

Ř BOBINA DE DETECTIE

MODUL TOATE  METALELE

 

 

AER

PAMANT

 

 

 

 

Garrett GTI 2000

91/2 'Super Deepseeking

37 cm

25 cm

Treasure Ace 300

81/2' Grossfire

17 cm

13 cm

Garrett GMH CXII

81/2' Grossfire

24 cm

18 cm

Garrett GTA X 1000

81/2' Grossfire

25 cm

17 cm

Garrett GTA x 500 ***The best small device

81/2' Grossfire

26 cm

21 cm

White’s SpectrumXLT

91/2' Blue Max

30 cm

21 cm

White’s 6000 Di Pro

91/2' Blue Max

35 cm

22 cm

White’s Quantum XT

91/2' Blue Max

26 cm

20 cm

White’s Classic SL III

91/2' Blue Max

24 cm

15 cm

White’s Classic SL II

8' Blue Max

19 cm

14 cm

Fisher 1225 X

5'

17 cm

12 cm

Fisher 1235 X

8' Spider

21 cm

16 cm

Fisher 1265 X

8' Spider

25 cm

17 cm

Fisher 1266 X

101/2' Spider

29 cm

19 cm

Fisher CZ5

8' Spider

32 cm

21 cm

Fisher CZ20

101/2' Spider

36 cm

24 cm

Tesoro Lobo Super Traq

10' x 5' elliptical

28 cm

20 cm

Tesoro Toltec

101/2'

26 cm

18 cm

TesoroGolden Sabre

8'

21 cm

16 cm

Tesoro Bandido

8'

22 cm

14 cm

Tesoro Silver Sabre

101/2'

24 cm

17 cm

Tesoro Sidewinter

8'

20 cm

16 cm

Tesoro Cutlass

8'

19 cm

14 cm

Tesoro Amigo

7'

17 cm

13 cm

Discovery Baron Module base

8'

32 cm

23 cm

Minelab Sovereign XS

8'

24 cm

18 cm

Minelab Sovereign XS

71/2' , waterproof

26 cm

19 cm

Minelab Sovereign XS-2

10', waterproof

33 cm

22 cm

 Urmatorul tabel este cu detectoare de adancime ce folosesc principiul PI:  

PRODUCATOR

TIPUL GRILEI

(Bobina sau cadru) 

CUTIE

DE

BERE

 

CUTIE METALICA

3.78 Litri

 

CUTIE METALICA

10 Litri

(semnal clar)

CUTIE METALICA

10 Litri

(distanta maxima de detectie)

Gemini III Fisher

Two box detector

45 cm

70cm

80 cm

85 cm

TM 800 White’s

Two box detector

40 cm

65 cm

70 cm

 90 cm

TF 900 Discovery

Two box detector

45 cm

65 cm

80 cm

120 cm 

Série CX Garrett

Two heads  depth multiplier

40 cm

55 cm

65 cm

75 cm

Deepstar

Bobina rotunda

42 cm

60 cm

      80 cm

90 cm

Pulse Star II

Bobina Cadru 1m x 1m

48 cm

85 cm

115 cm

160 cm

MD8

Bobina eliptica

48 cm

85 cm

90 cm

 95 cm

Lorenz 5

Bobina Cadru  1.25m X 1.25m

50 cm

95 cm

120 cm

140 cm

Dynamic Pulse I

(single pulse technology)

Bobina eliptica

60x40 cm

70 cm

110 cm

130 cm

150 cm

Deepers 8AT

 

Bobina eliptica    20x40 cm

65 cm

120 cm

140 cm

180 cm  

(cu bobina  cadru)

Dynamic Pulse II (double pulse technology)

Bobina Eliptica Dubla (80x40+40x20cm)

90 cm

140 cm

160 cm

180 cm

Bobina Cadru   1m x 1m

60 cm

130 cm

180 cm

240 cm

Alte tipuri de detectoare sunt cele de genul Scanmaster care pe langa calitatile de radiestezist ale utilizatorului aparatul dispune de posibilitatea de a tarnsmite in sol semnale electromagnetice,RFinduction,si gamma pentru a face mai precisa descoperirea si localizarea obiectelor cautate. 

http://www.dafinoiu.ro/image/New%20Image.JPG

GPLGRUND PENETRATING LOCATOR sunt detectoare care localizeaza obiectele ingropate introducand 4 electrozi in pamant formand un patrat cu latura de 25m functie de prformanta apratului si se injecteaza un camp electromagnetic daupa care se citeste rezistenta ditre electrozi.Daca spre un electrod apare o dif. fata de ceilalti atunci se restrange pe rimetrul spre acel electrod pana la localizarea tintei .  

http://www.dafinoiu.ro/image/image001.jpg                    gplviii

LASERSCAN sunt detectoare care folosesc un fascicol laserde la distanta spre locul de cautare si se citeste pe ecran o temperatura,daca intr-un anume loc apare o diferenta de temperatura atunci rezulta ca acolo este un obiect ingropat sau o cavitate sau o gura de pestera ascunsa.                                              

Aceste trei tipuri de detectoare sunt foarte scumpe fata de rezultatul ambigu din teren,sincer le recomand cautatorilor plictisiti de cele clasice si cu buzunarul plin.


TF 900-TWO BOX este un detector prformant in adancime si este potrivit exigentelor cautatorilor de comori, descopera comori mari la mare adancime dar este pretentios in utilizare si necesita experienta mult antrenament in teren si rabdare dar merita datorita performantei sale.

http://www.dafinoiu.ro/image/image002.jpg

Este printre putinele detectoare la care corespund datele tehnice de performanta in adancime prezentate de producator cu cele reale din teren.       

http://www.dafinoiu.ro/image/6.gif

Dynamic Pulse 2 este un detector pulse induction de constructie speciala avand in plus fata de cele clasice   un circuit separat si sincronizat cu cel al detectorului prin care se aplica un puls alimentat de la o sursa de accumulator extern de 24 sau36 volti astfel se asigura o incarcare mai puternica a obiectelor metalice ingropate si un raspuns al semnalului din adancime la aparat mai consistent. Performanta la acest tip de detector este cu 30% mai buna decat un pulse induction clasic. Pe langa bobina dubla eliptica se pot folosi bobine cadru de diferite dimensiuni pentru tinte la adancimi mari.Pentru cautari in puturi ,crapaturi de stanca sau ziduri ,pe fundul baltilor se poate folosi o boboina cilindrica cu un cablu de 10 metri.

http://www.dafinoiu.ro/image/image010.jpghttp://www.dafinoiu.ro/image/CAM_5930.jpg

Aceste tipuri de detectoare care functioneaza pe principiu pulse induction au avantajul ca mineralizarea solului nu reduce performanta lor si au o putere de penetrare in adancime datorata frecventei de lucru foarte joasa de la 100 la 1500hz,in schimb este mare consumator de energie. Foarte usor de lucrat cu ele si stabile in functionare  

Cele mai performante detectoare de metale se vor a fii cele produse de cei de la OKM din Germania, acestia au preluat tehnologia Americana de la Accurate Locators la care au adaugat precizia germana               

http://www.dafinoiu.ro/image/okmlogo2%5b1%5d.gif

Radiestezia poate fi desemnata ca o functie intuitiva analitica, are un anumit domeniu de aplicare si utilizare ea nefiind un remediu universal si nu este lipsita de erori,face parte din fenomenele exotice medii de tip ESP(extrasenzorial perception-in afara simturilor noastre) din grupa (psi) si anume ca fenomene bioinformationale

Radiestezia este arta de a utiliza indicatoarele radiestezice(baghete,pendule) facand sa intervina voluntar activitatea incostienta pentru a ajuta la descoperirea a tot ce este ascuns facultatilor normale ale individului dar a carui existenta este reala.

In prezent se confrunta doua mari tendinte:

1)  Radiestezia fizica presupune existenta unei surse de semnal radiestezic care emite semnalul care va fi receptionat de catre operator radiestezic

2)  Radiestezia mentala care se bazeaza pe orientarea mentala care consta in orientarea subconstientului catre obiectul cercetarii excluzand toate celelalte influente.Conventia mentala este un acord pe care operatorul il incheie cu el insusi si care trebuie sa-i permita interpretarea miscarilor instrumentului radiestezic in raport cu dorinta mentala care l-a emis sau cu intrebarile pe care le-a formulat.Radiestezia mentala isi bazeaza aparatul teoretic pe asa numita teorie informationala conform caruia in Univers exista o banca de date la care subconstientul operatorului radiestezist apeleaza, primeste raspunsul si conform codului stabilit (conventiei mentale stabilite) constientul traduce.Prin intermediul sistemului nervos fluxul informational este transmis de la nivelele profunde ale creierelui si apoi dirijat pentru a fi receptionat si decodificat sub forma de semnale catre constient. Instrumentele radiestezice amplifica atat aceste semnale cat si amploarea comunicatiei, instrumental radiestezic reprezinta astfel o punte intre sistemul nervos si subconstientul care este la curent cu tot ceea ce se intampla in interiorul si exteriorul nostru.

Conditia necesara a fi indeplinita pentru ca instrumental radiestezic sa reprezinte o astfel de punte este ca operatorul radiestezic sa fie relaxat sa stie exact ceea ce doreste sa investigheze, sa stabileasca in prealabil un cod exact si clar de raspuns. Cel mai bun mijloc de a evalua propriile aptitudini este pur si simplu acela de a exersa cu tenacitate fara a fi descurajat de insuccese. Treuie sa aveti in vedere ca aptitudinile pot varia in functie de o serie de factori cum ar fii: ritmul cardiac,starea de sanatate de oboseala,de interesul manifestat pentru subiectul de investigat,de scopul urmarit, etc.Trebuie evitate autosugestia si ideile preconcepute.

Unii factori de care trebuie sa se tina seama in investigatii sunt:

-         in timpul masuratorii talpile picioarelor sa fie cu toata suprafata pe sol

-        nu se incruciseaza nici bratele nici picioarele pentru a nu inversa polaritatile si micsora astfel sensibilitatea radiestezica

-         purtati imbracaminte din fibre naturale si cu o croiala lejera care sa permita lucru

-         lucrati de preferinta la lumina zilei

-         nu purtati bratari sau alte mase metalice

-         instrumentul se tine fara crispare, cu suplete

-         lucru se va desfasura cu calm fara precipitari si fara a va enerva

-         pe teren atunci cand este posibil evitati lucrul in ploaie sau pe vant

-         evitati lucru dupa o masa copioasa

-         nu se lucreaza oboist sau dupa o emotie intensa

-         se va evita prezenta curiosilor sau a scepticilor

-         deoarece miscarea instrumentului radiestezic este cauzata de o reactie neuromusculara subconstienta trebuie evitate afectiunile fizice sau mentale generate de contractii sau tremuraturi ale extremitatilor.De asemenea se va evita inhibitia iar practicianul nu trebuie sa fie influentat de emotivitate,anxietate si indoieli asupra rezultatului investigatiei

-         se va evita aprecierea apriorica a rezultatului investigarii efectuate.Operatorul nu va anticipa concluzia masuratorilor, el trebuie sa aiba numai ganduri interogative

-         nu se vor aborda subiecte care depasesc posibilitatile operatorului radiestezist rezultate din antrenamentul efectuat pana in acel moment.

 Domeniile de aplicatie ale radiestezie

 -         prospectiuni gelogice si hidrologice, gasirea unor zacaminte de minereuri, surse petroliere, surse de apa, investigatii la care se pot face precizari spatiale sau calitative.

-         Localizarea vestigiilor arheologice.

-         Stabilirea terenurilor de fundatie pentru cladiri.

-         Determinarea radiatiilor telurice, a radiatiilor magnetice.

-         Stabilirea directiei N-S fara busola a directiei de urmat fara harta in conditii meteo vitrege.

-         Prognoza meteo de scurta durata.

-         Localizarea unor obiecte, obiective ascunse sau pierdute.

-         Localizarea persoanelor sau animalelor ratacite sau disparate.

-         Examinarea starii biologice a unei vietuitoare la un moment dat

In toate, dar absolut toate experientele efectuate NIMENI nu a reusit sa faca instrumentele radiestezice sa se miste sa functioneze fara ajutorul unui operator.Influentele psihologice si perturbatiile exterioare sunt termeni care caracterizeaza o serie intreaga de probleme care sunt in legatura cu influentele spiritului uman asupra procesului intuitiv.Exista trei aspecte importante care trebuesc observate

1)    necesitatea de a controla constient automatismele procesului radiestezic

2)    capacitatea operatorului radiestezist de a mentine o concentrare constanta asupra a ceea ce urmareste si se asteapta

3)    potentele operatorului de a observa, sabloanele in gandire  si in modul de a simti semnalele transmise de subconstient precum si prejudecatile rezultate din aceasta.

Ultimul aspect este cel mai important el cauzand cele mai frecvente greseli facute de operatori radiestezici.Exista influente perturbatoare in procesul de masurare , determinare datorate unor preocupari colaterale, a neincrederii in investigatie a unor prejudecati sau a asteptarii unui anumit rezultat. Pentru a evita raspunsurile eronate este necesar sa se mentina pe parcursul intregii investigatii concentrarea pe algoritmul impus initial prin  a deconecta complet propriul Eu din acest process cu exceptia acelei parti care este necesara pentru a urma directia constienta si pentru a o putea controla. Problema izolarii Eului in procesul de cautare se raelizeaza cel mai usor pe cale mediativa, contemplative, termenul de meditatie trebuie folosit in sens psihologic si nu in sens religios. Activitatea trebuie abordata cu o voiosie relaxanta ca in joaca si nu cu o incrancenare serioasa.Atunci se realizeaza o stare de echilibru psihic in raport cu propria persoana cu instrumental si cu problema de rezolvat.

Instrumentele radiestezice de orice tip ar fi acestea nu sunt si nu trebuie sa fie considerate decat  amplificatoare ale semnalelor primite de catre operatorul radiestezic si nu acel ceva de la care se primeste raspunsul la intrebarile sau cercetarile efectuate. Indicatoarele radiestezice servesc la amplificarea si redarea peceptibila a reactiilor de reflexe care se produc in momentul fiecarei cercetari prin miscarile involuntare a musculaturii mainilor. Ele nu au deci nici o proprietate speciala: radiestezistul este acela care le pune in actiune. Alegerea unui instrument sau a altuia este o simpla problema de convenienta personala. Miscarea pendulului are o logica in cadrul unei anumite conventii mentala. Printre accesorii cel mai important si util este martorul, proba sau mostra care este un material organic sau anorganic de aceiasi natura cu cel care se cauta sau este doar o reprezentare grafica sau mentala, este un symbol care serveste la o mai buna fixare in subconstient a necesitatii ivite la un moment dat. Ideea de baza a acestei practice cu martori este principiu rezonantei. Instrumente ajutatoare folosite de radiestezisti nu sunt altceva decat reprezentari conventionale destinate unei fixari mai bune a gandurilor in cursul cercetarii radiestezice.(rigla universala sau rigla TURENNE,rigla circulara si rigla semicirculara).

PRACTICA RADIESTEZIEI PENDULARE

Mecanismul perceptiei radiestezice

-    Etapa nr1. Se introduce in memoria subconstienta informatii referitoare la obiectul cercetarii.

-    Etapa nr.2. Se concentreaza intreaga atentie, toate gandurile sunt canalizate cu intensitate numai la obiectul cautat si se ignora in totalitate orice alt subiect

-    Etapa nr.3 .Se stabilesc conventiile mentale succesive pentru interpretarea cu precizie a miscarilor pendulului.

-    Etapa nr.4 .Verificarea rezultatului activitatii depuse(etapa implicita)

-    Etapa nr. 5.cercetarea cauzelor esecului.

Modul de formare a unui etalon consta in folosirea unei marimi cunoscute pentru a primi un raspuns corespunzator acelei marimi si egala cu aceasta, raspuns cuantificat, vizualizat cu un indicator pe un instrument radiestezic (rigla).

 SURSE DE SEMNAL

O sursa de semnal poate fi orice discontinuitate intr-un mediu omogen. Semnalul generat de aceste discontinuitati este reperat cu ajutorul organismului viu si senzitiv al omului si cuantificat prin miscarea unui instrument auxiliar (pendul, bagheta, ansa)

1)Surse de semnal telluric(radiatii de natura terestra

         -radiatii de natura magnetica cauzate de miscarile subterane de apa

         -radiatii cauzate de procese termice, a presiunii din interiorul pamantului

    2)Surse de semnal care provin de la sisteme vii(umane, animale si vegetale)

    3)Surse de semnale exterioare planetei noastre(astrale)

In raport cu distanta dintre sursa de semnal si operator

-   in limita potentelor organelor de simt

-   in afara limitelor organelor de simt(biodetectie telebiodetectie)

 NOCIVITATEA SURSELOR DE SEMNAL

    Sursele de semnal teluric prin radiatiile pe care le emana, au caracter nociv pentru existentele vii deoarece aceste radiatii franeaza uneori blocheaza procesele fundamentale biologice de la nivel celular pana la sisteme de celule, organe, zone intregi, totalitatea sistemului viu. Radiatiile telurice cauzate de procese termice subterane sunt insotite de puseuri de dezintegrare de tipul fisiunii. Neutroni care au o putere de penetrare mult mai mare decat radiatiile alfa, beta, gama, reusesc sa ajunga la suprafata solului cu un nivel de energie corespunzator neutronilor termici. Aceste radiatii termice si de presiune din interiorul pamantului, sub influenta magnetismului terestru ajungand la suprafata sunt aliniate sub forma unor pereti verticali(benzi de radiatii). Acestea sunt aliniate aproximativ pe directia N-S si E-V formand un caroiaj, o retea geobiologica. La intersectia benzilor nodurile geopatogene au o nocivitate de cateva ori mai mare decit cea a benzilor. Reteaua de radiatii telurice este formata din patrate cu latura de patru metri si o alta retea cu latura de 16 metri. Cele doua sunt in defazaj de aprox. 45 grade

CONDITIILE care trebuesc indeplinite pentru a beneficia de o investigatie corecta

-    operatorul radiestezist trebuie sa aiba o stare de sanatate fizica cel putin buna si o foarte buna sanatate mentala.

-    Este contraindicat consumul de alcool, droguri sau excitanti puternici

-    Nu este recomandat lucrul in stare de oboseala de emotii puternice sau animate de dorinta de a obtine rezultate care sa-I aduca avantaje.

-   Operatorul radiestezist trebuie sa evite aparitia inhibitiei in procesul de investigare eliminand starile emotive auxiliare.

-    Nu trebuie sa se indoiasca nici un moment de precizia rezultatelor dar trebuie evitate aprecierile apriorice asupra rezultatului masuratorii, operatorul trebuie sa aiba doar ganduri interrogative si sa  nu anticipeze concluziile determinarilor.

-    Lucrul se executa intr-o atmosfera linistita fara factori externi perturbatori.

-    In cazul unui esec total sau partial se analizeaza cauzele esecului

-    Se repeata  investigatiile de acest tip pana se obtin rezultate concrete.Se analizeaza in amanunt corectitudinea, simplitatea, si claritatea conventei mentale adoptate in functie de subiect. La nevoie se reface etalonarea pentru acest gen de masuratori.

Toate potentele fizice, pshice si spirituale in timpul lucrului radiestezic sunt indreptate spre telul urmarit cu intesitate maxima posibila. Operatorul radiestezist trebuie sa simta in interiorul sau ca toate energiile potentiale pe care le detine se indreapta catre un unic tel miscarea indicatorului radiestezist conform conventiei mentale ce trebuie rezolvata

 INVESTIGATII SPECIALE

    -Determinarea unei anumite amprente energetice. Orice persoana impregneaza cu fluid energetic propriu obiectele cu care vine in contact

   -Investigatii folosind schema, planul, sau harta

   -Metoda plan patrata.

   -Metoda coordonatelor folosind triangulatia si sistemul rectangular al hartii.

   -Metoda drumului parcurs (al urmei)

   -Descoperirea persoanelor disparate

   -Metoda binara (DA sau NU)

   -Metoda numerica(Acest tip de investigatie necesita folosirea unui martor al persoanei disparate, a unui instrument radiestezic rigla gradata precum si a unui aratator)

   -Determinarea sexului.”Caut numai sexul copilului.Pentru baiat pendulul va oscila iar pentru fetita se va roti”

   -Determinarea polaritatii umane; La barbat polaritate normala- dosul mainii drepte si ,palma mainii stangi=oscilatii=,dosul mainii stangi si palma  mainii drepte=rotatii=. La femei polaritate normala,dosul mainii drepte si palma mainii stangi =rotatii=,dosul mainii stangi si palma mainii drepte=oscilatii=. Pe o fotografie sau o scrisoare se inregistreaza oscilatii pentru polaritate masculine si rotatii pentru polaritate feminine.

   -Determinarea radiestezica a organelor bolnave

   -Investigatii de tip psihoradiestezic; aptitudini intelectuale, memorie,imaginatie inteligenta, avaritie ,egoism, dezinteres, aroganta, modestie, harnicie, curaj, curtuazie, feblete, defecte intelectuale, stupiditate, bucurie ,tristete, neliniste, umor, calm, judecata, claritate, confuzie, absurditate, rationalitate, sociabilitate, ipocrizie,cinste, perfidie.



 ATENTIE- Atunci cand se efectueaza investigatii in timp trebuie tinut seama de faptul ca se lucreaza cu material informational cu caracter infinit si ca aceste informatii contin la randul lor o infinitate de probabilitati de interpretare subiectiva.Este foarte usor a obtine informatii in conformitate cu ceea ce doriti sau la ceea ce va asteptati.

       La toate investigatiile problema principala care apare este determinata de faptul ca ele sunt procese mentale, sunt de natura subiectiva si  nu  obiectiva. Astfel ca ele pot fi influentate din exterior si de asemenea supuse influentelor impulsurilor constiente si inconstiente. Daca operatorul rdiestezist nu este capabil sa controleze in mod corespunzator, sa filtreze numeroasele impresii si ganduri ,daca nu reuseste sa obtina starea neutra rezultatele obtinute sunt false.

 http://www.dafinoiu.ro/image/image031.gif    http://www.dafinoiu.ro/image/image030.gif

Bionic alfa                                                                   Bionic 01

 Cele doua locatoare sunt produse de OKM din Germania si au trei sisteme de masuratori

-         sistemul bioenergetic

-         sistemul de masurare ionica

-         sistemul magnetic

Sistemul bioenergetic interactioneaza cu bioenergia corpului operatorului in localizarea tintelor.Dupa datele de la producator localizeaza tinte pina la 15 km distanta si adincime de 20 metri in functie de marimea tintelor si a conditiilor de sol. Sunt foarte scumpe si tare as vrea sa le vad la lucru pentru a-si confirma pretul.(personal ma indoiesc)

 IMPORTANT DE RETINUT!   Detinerea si utilizarea detectoarelor de metale pe teritoriul Romaniei este reglementata prin Ordonanta Guvernului nr,43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national, cu modificarile si completarile introduse prin Legea378/2001, cu modificarile si completarile introduse de Legea 462/2003 la care se adauga Normele tehnice privind detinerea si comercializarea detectoarelor de metale publicate in Monitorul Oficial nr.704 din 4 august 2004 precum si cu modificarile si completarile introduse prin Legea nr.258/2006

LEGENDE

        Dealul Prigoroiu situat in Plostina este locul cu multe comori ingropate printre care si un tezaur de trei cazane.Cele trei cazane se gasesc in culmea Prigoroiului in locul numit hotarul Lupoii si sunt legate cu lant intre ele iar capatul lantului se afla sub o piatra ingropata la mica adincime si din acel loc se vad cele trei cruci de la biserica din Zegujani de la biserica din Lupoaia si  cea de la clopotnita din Porcasa . Cum cobori din culmea Prigoroiului spre ogasul fantanii ruginii in stinga sunt trei pomi mari doi peri si un nuc.La primul par se afla un cazan ingropat cu aur, la al doilea par se gaseste un burduf de bivol plin cu bani, iar la nuc o caldarusa cu aur si argint. De asemenea deasupra de stiubeiul din fata Prigoroiului sunt multi bani ingropati.

http://www.dafinoiu.ro/image/image001.png

Informatii exacte despre aceste locuri se pot obtine de la Ilarie Dafinoiu din Plostina.

 

Comoara lui Tudor si cazanul boierului

 Orice comoara e imbracata intr-o legenda. Pe la sate inca circula multe povesti. Zice-se ca cei care descopera comori si se folosesc de ele nu vor avea viata buna. La Pades, Closani si Tismana sunt semne ca ar exista un tezaur ascuns chiar de Tudor Vladimirescu.

 Satenii spun ca Tudor si-ar fi ascuns comoara intr-o pestera si ca o parte din aceasta a fost descoperita si luata de localnici. Tudor Vladimirescu a fost vataf de plai si ar fi ascuns galbeni in zona Pades, locul de unde a inceput Revolutia de la 1821. Inainte de inceperea Revolutiei, Tudor a pus in siguranta comoara. Istoricii tin sa contrazica cele spuse de oamenii locului, precizand ca ar exista o astfel de comoara in zona Pades, dar aceasta ar fi fost ascunsa de un principe sarb. Tudor Vladimirescu a avut multe datorii inainte de a muri, insa a fost in relatii foarte bune cu boierii Glogoveanu din Mehedinti, unii din bogatasii vremii.

 Cazanul boierului Dadulescu

 In comuna Stejari, boierul Aurica Dadulescu a ingropat un cazan plin cu monede de aur pentru ca se dispusese confiscarea averilor. Ca sa nu uite unde l-a ingropat, a plantat in acea zona un scorus. Era o regula: cine ingroapa o comoara sa faca o troita si un blestem. Dadulescu le-a facut si pe acestea. Urmasii boierului spun ca blestemul ar fi fost acela ca cine va gasi comoara, daca nu va construi o biserica sau manastire, sa moara. Banii nu au fost descoperiti nici pana in prezent, desi urmasii boierului s-au trezit de foarte multe ori cu gropi sapate in jurul copacului.

Banii umbla

 Batranii din sat povestesc ca de Sfantul Gheorghe, noaptea joaca banii. De la distanta se vad lumini pe langa copac si numai cine le vede are sansa de a descoperi comoara. Au fost multe persoane care au vazut luminile si care au si cautat banii, dar nu i-au descoperit.

Au apelat chiar la un detector de metale, insa atunci cand au sapat nu au gasit nimic. Copacul este ars la baza si tot batranii spun ca din cauza comorii s-ar fi intamplat acest lucru. Unii oameni au gasit si explicatia faptului ca banii sunt de negasit. “Banii se plimba pe sub pamant. Unul dintre urmasii boierului a si mutat troita si asteapta sa vina comoara”, ne-a povestit o batrana. ( GABRIELA MLADIN )  

Purtatorii tezaurului de la Tismana au murit impuscati

 In Gorj, la Manastirea Tismana, tezaurul romanesc a fost adus in 1940. Intr-o pestera aflata sub Manastire, lingourile din aur au stat depozitate mai bine de patru ani. Cei care pazeau tezaurul s-au imbracat in sutane de preoti, pe sub care purtau arme si s-au amestecat printre maicutele de la Manastirea Tismana. Prin acea pestera curge un izvor, iar misiunea oamenilor cu sutane a fost dificila. La sfarsitul anului 1944 s-a dispus ca tezaurul sa fie dus la Bucuresti.

 Coceni pretiosi

 De la Manastire pana la gara din Targu-Jiu, lingourile de aur au fost carate cu ajutorul carelor cu boi. Dupa ce si-au dat jos hainele bisericesti, cei care asigurau paza si transportul tezaurului s-au deghizat in tarani. In carute, deasupra aurului, aveau coceni de porumb sau lemne. Pe drum, in localitatea gorjeana Baia de Fier s-au oprit, si la un profesor pensionar au lasat trei lazi cu lingouri de aur.

Din gara Targu-Jiu, tezaurul a ajuns la Bucuresti. De acolo a fost preluat de alte persoane, insa oamenii din Baia de Fier povestesc ca barbatii care au avut misiunea de a transporta aurul pana in Capitala, au fost impuscati pentru a se pierde astfel urma oricarei informatii despre tezaur.

Directorul Muzeului Judetean Gorj, Vasile Marinoiu, povesteste cum cei de la Bucuresti aflasera ca trei lazi cu lingouri s-au “pierdut” pe drum. “S-au intors sa-l caute, dar nu s-a mai gasit nimic din tezaur”.

 Umbra mortii

 Profesorul pensionar la care a fost lasat tezaurul a murit la cativa ani dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, iar batranii care cunosteau povestea celor trei lazi pline cu aur nici nu-si mai amintesc numele acestuia. Dar toata lumea stie ca o parte din comoara a fost lasata in Gorj, nu se stie unde. In Baia de Fier, dupa retragerea trupelor germane, locuitorii comunei au inceput sa moara pe capete. S-a gasit o explicatie: ca moartea acestora ar fi fost cauzata de apa otravita de catre nemti. Mai tarziu, batranii satului au stabilit legatura dintre tezaurul ramas in sat si moartea localnicilor. Toti cei care au murit erau suspectati ca ar fi pus mana pe acele lingouri.

 Marturie

 Actualul comandant al Politiei Targu-Jiu, Liviu Balanescu, isi aminteste ca batranii din Baia de Fier povesteau la gura sobei ce s-a intamplat cu tezaurul. Pana anul trecut a trait unul dintre cei care l-a cunoscut pe profesor. Nimeni nu mai stie ce s-a intamplat cu lazile cu lingouri, insa toti cei care au ca ( GABRIELA MLADIN )

 Stima banilor (II)

 Diavolul - cheme-se Nichiduta sau oricum, este cel ce mai intotdeauna, fie singur, fie ca sta pe scaun cu cei 12 ministri, cum se intampla in lacatuita comoara lasata de-un pasa in Muntele Tetin, - stapaneste comorile rele, pentru care cuvant este botezat chiar cu numele de Cel-de-pecomoara, - “Dracusor mic, negru ca ceaunul, cu fes rosu in cap, cu ochii ca focul si cu niste canci la mana, ca dintii pieptenilor de calti”, ceea ce este tot una cu “Dracul-gol”, adica, “curat Dracul”.

El vine la comoara in clipa cand omul ce-o ingroapa ori o incuie, face legamantul si ramane stapan atata cat trebuie, sau atata cat poate, ingaduindu-si cateodata sa faca si cate o inlesnire muritorilor, cum de-a dreptul o face si in alte imprejurari.

“Zice ca erau trei frati saraci, si au pornit prin padure. Unul din ei a zis ca sa jupeasca un copac sa faca funie si sa-si deie drumul acolo, sa vada ce-i. Au intrat doi si cel mai mare a ramas afara. Necuratul sta la masa. I-a intrebat ce vreau? Cel mijlociu ceru un sac de carbuni. Si-i dadu. Cel mic, un sac de galbeni. Iar ii dadu. Au scuturat de funie si fratele lor i-a scos. A mers si acesta si a cerut trei saci de galbeni. Diavolul s’a maniat foc c’a cerut trei, fara sot si l-a pus la lucrat fierul, un an; a zis ca de ce n’a cerut ca cel mic Dupa un an, cand a iesit cel mare, numai avea piele pe trup; toata i-a fost arsa de foc; numai ciolanele i-au fost ramas”.

Si in sfarsit, alta povestire tot despre aceasta comoara: “Un om din Ciucur zice ca-si omorase femeia, si in loc sa-l spanzure, i-a dat drumul acolo. Dracii din launtru l-au intrebat ce cauta intre ei; nu se teme?

- Faceti cu mine ce-ti vrea, ca eu tot am sa mor, ca mi-am omorat femeia! - Te stiu - zice unul -, doara eu te-am iudit trei ani ca s’o omori! Si pentru ca sa aiba semn ca a fost acolo, i-a dat o pereche de pistoale de diamant ce lumina locul. Prezesul le-a luat dela el si le-a pus in cuiu, dar Necuratii i le-au luat si au pus niste copite de cal in loc. Cand s’a uitat prezesul, a avut ce vedea!”.

 “Joaca banii” la Terpezita-Dolj

 Comoara ar fi fost ingropata de turci, in timpul unei invazii, candva prin secolul al XIV-lea, in aceeasi groapa cu tinerii din sat, care au fost macelariti. Turcii au pierit si ei, in lupte, astfel ca nu ar mai fi ajuns niciodata sa-si dezgroape aurul.  

Satenii spun ca, o data pe an, in noaptea din ziua urmatoare macelului, in poienita respectiva, se vede o lumina mare, iar “monedele de aur joaca in hora”. Cine le vede, moare. Asta daca nu cumva “i-a fost scris sa se imbogateasca”.

Batranii comunei doljene Terpezita sunt convinsi ca undeva in apropierea satului lor, la marginea unei padurici, este ingropata o comoara blestemata. Oamenii spun ca laditele pline cu monede de aur asteapta sa fie descoperite de cateva sute de ani, insa daca persoanei care le gaseste “nu i-a fost scris sa se imbogateasca”, atunci aceasta moare pe loc. Legenda dateaza de prin secolul al XIV-lea, din timpul invaziilor turcesti in Tara Romaneasca. “Atunci, cand au navalit turcii in satul nostru, era intr-o duminica si toti tinerii, baieti si fete, erau la hora, intr-o poienita din apropierea padurii. Turcii i-au omorat pe toti. De teama sa nu fie siluite, unele fete au apucat sa se arunce intr-o fantana”, povesteste una dintre batranele comunei, Elisabeta Ungureanu, 64 de ani. “Turcii aveau cu ei cufere pline cu monezi de aur. Ca sa nu le mai care dupa ei, in timpul invaziei, catre nord, le-au ingropat cu oamenii omorati, intr-o groapa comuna. Au stabilit sa dezgroape aurul la intoarcere, catre Turcia. Numai ca au murit in timpul bataliilor, in Tara Romaneasca, astfel ca aurul a ramas acolo. Numa’ ca nimeni nu stie, exact, unde e ingropat”, mai spune batrana.

BLESTEM. Cei mai varstnici dintre sateni sunt convinsi ca in apropierea satului lor este ingropata o comoara, insa nu o cauta deoarece ar fi blestemata. “Banii de aur sunt blestemati. O data pe an, in noaptea de dupa ziua macelului, banii joaca. Adica joaca in hora, se aud lautari, chiote, se vede lumina mare. Exact ca oamenii care au fost omorati, atunci, de turci. Asa se povesteste din batrani. Daca persoanei care-i vede i-a fost scris sa se imbogateasca, atunci aceasta ii gaseste. Daca nu, moare pe loc. Asa ne-au povestit noua parintii nostri, lor - parintii lor si tot asa. Se stie din batrani ca e o comoara ingropata undeva, la marginea padurii, langa sat, intr-o poenita”, mai spune Elisabeta Ungureanu.

SCEPTICISM. Tinerii nu se arata insa la fel de increzatori si sunt de parere ca legenda “este pentru adormit copiii mici”. Autoritatile se situeaza la acelasi pol.

Pana una-alta, legenda este departe de a muri, caci, asa cum a circulat, si pana acum, tot asa va fi povestita si de azi inainte copiilor si nepotilor, seara, inainte de culcare, sau in duminicile insorite. Poate exact ca aceea in care au pierit, in secolul al XIV-lea, tinerii din comuna Terpezita. ( CRISTIAN VASILCOIU )

 Stima banilor (III)

 Daca Duhurile comorilor sunt suparate peste masura cum ar fi la o suparare a locurilor cu comorile, ele primejduiesc nu numai pe cei ce le supara, dar chiar si localitatea intreaga a surpatorilor. Despre comoara din muntele Tetin de langa Cernauti se spune ca daca ar lua cineva piatra de acolo si ar strica culcusurile necuratilor, acestia ar sfarama Cernautii.

Cateodata, Duhul pazitor al comorii se aciuaza si prin locurile vecine, cand acestea-i sunt prielnice; astfel sunt fantanile, cari se cunosc dupa apa lor care este “grea”. Dintr-o astfel de fantana, ca sa se alunge Duhurile necurate, trebuie sa se faca in preajma ei sau pe ghizdele semnul crucii.

La acesta vom adauga un alt soiu de Stima, pentru alt soiu de comori, - acele ale pamantului inghetate acolo de la “inceputul inceputului “ - Valve si bai. Baile sunt, pentru Ardeal, minele; deci sunt mine sau bai de aur, asa de frumos descrise de dl I. Agarbiceanu in romanul sau “Arhanghelii”, cari sunt stapanite de Valve.

 Tezaure instrainate

 Doua tezaure importante din aur, descoperite in Transilvania, sunt expuse de doua secole la Muzeul din Viena. Unul dintre ele cantareste 10 kilograme si este inca un mister pentru cercetatori.  

Muzeul de Istorie a Artei din Viena a strans, de-a lungul vremii, si comorile Transilvaniei, descoperite cand aceasta era posesiune a coroanei habsburgige, in secolul al XVIII-lea. Unele, asa cum e tezaurul descoperit la Simleul Silvaniei, a ajuns in capitala habsburgica datorita atoritatilor locale, atente cu asemenea valori. Altele, precum tezaurul de la Sannicolaul Mare, au avut un drum mai lung si a trecut prin multe maini. Acesta a trecut intai pe la unii colectionari sau chiar nestiutori si a ajuns la muzeu dupa ce a fost vandut de mai multe ori.

 Doua jumatati incomplete

 Pe la inceputul feudalismului, in vremuri de restriste, cineva si-a ingropat toata averea sa si a celor apropiati. Poate o migratie a hunilor venea peste meleagurile transilvane. Asa spun specialistii. Si a ramas acolo, in pamant. Intamplarea si doi copii, care se plimbau in 1797 pe dealul Magura de langa Simleul Silvaniei, au facut ca ascunzatoarea sa fie descoperita. Este prima parte a tezaurului, care a ajus la Viena foarte repede, datorita functionarilor austrieci ai salinei din apropiere, care i-au contactat pe cei ce se ocupau de colectiile imperiale in capitala Imperiului Habsburgic.

La Budapesta este cel descoperit mai recent, in 1898, pe acelasi deal. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca este vorba de a doua parte a aceluiasi tezaur, ce fusese dus cu un secol in urma la Viena.

Ambele parti ale comorii ingropate in deal contin piese fragmentate. Arheologii sunt convinsi ca pe undeva mai exista piese pierdute din tezaur. Acesta face parte dintr-o serie atribuita unor grupuri de populatii germanice precum vizigotii, ostrogotii sau gepizii. Ca si cele de la Pietroasele sau mormintele de la Valea lui Mihai sau Starchiojd. Dar si cel de la Pietroasele, spun arheologii, si cel de la Simleul Silvaniei sunt ascunzatori legate de invazia hunilor de la mijlocul secolului V.

 10 kilograme de aur

 In 1799, un taran din Sannicolaul Mare, judetul Timis, Nera Vuin, sapa in curtea casei ca sa zideasca apoi ceva. A dat astfel peste comoara, la mica adancime in pamant. Negustorul caruia ii apartinea locul, pe nume Nacu, a incercat sa isi insuseasca tezaurul, dar taranul deja il vanduse unor negustori.

Negustorul a dat de stire la Pesta, autoritatilor de stat, care au facut tot posibilul pentru a-l recupera. Tezaurul a intrat in colectia imperiala de la Viena chiar din 1799. Tezaurul cantareste aproximativ 10 kilograme si are in componenta 23 de vase de aur: cani, o fructiera, doua bazine plate cu o catarama, doua cupe cu toarta in forma de cap de taur, pahare.

Au existat si legende in jurul descoperirii. S-a zvonit ca din tezaur ar lipsi anumite piese, maruntisuri. Apoi a aparut un conte Naco. El pretindea ca ar descinde din acel negustor Nacu, innobilat de imparat pentru ca ar fi cedat tezaurul. Nimeni nu a reusit sa descifreze daca provine dintr-un mormant sau e un tezaur ascuns de o invazie. Figurile incrustate pe vase nu au putut fi atribuite nici unei culturi, pentru ca imbina motive crestine cu simboluri pagane. Tezaurul provine din perioada migratiilor si a fost atribuit intai popoarelor germanice, apoi avarilor, bulgarilor vestici, pecenegilor si chiar coroanei arpadice. Pana la urma, unele ipoteze atribuie tezaurul unor mesteri veniti din Bagdad, dar care au lucrat vasele pentru un crestin. ( ANA MARIA LUCA)

 Deschiderea comorilor (I)

 Ziua arderii sau deschiderii usilor, dupa unele credinti, o hotaraste cel ce-o ingroapa; la comorile incuiate, portile le deschide Stima lor.

Unele credinti spun ca arderea comorilor se intampla o data pe an, cand “rasare focul cu balbataie care se inalta in sus de trei ori”.

Prin unele parti, culoarea flacarii se pune in legatura cu cele doua feluri de comori: comorile curate au para albie ori galbie uneori sau albastra alte ori, pe cand comorile necurate au para albastrie.

Comorile ard pe orice vreme din zi si din noapte si tocmai ceasul cand ard poate arata daca o comoara este curata sau necurata si, prin urmare, daca se poate sau nu afla.

Comorile curate sau banii cei buni ard dupa miezul noptii, dupa ce canta cocosii pana catre ziua si ziua pana de amiaza, cand Diavolul si toate Duhurile necurate nu au nici o putere.

Comorile necurate sau banii rai ard in cealalta jumatate de zi si de noapte, adica de la amiaza si pana la miezul noptii, fiind in puterea Necuratului cu totul.

 Minunile barbare din Ardeal

 La Muzeul National de Istorie a Romaniei sunt expuse, in sala de Tezaur, trei descoperiri transilvanene, trei mandreti de tezaure din aur care au spus multe despre istoria acestor meleaguri: Moigrad si Apahida.

 Dealurile Transilvaniei. Sunt locuri care au ales sa-si dezvaluie comorile unor oameni simpli, din negura vremurilor. Oamenii n-au stiut intotdeauna ce au descoperit. Alteori le-a fost frica sa arate lumii aurul scos din pamant. Unii au distrus obiecte preistorice. Din ignoranta, din lacomie sau printr-un simplu accident. Altii le-au transformat sau le-au vandut pentru o bucata de paine. Dar au trecut de primejdii si le putem vedea si noi.

 Ingropat langa Moigrad

 Un anume domn L. Manthner spunea prin 1912 ca nu stia cine hoinarise pe un deal numit de localnicii din satul Moigrad, judetul Salaj, Magura. Dar acel cineva necunoscut a dat “intamplator” peste o comoara. El, Manthner, cumparase aurul. Si acum vindea comoara Muzeului de Istorie din Cluj. Arheologii aveau insa semne de intrebare. Domnul Manthner mai falsificase obiecte din aur si le vanduse drept ramasite din vremurile antice. Tezaurul pe care il adusese la muzeu avea multe piese, din multe perioade de istorie zbuciumata. Erau obiecte care aduceau a preistorie, care aratau ca si cele din perioada migratiilor. Unele aveau insa o lucratura prea moderna ca sa nu fie pusa la indoiala provenienta. Arheologii de la Cluj au studiat indelung tezaurul si au trecut prin sita obiectele suspecte. In cele din urma a iesit la iveala adevarata comoara: o furca cu cinci dinti, din aur, un idol cu forma umana, un pandantiv inelar, patru idoli cu bratele in cruce, doua bratari deschise, margele si 204 inele. Toate de la sfarsitul neoliticului. Pandantivul este cel mai mare care a fost descoperit pana acum in Europa. Are aproximativ 764 de grame. Furca pentadent este si ea unicat in lume: e singura din aur.

 Tezaurele de la Apahida

 Candva, in vremea migratiilor, prin secolul al V-lea dupa Hristos, un popor care a trecut prin zona cetatii Clujului de mai tarziu, gepizii, si-au ingropat la Apahida capeteniile, impreuna cu doua tezaure, chiar mai frumoase decat cel vizigot de la Pietroasele, dupa cu spun specialistii.

Cateva secole mai tarziu, pe la 1889, la marginea satului Apahida cineva a dat, nu se stie cum, peste un astfel de mormant: scheletul unui barbat asezat intr-un sicriu de lemn, cu fata spre rasarit si capul spre vest, candva imbracat cu o haina din care au ramas multe podoabe din aur, unele cu pietre semipretioase, o fibula, trei catarame din aur, o bratara masiva, mai multe pandantive. Au mai fost gasite trei inele, unul cu sigiliu, altul decorat cu trei cruci si al treilea inscriptionat cu numele celui care-l purtase: Omharus. Au mai gasit arheologii si cani de argint, si benzile care ornamentau un vas pierdut.

Peste alti 80 de ani, in 1968, un grup de muncitori sapau o groapa ca sa ridice un stalp. Se intampla la 300-400 de metri de locul unde se descoperise primul mormant. A fost distrus atunci scheletul unui barbat, de la brau in sus, si a scos la iveala un al doilea tezaur gepid. Muncitorii au vazut ca e aur si au raspandit prin sat o parte din tezaurul gasit. Autoritatile vremii au aflat de descoperire, au fost chemati arheologii de la Cluj, care au scos la iveala un tezaur chiar mai bogat decat cel descoperit mai devreme. Au fost gasite podoabe de vesmant din aur precum margele, o catarama, limbi de curea, arme, piese decorative pentru harnasament. ( ANA-MARIA LUCA )

 Deschiderea comorilor (II)

 Zilele cand comorile ard sunt zile mari sau insemnate, adica sarbatorile si anume ajunul acelor sarbatori.

Astfel: Spre Sf. Vasile, cum cred si rutenii; Spre Blagovistenie; Spre Florii; Spre Inviere; Spre Sf. Gheorghe; Spre Ispas; Spre Duminica Mare si Rusalii; Spre Sf. Petru; Spre Sf. Ilie; Spre Sf. Dumitru; Spre Craciun.

Si in sfarsit, dupa o scurgere de vreme de o jumatate de veac, nu ne vom mira daca vom auzi ca fiind socotita ca sarbatoare ziua de 10 Maiu, in ajunul ei ard comorile.

 Aurul din brazda

 Povesti ale unor oameni simpli. Povesti ale unor pasionati de arheologie. Povesti ale unor vanatori de comori. Toate sunt dupa vitrina anti-furt a unui muzeu, pe postav rosu, pazite de militari in termen. Aurul care sta marturie e tezaurul romanilor.  

Pamantul te rasplateste daca-l lucrezi cu dragoste. Asa credeau taranii romani pe vremuri. Si pamantul le-a oferit comori stravechi in brazda plugului, le-a scos in cale aurul si argintul tracilor, pocalele dacilor, mormintele regilor. Toate sunt pastrate astazi la Muzeul National de Istorie a Romaniei.  

La Persinari, in lanul de grau?

 Pana la sfarsitul secolului trecut, arheologii au crezut ca cele 12 pumnale si spada, arme de parada ale unui personaj cu pozitie inalta in societatea tribala a tracilor nordici din epoca bronzului, secolele XX-XVI in. de Hr., au aparut in trei etape. Spada cu varful rupt si topoarele de lupta din argint au fost gasite, au spus atunci localnicii, intr-o lutarie de catre un taran care sapa acolo. Se petrecea in 1954. Cativa ani mai tarziu, in 1962, chipurile la 50-60 de metri de locul primei descoperiri, un alt taran a gasit printre firele de grau rasarite pe camp un pumnal stralucitor. A sapat si a mai gasit alte 10 pumnale, sau lame de halebarda. In 1976 , in conditii “misterioase”, au mai aparut cateva fragmente din al douasprezecelea pumnal. Prin 1993, arheologii, manati de curiozitate, au mai pus intrebari unor localnici. Singurul supravietuitor al intamplarilor din 1954 s-a razgandit brusc. Asa a aparut povestea adevarata. Toate au fost gasite in 1954. Dar localnicilor le-a fost frica de Militie si au ascuns o parte din obiectele tracilor si nu au spus adevarul in ceea ce priveste locul descoperirii. Mai mult, omul a marturisit cum aurul i-a ispitit si au faramitat piesele comorii.

 De pe malul Dunarii, la vanzare

 Pasionatul de arheologie George Severeanu a zarit in 1921 in pravalia unui zaraf (camatar si negustor de bijuterii in vremea aceea) multe discuri din aur, 10 inele de bucla si trei bratari cu lucratura ciudata, toate din epoca bronzului. Medicul a intuit ca a descoperit ceva cu adevarat extraordinar si le-a cumparat pe loc. Zaraful i-a povestit colectionarului cum a pus mana pe comoara. Niste tarani din Tiganesti, judetul Mehedinti, le adusesera, dar ele nu erau de prin locurile acelea. Le dezgropasera altii, poate un tinichigiu din Craiova, intr-un loc aproape de Ostrovul Mare din Dunare. Dar momentul descoperirii a ramas inca un mister. Un mister a ramas si daca ele sunt o mica parte dintr-o comoara mai mare. Pe insula Ostrovul Mare au fost descoperite mai multe asezari din epoca bronzului, in care ceramica era ornamentata cu motive asemanatoare celor de pe podoabele din tezaur, care ar fi apartinut unui personaj cu rang inalt in societatea tracilor nordici.

 Hinova - un caz fericit

 Prin iulie 1980, arheologii care sapau in castrul roman de la Hinova, judetul Mehedinti, au sapat un pic mai mult. Aproximativ la un metru si jumatate sub nivelul de locuit al romanilor au gasit relicve mult mai vechi, ale tracilor nord-dunareni din epoca fierului. In vasul ceramic preistoric au gasit aproape 5 kilograme de aur: o diadema, 14 bratari, 92 de piese de colier, 762 de margele, obiecte decorative pentru vesminte, 11 piese de sarma infasurata inform. Aurul provenea, au stabilit cercetatorii, din minele de langa Brad, judetul Hunedoara.

 Lucrari agricole la Cucuteni

 Primavara, 1959. Taranii din Cucuteni ies la muncile campului si scot la iveala de la jumatate de metru sub pamant aurul. Dupa doi ani, in 1961, arheologii care lucrau la Cucuteni au aflat ca acolo nu se descoperise doar ceramica. Au recuperat de la tarani nu mai putin de 70 de piese din aur, multe deteriorate, care cantareau impreuna 2 kilograme. Au presupus ca tezaurul era garnitura de ceremonie a unui print geto-dac, care a carmuit pe la anul 400 in. de Hr. Muzeul de Istorie al Moldovei a cumparat tezaurul in 1971, el ajungand apoi la Muzeul din Bucuresti.

 Coiful singuratic si un pahar

 In primavara lui 1928, un elev de scoala primara dintr-un sat prahovean, era la arat. Cutitul plugului a scos din pamant un coif geto-dac, din foaie groasa de aur, ce cantareste 770 de grame. Ii lipseste varful calotei. Ca el mai exista doar 4 exemplare in toata lumea.

Cand in 1889 Alexandru Odobescu publica lucrarea sa despre tezaurul de la Pietroasa, mai vorbea despre o descoperire: un vas de argint aurit, ca un corn de animal, terminat intr-un cap de taur, si ornamentat cu scene ce sugereaza un moment ritualic. Arheologii leaga vasul neobisnuit de ritualuri ale geto-dacilor.

 Closca cu puii de aur de la Pietroasele

 O comanda mare de piatra pentru noua cladire a Seminarului din Buzau a scos la lumina, in 1837, o comoara ingropata in secolul al V-lea: celebra Closca cu puii de aur, un tezaur din vremea migratiilor, atribuit de arheologi gotilor. Localnicii din Pietroasa au ascuns o perioada tezaurul in pod. Pe la sfarsitul lui martie 1838, cei doi o vand arnautului Verusi, care a zdrobit cu toporul cele 22 de bucati din tezaur. El este prins, iar comoara ajunge la Muzeul de Arheologie din Bucuresti. Este furata si distrusa partial in 1872. Autorul furtului moare in conditii ciudate. In 1917, tezaurul ia drumul Moscovei, de unde este recuperat abia peste 40 de ani, in 1956.

Din comoara initiala, cu toate eforturile depuse de autoritati, n-au mai putut fi recuperate decat 12 piese, si acelea incomplete si deteriorate. Ele au fost expuse din 1838, dupa ce au fost restaurate sumar la Muzeul National din Bucuresti.

 Tezaure de argint

 In primavara lui 1931, la Agighiol, judetul Tulcea, cativa cautatori de comori au dat peste un mormant regal geto-dac, in care se gasea un tezaur de argint. Mormantul fusese alcatuit din trei camere, cu pereti din piatra. Intr-una din incaperi au fost descoperite ramasitele unui barbat si piese dintr-un tezaur considerat foarte valoros: un coif de argint, doua cnemide (aparatori ale gambelor), 7 vase din argint, un colier de 99 de perle de argint, multe aplice si catarame din argint, bronz si fier, ceramica si vase de lux. Unele obiecte erau partial aurite. Intr-o alta camera au fost gasite scheletele unor femei (sclave sau neveste) cu podoabele ce le-au apartinut. In camera a treia au fost gasite scheletele a trei cai sacrificati cu sageti otravite. Mormantul a fost datat 375-340 in. de Hr. In 1970, un alt mormant a fost descoperit la Peretu, tot in Tulcea, in toiul unor lucrari agricole. Au fost gasite aici vase de ceremonie, o catarama de chinga, un sirag de perle de argint, 40 de aplice de harnasament. ( ANA-MARIA LUCA, CRISTIAN PETRU )

 Stima banilor (IV)

 Zice povestea ca sub niste dealuri ponorate erau niste pivniti, unde, de multa vreme, erau zacaminte de bani. In tot anul, la Pasti, banii raspundeau ca sunt, prin flacara albastrievinetie ce paclaia in intunericul noptii Invierii. Nimeni nu indrasnia sa se atinga, ca obiceiul Celui-cu-coarne e sa-si puna coada pe tot ce-i lasat in parasire. In pivnitile acelea salasluiau multi Cornorati.

Intr-o buna zi, un roman trecea pe acolo si, cum privia spre pivniti, numai vede ca un cap negru - ce aducea a cap de om, daca i-ar fi lipsit cornitele -, iesa la iveala si-l intreaba: - Ce oftezi, mai romane? - Cum sa nu oftez, daca am o casa de copii ce trag a moarte, de foame? - Hai cu mine in pivnita! - zice Cornoratul.

Romanul nostru a cam sfeclit-o deodata, dar pe urma s’a gandit ca i-i tot una: ori o trai, ori o muri; si a intrat in intunecimea pivnitilor dupa Uciga-l toaca. - Tine cusma! - ii zice Intunecatul. Si i-o umplu cu bani de aur. - Eu stiu, - zise Dracul - ca cele ce spui tu sunt adevarate, ca am fost aseara pe la tine, si am vazut cum se bateau copiii, pentru o bucata de mamaliga.

Pe urma, Dracul se facu nevazut, iar omul nostru, zapacit si de vedenia necuratului, si de stralucirea aurului, a iesit din hrube si s’a dus acasa. In cativa ani nu-l mai cunosteai de bogat ce era. Si-a facut si fini, si cumetri multi.

Adeseori se punea in capul mesei la crasma si mai tragea cate oleaca de chef cu cumetrii, dar de platit platia el tot. Cumetrii nu prea indrasniau sa-l intrebe de unde are bani, dar intr-o zi, cand omul nostru era mai cu chef, l-au intrebat. Si el a spus de unde.

Oamenii l-au ascultat. Popa satului a aflat, a mai strans si alti popi, - erau cam la douazeci de toti, - si au pornit in cantari bisericesti spre pivnitile stapanite de Draci. Cum ajung, iesa Scaraotchi. - Ce cautati voi, bre? - intreaba el. - Bani! - zic popii. - Mai, voi luati de pe vii si de pe morti si tot nu va saturati? Ia stati sa va arat eu bani! Si ca din pamant au iesit multe cornite la gura pivnitii si s’au burzuluit dracii si au facut praf din icoane si din popi.

Acum, malurile s’au risipit de ploi si banii s’au scufundat tot mai in inima pamantului, dar de atunci, de cand cu patania popilor, nu se mai apropie

 Blestemul comorii regelui Decebal

 Aurul din Muntii Transilvaniei este, de buna seama, una dintre cele mai importante comori care au existat si vor mai exista vreodata pe teritoriul Romaniei. Aurul din Ardeal, fie ca este vorba de minereul aflat inca in subsol, in Muntii Apuseni, fie ca este vorba de comorile ascunse in cetatile dacice din Muntii Orastiei, reprezinta sufletul si misterul acestor locuri.

Legenda spune ca, inainte ca romanii sa desavarseasca cucerirea Daciei, Decebal a ascuns tot aurul si argintul dacilor in preajma capitalei sale de la Sarmizegetusa Regia, din Muntii Orastiei. Localnicii inca vorbesc despre faptul ca dacii au sapat o groapa imensa in albia unui rau pe care l-au deviat, ca au ingropat aici o cantitate imensa de aur si argint si ca, mai apoi, au repus raul in matca sa. Ei mai spun si ca aceasta comoara este insotita de un groaznic blestem, rostit de insusi Decebal, blestem care-i condamna la pieire pe cei care vor sa jefuiasca acea comoara.

 Salvarea Romei

 Izvoare istorice stravechi mentioneaza ca romanii au carat din Dacia cantitati impresionante de aur, care au salvat imperiul din criza financiara in care se afla. Cronicarii vorbesc despre 160 de tone de aur si 300 tone de argint ce au ajuns la Roma. Nu se stie insa daca tonele de metal pretios proveneau din tezaurul dacilor sau din minele pe care au inceput sa le sape chiar romanii in muntii Daciei. Cert este ca, in locuri precum Muntii Orastiei sau Apuseni, se vad si astazi cu prisosinta urmele aurului, atat in galeriile de mina romane, cat si in tezaurele descoperite de localnici sau venetici ce cauta de zor cu detectoarele de metale monede de aur ce dateaza de la inceputurile primului mileniu.

Poveste fara sfarsit

Cararile ce duc spre mareata capitala a Daciei, Sarmizegetusa Regia, din Muntii Orastiei, au fost si sunt batute de catre cautatori de aur. Va prezentam in continuare o cronologie a descoperirilor de tezaure dacice din aceasta parte de tara. Desigur, cea mai mare parte a acestor descoperiri uluitoare nu va fi niciodata cunoscuta insa, din documente compilate de catre Ministerul Culturii, din interviuri cu localnicii si din datele furnizate de politia romana sau de Interpol, se poate crea o imagine despre inepuizabila comoara a dacilor.

1540 - 1551. Conform raportului unui carturar al epocii, Wolfgang Lazius, niste tarani au gasit un tezaur de 40.000 de monede cu efigia regelui Lysimachos in apele raului Strei, in zona localitatii Santamaria Orle, in apropiere de Hateg. Se pare ca acest tezaur a intrat in posesia cardinalului Giorgio Martinuzzi, prim cancelar al Transilvaniei. Mai apoi, o parte, aproximativ 10.000 de monede, a fost trimisa de catre generalul imperial Giovanni Castaldo la Viena, pentru a fi inclusa in colectia imperiala.

1802. La inceputul lui septembrie, conform unor documente oficiale ale Imperiului Austro-Ungar, doi baieti, unul dintre ei fiul serbului Arimie Popa din satul Valcelele, in timp ce erau cu porcii pe dealul cunoscut astazi sub numele Comarnicelul, din Orastioara de Sus, au gasit un tezaur de peste 500 de monede de aur de tip Lysimach.

Iunie 1803. Incepe o ancheta oficiala initiata de catre Paul Torok, judecatorul comitatului Hunedoara, in legatura cu descoperirea facuta in anul anterior de catre cei doi copii. De asemenea, tatal unuia dintre copii pleaca pe urmele descoperirii si gaseste, in zona Gradistea-Muncelu, un nou tezaur compus din 450 de monede de tip Koson. Vestea acestei descoperiri se intinde si, intr-un document al vremii se scrie: “Aproape toti locuitorii din zona au fugit pe coastele muntilor ca sa caute aur Multimea era poate mai mare decat populatia a sase sate si toti cautau monede.”

Iulie 1803. Judecatorul Paul Torok scrie un document ce atesta, pentru prima data, importanta ruinelor de la Gradistea de Munte, indica necesitatea unei cercetari arheologice sistematice si propune instituirea unei paze militare pentru a-i impiedica pe tarani sa mai vaneze comori. In urma acestui raport, Bernand Aigler, un supraveghetor de mina si Iosif Bodoki, inspector fiscal din localitatea Sibisel, incep pe 21 iulie primele sapaturi sistematice in perimetrul anticelor ruine de la Sarmizegetusa Regia.

Primavara - vara 1804. In urma sapaturilor sistematice, se descopera un nou tezaur de 987 kosoni, pe langa Gradistea. Cu toate acestea, autoritatile imperiale nu sunt multumite de rezultatul sapaturilor si decid sa abandoneze finantarea sapaturilor sistematice. In schimb, decid sa-i lase pe cautatorii privati sa caute comorile. Acestia trebuie sa fie autorizati de catre institutia trezoreriei. Dupa acest moment nu exista documente care sa ateste alte descoperiri pana in anii de dupa 1990, cand s-a declansat noua goana dupa aur.

1996 - 1997. Se descopera la Orastioara de Sus, la aproximativ 300 de metri de casa lui Vasile Bodea, peste 300 de monede de aur de tip Koson. Dintre acestea, 41 au fost achizitionate de Muzeul Civilizatiei Dacice din Deva, 200 de catre Muzeul National de Istorie si aproximativ 100 de catre Banca Nationala. In aceeasi perioada insa, un individ din Orastie, cu care reporterii “Jurnalului National” au discutat de mai multe ori, a fost prins de catre INTERPOL, in Ungaria, cu 200 de kosoni asupra sa.

1999. Potrivit unor surse locale, 1999 a fost un an de foc pentru cautatorii de aur. In aprilie, un grup de cautatori ilegali, din care au facut parte si politisti locali, a dezgropat un colan de aur de doua kilograme, precum si cateva zeci de monede. In perioada mai - iunie, grupul a descoperit, in zona Varful Prisacii, nu mai putin de trei tezaure de aur, ce cantareau 48 de kilograme.

2004. Directoarea Muzeului Civilizatiei Dacice din Deva, Adriana Pescaru, ne-a declarat, in urma cu cateva zile, ca activitatea cautatorilor de aur nu a incetat nici in prezent. Doamna Pescaru a tras semnale de alarma cu privire la traficul cu aur dacic inca din 1996, dar situatia nu s-a remediat. “Cei care sunt acolo in zona sigur mai cauta. Anul trecut, in preajma Pastilor, am inteles ca s-au gasit monede Lysimach. Au sapat gropi imense” ne-a spus doamna Pescaru.

 Bani dacici pe Internet

 Tezaurele dacice, atat de ravnite de catre cautatorii de aur din Muntii Orastiei, sunt compuse, in principal, din monede de aur de tip Koson si Lysimach. Traficul intens cu aur dacic din ultimii ani a dus la scaderea valorii acestor monede. Astfel, daca in 1995 pe pietele numismatice internationale un koson era evaluat chiar si la 2.500 de dolari, in prezent, kosonii sunt oferiti chiar si pe Internet, pe e-bay, la preturi cuprinse intre 400 si 750 de dolari. In acelasi timp, un lysimach din Muntii Orastiei, care cantareste aproape 17 grame de aur, fata de 8 grame cat cantareste un koson, se vinde cu cel mult 900 de dolari. ( PAUL CRISTIAN RADU )

 Saparea comorilor (I)

 Credintile cari se leaga de saparea sau desgroparea comorilor sunt urmatoarele:

Macedo-romanii, inaine de a incepe saparea locului visat ca ascunde o comoara, presara cenusa pe acel loc, dupa care taie animalul a carui urma va fi aflata, - de buna sama ca a doua zi, - acolo. Astfel urmand, dupa sapare, se poate gasi comoara. Daca nu se va urma astfel, va fi primejdie de moarte pentru cei ce sapa.

La saparea unei comori, sa fie unul singur, - cel ce-a vazut-o, - caci numai astfel acela va isbuti, de oarece, fiind mai multi cu greu se vor stapani si nu se vor da dela galcevire:

“Trei oameni, frati, - nu stiu ce-or fi fost, - stiau o comoara si s’au dus s’o sape tustrei. inainte de a incepe a sapa, a zis unul: - Sa fim oameni cum se cade; cati bani ne-a dat Dumnezeu amu, sa-i impartim frateste. - Da, sa-i impartim frateste, - au zis ceilalti intr’un glas si s’au dat cu totii la sapat.

Au sapat ei si au scos banii, si amu era sa-i imparteasca. Unul a zis: - Mai, lasati sa ma duc eu acasa, sa aduc ceva de mancare, ca eu tare-s flamand, si poate-ti fi si voi. Tot i-am spus nevestei sa faca niste placinte. - Ba, du-te, numai sa nu zabovesti! - au zis ceilalti.

Si-a plecat in sat. Ce gandi el: - Am sa spuiu nevestii sa faca niste mancare otravita si am sa le duc sa manance cei doi, si dupa ce-or manca ei, indata au sa moara si toti banii au sa-mi ramaie mie!

Cand a ajuns acasa, i-a spus nevestii cum sa faca mancarea, si el a mancat alta mancare neotravita. Nevasta i-a facut si el s’a intors vesel inapoi ca si cum ar fi pus mana pe comoara.

Cei ce-au ramas la comoara, ce s’o gandit? - Mai, ce sa mai impartim banii in trei parti! Cand va veni celalalt cu mancarea, sa-i tragem amandoi cate un glonte in piept! - Mai, ca bine ai zis! - raspunde celalalt.

Si-au incarcat pustile, ca aveau pusti cu ei, si cand l-au zarit viind, i-au si ars cate un glonte in piept. Cela a si cazut la pamant. Unul s’a dus de i-a luat mancarea ce-o aducea, si au mancat bine amandoi. N’a trecut mult, si-au inchinat si ei steagul.”

 Mercenarii aurului

 Cetatile dacice din Muntii Orastiei sunt lasate in voia sortii si a jefuitorilor de tezaure. Desi unic in Europa si in lume, complexul de fortarete din aceasta zona nu este ingrijit si nici macar protejat de catre statul roman.

 Zidurile stravechi ale cetatilor sunt brazdate de inscriptii obscene si se darama pe zi ce trece. Mai mult, sanctuarele dacilor sunt rascolite si profanate zi si noapte de catre oameni manati de distrugatoarea febra a aurului. Indiferenta autoritatilor si prezenta in zona a mai multor grupuri cu intentii criminale a dus, in ultimii ani, la crearea unei situatii deosebit de grave. Cetatile dacilor sunt in pericol.

 Ceausescu impotriva romanilor

 “Prin anii ‘70, Ceausescu a hotarat sa restaureze Sarmizegetusa Regia. Urma sa fie o lucrare foarte mare, care urmarea reabilitarea acestei cetati. Trebuia sa fie facute consolidari si alte lucrari de anvergura. In acest scop, a fost trimis in zona Ilie Ceausescu si acesta, la o inspectie, si-a dat seama ca unele dintre zidurile din cetate sunt construite de catre romani, dupa cucerirea Daciei. Acest lucru i-a fost comunicat si lui Nicolae Ceausescu, care din acel moment nu a mai vrut sa auda despre reabilitarea Sarmizegetusei Regia. Lucrarile au fost abandonate, deoarece nu trebuia sa se stie ca asupritorii, cotropitorii romani au construit si ei la Sarmizegetusa Regia. Asta era pe atunci doctrina de partid. La Sarmizegetusa, capitala Daciei, nu trebuia sa fie romani !”, ne-a declarat reputatul arheolog prof. Vasile Boroneant.

Iata, asadar, modul absurd in care unul dintre cele mai de seama monumente de pe teritoriul Romaniei a cazut in dizgratie si a ramas in voia sortii. Din pacate, si in ziua de astazi, chiar daca romanii nu mai sunt considerati cotropitori, cetatile dacice au ramas in aceeasi stare deplorabila. Numai arheologii si jefuitorii de comori se aventureaza prin zona.

 Oferte pe Internet

 “Membrii echipei Global au scos din pamant mii de monede romane, grecesti si dacice din aur, argint si bronz, dar si inele de aur si argint. Am gasit si statuete ce-l infatiseaza pe Hercule.” Acest text este cules de pe unul dintre site-urile de Internet care promoveaza jefuirea cetatilor dacice din Muntii Orastiei. In schimbul sumei de 3.500 de dolari, compania americana “Global Discovery Network” organizeaza expeditii la cetatile dacice din Transilvania. Aceeasi companie mai afirma pe pagini de pe site ca amatorii de chilipiruri dacice “vor fi ghidati si asistati de catre profesori si lucratori de la muzee, vor fi adusi la cele mai productive mine, pesteri, locuri din Romania si vor putea sa duca acasa majoritatea, daca nu chiar toate, obiectele pe care le descopera”.

Organizatia “Global Discovery Network (GDN)” activeaza de multi ani si in Romania. Ea s-a aflat, de altfel, si in atentia Serviciului Roman de Informatii, in urma sesizarilor facute, in urma cu cativa ani, de catre arheologi romani. GDN nu si-a incetat insa activitatea, si-a modificat doar adresa de Internet si, conform informatiilor de care dispunem, incearca in prezent sa racoleze colaboratori romani pentru noi expeditii la fortaretele dacice. GDN mai organizeaza expeditii si in Peru, Mongolia sau alte locuri de mare interes din lume.

 Cinci paznici la 10.000 de hectare

 Grupurile foarte bine organizate de hoti ai aurului dacic nu intalnesc aproape nici o opreliste in calea lor. Adriana Pescaru, directoarea Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane din Deva, a facut multe demersuri pe langa autoritati pentru a se asigura paza zonei. “Am cerut sa fie infiintata un fel de politie montana care sa pazeasca siturile. Deocamdata, avem doar cinci paznici, doi la Sarmizegetusa Regia si cate unul la Costesti, Blidaru si Piatra Rosie. Acestia trebuie sa acopere o arie de aproximativ 10.000 de hectare si se ocupa si de intretinerea siturilor. Ei cosesc iarba si fac si alte munci de intretinere. Mai exista si un serviciu in cadrul politiei judetene, doi ofiteri tineri care se ocupa de problemele de patrimoniu. Am inteles ca au primit acum un ARO si astfel se vor putea deplasa prin zona”, ne-a spus Adriana Pescaru.

Aceste “forte” se confrunta cu retele foarte bine organizate care se intind din Romania pana in Europa de Vest sau chiar peste Ocean. Aceste retele dispun de bani foarte multi, de masini performante de teren si de tehnologii de ultima ora, permitandu-si astfel sa le rada in nas putinilor oameni care se intereseaza de soarta tezaurelor dacice.

 Cu detectorul la “cumparaturi”

 Cautatorii de comori dacice nu se ghideaza dupa focuri umblatoare pentru a gasi comori, ci, pragmatici, folosesc detectoare de metale performante. Exista o piata destul de dezvoltata in Romania pentru aceste detectoare de metale, ce se vand, prin mica publicitate, la preturi cuprinse intre 900 si cateva zeci de mii de dolari. Mai mult, in zona Orastiei, aceste detectoare se si inchiriaza cu ziua, la preturi negociabile. “Cautatul aurului cu detectorul este un sport local. Detectoare dintre cele mai performante, care patrund la adancimi apreciabile si indica si tipul de metal, sunt aduse din Vest si cumparate sau inchiriate pe bani grei in zona. Este o investitie sigura”, ne-a declarat un localnic din Costesti.

Si el, dar si multi alti oameni din zona spun ca in filierele de traficanti sunt implicati atat localnici, care nu pot rezista tentatiei, cat si politisti si vamesi. Poate asa se explica si faptul ca, de prin 2000, nu a mai fost prins nici un cautator de aur in zona. “De prin 2000-2001 nu a mai fost prins nimeni. Nu mai stiu de nici o captura. Cu toate acestea, in zona, am vazut sapaturi imense”, ne-a spus si Adriana Pescaru. Aceasta situatie, precum si faptul ca pe pietele internationale apar tot mai multe monede ce provin din Muntii Orastiei arata ca jaful continua.

 Inceputurile goanei dupa aur

 Semnalul de inceput al goanei moderne dupa aurul dacic a fost dat in 1996. Spicuim in continuare cateva randuri din prima nota oficiala, semnata de catre directoarea Muzeului din Deva. “La inceputul lunii august 1996, la Muzeul din Deva s-a prezentat dna primar de la comuna Beriu, sotia maiorului Mota de la Politia Municipiului Orastie, pentru a se interesa de valoarea unor monede din aur, vechi, de pe vremea dacilor. Contactul l-a avut cu specialistul muzeului, doamna Olivia Palamarin. Discutia s-a facut pe baza unei monede pe care o avea asupra ei. Doamna Mota dorea sa vanda cateva, si anume sase bucati, cu care a venit ulterior, impreuna cu varul sau, Liviu Pricajan, din Orastie, sotia acestuia si copilul. Dupa ce au fost vazute si li s-a spus ca valoreaza circa un milion bucata, au declarat ca au 41 de bucati si vor sa le vanda. Intrebati de unde le au, dl Pricajan a spus ca le are de la socrul sau de la Luncani, care decedase “. Mai apoi, conform aceleiasi note, Adriana Pescaru s-a intalnit chiar si cu maiorul Mota care i-a spus ca stie pe cineva care a vandut deja doua kilograme de aur Bancii Nationale si ca, acel cineva, ar dori sa vanda si Muzeului. In realitate, BNR achizitionase doar 200 de monede. “Dupa aceste aparitii de moneda, au inceput sa fie prezenti tot mai multi cautatori de comori in zona cetatilor dacice. Nota dnei Pescaru mentioneaza intre acesti cautatori si un politist si chiar si un lucrator al SRI. Ulterior, alte informari facute de catre muzeele din zona sau de catre lucratorii Ocolului Silvic, vorbesc si despre prezenta unor cetateni rusi si moldoveni care, inarmati cu detectoare si imbarcati in masini de teren puternice, cauta aurul Daciei. ( PAUL CRISTIAN RADU)

 Saparea comorilor (II)

 Si macedo-romanii cred ca cel ce vrea sa sape o comoara sa mearga singur, caci altfel facand, “Stihiul va s’manca parasli”, adica Stafia va manca paralele si saparea se va face degeaba.

Dimpotriva, prin Bucovina aflam credinta ca la sapatul unei comori trebuie sa fie mai multi insi: “Cel ce a vazut banii arzand si si-a insemnat locul, rar cand poate singur sa-i sape. De aceea trebue sa mearga mai multi insi ca sa-i sape, insa sa nu fie cu sot, ci fara sot, adica trei, ori cinci, si sa fie toti intr’un gand, sa nu gandeasca unul una si altul alta, caci atunci n’au noroc.

Incercandu-se unul care n’are noroc, ca sa desgroape banii aceia, il pedepseste Dumnezeu, schimbandu-l in tot felul”.

Mai pretutindeni se crede ca inainte de a incepe sa sape comoara, trebuie sa se indeplineasca legamantul pus de cel de la care a ramas comora. In aceasta privinta iata cateva credinti sucevene: “Cand te duci sa sapi o comoara, sa-ti iei sapa, harlet, cazma si inca urmatoarele lucruri: lumanare din ziua de Pasti, smirna din cadelnita popii si usturoi. De ai lumanare de paroiu, nu-ti mai trebuie alt nimic: poti sa te duci cu pieptul deschis; n’ai de ce sa te temi.

Cu usturoiu se unge in crucis pe fata, cand se apropie de comoara, si zice niste cuvinte (cari nu se pot sti decat de acei ce sapa).

In timpul cand sapi comoara, Stima banilor, - Dracul, - iesa si mereu umbla in jurul omului, prefacandu-se in iepure, vulpe, lup, urs. La urma se face om si se apropie de acel care sapa comoara, ca de trei pasi si zice: - Ce cauti aici? - Vau sa sap si sa ieau banii! - Ce ai sa faci cu banii? - Am sa dau milostenie pe la manastiri, - dupa cum trebuie. Daca banii au fost pusi in pamant cu conditiunile aceste, atunci Stima zice: - Fie dupa cum ai zis; numai sa te tii de cuvant!

Daca cel ce a pus banii in pamant a zis “cum i-am luat eu, asa sa-i iea cel ce i-a gasit”, atunci Stima zice: - Sa-mi dai cap de om si ti-oiu da banii!

Daca cel ce sapa e lacom de bani, ii da Stimei pe unul din familia lui.

Dar vai de sufletul care-i dat Stimei pentru asa fel de lucru!

 Averea din glia babei Moisoaia

 De buna seama ca povestea ce urmeaza n-ar fi avut loc daca in comuna Magura, la doi pasi de Bacau, n-ar fi poposit, chiar la inceputul anului scolar, un prof de istorie inimos, un ochelarist uscativ: Dumitru Tataru.

 Nea Mitica a castigat dragostea copiilor, in vreme ce parintii il priveau ca pe un ciudat. Avea pasiunea gasirii de cioburi. Prin vaile - nu putine, dar bogate in tufisuri , scolarii misunau pe malul paraului Negel, dupa vestigiile stravechii asezari dacice, vanand un “10” la istorie.

Implinirea frumoasei nebunii a lui Dumitru Tataru avea sa vina la opt ani dupa ce incepuse sa desluseasca tainele inaintasilor, atata cat il lasa pamantul sa le citeasca. Norocul a sarit din glie, de s-a dus buhul intr-o tara intreaga, in acea frumoasa dimineata de aprilie. A sarit, cum spuneam, norocul, tocmai din brazda Moisoaiei, gospodina apriga si care nu vedea deloc cu ochi buni trebusoara cautatorilor de cioburi. Ca s-o imbuneze, dom’ profesor (cu geniala complicitate a inginerului agronom de atunci) i-a promis ca-i ara ogorul pe degeaba. Mai intai s-a rupt lama plugului, ca si cum se impiedicase de-un obstacol nevazut. Semn bun. Nu mult mai apoi, din brazda Moisoaiei a erupt vulcanul argintiu. Cu un trosnet sec, gura ulciorului s-a deschis, lasand sa scape, in urma tractorului, puzderia de banet.

 9 kilograme

 “Uite comoara, uite comoara “, a rasunat in vale corul copiilor ce adulmecau in urma tractorului, iar profului Tataru i-a stat pentru o clipa inima-n loc. Ca uliul s-a repezit, infasurand cu pardesiu-i ponosit ulcica. La piept a strans-o ca pe un copil si-a dus-o la scoala, in vreme ce strengarii culegeau banutii scapati. Nu-i vorba ca au navalit si niscaiva sateni, drept pentru care monedele se vor mai fi imputinat. A venit de indata un politai, maiorul Cristea, si a pus ordine. Vasul cu pretiosul tezaur avea sa poposeasca la muzeu. Mare mandrie: vreun instarit adunase acum 2.000 de ani laolalta 2.830 de monede romane - peste 9 kilograme de argint - emise de 17 imparati. Ce dovada mai buna ca, pe acele meleaguri, circulau marfurile, ideile si banii Romei de la Augustus la Septimiu Sever. Deunazi, il regasim pe Dumitru Tataru - pensionar uitat in comuna careia-i daruise glorie. Nu i-a fost usor sa priceapa ca mai tine cineva minte descoperirea lui. Bucuria il coplesea peste masura: forfotea ca un prisnel imprejurul nostru, frangandu-si mainile: “Doamne, Dumnezeule!”, repeta nemaigasindu-si locul. De-a valma, scoate de prin cotloane - cine-ar fi crezut ca vor mai vedea lumina zilei - pozele facute in acea zi de aprilie ‘76. Cu pionierii fericiti, piesele unice de argint cu efigia lui Nero, inscrisurile vremii ce laudau epocala descoperire. “Asta-i ce mi-a ramas, suspina batranul profesor cu lacrimi in barba, asta si bucuria aceea imensa, al carei fior inca-l mai simt strabatandu-mi trupul.

Spaima taranului - arheologul

 Il insotim pe profesorul Dumitru Tataru pe locul unde a gasit tezaurul. Din curte, scoate capul un satean cu palarie tuguiata. Zbarleste mustata la noi: “Daca ati venit sa cautati comori, la mine sa stiti ca nu gasiti. Incercati pe la vecini”. Grozava teama au oamenii astia: pentru ei, arheologii inseamna niste nesuferiti de oraseni care, daca li se pare ca ai ceva in pamant, sunt in stare sa-ti darame si casa. Un motiv in plus ca nimeni sa nu spuna nimic, chiar daca plugul scoate la iveala o preafrumoasa statueta neolitica din lut. In ignoranta lor, o arunca in rapa, numai sa nu-i zgandare pe acei nesuferiti de oraseni Prea repede am plecat de la dom’ profesor, lasandu-l cu gaina jumulita, numai buna de pus in ceaun. Ne-am strans mainile la plecare, dupa ce i-am vizitat muzeul prafuit de la scoala si, miracol, nea Mitica Tataru parca intinerise cu vreo zece ani (ANDREEA CASCAVAL)

 O fi sau n-o fi ceva acolo

 S-a nascut cu o buba, un delusor printre dealuri. La Zapodia. Cum ii zice numele, undeva prin vestul estului. Langa Traianu de Bacau. Cum a crescut aceasta forma de relief, ca un san obraznic, de fecioara, e inca o enigma. Chestia e ca nimic nu e natural. Pamantul a fost pus de mana de om. De mana cui? Pe soseaua nationala Bacau - Barlad, intre Traian si Secuieni a fost ridicat un mormant cuman. Hanul, pe la jumatatea secolului al XIII-lea, murind, ar fi fost ingropat, iar opt soldati s-au jertfit de bunavoie.

7 mai 1839. Serdarul Petrache Cozmita viseaza comoara cumanilor. 20 de oameni, tocmiti de el, sapa cat e vara de lunga pana in inima comorii. Nimic. Cheltuieste degeaba, o spun documentele vremii, 3.300 de galbeni. In vremea regimului comunist, au fost adusi soldati sa sape. Zadarnic. Acum, mos Prisecaru, ultimul batran al locului teafar la minte (mai sunt vreo doi, dar le-au sarit doagele), zice ca nu e nimic de gasit in dealul de la Traian decat oseminte: “Eu am gasit craniul celui mai batran bacauan, aflat acum la muzeu. Mai mult, nu cred sa se afle aici. Nu mai cautati comori. Oase puteti gasi, pentru ca acest deal a fost ridicat de soldati. Aici, la Zapodia, au fost lupte, inca din vechime. Gasiti doar harci”

 Saparea comorilor (III)

 Un om din satul Paltinis, com. Neagra Sarului, a sapat o comoara, si Stima banilor i-a cerut un cap de om. Dintru ‘ntaiu, mai nu-i venia la socoteala conditiunea asta, dar indoindu-l lacomia de bani, i-a dat Stimei pe o nepoata alui, ce o infiase el.

Nepoata omului era de 8 ani, si dupa ce a dat-o unchesu sau Stimei, in timp de patru ani, copila s’a facut hada si inchircise, de era ca una de 3 ani. Ea stia din ce pricina i se intamplase una ca asta, si mereu se ruga lui Dumnezeu sa-l hraneasca de bani pe unchesu-sau. Copila a murit in chinurile cele mai ingrozitoare, - Dumnezeu a lucrat, - da nici unchesul copilei n’a avut moarte buna”.

In urmatoarea povestire, iata un alt soiu de legamant: “Omul se dusese la padure dupa lemne. Pe la amurgul serei vede arzand o comoara, pe care se afla un spurcat de om. Omul vazand comoara, s’apuca s’o sape. Odata i se arata un Dracusor mic, negru ca ceaunul, cu fes rosu in cap, cu ochii ca focul si cu niste canci la mana ca coltii pieptenilor de calti, si-i zice: - Ce faci, mai omule, acolo? - Ia, sap comoara asta! - D’apoi ai implinit conditia pusa de stapanul ei cand a ingropat-o in pamant? - Ce conditie sa indeplinesc? - Ca sa mananci spurcatul ista, s’apoi s’o ieai. - Il mananc, bre! - Cand l-ai manca, sa vii s’o ieai! Si omul naibei, siret si sucit cum era, iea spurcatul, il invaleste intr’un stergar, il duce acasa, il pune in cuptor, il usuca bine, il piseaza ca chiperul, si cand manca bors ori lapte dulce cu mamaliga, presara si cate putina faina din spurcatul uscat. Cand gati de mancat spurcatul, se duse sa-o iea comoara. Necuratul crapa de ciuda ca ramane si fara bani, si fara om, si cauta sa puie omului bete in roate. Dar omul, prin cateva cruci facute cu duh curat, il isgoni si-si lua comoara”. Prin unele parti se zice ca daca la sapare se gasesc masele de Ciuma, acestea nu se ieau, ca sa nu moara de ciuma cei ce au sapat comoara”. La sapat, nu trebuie sa cada tarana in groapa, caci orbesc cei ce sapa. In groapa trebuie sa se mai lase din banii gasiti, ca sa aiba ce numara Scima banilor in fiecare zi.

 Putinile lui Ureche

 Despre Dealul Comorii de la Horgesti am aflat din cartea istoricului Eugen Sendrea “Istoria comorilor din Bacau”. Vreo 20 de ani sef la “Patrimoniu”.

 Sendrea a batut locurile in lung si-n lat, a aflat legende, a vorbit cu oamenii, a cautat sa desparta adevarul de fabula. Umbla multe vorbe despre dealul acela sterp, pe care si oile cand pasc stramba uneori din buze. Desi locul si-a pierdut traditia, mai spune lumea despre oarece putini cu galbeni, care dau cand si cand semn de viata, de pe sub pamanturi, cu luminite jucause si aburi albiciosi.

Despre neamul lui Gosav se stie ca a fost cel mai aproape de acele manifestari mai mult sau mai putin curate. Alde Gosav sunt ciobani cu stare, cu stana-n buza dealului. Dumitru e seful clanului. La 84 de ani se lauda ca e un om bogat. 12 copii (sase fete si tot atatia baieti) si 36 de nepoti (cum i-o tine minte, oare, dupa nume) sunt mare semn de bogatie. N-a trait degeaba. Si i s-a intamplat la batranete. A vazut ceva ce pana atunci numai se auzise.

 “S-au risipit”

 La nea Mitica ne-a dus nepotica Izabela, copil frumos si cuviincios. Pe mos nu-l mai ajuta picioarele, dar nu i-au sarit doagele. Cu limpezime ne povesteste ce-a vazut pe dealul Ciresului (zis al “Comorii”), in anul 1998. “A venit si televiziunea si-am spus si-atunci tot, de-a fir a par, isi aminteste batranul cioban. Pe cusma dealului, s-au ridicat si-au jucat lumini ce nu le mai vazusem. Un alb stralucitor, cum se ridica peste comorile de argint, ca peste alea de aur se ridica flama rosie. Am mers intins spre ele, sa le cunosc mai indeaproape, dar mai aveam cativa pasi si s-au risipit.”

Si fiul lui Dumitru, ciobanul Gheorghe, a intalnit aratarea. Cat pe-aci sa-nfiga sisul in glod, sa sara comoara dintr-insul, cum zic batranii. Aburul plutea de parc-ar fi avut viata si nu ardea iarba. Asa au ramas negasite cele trei putini cu bani. Care putini? Pai, sa luam seama la hrisovul vechi de trei secole, gasit in sumanul unui muribund:

“Fiule Zaharie Ureche, Sanatate voua si pace. Iubitii mei, eu ma vad la ceasul mortii si din aceasta nu voi iesi ca rana mare am capatat de la un leah din Gios de Episcopia Radautului, intre Satu-Mare si Saba dinspre Dornesti pe un pisc de deal din cea parte de apa Sucevei la Cetatuie sau la santul Liteanului, ca acolo a avut crunta batalie. Sa ai sama la trei gropi la Soci in tinutul Bacaului: in cea din mijloc am pus doua putini cu bani mai mult aur si argint. Sunt si altele. Sa dai popii Manolache sa faca biserica la Soci si din acei bani sa cumperi morile de la Cocu Stirban si indata sa vii la Neamt la popa Toader. De ma vei gasi mort, la Sfanta manastire sa ma ingropi si la popa vei gasi toate lucrurile mele. Grabeste-te de vino sa ma gasesti viu. Ursu Ureche, iunie 23 leat 1702. Starostele Cernautiului”

Aceasta scrisoare a circulat prin multe maini pana a ajuns la muzeu. Cu siguranta, multi vor fi sapat dupa comoara lui Ursu Ureche, despre care se spune ca s-ar fi tras din stirpea lui Stefan cel Mare. Desigur, nu cu gandul de-a da popii bani de biserica, ci pentru folos propriu. Dar fara spor, dupa cum sta marturie topaiala flacarilor vestitoare din culmea dealului. Si-n vremea noastra i-a tentat lacomia pe unii, dupa povestile lui mos Dumitru, ca-i batea gandul sa vina cu detectoarele de metal si cu buldozerele. Dar marimea dealului i-a descurajat.

 Binecuvantare si blestem  

Ei bine, unii localnici, isi aminteste acelasi vesnic mosneag care a daruit tara cu 36 de nepoti, trebuie ca se vor fi intalnit macar cu niste resturi cazute din putineiele lui Ureche starostele: “Pe timpuri erau haiduci care ingropau aurul. Care-l punea cu inima buna, il gaseau oamenii. Care nu, era ascuns pe vecie. Dar, mai vedeai, in vremea tineretii mele, pe cate unul de-i crestea starea vazand cu ochii. Azi calic, maine isi facea casoi, devenea stapan de turme, isi lua argati si stateai ca prostu’ sa te intrebi: “Pai, de unde?””. “E drept, mai zice mosneagul, ca lovea molima in cei bogati, peste noapte. Si-n turme, si-n casa oamenilor, de te gandeai ca numaidecat trebuie sa fi fost vreun blestem la mijloc. Eu unul, sa nu lungesc vorba, nu-s suparat ca n-am gasit-o. Dar stiu sigur ca e acolo!” ( ANDREEA CASCAVAL )

 Ludovicii Maicii Preciste

 Liniste calda scaldata-n nemiscare. 20 de biserici la mai putin de 11.000 de suflete. Ne invartim in jurul bisericii cu hramul Maicii Preciste, din buricul targului. Acolo, la temelia sfantului locas, in primavara anului 1989, un grup de elevi a scotocit (punand arbusti) fara de rost, ca sa scoata la iveala un tezaur de care multa vreme a vorbit poporu’. Cum e azi era si-atunci. Lume harnica, ordine si curatenie. Ordine nesmintita. S-a smintit ceva din loc atunci cand, sub harletul lui Sorin, Sorin Evu, elev in a X-a, a rasarit aurul. S-au rostogolit monede sunatoare, numai napoleoni si ludovici.

Au navalit localnicii ca furnicile. Degetele, sute la numar, s-au pus pe scurmat, lacome ca furnicile, de-a venit militia sa le dezlipeasca de tarana. Poate de aceea s-au gasit, cu totul, 82 de monede, duse cu alai la primarie.

Multa vreme inca, multimea a mai forfotit in preajma bisericii, pentru ca se vorbea despre un sipet intreg, care ar fi ramas inca nedezgropat. Despre asta a dat marturie parohul de azi, Constantin Genes. A venit sa ne intalneasca indata dupa un botez: “Se spunea ca sunt si alte comori sub biserica. Doar nu aveam sa clintim vreo piatra, de dragul lor. Daca au fost inseamna ca mai sunt si sa ramana la locul lor. Dar noi am facut adresa la Primarie, sa ni se spuna unde a ajuns comoara, pentru ca, poate, am avea vreun drept, noi, parohia, asupra ei”, zice parintele si ne tintuieste cu o privire limpede, in care-i simtim raceala politicoasa. Invarte in mana stanga cheia groasa a sfantului locas, cu nimic mai firava decat cheia Sfantului Petru. Ne arata locul descoperirii: “Am intrebat peste tot, dar se pare ca a facut aripi”. Iar gura lumii, un pic cam spurcata, zice ca un ditamai sipet ar odihni chiar sub paraclis.

 Bijuteriile Principesei Ghica

 A fost candva padure. Padurea s-a facut mobila. Padurea ascundea comori. In lipsa reperelor, comorile s-au prapadit. Au ramas doar vorbe: cutare e Dealu Comorii, cutare e Padurea Comorii (la Luncani, de buna seama), dar sanchi padure, doar niscai tufisuri stau s-o pomeneasca, carnea de lemn s-a dus in Italia, pe valuta. Pe deal a fost o batalie. Niste zapaciti de suedezi au dat buzna peste curtea boiereasca, poftind la zloti si la tain. Nici mancare, nici banet n-au gasit, ci sulite ascutite, manuite de razesii vornicului Manolache. O data cu viata, suedezii si-au pierdut la anii 1712, in vremea lui Nicolae Mavrocordat, si pistoalele, pe care le gasim acum, bine mersi, la muzeu. Pe acelasi deal sta mandra ctitoria cu hramul Sfantului Ioan Botezatorul, ridicata pe la anul 1732. Acolo sade, in gropnita de sub altar, principesa lui Matei Grigore Ghica, Smaragda. Mai exact, sedea netulburata pana cand - lumea o spune - un popa a scormonit sub altar, deranjand osemintele. Primarele Vasile Candea (om gospodar, cu frica de Dumnezeu) da de inteles car sti multe despre astea. Profesorul Sendrea zice c-ar fi gasit la gunoi niste straie de-ale domnitei. Chestia e ca nu se stie pe ce maini au apucat colierul, braul batut in nestemate, inelele care imbracau falangele descarnate. Ce va fi fost in altar, acolo, Ioan Botezatorul stie si, daca are chef, judeca. Bine ar fi insa ca principesa sa nu fi fost prea tare tulburata din odihna ei. Altminteri, localnicii vor veni la redactie, plangandu-se de fenomene paranormale si de asta nimeni n-are nevoie.

 Saparea comorilor (IV)

 Doi insi au dat de portile unei cladiri intr’o surpatura pe malul Siretului. Au incercat s-o sape, dar indata ce sapau oleaca, groapa se astupa la loc.

Au sapat asa degeaba mereu, pana cand intr’o seara le iesi din pamant un calugar batran, de-si ridica sprincenile cu carja. Era necuratul, caruia ii era juruita comoara.

Calugarul le grai: - Degeaba va truditi voi; comoara asta este a mea! Si cum a zis, a pierit. Oamenii, daca au vazut ca nu mai pot umbla intr’ ascuns, au spus la primarie, si de acolo s’a pornit lume multa la sapat la comoara. Dar, ori cate se trudia norodul, era in vant: Calugarul vesnic le darama din maluri si vesnic le spunea sa nu mai sape, caci nu vor ajunge la nici un capat. Oamenii au adus noua popi si popii au inceput cetanie mare, si numai asa au facut oleaca de spor. Dar, cum tinchiau preotii din cetit, necuratul iar se arata, iar darama, si iar indemna lumea sa nu se mai trudeacsa.

Preotii au cetit inainte, oamenii au zorit cu sapatul, dar cand ajunsera sa rastoarne comoara in lada primariei, calugarul sia sprijinit toiagul in toarta caldarii, si cand a apasat-o odata, a afundat-o cu mult mai adanc decat cum era la inceput.

Iata si urmatoarea povestire a unor cautatori de comori, pe cari le vazusera arzand pe o pascatoare de cai: “Aveam in mana o nuielusa de fier lunga si subtire. Ajunsesem la o lunca din mijlocul padurii unde vazuram din loc in loc niste gramezi de pamant proaspat scromonit. Par’ca erau facute intr’adins. Din doi in doi pasi, un musuroiu, alaturi cu o gaura lata de vreo doua degete Ma siliu si facuiu sa intre (varga) toata in pamant. Incepui sa ciocanesc, si se auzi un sunet metalic, a plin, de vreo oala sau ulcica, care ne-a facut sa ne inghete sangele in vine Am dat peste comoara. Largiram gaura ca sa putem baga mana si sa scoatem oala cu galbeni.

Incepuse sa se arate zorii zilei cand, bagand mana asta stanga inauntru, am dat de ceva tare si ascutit, ce-mi intra in degetul asta aratator. Mai largiram nitel gaura, si dupa putin timp era scoasa afara. Cand o vazuram, scoaseram amandoi cate un strigat. Am aruncat-o cat colo, si ne-am facut cruce de frica. Ce gasisem? O capatana de mort, aproape putrezita si grea de pamantul asezat pe ea Si nici nu stiu cand ne-am trezit acasa.

 Paznicul Zamolxe

 Decebal, inteleptul conducator al dacilor, a luat hotararea sa ascunda averea neamului in mai multe locuri. Pestera lui Zamolxe de la Polovragi ar fi unul dintre ele.

 Muntele Capatana a fost in vechime unul dintre locurile unde dacii se retrageau din calea atacatorilor. Oameni ai inaltimilor, dacii isi ridicasera o cetate chiar pe varful masivului. De acolo coborau in momentele de restriste in inima muntelui, pe cai numai de ei stiute; nici astazi nu au fost descoperite. Maruntaiele intortocheate ale muntelui erau tocmai bune pentru a deruta dusmanul, daca acesta ar fi descoperit pestera, si cu atat mai nimerite pentru a fi ascunsa o parte din avutie. Tezaurul era garantia continuitatii prosperitatii si linistii urmasilor dupa incheierea luptelor cu cotropitorii.

 Pustnic sau vistier

 In acest loc avea sa se retraga pentru o vreme si Zamolxe, liderul spriritual al dacilor. Poate ca in aceasta pestera Zamolxe a avut o misiune importanta: sa lucreze la imbogatirea sa spirituala pentru a darui apoi experienta poporului sau si sa pazeasca Tezaurul. El a fost si este pastratorul secretului comorii. Pesterii Polovragi nu i s-a gasit inca un capat. “Oamenii au avut curajul sa mearga pe un drum de 17 kilometri”, ne spune Miron Papurica, care face oficiile de gazda atunci cand vrei sa-l vizitezi pe Zeu. “Sa stiti ca in casa lui Zamolxe poti inainta doar daca te lasa el, altfel, daca ai ganduri necurate sau esti un om rau, o forta nevazuta te impiedica sa inaintezi”, adauga Lenuta Papurica, fost ghid al locului. Poate de aceea - desi se spune ca aici undeva, in sufletul masivului Capatanii, ar fi una dintre cele mai mari comori din cate s-au vazut - nimeni nu a reusit vreodata sa o gaseasca. S-a gasit doar ce a vrut Zamolxe sa se gaseasca: oale de lut, unelte ale dacilor. Nici arheologii nu au avut mai mult noroc.

 Vin si se ascund prin pestera

 Vin aici, la Polovragi, cautatorii de comori? “Ei bine, nu numai ca vin, ne raspunde ghidul, dar fac si tot felul de smecherii. Isi iau cu ei aparate de detectat metale, le ascund prin bagaje, se prefac ca sunt vizitatori incantati de minunatiile pesterii, apoi se baga prin cotloane ca sa nu-i vad. Mizeaza pe faptul ca eu sunt ocupat cu turistii adevarati!” Numai ca Zamolxe nu doarme. “O data am descoperit niste indivizi din acestia dupa vreo doua ore. Nu stiu ce au facut exact, dar de aici nu au plecat cu nici o comoara!”

Comoara dacilor a nascut fantezii si prin satul Polovragi. “Povestesc batranii ca se vedeau flacari pe aici, pe inaltimi, semn ca exista o comoara. Dar nimeni nu a gasit niciodata nimic!” Zamolxe este un paznic bun!

Pestera este cea mai mare cavitate din intregul areal al Muntilor Parang si Capatanii. Are mai multe nivele, toate accesibile, iar pe dedesubt curge un rau. Este foarte bine ventilata, apa exista din belsug, un loc perfect pentru un refugiu. Peretii Pesterii sunt incarcati de figurine: un dac rugandu-se, Decebal, pasari maiastre, animale de apa, chipul lui Iisus. Din tavan curg neincetat picaturi de apa. “Lacrimile lui Zamolxe!”, lacrimi de durere, caci dupa ce Dacia a fost cucerita de romani, Zamolxe nu si-a mai putut opri plansul.

Undeva, aproape de iesire, se afla si Scaunul lui Zamolxe, in asa fel asezat ca daca cineva vrea sa treaca pe acolo ar trebui sa-si lase sufletul sa fie judecat de Zeu.

Dar Pesterea Polovragi nu este singura “vistierie” din zona. La Cheile Oltetului, in Gorj, sunt zeci de grote. In oricare dintre ele ar putea fi Comoara dacilor. ( CARMEN ANGHEL )

 Saparea comorilor (V)

 Se intampla de vede comoara unul, cui nu e daruita, dar ori o vede si nu o poate gasi, ori daca vrea sa o scoata, comoara fuge de hodorogeste si face sgomot. Ca de multe ori aude omul trosnind grinzile de la casa, si atunci stie de buna sama ca e comoara, si se duce la carturareasa de-i da cu cartile, si ii spune verde ca in casa la el, e comoara; dar n’are ce face daca ni-i e data.

La unii li s’a intamplat de au sapat comoara si au dat de ea, si au vazut si galbenii, dar n’au putut sa-i iea, ca erau bani daruiti .luia din bolovani, si cand dau sa-i apuce, le aluneca printre degete, ca pe banul daruit Ucigasului, nu se poate face nimeni stapan.

 Staretul Isidor si taina manastirii

 Cu secole in urma, staretul Isidor, de la Manastirea Sinaia, a ascuns argintarie si icoane de valoare din calea cotropitorilor.  

Austriecii, aflati in razboi impotriva turcilor (1736 - 1739) intentionau sa ocupe Bucurestiul. Prima asezare izolata din calea cotropitorilor, care veneau prin defileul de la Posada, era manastirea din Sinaia, de unde calugarii au trebuit sa fuga. Ramas printre ultimii, staretul Isidor a adunat argintaria si odoarele din biserica, dintre care unele icoane de mare valoare, le-a pus in clopotul cel mare si le-a ingropat, dupa care a fugit in Transilvania. Armata austriaca a coborat pe Valea Prahovei pana la Ploiesti, dar a fost invinsa de turci si alungata inapoi spre munti. In fuga lor, austriecii lasa o garnizoana de 400 de soldati in Manastire Sinaia, iar restul armatei se retrage la Predeal. Turcii prind de stire, distrug garnizoana de la manastire, dupa care zdrobesc si restul armatei austriece. Tarziu, calugarii se intorc la manastire si-l aleg staret pe Nifon. Dupa mai multi ani, au venit la Nifon doi oameni din Transilvania, care i-au aratat un inscris ramas de la raposatul staret Isidor, in care descria obiectele depuse in clopotul cel mare, impreuna cu 2.000 de lei din argint turcesc. Toate acestea fiind “ingropate in apropierea manastirii langa drumul Brasovului dinspre apa Pelesu, la vale de fantanita, punand si o lespede de piatra peste dansele si dandu-se scurgerea apei pe deasupra lor”.

Din cauza timpului si a distrugerilor provocate de turci, nu mai existau nici fantana, nici drumul. Comoara de la Sinaia n-a fost niciodata descoperita. (LAURA CALCIU)

 Cantecul batranesc a lui Stanga din Campeni

 Zau, mai vine haznaua Of, haznaua zdranganind, Haznagiul fluierand, De-a doua pe cal sezand Dara Stancu ce zicea: “Vazu unchiul haznaua Unii de cal ca tinea Unii de hazna tragea Unii haznagiul lua Ei trasera haznaua Unde tufa se rarea Si racoare le venea. Ei varsara haznaua, Galbiorii stralucea, Parea ochii sa le ia.

 Saparea comorilor (VI)

 Altii, iar, daca li s’a aratat comoara si au vazut-o unde esi au pus semn, cand s’au dus s’o sape, s’au dus noaptea prea tarziu, si cum sapau si nu mai dau de ea, i-a apucat cantatul cocosilor si atunci au pierdut-o, pentru ca, cat au dat cocosii in cantat, Dracul nu mai are putere.

Avem destule marturii ca s’au sapat totdeauna comori. Atatea movili vechi - semne de hotar, - au fost mai tarziu scociorate, spre a se vedea daca nu cumva ascund vreo comoara.

Si fireste, nu-i de mirare, daca umbland dupa comori, se da peste alte bogatii tainuite, bune si acestea daca nu pentru sapatori, ci pentru istorici.

 Aurul Brancovenilor si comoara hotilor

 “Muntii astia sunt plini de comori”, zic, mai tot timpul cu mandrie, oamenii de prin partea locului. “Nu le-a gasit nimeni, si nici n-o sa le gaseasca. Sunt ascunse bine si poarta asupra lor si blesemele celor care le-au ascuns”

 Muntii laudati nu sunt altii decat cei ai Capatanii, de pe meleagurile valcene. Nespectaculosi prin inaltime, au fost catalogati mai tot timpul - pe nedrept, de altfel - “munti de vaci”. Si tratati ca atare.

Dar, pe vreme frumoasa, din Olanesti - asta insemnand la vreo 20 de kilometri distanta de Ramnicu-Valcea pleaca spre munte tot felul de grupuri. Care mai de care mai ciudate. Ar putea trece drept turisti, daca nu ar fi inarmati cu tot felul de lopeti, tarnacoape, franghii, saci si tot ce vrei si ce nu vrei. Merg linistiti si au un aer conspirativ. Localnicii ii dibuiesc imediat si-i iau in ras. Dar parca nu e rasul lor Mai ales acum, ca de vreun an incoace au aparut si italienii. Astia au alta aparatura, niste detectoare de metale pretioase, eheeii

Pestera Iepurilor

Vara trecuta si-au facut de lucru, cu tot cu aparatele alea, prin albia r.ului Olanesti, intr-un loc ce-i zice “La Butoi”. Si stiti ceva? Au gasit aur, dom’le, aur adevarat, pilitura, dar si niste bucatele, asa ca pepitele. Sau ca si cum ar fi fost parti dintr-o moneda. Se-adunase lumea ca la urs

Pe urma a inceput sa umble vorba ca aurul ar fi tocmai din Pestera Iepurilor - un loc aproape inaccesibil, de unde izvoraste un afluent al raului Olanesti. Si ca acolo, in pesterea asta, ar fi o comoara, spun unii, un filon de aur, zic altii.

Singura certitudine este insa ca italienii au gasit, intr-adevar, pulbere de aur in albia r.ului Olanesti.

 Calea lui Traian

 Cat despre comori, ei bine, da, aici e alta poveste. In primul rand, demna de luat in seama este insasi istoria acestor locuri. Se spune ca, dupa marea navalire a romanilor, un detasament de cavalerie al cotropitorilor, olanii, a ratacit drumul spre casa. Ca, in loc sa o apuce pe vestita “Cale a lui Traian”, olanii s-au trezit pe poteci laturalnice. Dupa luptele crunte si devastatoare, oamenii erau obositi, infometati si bolnavi, iar caii inspumati isi tarau cu greu pelagra. Au mers vreme de o zi prin albia unui rau, si tot pe malul raului si-au asezat tabara, sa se odihneasca. Ca prin minune, caii au inceput sa se vindece. Si cavalerii ce s-au spalat cu apele involburate, parca au inceput sa se simta mai bine. N-au mai plecat si, incet, incet, pe langa izvoarele miraculoase, au intemeiat o asezare. Un loc al olanilor: Olanesti

Sute de ani mai tarziu, Olanestiul si imprejurimile au reprezentat un loc de refugiu, dar si o zona de rezistenta impotriva valurilor de navalitori. Asa se explica, probabil, si faptul ca poalele muntelui sunt strajuite pur si simplu de manastiri. Fiecare cu istoria si farmecul ei. Dintre ele, doua poarta povara comorilor ascunse. Iezer si Pahomie. Prima, manastire de maici, asezata pe curbura calda a muntelui, a doua, un fost schit de calugari, ascuns in inima unei stanci.

 Pastratoarele comorii

 La Iezer, se spune, comoara ar fi fost incredintata maicilor de catre insusi principele Constantin Brancoveanu, acum aproape 300 de ani. Figura marcanta a istoriei romanilor, Brancoveanu (1688-1714) a fost prins, pe toata perioada domniei, intre marile lupte si orgolii habsburgice si otomane. Cand raporturile cu austriecii s-au imbunatatit, Brancoveanu a primit, in 1695, titlul de “principe al Sfintului Imperiu”, insa problemele grele au inceput sa apara din partea turcilor. Domnitorul a incercat sa castige si sa pastreze bunavointa inaltei Porti, pe care o platea cu pungi grele de aur. Drept urmare, in anul 1699, sultanul i-a acordat domnia pe viata. Nestatornici insa in gandurile lor, mai-marii Imperiului l-au pus pe Brancoveanu in mai multe situatii periculoase. In anul 1703 a fost chemat pe neasteptate la Poarta si acuzat de necredinta fata de sultan. Cu dibacia vorbelor, dar mai cu seama cu daruri bogate, a izbutit sa scape si sa se intoarca teafar in tara. Aceasta intamplare a reprezentat insa un puternic semnal de alarma pentru Printul aurului - Altin Oglu - cum era numit in epoca Brancoveanu. Indiferent de soarta lui, aurul avea sa ramana in tara. Se pare ca acesta a fost momentul in care, pentru protectia comorilor, principele le-a incredintat unor supusi credinciosi.

Comoara de la Iezer nu a fost niciodata estimata. Dupa tragica moarte a lui Brancoveanu si a descendentilor sai, la 1714 - moarte hotarata de aceeasi inalta Poarta -, Manastirea Iezer a fost atacata de turci. Cronicile spun ca atacatorii cautau comoara. si ca maicile au refuzat sa dezvaluie locul unde era ascunsa. Toate slujitoarele Domnului au fostmasacrate, iar manastirea arsa din temelii. S-a presupus ca aurul Brancovenilor a ajuns astfel tocmai pe mainile celor de care il protejase. Dar nu exista nici o confirmare. La fel de bine ar putea fi inca la Iezer, sub protectia muntelui si a lui Dumnezeu. ( OANA COSTEA )

 Descuiarea comorilor (I)

 Pe la manastirea lui Adam, din judetul Tutova, se zice ca este o comoara strasnica, pe care o poate vedea orisicine. Este facuta in chip de beciu, cu usa, si cu un lacat sdravan pe care sta scris: “Nimeni nu poate umbla aici, fara iarba hiarelor”.

S’a incercat “statul” fel si chip, ba a trimis si osti ca sa-si incerce puterea, dar degeaba.

Multi au cheltuit averi, cautand iarba fiarelor, dar aceea nu se gaseste lesne, pentru ca nimeni n’o cunoaste.

Prin judetul Braila se zice ca iarba fiarelor e aurie sau argintie, sau rosie.

Prin Bucovina se spune ca iarba fiarelor creste pe locul unde a pierit trasnit un Diavol - “Uciga-l tunul”.

“Unii spun ca iarba fiarelor e neagra si subtire la fir si creste pe camp, pe unde creste si cealalta iarba, doar atat ca daca in vara asta a crescut, de pilda, in poiana dumitale, iarna se pierde, si la primavara nu mai rasare tot aci, ci hat departe, peste trei ape curgatoare si tocmai peste noua ani mai rasare tot in locul ala.

Altii spun ca iarba fiarelor e rosie la fir, iar altii spun ca e si rosie, si neagra, adica e de doua feluri, dar ca neagra e mai buna”. Oricum, ceea ce-i sigur este ca iarba fiarelor exista!

Prin judetul Muscel se crede ca iarba fiarelor creste prin smarcuri, pe langa lacuri si este de coloare rosie ca focul. Aceasta fata si-o tine toata noaptea si dimineata, pana’n rasaritul soarelui; dupa aceasta insa se inverzeste si nu se mai poate cunoaste din celelalte balarii. Prin Bucovina se spune ca “iarba talharilor” creste pe piatra si intre pelinita. Ea are cap, ca si omul, si e vie, umbla. Frunza n’are: numai niste aripi din umere, coada si picioare.

E de coloare galbie. Radacina n’are. Pe piatra isi lasa o tara de radacina si merge mai departe.

Cand e nour, o poti capata. Atunci o cunosti pe piatra, si atunci e mai groasa; dar cand e soare, se subtie de tot. O bucatica de aceea daca ai lua in gura, mori pe loc. Ea, foarte rar, se gaseste. Talharii o vara in palma. Pe langa Noua-sulita, se afla”.

In apropierea Botosanilor este undeva o comoara pusa de 7 ani si n’o pot lua decat 7 frati cu trei fire de iarba fiarelor.

 Pahomie, schitul haiducilor lui Sava

 Mai bine de 20 de kilometri de la Iezer in sus, drumul se zbuciuma, se chinuieste, se frange. De-acum teritoriul este al haiducilor.

 Un loc unde se-ajungea numai calare si numai daca erai inzestrat cu curaj. Drumul forestier de la Cheia catre Muntele Buila, taiat peste ani, se sfarseste brusc, intr-o stanca. Ai zice ca, gata, muntele si-a asezat singur o bariera de netrecut. Pe peretele imens de piatra se impletesc doua cascade. Peisajul e spectaculos si infricosator, salbatic.

POPAS. Departe de orice asezare omeneasca, loc al vintului si-al fiarelor padurii. Sub peretele de stanca, facand parca un corp comun cu piatra, e Pahomie. Schitul Pahomie, intemeiat de un haiduc si-un popa. Loc de adunare si popas al haiducilor, nicidecum al drumetilor. Si de rugaciune. Dar si tainita.

Legenda, dar si izvoarele istorice ii numesc pe intemeietori Pahomie Monahul si Sava Haiducul. Se pare, spun cronicile, ca preotul Pahomie ar fi de fapt marele ban Barbu Craiovescu, pornit in pribegie din cauza unor grave neintelegeri cu domnitorul Mihnea cel Rau, insotit de “capitanul de care” Sava, capitan care, de altfel, i-a si salvat viata. Zabovind mai multa vreme in munti, nevoit fiind sa-si hraneasca oamenii si caii, capitanul Sava a devenit haiducul Sava. 1684 este anul in care Schitul Pahomie apare atestat documentar. Tot cronicile spun ca, odata pornit in pribegie, fostul ban Craiovescu si-a luat asupra-i parte din imensa avere. Aur si bijuterii. In stanca schitului a fost sapata o galerie, cat pentru un singur om. Acolo a fost tainuita comoara celui care avea sa devina Sfintul Pahomie. Nici Sava, devenit haiduc, nu s-a lasat mai prejos si, alaturi de oamenii sai, a sporit comoara din stinca.

Pe urma Pahomie s-a stins, iar haiducii s-au pierdut in negura vremii. Comoara a ramas in grija calugarilor, care au pastrat-o cu sfintenie de-a lungul veacurilor. Se spune chiar ca, o data ce si-au facut simtita prezenta in zona vanatorii de comori, calugarii au scos aurul din ascunzatoare si l-au pitit mai bine, undeva in interiorul stancii, sapand de sus in jos un put pe care ulterior l-au acoperit cu pietre si pamint.

ABURUL. Prin 1880, schitul a ramas in paragina. Ultimii supravietuitori murisera si nimeni nu s-a mai apropiat de Pahomie, pana pe la 1952. La acea vreme, din vechiul schit mai existau doar ruinele bisericii. Stanca era acoperita in intregime de iedera si, spun oamenii, noaptea se-asternea peste piatra un abur albastru-violet. Schitul a fost in intregime reconstruit.

Visul comorii le-a tulburat multora noptile. E acolo! Acolo, in inima stancii, un munte de aur! Dar unde? si cine ar indrazni blasfemia de a profana un sfint schit?

Gurile rele spun ca acum totusi cineva sapa “discret” in stanca in cautarea comorii. Ca cea mai mare parte din iedera veche de sute de ani a fost retezata si ca burghie ascutite sfredelesc piatra. Si ca respectivul cautator de comori ar fi chiar o inalta fata bisericeasca. Vremea rea ne-a impiedicat sa ajungem zilele astea la Pahomie, asa ca informatia ramane, deocamdata, la nivel de zvon. Cu titlu de poveste. Dar cu un mare, mare sambure de adevar. Mare cat o comoara.

( OANA COSTEA )

 Tunelul catre nicaieri

 Drumul din Cheile Cheii continua, mai sus de Schitul Pahomie, mai abrupt, mai inaccesibil. Urca, abia simtit, dar in scurt timp urechile incep sa pocneasca. Este chiar inima muntelui si peisajul se schimba spectaculos. De-acum drumul e taiat in stanca. E un drum forestier, zdravan, cat sa incapa doua camioane, pe ambele sensuri de mers. Concluzia fireasca este ca drumul duce undeva. Dar surprizele abia incep. Dupa o cotitura brutala, apare un tunel. Tunel in toata regula, sapat in munte cu simt de raspundere. Betonat, asfaltat. (S-a lucrat din greu, vreme de doi ani si ca au fost desfasurate uriase forte materiale si umane.) E lung de vreo suta de metri. Dar cel mai ciudat este ca pare parasit. Nefolosit, neintretinut. Pe alocuri a inceput sa se surpe. La capatul celalalt e parca o alta lume. Drumul mai continua inca vreo doua sute de metri. Si atat. Se termina. Se termina! Nu duce nicaieri. Tunelul, la care s-a lucrat atata vreme, cu atatea eforturi, bani, vieti sacrificate (caci au existat si astfel de cazuri) are drept capat doar un peisaj superb.

Si totusi, in spatele acestei povesti incredibile, se afla tot visul unei comori. Sau cel putin asa spune lumea. Varianta oficiala ar fi ca, da, e drumul catre o exploatare forestiera. Doar cei mai batrani dau din cap a aiureala. Drumul a fost “comandat” de Ceausescu. Pentru ca i s-a spus - cine stie cand, cine stie cum - ca sus, dincolo de Cheile Cheii, sub stanca unui varf, e o veche mina de aur a dacilor.

Drumul exista, tunelul la fel. Despre existenta vreunei mine insa nimeni nu are vreo certitudine. Unii zic ca sunt legende, altii sustin ca ar fi intr-adevar o veche mina parasita, altii ca ar fi doar ruinele unei cetati dacice.

 Descuiarea comorilor (II)

 Un mijloc de a afla aceasta iarba, ar mai fi: sa tarai un lacat incuiat prin locuri de fan si sa bagi de sama cand se descuie lacatul. Atunci, sa te uiti primprejur si sa stii ca aceea este iarba fiarelor.

Sau: prinzi doi pui de ariciu si-i inchizi undeva bine, incuindu-le usa cu un lacat sdravan. Cand ii va cauta ariciul si-i va gasi, va pleca sa afle iarba fiarelor, cu care numai atingand lacatul, il va preface in bucati. Daca iesti peaproape, poti pandi si pune mana pe iarba aceea, caci ariciul dupa ce isi face treaba cu iarba, lasa jos.

Daca ai un fanatcosit, fara nici un musuroiu, fara nici un ciot, si daca acolo ti se rupe coasa, sa stii ca pe acolo creste iarba talharului.

Povestire din Bucovina: “Alaturea cu drumul imparatesc care trece prin orasul Siret si duce pe langa satul Balcaut la Suceava, se afla o garla. La inceputul garlei acesteia, adica acolo unde se intalnesc Sasca cu Miezenii, se vad niste adancituri in pamant.

Adanciturile acestea sunt gurile a trei pivniti, in cari se afla mai multe buti cu bani. Iar butile acelea sunt asezate acolo de un voda, despre care se zice ca a domnit oarecand peste Moldova si care, la ascunderea comorilor, a lasat urice.

Nu mult dupa alipirea Bucovinii la Austria, zice ca dand Moldova de uricile acestea, trimise in intelegere cu imparatia noastra o comisie sa scaute pivnitile.

Comisia, mergand si sosind la starea locului, au pus pe mai multi oameni ca sa sape si sa le destupe. La sfarsitul zilei a treia, sapatorii au dat de trei usi de fier.

Si mai mare chin au avut ei acuma cu deschiderea usilor. Totusi isbutira cu chiu si vai a le deschide. Si cand le deschisera, ce sa le vada ochii? O multime de buti stau insirate pe langa peretii pivnitilor, pline de aur lucitor. Sapatorii indata trimisera soli in oras sa cheme comisia.

Dar pana se adunara domnii din cari era alcatuita comisia, un izvor, care s’a iscat pe neasteptate, umplu tustrele pivnitile cu apa. Se vede ca izvorul acela de apa era blastamul lui Voda, caci el a strans comorile ca sa aiba cu ce plati vamile in lumea cealalta. Si comisia se intoarse apoi cu nasul in pamant.

Si de-atunci si pana astazi nimeni nu s’a mai incumetat a destupa pivnitile acelea.

 Aceste povesti minunate au fost preluate din volumul II al cartii “Mitologie romaneasca” de Tudor Pamfile, Bucuresti 1916

 Legendele MEHEDINTILOR

Articol

Text & foto: Victor Raicu

Folclorul romanesc conserva in milenarul depozit artistic al poporului nostru un extraordinar inventar de credinte, obiceiuri, jocuri, cintece, snoave, povesti ori legende. Legendele despre comorile ascunse prin muntii Mehedintilor in vremurile demult apuse sint numeroase.
Povestesc cei ce le cunosc ca ele sint adevarate comori nu prin argintul sau aurul pe care le contin, nu prin arta cu care mesterii vremii le-au modelat si poate le-au intregit formele - desi fiecare in parte isi are importanta sa -, cit mai ales prin ceea ce ele stiu si pot povesti. Si cite nu ne pot spune tezaurele monetare, cite taine sint ascunse in sufletele lor inerte! Pentru a le decodifica mesajul trebuie sa te apleci asupra lor cu rabdare si intelegere, cu dragoste si sfiala, sa le inveti limba, sa le cistigi increderea si sa le faci sa vorbeasca, pentru ca fiecare isi are propria istorie, care nu este numai a lor, ci si a acestui neam, a acestui pamint.
Dar, sa le ascultam povestea!

Comoara de la Trei goruni
Dealul Mare este locul cel mai inalt care domina imprejurimile orasului Baia de Arama. Pe aceste meleaguri erau numai citeva case, iar satul se numea Olari, pentru ca locuitorii se ocupau cu olaritul. S-au descoperit in zona cioburi de oale si urmele cuptoarelor de ars. Pe drumul care leaga Dealul Mare de Baia de Arama se mai afla si acum un stejar falnic, pe care abia il pot cuprinde doi oameni in brate. Se spune ca, pe vremuri, erau trei asemenea stejari si ca aici ar fi fost ascunsa o comoara. Legenda povesteste ca un haiduc de la Dunare venea cu banii pe care-i furase de la un boier. Era urmarit de o potera, dar de la Comanesti a scapat, urcind pe Valea Mare pina sus, la cei trei stejari. Haiducul se pregatea sa treaca granita in Banat si s-a gindit ca aici, la cei Trei goruni din Dealul Mare, poate sa ascunda o parte din bani, pentru a-i lua la intoarcere. Dar, casatorindu-se in Banat, nu s-a mai intors, iar timpurile grele care au urmat nu i-ai mai permis sa treaca granita inapoi pentru a-si lua comoara. I-a povestit, in schimb, unui tovaras de ciobanie, care a trecut in Oltenia si a cautat locul. Dar nu l-a mai gasit, pentru ca dintre cei trei goruni ramasese doar unul.

Tezaurul pierdut
Se spune ca un copil a plecat cu caprele la pascut pe un cornet din satul Godeanu. Spre seara, copilul a pierdut caprele si a inceput sa le caute deznadajduit. Urcind el pe deal, a auzit un behait sus, pe o stinca. Era o stinca acoperita cu iedera si muschi. Copilul a urcat pina la stinca si a gasit acolo o gura de pestera. A intrat cu teama, sperind sa-si gaseasca acolo caprele, dar s-a speriat vazind o masa rotunda din piatra, pe care zacea incolacit un sarpe urias.
Vazind ca sarpele nu da nici un semn de viata, a inceput sa arunce cu pietre pina cind acesta a cazut de pe masa. Atunci a vazut ca sarpele era din ceara, iar in jurul mesei erau oale pline cu galbeni de aur. Uitind si de capre si de tot, copilul a plecat in fuga sa-i spuna tatalui sau. Pe drum, s-a intilnit cu doi cosasi care veneau de la cimp si le-a spus si lor. Acestia au plecat cu coasele pe umar sa gaseasca pestera.
Fugind spre casa, pentru ca se lasase noaptea, copilul a alunecat intr-o prapastie. Acolo a si murit. Nici cei doi cosasi nu au reusit sa gaseasca gura pesterii. Se zice ca acest copil ar fi murit din cauza blestemului care apasa asupra comorii.

Averea din plop
La Glogova traia pe vremuri o familie de oameni foarte instariti. Ei se numeai boierii glogoveni. Hotii i-au pradat insa, fugind cu banii. Fiind urmariti de potera, hotii au ascuns banii in scorbura unui plop urias. Nu au mai avut posibilitatea sa-i ia, pentru ca au fost prinsi si omoriti. Un om de prin partea locului, mergind in padure dupa lemne, a lovit cu toporul in acel plop. Din scorbura au inceput sa cada bani. Omul a cautat apoi cu grija, a luat toti banii si a plecat acasa.
Spre primavara, cu o parte din banii gasiti, a cumparat doi cai. S-a gindit sa-i puna la munca, si l-a trimis pe fiul sau, care avea vreo 20 de ani, la arat pe lunca Motrului. Pe drum, caii s-au speriat si au luat-o la fuga, iar baiatul a cazut din caruta si a murit.
Intr-un tirziu, parintii au inteles ca moartea baiatului i se trage de la bani si au hotarit sa sape o fintina in locul unde a murit. Fintina a fost pictata si sfintita mai tirziu de preotul din sat. Ea mai exista si astazi si nu a secat niciodata, indiferent cit de mare a fost seceta.

Comoara din
PeStera de la izvor
Aproape de bisericuta din Ponoarele, de sub 'Streiul Ponorii' izvoraste un piriu care punea in functiune cele 13 mori de apa de pe valea care poarta de atunci numele de Valea Morilor. Linga izvor era o pestera in care se putea intra, iar dupa treceai pe o poteca ingusta, de lacul din care izvoraste piriul, puteai ajunge la un platou cu nisip unde se afla o masa cu 13 scaune. Aici se adunau pe vremuri haiducii si isi imparteau prazile ori stateau la sfat.
Haiducii erau imbracati in haine de dimie alba, iar capetenia lor purta haine de dimie neagra. Pestera era un bun loc de refugiu pentru ca de aici, din apropierea mesei, se desprindeau doua galerii: una mergea spre satul Baluta, iar cealalta spre Pamintul Rosu.
Se zice ca haiducii ar fi avut trei saci plini cu galbeni pe care i-ar fi ascuns intr-o camera sapata in galeria dinspre Pamintul Rosu. Fiind tradati de unul dintre ei, ceilalti abia au reusit sa scape prin galeria care ducea spre Baluta, mai apoi fugind la sirbi. Comoara a ramas ascunsa acolo, in pestera. Cu timpul, intrarea in pestera s-a surpat si a ramas doar locul de unde izvoraste piriul. Cit despre comoara, nu se stie daca a ajuns cineva la ea.
Comoara
din VIrful ObIrSiei
Un tigan si o tiganca veneau pe jos de la Cerna Sat. Plecasera dupa amiaza si drumul era destul de lung. Trebuiau sa ajunga in satul Obirsia. Tiganul mergea mai repede, dar se oprea din loc in loc sa-si astepte femeia. Asa a facut si in Virful Obirsiei. Era deja spre seara cind tiganca a vazut o flacara deasupra lui si s-a speriat.
Barbatul s-a ridicat in picioare si i-a spus ca flacara nu arde. A trimis-o pina la prima casa sa caute o sapa, iar el a ramas acolo sa pazeasca locul. Intre timp a atipit si a visat ca cineva i-a spus sa pastreze numai o parte din bani, iar restul sa-i dea primului trecator ce va veni.
Cind s-a intors femeia cu sapa, barbatul ei a sapat si a scos la iveala o caldare cu bani din aur. I-a desertat si a facut trei parti egale. A asteptat pina a sosit primul trecator, care l-a rugat sa-i dea si lui macar o mina de aur. Atunci, tiganul i-a spus ce visase si l-a rugat sa ia doua dintre cele trei parti pregatite.
Legenda spune ca omul a acceptat bucuros, dar dupa un timp s-a ales praful de averea lui, iar tiganul, cu partea lui, s-a pricopsit.
Asadar, lumea comorilor din tinutul Mehedintilor atrage ca o uriasa forta nevazuta, fiind o lume a fabulatiei si a mitului.
Dar nu numai comorile cu legendele lor atrag calatorii spre Muntii Mehedinti. Ei sint 'munti vii', calcati de opinca ciobanului si de copitele oilor, munti in care s-a nascut cintecul ce picura discret ca apa unui izvor. Si merita cunoscuta frumusetea fara seaman a acestor locuri, a istoriei si a minunatelor traditii din aceasta zona.




Comorile Mehedintilor

Articol

Text & foto: Victor Raicu

Cultul pietrei are si astazi o mare arie de raspindire la romani. Nu numai in satele din zona carpatica si subcarpatica, dar chiar si in cele de cimpie pot fi intilnite prin gradini si curti, la capatul scarilor, linga fintini sau la margine de drumuri tot felul de pietre culese din albia riurilor sau scoase de prin maluri.

Cu dimensiuni si forme variate, acestea primesc denumiri inspirate de imaginatia taranului roman, care le asociaza cu animale reale sau cu imagini din bestiarul traditional, precum si cu personaje de basm sau figuri umane.
Prin Muntii Mehedintilor, legendele atribuie multora dintre aceste pietre cu infatisari bizare ascunderea unor comori din vremuri stravechi. Cei ce calatoresc prin aceste locuri vor avea surpriza ca, stind de vorba cu satenii, sa gaseasca la acestia planuri vechi ale comorilor despre care se spune ca au fost ascunse acolo.

Comoara din Poiana Bosneagului
Se spune ca in zona satului Cerna-Virf se ascunde o astfel de comoara, pe care haiducii au adus-o din Imperiul Austro-Ungar peste granita, pe la Izverna. Locuitorii detin o harta a comorii si spun ca nu a fost cautata de nimeni pina acum. Din planul satenilor reiese ca pe Valea Tarnitei, pina sus in culme, exista numai calcar, iar pe vale numai granit. Pe culme se afla semnele comorii si 'scaunul cerbocului' - acesta fiind o piatra cioplita natural, sub forma de scaun. Din acest loc, la o distanta de circa 30 de metri, se afla o pestera cu intrarea blocata de o lespede. Se spune ca in pestera s-ar afla un butoi cu aur si multe lucruri unguresti de valoare. Locului i se mai spune si astazi 'La scaun'.
Comorile lui Lazar Dusan
Pe la anul 1300, de o parte si de alta a Dunarii traiau comunitati de romani si sirbi. Voievodul Serbiei, Lazar Dusan, a traversat fluviul cu o parte dintre comori, pentru a le ascunde in zona Cosustei. Aceasta comoara fiind mai mare, a fost impartita in mai multe locuri. Se vehiculeaza ideea ca in regiunea numita 'La pimniti', el ar fi ingropat sapte cazane cu aur. Pestera in care se spune ca a fost ascunsa comoara se afla in Padina lupeasca, unde se mai pot vedea si astazi diverse semne daltuite in piatra. Despre comoara bine ascunsa nu se mai stie nimic. O parte ar fi fost ingropata la 'Paltinul trasnit' de la hanul „Pamintul Rosu“. In aceeasi zona, pe riul Bratosin, a fost ascunsa o alta parte, restul fiind ingropat la Piatra incalecata, intr-o pestera mica in fata careia se afla trei stinci mari. Se mai spune ca in aceasta zona sint 24 de comori pentru care exista harti si planuri.

Comoara de la Tehomir
Intre satele Vaieni si Sohodol se afla un deal numit Tehomir, nu prea inalt, inconjurat de piraie. Despre acest loc se spune ca ar ascunde vistierii antice, reimprospatate de bogatiile vistiernicului Stoica. Dupa ce s-au retras austriecii si Oltenia a fost ocupata de turci, vistiernicul a plecat spre Sibiu si si-ar fi ascuns comorile la Tehomir. Aici s-ar afla multi bani si piese turnate din aur, harnasamente, arama si armament. Si austriecii ar fi ascuns aici o suta de carute pline cu arama, inchizindu-le in galerii. Au fost ingropate inclusiv utilajele folosite la extractie. Exista planuri legate de acest tezaur, unul gasindu-se si la sirbi.
In timpul domniei regelui Mihai I s-au facut sapaturi in aceasta zona. Se mai spune ca cineva, facind reparatii la Cula Glogovenilor, ar fi gasit intr-o nisa o ladita de lemn in care erau planuri ale comorilor. Planurile au ajuns la rege, care i le-a dat lui Nicolae Iorga pentru a le traduce. Poate ca de acolo a avut si planul cu troita de la Salca Pocruiei, de unde localnicii spun ca regele Mihai ar fi luat o comoara dupa Revolutie. Cind au inceput sapaturile la Tehomir, a venit la fata locului chiar regele, iar dupa doua saptamini de sapaturi s-a gasit un tub de aeraj in care era un schelet uman. Se crede ca omul ar fi fost omorit cind s-a ingropat comoara, pentru a nu divulga secretul.

Comoara de la Virful lui Stan
Virful lui Stan, sau Piatra lui Stan, cum ii mai spun oamenii locului, si-a luat numele de la un haiduc ce a locuit la poalele lui. Importanta locului era data de rolul de buna ascunzatoare si, in acelasi timp, de bun punct de observatie. De aici se vede totul ca in palma, iar in zilele senine se poate vedea chiar Dunarea. De aceea, virful a fost folosit si pe vremea dacilor pentru semnalizarea primejdiilor. Un foc aprins aici se vedea pina pe Virful Godeanu si de aici la Sarmizegetusa. In Poiana Sanunilor, un loc aflat linga virf, se mai vad si acum urme de bordeie.
Batrinii spun ca in acest loc si-ar fi ascuns dacii comorile, deoarece in jurul virfului sint mai multe pesteri. Chiar si o parte din tezaurul lui Decebal s-ar afla aici intr-o pestera cu intrare mica si trepte coboritoare. Pestera are mai multe galerii laterale. La comoara nu se poate ajunge pentru ca ar exista mai multe capcane.
Tarim de legenda si comori ascunse, platoul Mehedintilor ofera vizitatorilor o vasta paleta de obiective turistice si povesti pe care le poti asculta la tot pasul. Manastiri si schituri ascunse in desisul codrilor, pesteri si izbucuri, precum Bulba, Ponoare, Izverna sau Topolnita, cimpuri de lapiezuri si lacuri ce apar si dispar ciclic, riuri care curg pe sub arinisurile crescute pe maluri, poduri naturale si paduri de liliac. La toate acestea se poate ajunge folosind drumul judetean care leaga orasul Baia de Arama prin Ponoare de Drobeta-Turnu Severin sau cel care leaga orasul Baia de Arama de statiunea Baile Herculane, pe la Obirsia-Closani.

 

Mehedinti. Pe urmele comorilor

Articol

Text & foto: Victor Raicu

'Castrul mehedintean' se deschide asemenea unui amfiteatru care descinde spre Dunare, din inaltimile care strajuiesc Valea Cernei, fiind dominat de Piatra Closanilor si Virful lui Stan - Plaiul Closani, in partea sa dinspre munte, fiind un tinut cu o mare varietate de forme carstice.
Acest tarim de legenda este o adevarata 'mina de aur', atit pentru speologi, cit si pentru iubitorii de drumetii si de natura.

Aici, pajistile si poienile alterneaza cu cornetele si se intilnesc formatiuni carstice unice sau destul de rare precum lapiezuri, doline, crovuri, ponoare, izbucuri si lacuri, carstice cum sint cele de la Ponoare, Gornovita sau Busesti. In zona montana, de la pitoreasca Vale a Tasnei, cu ale sale abrupturi si stinci albite de ploi si vinturi, de care se agata cu incapatinare pinul, pina la Cheile Rimnutei, te afli intr-o cetate plina de turnuri si coloane calcaroase in ruina. Este o lume in care verdele padurilor si al poienilor face un contrast placut cu albul abrupturilor care te infioara prin numele lor; o lume framintata parca de un gigantic Sfarma Piatra care si-ar fi avut salasul pe aici, tivita la poale de firul de argint al Cernei cea vijelioasa care, in imaginatia omului de la inceputuri a luat infatisarea fioroasa a balaurului. Iar dincolo de Cerna se zaresc alte siruri de munti, asemenea spitelor unei imense roti: Girdomanu, Carbunele, Bulizu, Oslea, Olamul, Olanelul sau Scarita, culminind cu o adevarata coroana formata din Godeanu, Gugu, Scarisoara si Micusa. Pina acolo sus, in virfurile lor, si-au pus oamenii stapinirea, taind padurile de rasinoase, ori pastorindu-si animalele.
Pina in apropierea virfurilor si-au ridicat oamenii conace si stine si au dat denumiri locurilor - Paharnicul, Frumosul, Cracul lui Patru, Cracul Ursului, Cracul Muntelui, Mazdronea, Vacarii, Cracul lui Codrea - denumiri ce vin parca de la inceputul lumii, dar unele dintre ele nu mai au astazi nici o acoperire in realitate, pentru ca formele de relief s-au schimbat. Asa s-a intimplat cu Balta Cerbului, Lacul Rosu, Fintina Sindrilarului, Lacul Vulturului, sau Fintina Paharnicului.
Stind de vorba cu un batrin de 93 de ani din satul Costesti, de la care am cules cele mai frumoase legende, am aflat ca in locul numit Lacul Vulturilor abia mai iese la suprafata un izvor, dar pe vremuri era lac in toata puterea cuvintului si in el 'se scaldau vulturii, precum ratele'.
La Geantul Izvernei se afla o uriasa surpatura, asemenea Steiului Ponorii ori Podului lui Dumnezeu de la Ponoare. Aici, in apropiere de cunoscuta rezervatie numita Padurea de liliac, se afla un loc numit si astazi 'Homu', linga satul ce pina nu demult se chema Riieni si care, in viziunea lui Densusianu, atesta un cult al Rhaeei - divinitatea suprema a lumii pelasge.
O stinca din Cheile Riienilor se numeste Piatra Dajului, amintind de uriasii carora prin aceste locuri li se spunea jidovi. Aici se mai vad si acum urmele unor cuptoare pentru topit minereul.
Minereu de cupru s-a extras si la Baia de Arama, care fusese mentionata sub denumirea de 'Calchis' de catre Stefanus Bizantinus. Un deal care domina localitatea poarta numele de Dochiciu si poate fi identificat cu Dichius caeli filius, cel care i-a invatat pe oamenii locului sa-si faca primele constructii din lut sub forma de bordeie. Asemenea constructii si doua monede dacice din aur au fost descoperite chiar la poalele dealului. Monedele au pe una dintre fete imaginea unui rege dac, iar pe cealalta parte, figura eroica a calaretului trac.
Orasul Baia de Arama reprezinta pentru mehedinteni una dintre portile de intrare spre zona inalta a muntilor. Dupa legendele locului, actualul oras ar fi fost o modesta asezare daco-romana pendinte de Drobeta, aflata pe platoul descoperit al Dochiciului. Primavara - in mod deosebit, 'cind ii frunza cit paraua si lastarul cit andreaua', Baia de Arama are un farmec aparte. Printre copacii cu frunza stravezie rasar tufele liliacului parfumat si pomii cu mugurii in floare. In centrul oraselului, localnicii i-au ridicat un bust lui Tudor Vladimirescu (opera a sculptorului C. Balacescu), spre eterna aducere aminte, pentru ca mai marele pandurilor a trecut si pe aici pentru a-si alege oameni de nadejde.
Nu trebuie sa fii neaparat speolog pentru ca in tinutul plaiului Closani sa simti pestera, ascunsa sub pamint si in constiinta oamenilor. Lumea subterana este una dintre cele mai mari surprize prin care podisul Mehedinti iese din anonimat.
Pestera a devenit locul ideal, atit pentru adapostul omului primitiv inainte de a-si construi bordeiul si casa, cit si pentru ascunderea avutului in vremurile zbuciumate ale istoriei, de care populatia acestor locuri a avut parte din plin. Intreaga noastra istorie s-a scurs si a lasat urme adinci in aceste locuri, incepind cu neamul Basarabilor, nume atit de des intilnit la locuitorii satelor din zona. Auziti aici de Mircea cel Batrin, care vizita minele de arama de la Bratilov si daruia zeciuiala manastirii Tismana, de Neagoe Basarab, care a copilarit la Cula Glogovenilor, de Tepelus si Vlad Calugarul, de Mihai Viteazul, care a fost primul ban de Topolnita, daruindu-i credinciosului sau luptator, Lupu Mehedinteanul, mosia de la Balta, de Matei Basarab, pe care batrinul Stoian l-a trecut muntele pe la Izverna, sau de Constantin Brincoveanu, care, intorcindu-se de la Cladova spre Tismana si Horezu, in anul 1695, poposeste la hanul lui Milco Baiasul din Baia de Arama si hotaraste sa ridice aici un sfint lacas sub care sa-si ascunda comorile.
In acest rastimp si dupa aceea, au existat pe meleagurile mehedintene cete de panduri. Poate ca asa s-a ridicat si Tudor Vladimirescu, cel care isi are originea in satul Prejna. Poate ca de aceea, Tudor a ridicat la Prejna o ctitorie, in care popa Ghita Zugravul din Plostina ii face pentru prima oara portretul in culori pe o bucata de tei.
Legat de aceste locuri, unde a fost in repetate rinduri vataf de plai, inca din 1806, Tudor a ridicat la Closani o biserica si un loc intarit pentru aparare. In acest plai, Tudor a dat hotariri, a facut comert, a acumulat avere si si-a recrutat oameni de incredere in vederea pregatirii viitoarei revolutii.
De aceea Tudor este aici un personaj de legenda, numele lui fiind adesea prezent chiar in istorisirile despre comori.
Povestea spune despre Tudor ca isi tinea pandurii ascunsi intr-o pestera de la Virful lui Stan, loc unde se ascundeau si hotii, fiind bun loc pentru observatie. Un alt punct de observatie la fel de important este si Cornetul Cerboanei, de care se leaga multe alte legende. Aici, 'la Rusti', mai exista inca o piatra rotunda numita si acum 'Masa hotilor', unde hotii luau masa si supravegheau intregul tinut.
De numele acestor hoti sint legate multe legende si povesti despre comorile ascunse. De la Podeni pina la Closani si Tismana se poate vorbi despre un mit al comorilor, dar, legendele au si un suport real care este dat de faptul ca ani de-a rindul, pina la Marea Unire, aici a fost zona de granita si s-a transportat mult aur - in acele vremuri aurul era moneda de schimb.
Pe ingustele poteci ale muntelui se facea si comert cu animale, indeletnicire care i-a ajutat pe multi sa se imbogateasca si, existind bani si aur, au existat si hotii, jafuri si crime, care au generat legendele. Aproape ca nu este om in zona care sa nu fi auzit asemenea povesti si sa nu stie a le povesti.
Lumea comorilor atrage pe oricine asemenea unei forte magnetice, fiind o lume a fabulatiei si a mitului. Ramii inmarmurit auzind cu cita usurinta vorbesc acesti oameni, incaltati uneori in opinci si imbracati cu haine ponosite, care abia reusesc sa smulga pamintului cele necesare traiului zilnic, despre 'gramezi de bani', 'putini si butoaie cu aur' ascunse in pesteri, ori despre 'foi' de bivol si de capra, despre 'caldari si oale de lut', cerate si pline cu bani - ca si cum aici ar fi un Eldorado autohton.
Fabulatia aceasta a fost sporita de enigmele tezaurului dacic.
In 1543, in albia Streiului au fost descoperiti peste 400.000 de galbeni de aur cu efigia lui Lysimach. Pe la 1800, un copil de taran a gasit 264 de monede de aur in Dealul Aninesului, iar in 1804, un preot din Vilcele a descoperit la radacina unui fag, 400 de monede dacice de tip 'Koson' si seria a continuat. Toate acestea se intimplau dupa ce Traian luase din Dacia 165 tone de aur si 330 tone de argint. Dar tezaurul dacic era estimat la 1000 de tone, ceea ce inseamna ca o mare parte a sa inca mai sta ascunsa in vreo pestera. Legenda este intretinuta prin cite o descoperire intimplatoare. Este ca si cum ai scormoni in jarul comorilor.
Numai ca aceasta lume fascinanta a comorilor este una secreta, plina de suspiciuni si superstitii. Se spune ca aceste comori nu sint destinate oricui, fiind 'sorocite' anumitor oameni, carora li se dezvaluie fara a fi cautate.
Aflat la confluenta a trei zone distincte: Oltenia, Banatul si Tara Hategului, Plaiul Closani si Podisul Mehedinti focalizeaza ca intr-un triunghi magic minunile naturii, istoria straveche si traditiile. Acum, cind in singurul orasel din acest plai - Baia de Arama - minele de cupru s-au inchis si nu mai exista sansa extragerii vreunui gram de aur, singura alternativa ramine punerea in valoare a acestor frumuseti fara seaman a locurilor, care sint 'comorile fara de pret' ale plaiurilor mehedintene. Si nu intimplator, calatorul intilneste la tot pasul locuri alese, pline de mister si legenda.
Daca ajungi la Baia de Arama si, mai departe, la Ponoarele, treci prin Ceptureni, unde, din doua galerii care au ramas de pe vremea romanilor, curge 'apa galbena', care te poarta cu gindul la aurul care se extragea de acolo. Deasupra galeriilor, pe munte, din loc in loc sint 'hududoaiele', puturi verticale sapate in calcar, iar la Busesti se afla trei lacuri, in mijlocul satului, numite 'lacurile fara fund'. Poate ca asa o fi, de vreme ce batrinii satului spun ca au lansat 30 de prajini din lemn, lungi de zece metri fiecare, legate intre ele cu sfoara si cuie, dar nu au reusit sa le atinga fundul.

 

In nordul judetului Mehedinti, la granita cu Banatul, oamenii cred orbeste ca muntii in care traiesc sunt plini de aur si de comori. O aventura care a inceput in urma cu secole si care astazi ia proportii halucinante, ademenindu-i nu doar pe taranii din zona, ci si o multime de venetici din strafundurile pamantului, bantuiti deopotriva de duhul aurului


     Sunt in Mehedinti, in Plaiul Closanilor, raiul comorilor si al cautatorilor de comori. La nord e Banatul, sunt apele involburate ale Cernei si muntele Godeanu, la sud sunt dealurile Izvernei, taiate in doua de drumul rosu, de praf, care duce spre Severin. Cobor pe apa serpuitoare a Selistei, prin tuneluri de copaci contorsionati, printre poieni paradisiace ale caror ierburi groase sunt sfasiate pretutindeni de colti orbitori de stanca alba. Uneori ma opresc si atunci, daca-mi tin respiratia, pot auzi suierul coaselor alunecand peste pajistile cu iarba coapta si tiuitul nedeslusit al insectelor. Trec apoi printre case incremenite, durate din piatra, ca niste cetati de jucarie ascunse pe povarnisuri de un copil de urias, si imprejurul caselor nu este nici o miscare, nici un om.
     Valea se largeste apoi si fagi enormi isi departeaza ramurile, lasand sa se vada cerul si facand loc unui sat. Seliste. Pe dreapta sunt niste case ce arata ca si cum oamenii ar fi lasat totul balta dintr-o data si ar fi fugit. Pe urma se aude un suier de apa si, aproape acoperita de vegetatie, descopar o casuta din barne de fag, acoperita cu sindrila, ce pare a fi fost imprastiata de ciocurile a milioane de corbi. E o casuta de pitici pe sub care curge un fir de apa, o casuta ca din povesti, suspendata in mod straniu pe niste piloni. Apoi descopar ca dedesubt se afla o roata din fier, ca apa vine pe un jgheab scobit intr-un singur trunchi de copac si ca am in fata ochilor o moara. O moara de apa din alte timpuri, asa cum n-am mai vazut. Usita este ferecata cu un ivar de fier ce pare vechi de sute de ani. Nu exista nici o fereastra, numai usita, facuta pentru pitici. De jur imprejur sunt pietre de moara, rotunde, unele noi, altele stravechi, acoperite cu ierburi groase. Strig, si strigatul se pierde in vuietul apei. Nimeni. In cele din urma deschid usita. Pe o bancuta sunt doua samare in patratele alb-negre, iar in dreapta, capodopera tehnica facuta din lemn si piatra a mecanismului morii, peste care este imprastiata faina de porumb. De sub podeaua de scanduri tasnesc in penumbra fulgerari uluitoare de lumina, caci soarele nu patrunde aici decat reflectat de involburarea de ape de dedesubt. Tocmai imi spun ca acesta este semnul pe care-l caut, ca moara aceasta minuscula, apartinand altui timp, este pentru mine intrarea in triunghiul magic al Plaiului Closanilor, in teritoriul comorilor subpamantene despre care am auzit povestindu-se, cand, in spatiul luminos al usitei din spatele meu, apare o silueta. Timp de o clipa, gazele incremenesc in aer, printre fulgerarile de lumina, vuietul apei se pietrifica in interiorul urechii si mana mi se crispeaza pe aparatul de fotografiat.
 

Cel care macina povesti


     „Buna ziua”, am zis, dupa ce mosul a facut un pas inapoi, in lumina de-afara, si dupa ce i-am vazut fata surazatoare si ochii albastri. „Doamne-ajuta”, a zis mosul, strangandu-mi mana cu putere surprinzatoare. Asa l-am cunoscut pe Gheorghe Surdei, morarul, lemnarul, slefuitorul de pietre de moara, fiul lui Niculae Surdei, nepotul lui Petrache si stranepotul lui Iovan, ultimul din neamul lui de morari care mai intelege miracolul curgerii fainii de sub piatra. „Iti place?”, m-a intrebat el, cuprinzand cu un gest larg minuscula moara, apa de dedesubt, pietrele mancate de ierburi si copacii dimprejur. „Imi place”, am zis, si atunci el s-a sumetit si a intrat in spatiul acela stramt al morii. A miscat de niste manere lucioase de lemn roscat de arin si, dintr-o data, marea piatra rotunda a inceput sa uruie, cutremurand casuta din lemn. Apoi a oprit-o si a miscat piatra cealalta. Apa mugea in paletele morii ca o salbaticiune prinsa in lat. „Vezi”, mi-a spus, „are doua pietre de moara, facute amandoua de mainile mele. Uite, p-aici se pune uiumul, p-aici se scurge farina, de-aici se regleaza pasul, de-aici se trage in sus morisca de fier in bataia apei.”  Mosul manevreaza totul cu repeziciune, mica moara de apa prinde viata sub mainile sale, ca un animal trezit din somn si, dintr-o data, inteleg ca mosul e fericit facand toate acestea, e mandru de aceasta creatura mecanica aflata in puterile sale pe care, in ultimii ani, nu prea mai are ocazia s-o foloseasca. Aflu apoi ca toti ai lui au fost morari si pivari, ca a invatat sa faca mori si pive de la taica-sau si de la bunicu-sau si ca moara asta are „patru veacuri de om”. Adica e facuta de stra-strabunicul si el este ultimul care mai stie s-o „doftoreasca”, sa faca o piesa din lemn cu mainile sale, o piatra de moara Mosul vorbeste despre timpurile bune, cand el era copil, acum 70 de ani, cand moara macina ziua si noaptea, cand pe apa Salistei erau vreo 20 de mori, povesteste despre bunicul sau, Petrache, care era un urias cu mainile cat fagul de groase. Oamenii veneau din trei sate la moara, era inainte de razboi, si stateau aici, asteptand macinatul si spunand povesti. El, Gheorghita Surdei, era mic si asculta ce spuneau oamenii aceia veniti uneori de peste padure. „Povesti? Ce povesti?”, intreb, si in clipa aceea mi se face lumina in cap. Sunt aici in cautarea istoriilor despre pesteri si despre comori, si ce loc putea fi mai bun pentru a spune povestile acestea decat la moara, cu un rachiu in fata, asteptand umplerea sacilor. Copilul de-atunci trebuie sa stie totul. „Nene Gheorghe”, zic, „bunicul Petrache, uriasul, a cautat comori?” „Pai a cautat”, zice el, privind incurcat oriunde, numai la mine nu. „Dar tata dumitale, Niculae, a cautat?” „A cautat”, zice. „Dar dumneata?” „Am”, zice, apoi ma ia binisor de cot si ma duce peste drum, in casa lui de piatra cu cerdac din lemn. Sub cerdac e o intrare cu usa groasa, dincolo de ea e un fel de beci racoros. Sedem pe scaunele si eu inteleg ca despre comori nu se poate vorbi oriunde si oricum. Neamul Surdeilor cauta comori de trei, daca nu de patru generatii. Sunt morari si cautatori de comori.
     „Pe unde-ai cautat comorile, nene Gheorghe?”, intreb, iar unchesul se mai uita o data pe gemuletul pivnitei, desi este inutil. Satul e plecat la cosit, in vale. „Da’ pe unde n-am cautat? Cate pesceri is, atace comori. Unele is bagate in piatra, alcele is pe sub copaci. Am auzit de comoara bagata sub albie ge rau”, zice in limba lui olteneasca, potopita de sonoritati din Banat. Mosul povesteste, si inteleg ca a cautat de cand era copil, asa cum si copiii lui astazi cauta. „Sa spunea din batrani ca era comoara la pescera din Furca Cosustii, intre ape. Acolo m-o coborat taica-meu pa funie dupa semnul tapului cu tri picioare. Pa urma, am cautat pa Valea Seaca, aici, langa sat, s-am mai cautat pa Cutui, si la Bratosin si pa Cerboanea, intre pietrele mari. Si Sub Cuptioare, unde era semnul sulitei rupte, facuta cu dornul in piatra. Ce stiu eu? Am cautat mulce.” Mosul devine visator, vocea ii coboara, amintindu-si de locurile prin care a umblat atata amar de vreme, iar eu incep sa inteleg puterea, fascinatia pe care istoriile cu comori le au asupra acestui om. Plaiul Closanilor este una dintre zonele cu cele mai multe pesteri din Romania, multe dintre ele niciodata descoperite. Sunt mii de pesteri, mii de ascunzatori in piatra poroasa a acestor munti perforati in interior ca un svaiter, sunt mii de izvoare care ies afara din pamant, pentru ca apoi sa dispara din nou intr-o gaura, si pentru fiecare dintre ele exista o poveste cu o comoara. „Nene Gheorghe”, zic, „cum stii unde sa cauti o comoara?” „Is semne. Orisice comoara are un semn, si daca vezi semnele o poti gasi. Numai ca trebuie sa fii cu bagare ge sama, ca multe is juruite ori blastemate cu legatura ge sange, altecele is sorocite, si cand is sorocite, ele s-arata singure, fara sa le cauce nime’. Dac-ai gasit putina ori foaia de capra plina cu aur, ori ceara, c-asa sunt unele comori, pusa in ceara, atuncea trebuie sa omori acolo un animal, o gaina sau ceva, ca sa se duca blestemul ge sange pe animal. Altfel, Cel-de-pe-comoara sa ia la om si multe zile nu mai are. Si mai trebuie sa lasi din comoara ceva bani, sa-i ingropi la loc, ca sa aiba ce pazi.”
 

Semne si comori sorocite


     Mosul iese si se intoarce cu un bolovan. „Semne ge comoara”, zice. „Asta a gasit-o fiu-meu, Niculae, s-a adus-o acasa din munte. A luat-o de unde avem noi conac de vaci. Uite cantarul, uite sagetile. Aici trebuie sa fie banii.” E un bolovan scrijelit si pot recunoaste acolo, intr-adevar, un fel de semn al balantei, silueta unui cerb si un fel de harta stranie. „Unele comori sunt ale Necuratului, altele sunt ale lui Dumnezeu. Comorile lui Dumnezeu is randuite sa vie la om aflat in nevoie, care are inima curata. A fost unu’, in Canicea, care s-a rugat de Dumnezeu sa-l ajuce, ca pleca la razboi si-i ramanea nevasta cu 6 copii muritori ge foame. A doua zi o gasit comoara intr-o pestera, o luat numai cat i-o trebuit, si cu cei bani o trait nevasta, ca el nu s-o mai intors ge la razboi. Daca banii-s curati, nimic nu poate sa se intample, dar daca banii-s juruiti ori legati, nenorocire. Comoara poate sa fie legata ge moarce, sa ceara suflet, ba cateodata poate sa ceara suflet ge om. O fost un om la Brebina care si-o juruit copilul ca sa gaseasca, si-a gasit. Banii erau intr-un fag batran, intr-o tava ge pusca lunga, bagati inauntru cu ceara. Cand s-o intors acasa, o gasit copilul tapan. L-o ingropat si s-o omorat si el. Astea-s comori rale, necurate, si mai multe-s rale decat bune. La noi in sat e unu’, Nistorescu, ce s-o dus la comoara ge pa Varful lui Stan. Acolo-i comoara mare si multi or cautat sa puna mana. Acuma, nu stiu ce-o fost, da’ spun ce vorbesce satul. O gasit pescera s-o calcat pe lespege. Odata s-o dus intr-o parce s-o iesit un serpe mare, nu viu, facut din ceara. Era ros-verge vinetiu, ca pa mana ge gros si frumos, s-avea solz pa el numa’ din bani de aur. El n-o mai fost om niciodata, o damblagit. N-o putut merge vreo 15 ani, da’ niciodata n-o povestit ce-o fost. Am fost si eu acolo, ca multi, si sub Varful lui Stan, si prin Poiana Beletinii, unge spune ca sub ea este o pestera mare, dar n-am gasit nimic. Acolo sa surpa mereu muncele. Mosu’ meu, Petrache, spunea ca acolo este pescera asa de mare, c-or incaput tri cara cu aur si douspece icoane mari din aur cu Dumnezei pagani. Cica de-acolo dadeau semnale cu foc de sa vedeau pana pe varful Godeanu, cand veneau dusmanii.”
     Mosul explica, gesticuleaza, imi deseneaza cu degetul pe jos cum erau iesirile din pestera, unde erau semnele, navigheaza de fapt intr-o lume halucinanta, in care comorile dacilor se amesteca cu acelea ale haiducilor si cu cele ale lui Tudor Vladimirescu si cu ale trupelor Mariei Tereza, caci acolo, La Metiriz, a fost granita cu Imperiul, locul prin care treceau toti contrabandistii. Vorbeste despre haiduci faimosi precum Costea si Mantu, Golea si Haita, si despre locul acela numit Masa Hotilor, care este o piatra rotunda, magica, sub care cu siguranta se afla o comoara. Vorbeste despre locul blestemat care se numeste La Bisericute, de pe muntele Bulzu, unde cu mii de ani inainte se faceau jertfe omenesti, unde si-acum se vad flacari, chiar si in timpul zilei, ceea ce inseamna ca sunt comori blestemate acolo. El a fost numai ca sa se uite, ca sa adulmece, si s-a invartit o zi si-o noapte intreaga fara sa stie unde se afla sau cine este. Pana si pe Radocheasa a fost, acolo unde sunt „mormintii” fara cruce, numai cu pietre puse la capul unor morti din timpuri imemoriale, si acolo a gasit cutite vechi infipte in pamant, de la cautatori de comori care-au disparut fara urma.
     Mosul isi tine mana pe bolovanul acela incrustat cu harta unei comori. „Multi or gasit, putini s-or bucurat ge bani. Unii au har anume ge gasit comori, trage aurul la ei. Astia sunt copii ori narozi. Era unu’, Stefan, sluga la unu’ Tanase a lui Rachiteanu. Tanase venise ge paste munti, din Ardeal, si-o cumparat pamant de la boierul Tibru, de la Titerlesti. Ei, si Stefan asta, ge era sluga la Rachiteanu, o gasit tri comori mari. Avea har. Nu oprea nimic pentru el, tot aurul l-o dat la stapanul lui. Odata era cu oile si sa adapostise intre niste bolovani mari, ca era vantoasa. Aude o scartaitura mare si un mar batran, care era acolo, s-o rupt. Si de unde s-o rupt, vege o caldarusa de arama acoperita cu un fel de smoala neagra. A luat-o si a dus-o stapanului. Smoala era un fel de ceara ge albina si in smoala, banii de aur. Cu banii aia, Rachiteanu si-o facut moara pe Brebina si si-o dat copiii la scoli. Stefan, sluga, nici ca-i pasa. El voia numai sa aiba ce manca si ce fuma. Narodul, sa tinea aurul dupa el ca un caine. Intr-o zi, sa duce sa ia apa de la sipot, si pantru ca nu stacea bine galeata, da la o parce o lespege si gasesce alta ulcica plina cu aur. Da’ cea mai mare comoara o gasit-o sluga cand o fost batran. Era pa RaulĘSes, langa Godeanu, unde tinea Rachiteanu sterpele si caii. Statea sub pietre adapostit, cand vede niste contrabandisti trecand ge la unguri cu vite si turme de porci catra Caransebes. Acolo era granita. Cand s-o intors, Stefan i-o vazut cu ranite grale, dar i-or incoltit ungurii graniceri cu focuri de arme si-or fujit. Cand o vazut sluga ca nu mai apar, o iesit din ascunzatoare si o luat ranitele pa care abia o putut sa le care la stana. Stapanul dormea si nu l-o mai trezit. Dimineata, Stefan o scociorat prin ranite si-o gasit bani de aur bagati in besica de porc si hartii legace cu sfora. O dat aurul la stapan, cum facea intotdeauna, si stapanul o facut masa mare pentru ciobani. Cand, la masa, vege pa Stefan ca nu putea lipi foita de tigara si cand sa uita, el fuma in hartii ge bani straini. Ii pastrase sa suceasca tigari din ele, ca nu stia ce sunt. Asa a devenit Rachiteanu cel mai bogat om din satul lui.”
 

Duhuri si comori calatoare


     Orice om din Plaiului Closanilor pe care-l intalnesti in drum are de spus sute, mii de povesti. Pe oricine ai intreba, un batran, o femeie, un copil, toti sunt dispusi sa-ti spuna pe loc istoriile lor contradictorii despre locuri bantuite, despre comori pe care au auzit ca cineva le-a gasit. Aveam sa descopar ca imprejurimile Izvernei, satele acelea superbe, din piatra veche, ascunse sub poalele dealurilor, clocotesc de un fel de febra a aurului vechi. Exista un fel de obsesie, un fel de vis colectiv al comorilor din toate timpurile, un fel de folclor local amestecat cu mituri si cu credinte stravechi. Nu cred sa existe prea multi oameni in zona care sa nu fi cautat cel putin o data o comoara, nu exista nimeni sa nu stie cel putin o poveste, nimeni care sa nu aiba pe cineva din familie sau din vecini care sa nu fi patit ceva legat de aur. Am cunoscut un cosas, Gheorghe Vuiescu pe numele sau si care, sub soarele arzator, mi-a istorisit cele mai halucinante intamplari. El spunea ca exista oameni care viseaza comori noaptea si apoi le gasesc cu adevarat. Ca unele dintre comori au duhuri pazitoare - de-obicei un om mic de statura si intunecat la piele, care se arata uneori in vis sau in realitate si conduce oamenii catre comoara. Uneori sunt numai capcane ale raului, care conduc negresit la moartea „comoristului”, dar alteori sunt lucrari ale lui Dumnezeu. Atunci, duhul comorii pune conditii, si cel care ia aurul trebuie sa faca fapte bune, sa daruiasca, sa imparta cu cei mai saraci avutia. Acelasi Gheorghe Vuiescu mi-a povestit despre un preot din satul lui care a trait cu multi ani in urma si care a gasit o comoara. Cel-de-pe-comoara, adica diavolul, l-a urmarit toata viata. In cele din urma, preotul a fost ucis, a fost „vanturat” intr-o prapastie, iar cea de-a treia lui nevasta, o femeie hapsana si mult mai tanara decat el, a mostenit comoara. Si ea, la randul ei, a fost ucisa, otravita de catre un nepot, tot pentru aur. „Aurul e blastemat chiar daca e cumparat cu bani curati”, zicea cosasul, „daramite daca e aur manjit cu sange Comorile nu stau niciodata la omul care le gasaste, numai daca el face bine la altii cu aurul acela.” Cosasul nu a spus nici o clipa ca si el a cautat vreodata comori, insa stia zeci de locuri cu „comoraste”, adica locuri in care au fost gasite comori. A descris cu lux de amanunte ritualul dupa care se poate dezgropa o comoara. „Niciodata nu te duci la o comoara care a ars ziua. Numai noaptea, ge la crucea noptii pana la rasaritul soarelui. Alea sunt comori bune. Te duci si vezi unde-o ars focul si infingi un cutat acolo unde vezi o pata neagra si cleioasa, pentru ca altfel locul comorii se ascunge singur. Nu sapi niciodata in numar cu sot, numai daca te duci cu frate-tau geaman.” Mi-a povestit, cu sapca adanc trasa pe frunte in bataia soarelui, despre anumite rugaciuni care trebuie spuse la dezgroparea comorii, dar si despre comori care nu pot fi dezgropate decat in anumite zile, cum ar fi ziua de Inviere, cand insusi necuratul se duce la biserica. „Chiar si atunci, pe fundul gropii trebuie pus grau, porumb, ceva de mancare, apoi groapa se astupa si se pleaca ge-acolo cu spatele.”
     Am fost apoi in Izverna, am haladuit pe la pestera din care oamenii spun ca ar curge apa vie, trecuta prin comorile nenumarate care ar fi fost ingropate acolo. „Cum de exista atat de multe comori?”, am intrebat. „Nu-s mulce”, mi-a spus o femeie pe care o cheama Domnica. „Cand pune cineva o comoara juruita intr-o pescera, comoara poate merge pe ape, inauntrul pamantului. Tot pamantu-i numai gauri prin care curg apele. Comoara poate fi azi intr-un varf ge munce, la Duminica urmatoare poti vegea para (flacara) ei pa muncele alalalt, dar comoara-i tot aia. Cateodata, muncele scuipa aurul afara, numa’ cace-un fir, cace-un ban de aur, ca sa ademeneasca pa om.” Si batrana povesteste cum un copil din sat vedea soarele stralucind sub o piatra, cand era cu oile la Piatra Cerbului. „S-o dus si o vazut cativa bani care iesea odata cu apa dintr-un sipot. I-o luat si i-o dus la maica-sa. Cum o pus mama mana pe bani, cum i-o aruncat, ca vegea numai sange in fata ochilor si un barbat cu caciula ciobaneasca de miel, pa care il taiau cu sabiile niste haiduci. Copilul putea sa tana in mana banii, dar nici un om mare nu putea, ca nalucile venea peste ei. Copilul o dus banii inapoi, sa-i arunce in sipot, dar oriunde mergea si gasea o apa, aurul venea inapoi la el, cauta om nevinovat. Copilul o plecat ge mult din sat si o ajuns om mare si bogat, si bunica spunea ca mai aparea la vreme lunga sa mai ia bani din sipoce. Comoara mergea dupa dansul, prin gaurile din munce si-i iesea in fata.”
 

Comoara printului Obrenovici


     In Cerna Varf, casele par lovite de soare. Oamenii sunt apatici, incremeniti pe la porti. Biserica sta infipta in pamant ca si cum ar fi cazut din cer. Dincolo de sat se afla Valea Parului, locul celei mai faimoase comori a Plaiului Closani. Intreb de Dinica, vanatorul de comori, si cativa oameni imi arata o casa superba, straveche, cu etaj, unde omul meu ar fi in vizita. Intru in curte si descopar ca de fapt casa este un conac, un fel de resedinta din alte timpuri a unui boier, poate a unui nobil, caci piatra din care e facuta respira un aer nobiliar si obosit. Intru si casa ma strange cu brate de gheata, peretii par inclinati printr-o stranie iluzie optica. In salonul din stanga, printre tablouri si gravuri cum n-as fi crezut niciodata ca pot gasi intr-un sat pierdut din nordul Olteniei, sade Constantin Craciun, zis Dinica, zis Carabulea, vanatorul de comori, cu ochii ca doua linii subtiri, negricios, cu o fata de taran ars de soare si cu un chistoc de Carpati arzandu-i degetele. Are o siguranta de sine care ar face invidios chiar si un ministru de externe. Totul pare straniu, caci omul meu nu se potriveste deloc cu ambianta aceasta. Pare pur si simplu adaugat, lipit acolo. „Ai vreun plan?”, ma intreaba el din prima clipa, eu dau din umeri si liniile ochilor sai se largesc. M-a confundat cu vreun cautator de comori, caci multi il cauta si pe multi i-a dus prin toti muntii de prin imprejurimi. Apoi se destinde, caci ii place sa povesteasca, si postura aceasta de expert in cea mai faimoasa comoara a Plaiului Closanilor ii convine de minune.
     Iata povestea asa cum mi-a povestit-o Dinica, in timp ce a fumat un pachet intreg de Carpati: „De 40 de ani caut comori si mulce am cautat, dar comoara lui Obrenovici, printul sarbesc, am cautat-o cel mai mult. Povestea a fost pe la o mie opt sute si ceva. Milan Obrenovici era printul Serbiei si avea ceva nacaz cu frate-sau, Karagheorghevici, care a voit sa-l omoare. Atunci, Obrenovici a luat vreo tri sute de calari ge armata si a pus pe carca la vreo 80 de cai toata comoara regilor Serbiei. Era acolo coroane ge aur masiv, bijuterii de regine, pietre pretioase care-ti lua ochii si multi bani de aur, dositi in sipetute din lemn scump, legate cu fiara de otel. O trecut Dunarea si o urcat pe Valea Cernii, ca auzise el ca pe plaiul nostru is ascunzatori ge haiduci si ge lotri, si cica un haiduc mare i-ar fi spusa ge locul asta de la Valea Parului. Altii zice ca ar fi avut ceva rude despre mama-sa pe-aici si ca ar mai fi fost si mai inainte. Obrenovici avea cu el doi zidari italieni si ei or cercetat pescera si or zis ca-i buna de ascuns comoara. Sabia regilor Serbiei, diamante si perle, vase din aur din alte timpuri, toate voia sa le puna in pescera. Tri ani or lucrat zidarii impreuna cu armata lui si-or pregatit pescera. In timpul asta, Obrenovici intrase in prietenie cu vistiernicul baniei de la Craiova, unu’ Boboiceanu, care avea conac la Zegujani si mosie, si numaidecat s-a indragostit de fata lui Boboiceanu, Maria, care cica era asa de frumoasa, ca cine o vedea nebunea pe loc, o visa si o visa pana sa stingea pa picioare de dorul ei. Obrenovici a luat-o de nevasta pa Maria lui Boboiceanu si Maria i-o adus zestre mosiile ge la Barca si ge la Balotesti”. Dinica, vanatorul de comori, povesteste parca in transa. Camera inalta s-a umplut de fum, gazda casei, pe nume Costel, asculta fascinat, cine stie pentru a cata oara, aceasta poveste, printre tablourile pictate de stramosul sau, boierul Pantelie. „Acuma”, zice Dinica, „Boboiceanu, socrul, vazand ca pestera este bine aleasa, a hotarat sa ascunda si el o parce din vistieria baniei. La gura pescera erea larga, de putea intra acolo un car cu fan. La usa ei erea o piatra care inchipuia un strajer, si prin galeria principala curgea un izvor bogat. Acolo erea o piatra mare in forma ge cizma si ge-acolo porneau in stanga si in dreapta doua galerii. Galeriile or fost zidite in forma ge camera si acolo s-a ingropat cea mai mare parce din aur. Pa urma, in camera tri s-o pus coroana, sabia, costumul de voievod, perlele si diamantele, iar in camera 4 s-or pus armele si ceva aur. In camera 5 s-o pus aurul din vistieria baniei Craiovei si pe urma s-o facut un zid de tri tavi ge pusca in gros in galeria principala, unde iesea izvorul, ca sa sa adune apa si sa sa faca un lac paste comoara. Io am vazut planuri, si ca sa scoti comoara, trebuia sa gasesti mai intai o piatra patrata, snopul ge grau daltuit si un serpe. Astea or fost pe galeria mare, numa’ ca pa langa ea mai ramasese o galerie mica, ce ducea la camera din pod. Adica de deasupra. Toate galeriile or fost umplute cu pamant de cei tri sute ge militari, si cu stanca, pana s-or scurs tri ani. Pe urma, dupa ce-or terminat, Obrenovici i-a scos afara, la locul ce se cheama Pa Cuptioare, si acolo le-a dat sa bea si i-a otravit. Toti or murit, numai unu’, care era de paza la pescera, o scapat cu viata si o fugit. Cand Obrenovici a voit sa treaca in Serbia, turcii l-au prins si i-au taiat capul. Obrenovici avea la el unele planuri ale comorii si nu sa stie cum au ajuns la bulgari. Alte randuri de planuri ce le avea ereau bagate intr-o firida pe sala conacului lui Boboiceanu, la Zegujani, si firida aia o fost zidita. Din cele trei randuri de schite, doua ereau inselatoare, numa’ una erea buna.” Cautatorul de comori este transfigurat. Degetele-i sunt galbene. „Mai tarziu, unu’, Popescu Ion din Zegujani, cumpara la Lupoaia casa preotului din Zegujani, si cand o voit s-o sparga, sa faca una noua, in camin gasaste o cutiuta ge argint cu o foaie, pa care scria unde sunt zidite planurile comorii, la conacul lui Boboiceanu. Popescu o spart firida, o gasit planurile si o caldarusa cu aur, din aia cu care merge popa cu botezul. Pe urma l-o cautat pe Ion Negru, care era vanator de comori, si o mers cu el la Valea Perilor. Asa or gasit toate semnele care ereau pa planul cu comori. Or gasit si momeala, adica o comoara mica, ce se pune pentru cautatori, dar nu s-or multumit. Popescu a dus trizaci de oameni de la Runcusor si or sapat sa desfunde galeriile astupate de soldatii lui Obrenovici. Pe urma s-or intrerupt, ca oamenii or plecat pe front, la razboi. Popescu o plecat din Cerna Varf, cand o-nceput razboiul, cu doua cara pline cu feriga. Lumea vorbesce ca in carale cu feriga o fost aurul de la momeli. Dupa Popescu, nimeni n-o mai sapat la comoara. De-acuma, erau comunistii la pucere in tara si nu sa mai pucea sapa. Prin ‘83-’84 o venit unul Bacanu din Drobeta, cu aprobare de la Securitate, ca sa cauce comoara. Avea un plan fals si n-o gasit nimic, dar ne-a spus pa noi la Securitate, ca am fi umblat la comoara. Acuma, mai sapasem si noi putin, ca n-am putut rezista. O venit un autobuz intreg cu militieni ca sa ne ia comoara. Noi n-aveam nimic. In ‘87, Bebe Bacanu asta luase legatura cu Muzeul Militar si o venit aici armata, ge a sapat luni de zile, cu comanda ge la Bucuresti. Au incercat sa sparga dopu’ ce-l zidisera italienii lui Obrenovici, armata o lucrat cu dinamita si cu ge toate. Nimic. Era un genaral de-i zice Soare, care tragea ge soldati, dar n-or putut ghici prin ce galerie venea izvorul. In ‘88-’89, nepotul unuia care lucra la Securitate ne-o spus ca dupa ce-om scoate comoara, noi, civilii, o sa fim omorati, si atuncea ne-am sfatuit si n-am mai voit sa lucram. Pe urma o venit revolutia, si la vreo doi ani, tot veneau, ba un roman din America, ba niste sarbi cu planuri vechi, ba niste banatani care or tot zgariat pe-acolo. Unu’, de-i zice Cioplea, o sapat tri luni de zile cu muncitori de la Motru, pana o murit unul dintre ei, si ge-atuncea comoara sta linistita, ca si cum n-ar fi. Ieu am mai fost pe-acolo, numa’ asa, ca sa mai vad.”
     Nenea Dinica, cel mai mare cautator de comori din Cerna Varf, mi-a mai povestit, timp de cateva ore, despre cel putin 10 comori pe care le-a cautat in cei 40 de ani de aventuri despre care s-ar putea scrie carti intregi. Un singur lucru l-am intrebat la sfarsit, in timp ce Dinica fuma cu ochii in tavanul inalt, printre tablouri de epoca. „Nea Dinica”, am zis, „e adevarat ca aceia care cauta comori sfarsesc saraci?” El si-a strans ochii din nou intr-o dunga, si-a impins basca pe spate si a oftat sufland fumul cu putere in sus: „Asa e”.

O poveste ademenitoare, cu haiduci, comori si rromi din Oltenia care sapa in cautarea aurului ascuns, ne intarata si ne cheama precum mirosul proaspat de cafea macinata dimineata. Asa ca o luam la drum catre magura Slatioarei, pe urmele misterului comorii ascunse de haiduci, mister care, printre valceni, il bate strasnic la fund pe cel al templierilor.

Zice-se ca acu’ un secol niste haiduci fugariti de potera au ascuns o comoara, pe Dealu’ cu Negustori. De-a lungul anilor, chiar si oameni cu scaun la cap si-au luat lopetile si harletele si au pornit in cautarea comorii din Lacu’ fara Fund, care a mai si secat intre timp. In aste zile, trei clanuri de rromi din trei judete au cumparat de la localnici un hectar de pamant si au pornit cu caterpilar si excavator sa descopere comoara de mult ascunsa.

COMOARA, AURUL SI ARDELENII. Legenda, precum si povestea din zilele noastre cu tiganii care au venit sa caute auru’ dupa ce au cumparat pamantul de la localnici, e cunoscuta de toti cei din zona. Dar asa cum ii sade bine romanului de la tara, fascinat de povesti si mituri, fiecare mai adauga ici pe colo cate ceva. Cum ca tiganii au gasit de o saptamana aur, fro 200 de kilograme, da’ le ascund, cum ca lucratorii de pe excavator si caterpilar primesc 1.000 de euro pe zi de la tigani, cum ca au dat 200 de milioane de lei pe un pogon de pamant (lucru mare, zau, pentru zona respectiva), cum ca acestia au venit la punct ochit punct lovit avand o harta inscrisa pe un pergament (a cui?, si de la cine or avea-o nimeni nu stie) si cum in fiecare zi de aproape doua saptamani tiganii ba gasesc o desaga de aur, ba doua, ba cine mai stie, de mai ca-ti vine sa zici ca tiganii au gasit PIB-ul Romaniei pe anu’ ce trecu. Venirea musafirilor pe Dealu’ cu Negustori – care de altfel nu fac nimic ilegal, ca doar sapa in ograda lor – a creat forfota si la politia rurala. Asa ca vezi aproape zilnic cate un politist care mai vine si ia pulsul de la 'craterul' format pe magura, dupa care pleaca cu chipiu’ tras pe ceafa, urandu-le succes tiganilor. Alti purtatori legali de chipiu pazesc intrarea pe singurul drum de acces catre comoara ascunsa, monitorizand tot ce intra si tot ce iese. Mai ales ce ar putea sa iasa.

LA BISERICA SAU LA BALCI. Fiind zi de Sfanta Marie, ne gandim ca si tiganu’, ca tot romanu’, se duce la biserica si nu lucreaza in zi de sarbatoare. Dar curiozitatea ne macina si purcedem totusi catre locul actiunii, luand-o pe drumul forestier ce urca agale, pe magura. Si mare dreptate am avut, caci la locul cu pricina nu gasim decat fro 3-4 paznici, un crater mare, adanc de cativa metri buni pe o raza de 30-40 de metri si un excavator care se 'topea' in soarele dogoritor. 'Patronii-s plecati la biserica sau la balci, ca azi ii sfanta zi de sarbatoare. Nu lucram, noi pazim aicea, ca avem utilajul. Veniti maine sa vorbiti cu ei', ne indeamna unul dintre paznici. Aflam ca sapa de vreo doua saptamani, ca nu au gasit nimic, ca au bagat multi bani in toata 'afacerea' asta, care deocamdata nu a dat rezultat. Dar bine, dom’le, legenda? Care-i legenda? Cum de ati venit tocma’ aici? 'Legenda e cu haiduci care ar fi ascuns comoara aici', ne spune un tigan tinerel, mai ferchezuit si oaches, 'da’ mai bine veniti maine, sa vorbiti cu patronii', insista. Apoi, sfat bun primim, ce sa zicem, ca doar nu ne-om benocla la un excavator tras pe dreapta si nici nu le-om strica tihna oamenilor in zi de sarbatoare. Zis si facut. Ne intoarcem in sat. Dar misterul legendei si cum de au ales tiganii tocmai locul acela pentru sapat si cautat ne intarata. Bine, acu’ poate c-om exagera. Ca si misteru’ asta si secretu’ tiganilor e ca secretu’ lu’ Polichinelle. Nu-l stie nimeni, da’ l-a aflat tot satu’. Si imprejurimile. Bine, dar totusi

Asa ca din gura-n gura aflam ca o anume familie Terteci din Slatioara ar putea sti mai multe, caci a vandut pamant mult la tigani. Urmam indicatiile, urcam o ulita a Slatioarei pana la casa cu doliu in poarta, dupa ce lasam in urma alta care avea lipita pe un perete un tablou cu Ceausescu si ajungem la familia Terteci. Doamna lucreaza in Italia. E venita in vacanta. Nu stie povestea, nu a vandut, nu a cumparat, adica nu stie nimic. Se irita ca o chestionam in legatura cu terenu’ si insista ca nu stie nimic. Ca nici n-are cum, ca doar e venita de la italieni si iar tre’ sa plece, ca acolo munceste. O tradeaza aerul suspect al omului care ascunde ceva. Mama, deh, zice ca nici nu stie nimic, dar numai dupa ce arunca o privire fatisa, mai mult intrigata decat curioasa la numarul masinii noastre. Inainte sa plecam, suspiciosi si deloc convinsi, doamna de Italia ne intreaba prin geamul portierei ca de unde stim ca ea ar fi vandut si de ce ne intereseaza acest lucru. O lamurim cum stau treburile si plecam. La intoarcere, tabloul cu Ceausescu era lipit in continuare de aceeasi casa crem, privind zambaret si superior in josul casilor, catre strada. Oare el o fi aflat in vreo vizita de lucru de misterul comorii de pe Dealu’ cu Negustori?

O luam catinel spre comuna Stroiesti, de unde, zice-se, mai multi oameni au vandut pamant tiganilor. Om cu acte si carte, primaru’ din Stroiesti lipsea de acasa. Mama-sa, ingrijind de casa copchilului, spune ca acesta e plecat din localitate cu odraslele si degeaba il cautam ori p’acasa ori pe la primarie, constructie noua, cu termopane si tot ce-i trebuie, mai putin o placuta pe care sa scrie 'Primarie' si oamenii care sa lucreze in zi de Sfanta Marie pe la orele 3 dupa-amiaza. Nu stie de tiganii din deal, dar poate nora-sa, care e acasa, pe care a auzit-o de curand pomenind ceva. Nora, deh, dadea abitir de mancare la niste gaste zburlite si galacioase prin curte. 'Doamna scumpa, suntem de la Bucuresti, vrem sa aflam si noi cum e cu comoara din deal pe care o cauta tiganii', intreaba blajin jumatatea masculina a acestei echipe. 'Doamna scumpa' sare ca arsa si nici nu apucam sa terminam intrebarea ca se si infoiaza, precum curcanu’ din batatura: 'Nu stiu nimic. Nimic nu stiu. De ce sa va spun, daca nu stiu nimic', si ne intoarce spatele, mai-mai sa se pituleasca pa dupa ce-o putea. La carciuma din sat, locul unde poti afla tot ce misca prin locurile acelea, niste mistere si legende pe care le stii, da’ si altele in plus, oamenii adunati, fro 6-7 barbati zdraveni stau la o bere si o citirica punand tara la cale. Toti stiu legenda, toti stiu de tigani. Unul mai firav, amabil, se vede treaba, isi dezleaga mai repede limba si se ofera sa ne si duca pe la oamenii care ar putea fi actorii principali ai acestei povesti. 'Vedeti ca au vandut si de pe la noi pamant la tigani. A lu’ Gogiomanu, a lu’ Serbanescu. Ei tre’ sa stie mai multe. Daca vreti, va duc io'.

 

NEA RIZEA. Primul la care ne oprim este Ion Serbanescu, un barbat puhav, cu burta scoasa la vedere si cu aburi de bautura ce ametesc pana si cei doi boi in jug de care trage cu putere. Nu stie nimic, a vandut cativa metri patrati si-a luat fro 5 milioane si la revedere. Altceva nimic. Poate Jidanu’ sa stie povestea, 'ca-i om batran'.

I se spune Jidanu’ pentru ca s-a priceput toata viata sa faca de toate. Are 84 de ani, a citit mult, a si scris o carte despre Closca cu puii de aur si are un atelier imens in curte, in care face caramizi si tigla pentru casa. Un batran cocarjat de vremuri, cu mainile precum un incunabul, sprijinit de un baston facut dintr-o craca de cires, ne pofteste in casa lui. Tocmai se intorsese cu nevasta de la balci. Om fascinant, povestitor innascut ne avertizeaza din capu’ locului ca nu e dracu’ cat il face omu’. Vrea sa ne depene o gramada de povesti si legende, despre lucruri mai mult sau mai putin lumesti, dar ne ofera trocul: legenda comorii, contra unei vizite in atelierul sau. Acuma, despre legenda propriu-zisa nu stie mare lucru, mai ales ca nu-i place sa vorbeasca din auzite, ca vorba ceea, a auzit multe la viata lui, 'dar mie imi place sa vorbesc numai pe ce stiu. Asa ca ce va povestesc stiu de la tatal meu'. Si incepe sa depene, totul, storcosind intr-o scrumiera o tigara facuta de el si aprinzand imediat alta. Ne priveste fix in ochi, si povesteste calm, molcom de parca ar fi regasit in noi fie pe fiul plecat la munca de ani buni in Kuweit, fie nepotii intr-o noapte de iarna in fata sobei in care trosnesc lemnele. 'Era unu’ Tita i se zicea. Si avea o casa si acolo pe deal si una aici in sat. Si acolo pe deal, i se zicea valea Titoaichii de la numele lui, veneau haiducii la el. Si i-au dat si lui bani, drept rasplata, sau pentru mancare si adapost, ma rog. Tita, noaptea, a venit in sat. In casa lui. Un altu’, Cartog, a vazut lumina in casa lui si l-a vazut pe geam ca ingropa ceva. Si a tacut. Tita cand a plecat de acasa in deal, la magura, nu a incuiat usa. Cartog s-a dus in casa lui Tita, a intrat, a cautat si a luat aurul, banii si s-a dus acasa. Peste ani, tata s-a angajat sluga la Cartog. Si la un moment dat s-a dus vestea ca moare Cartog. In beci avea un borcan jumatate aur, jumatate argint. Tata a luat din borcan 32 de poli de argint, fara sa-si dea seama ca la fund e aur. Patru, copilul lui Cartog, a luat borcanul si o lumanare si s-a dus la spatele casii si-l pitula. A fost vazut de un altul, ascunzand, care a si luat banii de acolo. Si uite-asa a mers din tata-n fiu.'

Nea Rizea a sapat si el dupa bani, da’ la Ciresii 2 (pentru ca erau doi ciresi), pe Drumu’ Sarii. 'Inainte timp, erau oameni care carau sare pe cai si se zicea ca se ascunsesera bani. Da’ n-am gasit nimic.'

Pe drumul de intoarcere mai aflam cum ca tiganii din deal ar mai fi gasit fro 2 desagi cu aur.
Da’ vorba lu’ nea Rizea: omu’ face dintr-o nuca, lubenita.

IN MARUNTAIELE PAMANTULUI. La locul faptei, pe magura, santier in toata regula. Craterul se marise vizibil, in centru, cu aproape 3-4 metri, iar caterpilarul si exacvatorul erau la treaba. Tiganul oaches de-l cunoscuram cu o zi inainte ne indruma catre unul din sefii mai mici, pierdut in inima craterului si dand indicatii. 'Mai la stanga, acolo asa Porneste cu lamele oblic sa nu te afunzi.' Primitor, Ilarie, seful cel mic, ne spune ca sunt mai multi tigani, de prin trei judete ale Olteniei, care au strans bani, au cumparat teren si participa la lucru. Ospitalier, tiganu’ ne invita la o ciorba de pasare ce tocmai bolboroseste intr-un cazan mare deasupra jaratecului. Printre sorbituri ne spune ca n-au avut succes deloc. Un pic cam dezumflat de rezultat spune ca a investit multi bani. 'Bani avem, ca au mai sapat unii si altii, dar cu sapele. Iti trebe bani ca sa faci ce facuram noi. Dar n-am gasit nimic.' Stiau legenda. Nici vorba de harta. Doar povestea pe care o stiau de la bunici lor si din popor. Caterpilarul se opreste, iar tiganul oaches sare de colo, inhata de nici nu vezi unde un detector de metale si se afunda in inima craterului, doar-doar o auzi sunetul mult dorit, care i-ar duce la comoara. Aparatul se incapataneaza insa si tace. Nimic. Se schimba frontul de lucru. 'Coboara, nea Gicule, tu aici, vezi sa nu te afunzi stii cu lama trage-l p’ asta cu sufa, sa ne mutam mai pe stanga' Miscare de trupe din nou Aparatul iar tace Liniste Se ridica toti in picioare, nerabdatori Dezamagire Mai toti se baga din nou pe la umbra, la racoare. Raman in soare, la munca, doar muncitorii de pe caterpilar si excavator, oameni ai locului, sefu’ cel mic si bucataru’ sef.

Ilarie e increzator. El e doar cautator de comori profesionist, a scormonit cu success maruntaiele Olteniei, dupa cocosei. 'Am mai dezgropat comori, deja am dobandit o anume faima. Dar aici vom da lovitura cea mare', e atat de convins Ilarie. Poate ca stie mult mai mult decat arata Poate ca partenerul lui are cu adevarat o harta a comorii, pe o biele batrana de caprioara, cum spun angajatii mai limbuti. Coboram magura si nu ne mira deloc sa vedem echipaj de politie asteptand parca sa se intample ceva pe deal. Asadar, exista si sperante oficiale legate de Dealu’ cu Negustori

A fost odata o legenda. Legenda haiducilor olteni care au ingropat o comoara. Au fost odata vremuri cand oameni cu lopeti au pornit in cautarea ei fara nici un rezultat. Astazi, zeci de rromi olteni au reinviat legenda locului, stiuta din mosi stramosi, de la parinti si bunici si au pornit in cautarea aurului. Daca-i poveste, probabil ca nimeni nu va mai sapa timp de un secol dupa comoara. Daca-i adevarat, tiganii care vor gasi aurul vor fi si ei atunci parte din aceasta legenda.

Juan,vechiul meu prieten din Mexic, mi-a povestit azi ca o prietena a visat-o pe bunica lui(decedata pe 27 aprilie 2008) transmitandu-i un mesaj in care ii spunea sa-i spuna mamei lui J. sa sape urgent intre niste plante, pentru ca acolo se afla ceva important.Acele plante pe care le-a vazut fata respectiva in vis erau bugambilia si aloe vera,iar singurul loc unde au aceste plante una langa alta, este terasa.Juan acum este la serviciu.La ei ceasul este 13:41.Mama lui stie de visul prietenei si asteapta pe cineva sa-i ajute sa taie aloe vera din gradina,pentru ca singuri nu se descurca. In fine, vom afla daca se afla ceva intr-adevar in locul in care bunica lui le-ar fi spus sa caute. Si eu sunt curioasa rau.Va tin la curent.

Nu va lasati pacaliti de banalitatea campiei. Ea ascunde, adesea, un labirint de miracole.


S-a intamplat pe la inceputul lui februarie. Goneam cu masina prin noapte. Trebuia sa ajung de la Calarasi la Lehliu, dar bezna era totala si pe marginea drumului nu se vedea nici un indicator. Parca intreaga campie era pierduta in noaptea deasa ca ceata, si tot ce vedeam erau cei cativa metri de asfalt, luminati de farurile masinii. Gresisem drumul? Mi se parea imposibil, parcurgeam traseul acesta aproape saptamanal. Tocmai ma gandeam sa opresc si sa cobor din masina, in asteptarea unui vehicul sau a cuiva pe care sa-l intreb unde sunt, cand, dintr-o data am vazut niste flacari plutind pe partea dreapta a drumului, peste campia inghitita de intuneric. Galbene la inceput, au devenit apoi rosii, verzi, si in cele din urma albastre. Visam? Obosisem? Vazusem bine? Mi-am aprins o tigara, dar la capatul ei, privelistea era aceeasi. Nici vorba de vis. Roiuri de flacari adevarate, scanteietoare, colorate acum in albastru, pareau sa zboare pe deasupra campiei, ca niste fluturi electrici. Era miristea incendiata de tarani? Era un incendiu oarecare? Sau poate era ceea ce-i indeamna pe toti locuitorii campiei sa-si faca semnul crucii: flacarile de pe comori ingropate, dansul diavolesc al focului sub care se afla aur. Aur cu blestem. Parca impins de cineva de la spate, m-am urcat in masina, dar in loc sa merg inainte, spre destinatie, am bagat in marsarier. Dupa vreo suta de metri, pe marginea drumului a aparut o sageata ruginita, din tabla, pe care cu litere albe si rotunjite scria: 'Dor Marunt'. Si aproape sters, '6 km'. In directia indicata, incepea un drum de tara neasfaltat, care se pierdea in intuneric
N-o sa stiu niciodata ce m-a apucat in momentele acelea, de ce am tras de volan catre dreapta si am luat-o pe drumul ala hurducait care parea ca duce in burta noptii. 'Dor Marunt', ce nume ciudat! Cerul era acoperit, nu se vedea nici o stea, intunericul era atat de vascos, ca farurile abia-l strapungeau. Am oprit si-am deschis fereastra. Campia fosnea uscat la marginea drumului. Aerul parea in schimb neclintit, nici o adiere, oricat de vaga, nici o pala de vant. Si-atunci, am vazut din nou flacarile. Erau reci, fara fum, si luminau cu intermitente. Am pornit iar motorul, mergand inainte pe drumul care se infunda in intuneric. Trebuia sa aflu ce este, cu orice pret.
In cele din urma, am zarit niste case. La inceput rasfirate, apoi adunate, inghesuite unele in altele. Pareau scufundate in vesnicie, la fel ca si ulitele acoperite de praf. O tacere nemiscata si neagra, la fel ca si noaptea, intrerupta doar de urletul sinistru al cainilor. M-am uitat la ceas. Era fix miezul noptii, cand am oprit si am batut intr-o poarta. In fereastra casei palpaia o lumina galbuie si m-am gandit ca ma va auzi cineva. Am strigat si pe prispa a iesit, intr-adevar, un batran. S-a apropiat incet, tarsaindu-si prin curte papucii, in vreme ce o femeie pipernicita privea prin usa intredeschisa. Am spus politicos buna seara, am cerut gazduire, zicand ca m-am ratacit. M-au primit in ograda, pe urma in casa, m-au intrebat daca vreau sa mananc. Tocmai se pregateau de culcare. Femeia mai avea in mana niste andrele si firul de lana petrecut dupa gat. O clipa, am avut imboldul sa spun o minciuna, sa inventez ceva plauzibil, doar nu era sa le zic despre flacarile albastre, ar fi zis ca sunt cu mintea plecata, dar ospitalitatea pe care mi-o acordau si bunavointa cu care imi deschisesera poarta m-au facut sa ma razgandesc. M-am gandit ca daca le voi spune adevarul, ma voi trezi la realitate. Ca voi primi o explicatie simpla, pentru focurile vazute pe camp. Ca a doua zi dimineata o sa merg si-o sa vad o miriste arsa, sau o sa aud despre un incendiu accidental, si-o sa ma intorc acasa, la Bucuresti, linistit, cu misterul clarificat. Le-am spus, deci, ce caut. Focurile. Eram sigur ca le vazusem. Focurile acelea, cand albastre, cand rosii, cand verzi Dar satul asta pierdut in noapte avea alte ganduri cu mine. In timp ce ghemul batranei se rostogolea pe podea, batranul, in loc sa-mi raspunda, a inceput sa vorbeasca, brusc, despre cai. Caii din Dor Marunt. N-am auzit despre ei? Nu auzisem de herghelia celebra din Dor Marunt?
- Hei, ce vremuri frumoase, spune batranul. Am fost ingrijitor la cai 40 de ani. Din 16 octombrie 55, una-ntruna. Au fost zile frumoase ale satului alea, in care dadeam caii la hipodrom, la Ploiesti. Aveam campionii nostri, Izvin, cel mai frumos trapas, Bosfor si Trepadus Faceau mia de metri intr-un minut si 15 secunde Ghita si Bidon, doi armasari

Blestemul comorilor

Cruce in Baragan. Sunt peste tot. Crescute direct din pamant

 

Ma uit banuitor la batran. N-a inteles oare ce l-am intrebat sau nu vrea dinadins sa-mi raspunda? De parca mi-ar citi gandurile, spune brusc:
- Ziceti ca-ati vazut foc pe camp, flacari galbene si albastre Ar putea sa fie de-ai nostri, ca se da foc la miriste, dar s-ar putea sa fie si altceva.
Batranul isi drege vocea si se uita catre nevasta lui. Mita, asa o cheama, il incurajeaza din ochi.
- Pai, la noi in sat s-au mai aratat flacari. Intr-un loc numit 'la movila'. Nu stiu sa va spun unde ii locul asta, ca eu nu am mers la camp prea mult, eu am fost cu caii toata viata. Dar se spune ca acolo un cioban a descoperit o comoara. Mai mult nu stiu, da poate o sa va spuna Jenica.
Am dormit in camera musafirilor. Pana sa-adorm, in tacerea totala a noptii mi s-a parut ca aud fornaituri de cai si tropote de copite. A doua zi de dimineata, am iesit si am simtit mirosul de cal plutind peste sat. La despartire, l-am intrebat pe batran cum il cheama.
- Bau. Mos Bau imi spun oamenii, a zis si mi-a cerut o tigara.

Comoara din brazda

Am plecat sa o caut pe batrana Jenica si locul numit 'la movila'. Trebuia sa fie pe camp, undeva intre Dor Marunt si satul vecin. Nu era nici o denivelare in campie. Casa batranei Jenica se afla la marginea satului. Dupa ce strig la poarta, latratul cainelui anunta aparitia femeii. Se apropie incet, cu pasi marunti. Capul ii este infasurat intr-o broboada neagra, uriasa, din care i se vad doar ochii si pe care o trage in jos in dreptul gurii, cand incepe sa imi vorbeasca.
- Comori? Pai eram la camp, la sapa, cand s-a gasit. Chiar pe randul meu. A trecut cu grapa si a spart un vas asa, ca de lut. A intins banutii aia pe toata brazda, ca o dara de argint asanu stiu cum sa va zic. A sarit toata lumea sa apuce. Si io am luat. Da i-am aruncat mai tarziu ca nu erau de aur si nici de argint; nu erau desi pareau. Nu stiu ce fel de bani au fost aia, da nu erau de valoare, ca nu-ti dadea nimeni nimic pe ei. Asta a fost comoara pe care am vazut-o eu. Se spune ca a mai fost una, da mai demult. A fost aici un cioban cu oi, la Movila. Dormea acolo, pe ridicatura aia din glie. Cand s-a trezit, a dat sa plece dupa oi. Da zice, 'Doamne, ce-o fi aici?'. Licureau niste luminite, asa. Erau niste flacari mici. Cand a sapat acolo, a gasit comoara. S-a dus in sat. Si la tatal lui i-a zis: 'Tata, nu stiu ce sa mai cred, ca mi-e si frica sa spui. Uite, am stat langa oi si cand m-am trezit, mi-au flacarit multe flacari in fata'. S-au dus impreuna si au sapat acolo. Au gasit o comoara si, ca monument, au lasat movila aia asa. Tot satu stie asa locu ala 'la movila'.
Calcand pe o pereche de adidasi vechi si fara sireturi, batrana ma ia de mana si ma trage sa-mi arate ceva.
- Daca tot ai venit de la ziar, hai sa-ti arat ceva, maicuta.
Ma duce la o margine a curtii . Se ridica cu greu pe varfuri si cu degetele ei noduroase rupe o crenguta din pom. Mana ii tremura in timp ce mi-o intinde. E o crenguta inmugurita.
- Uite, maica. Uite, maica, sa scrii la ziar. Au inmugurit pomii in februarie. Nu stiu ce vrea Dumnezeu cu noi, da au inflorit pomii si asta toamna, de s-a speriat tot satu. Acum inmuguresc? In februarie?
Un timp, am cautat pe campuri movila, dar nu am gasit nimic. Locul era ca in palma si vedeam pe o distanta de cativa kilometri. Nici urma de movila, desi batrana imi spusese, la fel ca Mos Bau, ca e chiar langa sat. Noaptea venea din nou, si de data asta imi aducea misterul a doua comori si al unui loc pe care toti il vedeau, in afara de mine.

La colt

Blestemul comorilor

Poarta misterelor

 

- Mamica plecase sa munceasca. Si taticu a zis: 'Aoleu, ma fata, ce mananca ma-ta?'. Se facea ca era un tren care mergea pe pamant si dupa aia a urcat pe sine. Trenul avea un sofer. Mama se urcase in tren din mers, ca intr-o remorca. Si taticu iar a venit langa mine. 'Ma, ce mananca ma-ta asta la camp? Da-i trei felii de paine si trei carnati.' Sa ma intepeneasca Dumnezeu daca va mint. Chiar asa am visat. Parintii mei au murit acu ceva ani, de acum i-am visat. Am visat, cum v-am zis! I-am iubit mult, da uite ca nu le-am facut coliva azi, ca la datina, si ei au venit la mine in vis. Au venit sa ma certe ca nu le-am dat de pomana.
Femeia sta in mijlocul drumului si incearca sa-si stapaneasca lacrimile. Si le sterge cu un colt al baticului. Nea Gligor, un vecin, ofteaza, nevasta lui clatina din cap cu mana la gura. Stam asa, in ulita, ca si cum ne-am fi dat intalnire acolo si asteptam ceva important. Asa stau la raspantii oamenii din Dor Marunt. Stau in picioare si tac, la rastimpuri isi mai spun o vorba. Privesc in lungul ulitelor. Apoi, ca si cum acest ritual straniu ar primi un semnal invizibil de final, se imprastie toti pe la casele lor.
Nea Gligor isi aprinde o snagoava. O aprinde si nu o fumeaza. O tine aprinsa in coltul gurii, in timp ce vorbeste. Tigara arde singura, scrumul ii cade pe piept si nea Gligor are mai mereu un fel de pieptar gri din cauza asta. Are o barba alba, ce ii acopera obrajii mici, in vartejuri stranii.
- Eu am visat in somn. A venit la mine un mos batran, mai inalt ca mine, si mai gras. Roscovan la fata. Avea o barba cam asa, cum o am eu pe a mea. Si zice: 'Ba, ce faci?'. Eu zic: 'Dorm'. Zice: 'Stii ceva? Tu ai sa traiesti 102 ani'. Si odata am sarit din somn. Cand ma uit, eram langa nevasta-mea. Ce a fost, cine a fost? Se intampla lucruri de-astea, de la o vreme, pe la noi prin sat. Inainte, venea parintele in fiecare luna cu botezul, trecea prin toate casele si aghesmuia. Acum nu mai vine.
Tatal lui nea Gligor a gasit si el o comoara la camp. O ulcica plina cu galbeni. I-a impartit cu ceilalti oameni care erau acolo, la sapa. Dar asta a fost pe timpul comunistilor. Militia a aflat, a venit si a confiscat toti banii, de la fiecare in parte. Unde au ajuns, nimeni nu mai stie. A fost doar o alta comoara, de care iarasi, ca un facut, nu au avut parte taranii din Dor Marunt.

Comoara lui Prepelita

Pana la urma, a pus cineva cu adevarat mana pe comorile despre care se tot vorbeste prin sat? A luat cineva aurul acasa? S-a imbogatit cineva cu adevarat, sau toate intamplarile astea vorbesc de o comoara ce le scapa printre degete taranilor, de fiecare data cand se apropie de ea? Sau comoara de galbeni e Fata Morgana a campiei, naluca ademenitoare in desert, care m-a ademenit si pe mine? Cu intrebarile astea am mers din poarta in poarta si din batran in batran.
Asa am ajuns la marginea satului Dor Marunt. Langa o casa in paragina, cu ferestre negre, de parca insusi duhul cel mai intunecat bantuia in ea, se afla o mica adancitura in pamant. Daca ai fi un calator intamplator pe-acolo, nici macar nu ti-ar atrage a

Blestemul comorilor

Putul care cere vieti

 

tentia. Insa acel loc are o poveste a lui.
Cu mult timp in urma, satul inca nu avea un nume. Erau sapte bordeie din pamant si nimic altceva. Nimeni nu s-a intrebat vreodata de ce au fost tocmai sapte bordeie, dar locul era cunoscut printre vanatori si calatori. Se chema 'La Doru'. In unul dintre bordeie locuia, intr-adevar, un om mic de statura, pe care il chema Doru. La inceput, el era cioban, si posibil sa fi fost chiar ciobanul care a vazut flacarile pe movila, pentru ca el si-a deschis o carciuma si apoi un han. Cum Doru era un om mic de statura, i-au spus Doru Maruntu. In timp, hanul a devenit cunoscut si multi boieri incepusera sa vina pentru vanatoare sau benchetuiala la Doru Maruntu. Alte case au aparut repede in jur, de parca bordeiele s-ar fi inmultit intre ele. S-a format un sat: Dor Marunt. Granitele lui au fost stabilite inca de la inceput, facandu-se sase fantani. De ce sase si nu sapte, cum ar fi fost logic, ramane un mister. Un sant ca un cerc a fost sapat in jurul caselor. Insa acest cerc a crescut si satul a devenit tot mai mare. Cele sase fantani s-au pierdut prin curtile oamenilor. In loc de cea de-a saptea fantana, s-a facut o podisca de intrare in sat, peste santul ce-l inconjura in chip de hotar. Locul in care trebuia sa fie cea de-a saptea fantana, locul cu podisca, locul care fusese poarta de intrare in sat, era tocmai locul in care ma aflam, langa casa pustie si langa adancitura din pamant. 'La fantana Barcoaiei' se numeste locul unde, se pare, pe la 1917, Gheorghe Prepelita a gasit si a pastrat prima comoara reala a satului: peste o suta de galbeni. Comoara ar fi fost gasita de un muncitor pus de Prepelita sa aduca, din malul de-acolo, pamant galben, lut. Pe muncitor il chema Chiorean. El a dat cu sapa intr-un vas de arama si l-a chemat pe stapan. Prepelita i-a spus ca niste fiare sunt ingropate acolo, sa nu le atinga si sa sape in alt loc. Insa Prepelita, ca sa nu imparta cu nimeni comoara, s-a intors noaptea sa o ia. Stia ca toate comorile luate noaptea sunt cu blestem. Tot ce trebuia sa faca era sa nu vorbeasca pana acasa cu nimeni. Si n-a vorbit, dar cand s-a vazut cu galbenii in sac, a ras. Nu s-a intamplat nimic atunci. Toti oamenii din sat au vazut doar cum 'a lu Prepelita' incepe sa-si mareasca odaile, sa aiba oi si sa faca negot. Batranii satului au apucat momentul cand, intr-o zi, sase boi pusi la car au adus pietroaie mari, cioplite: Prepelita a facut cea de-a saptea fantana la hotarul satului, langa locul unde gasise comoara.
Dupa sapte luni de la evenimentul asta, nevasta lui Prepelita s-a aruncat in fantana. Dupa un timp, ginerele lui s-a otravit la aceeasi fantana. Si in cele din urma, fata lui a fost gasita spanzurata langa acelasi colac de piatra. In urma cu cativa ani, fantana si-a luat din nou tainul: un om a cazut in ea, dintr-o caruta care trecea pe acolo. Ca si cum l-ar fi sorbit.

Blestemul lui Pintecan

Fantana lui Prepelita a fost astupata. Dar pamantul s-a lasat si a facut o noua adancitura. Parca pamantul s-ar pregati sa se deschida din nou, singur.
Dupa vizita la fantana Barcoaiei, mi-a ramas o senzatie stranie. Am plecat de acolo cu sentimentul ca ceva murdar s-a lipit de mine, ca o privire licarita ma priveste de undeva.Am simtit nevoia sa merg la biserica. Ceea ce am si facut. Mai ales ca bisericile din campie au frumusetea lor aparte, ce-l face pe orice turist curios. Satul Dor Marunt fiind destul de intins, are doua biserici. Una veche si una noua. Cea mai apropiata de mine era cea noua si am intrat in ea prin arcada din mijloc a fatadei. Icoane frumoase si vechi, o pictura in stil bizantin. Apoi La inceput am crezut ca mi se pare. Ca am auzit atatea lucruri stranii si ciudate, incat privirea mea imi joaca feste. Am facut o cruce mare cu fata la altar si m-am uitat din nou la fresca. Era adevarat ceea ce vedeam: pe peretele bisericii erau pictati un sot, o sotie si copilul lor spanzurat.
M-am dus la batranul care curata ceara din sfesnice. Fara sa ma intorc spre pictura, l-am intrebat:
- Nu va suparati, ce e pictat pe peretele din spatele meu?
Batranul a privit peste umarul meu. Si dupa ce a bolborosit ceva, facandu-si cruce, mi-a zis:
- Aaa, va referiti matale la familia lu Constantin Pintecan? Eh, a

Blestemul comorilor

Biserica din Dor Marunt

 

fost o nenorocire mai demult. O treaba necurata, legata de o comoara.
Omul nu stia mai multe. Dupa ce am aprins trei lumanari si am facut trei cruci mari, am pornit direct catre invatatul satului, batranul Isac Vasile. M-a primit in camaruta lui. De altfel, este o ruda mai indepartata a familiei Pintecan. Stia povestea lor. A scos niste caiete vechi, terfelogite, ce pareau hrisoave stravechi. Acolo a transcris de mana, din toate actele pe care le-a gasit de-a lungul vietii, o parte din istoria satului Dor Marunt. S-a asezat pe un fotoliu jerpelit si imediat o pisica i s-a urcat pe umarul drept. Are sprancene albe si stufoase Isac. Cand sta cu capul aplecat sa citeasca din caietele lui, nici nu i se mai vad ochii de ele. La anumite pasaje, isi pune niste ochelari cu rame groase, ale caror lentile sunt lipite intre ele cu o bucata de plasture albastru. Dupa ce se uita prin caietele lui, ca sa isi aminteasca, le lasa deoparte si incepe sa imi povesteasca.
- Tatal meu inca a apucat Padurea Calugareasca. Ce vezi acum in jurul satului nu era pe vremea lui. Pe vremea tatii, era padure de stejari spre Calarasi, iar spre Bucuresti era padure de nuci si de duzi. Nu se stie de ce, niste calugari au plantat-o demult. Calugarii locuiau, dupa canon, intr-un put sapat in mijlocul campului. Era padure cat vedeai cu ochii si campul nu era camp. Erau lastarisuri, cranguri, hatisuri cat puteai cuprinde cu ochiul. Era plin de jivine si chiar si acum e plin de serpi si se mai aud lupi. Pe-atunci, insa, padurea era pana unde e azi biserica noua. Acolo avea teren Pintecan si se spune ca in padurea de nuci a gasit comoara. Poate chiar intr-un nuc, crescuta din pamant. El a gasit un butoias. Un butoias cu untura. Ca o fi ramas ingropat din vremea turcilor, ca o fi fost in scorbura de nuc, cine poate sa mai stie? El a gasit butoiasul si ajuns acasa a descoperit ca in untura de fapt erau galbeni. De aur adevarat! In noaptea aia, a auzit in somn o voce care i-a spus: 'Fa o biserica pe locul comorii sau blestemul ei te va ajunge!'. El nu a uitat de vocea aia, dar a zis ca mai intai sa faca ceva cu tot banetul ala. Si-a luat oi, vaci, s-a pus pe facut branza si a cumparat mai multe dughene la Bucuresti, unde vindea. I-a mers bine si s-a imbogatit. Le-a dat tuturor rudelor din avutul lui, i-a ajutat pe toti, si pe tata l-a ajutat, pe verii lui. Dar intr-o zi, cand a venit acasa, si-a gasit copilul de doi anisori mort: se spanzurase singur in gratiile de la patut. In noaptea nenorocirii, din nou a auzit o voce, spunand ca daca nu face biserica, alte rele si mai mari vor veni peste el. Atunci s-a dus si a taiat nucii si a facut biserica. Pictura el a comandat-o si a vrut sa fie asa: cu copilul lui spanzurat.S-a dus dupa aia si a trait la Bucuresti si cand a murit l-au adus si l-au ingropat in podeaua bisericii, in cripta. Eu eram copil cand s-a sfintit biserica, in 39, dar imi aduc aminte cand l-au inmormantat, ca toate ulitele dimprejurul bisericii erau indesate cu oameni. Si sotia lui e tot acolo ingropata.
Batranul se opreste din povestit. Isi freaca ochii obositi. Privim amandoi pe fereastra, cum noaptea patrunde in curtile oamenilor. Dupa toate cate le-am aflat, parca n-as vrea sa ma prinda intunericul ratacind pe ulite. Cateodata, se spune, se aude in noapte plansul copilului spanzurat. Flacari albastre sau verzi te cheama peste campuri. Sa se traga toate astea de la comori si de la blestemul lor?
Pornesc la drum. Intreaga campie e scufundata in noaptea deasa ca o ceata. Tot ce vad sunt cativa metri de asfalt serpuitor in lumina farurilor. Ma intreb, din nou, daca nu cumva am gresit drumul. N-as vrea sa ma trezesc peste cateva ore tot in Dor Marunt

 

Nume produs: Detector de metale, mine, proiectile, Comori ingropate, MINELAB QUATTRO 1250 EU
( Produs nou )
Marca / producator: MINELAB QUATTRO MP - 1250 EURO
Distribuitor: None


Pret: 1250.00 € (fara TVA)
Pret cu TVA inclus: 5.556lei

Comorile 'ingropate' la Arhivele Nationale

20 Feb 2008 Mirela Corlatan | 3 comentarii

Rating:

1 voturi

Marime text a A  Trimite pe email  Comenteaza

http://www.cotidianul.ro/images/gallery_left.gif

http://www.cotidianul.ro/images/gallery_right.gif

http://www.cotidianul.ro/images/gallery_left.gif

http://www.cotidianul.ro/images/gallery_right.gif

http://www.cotidianul.ro/images/gallery_left.gif

http://www.cotidianul.ro/images/gallery_right.gif

 

Incunabule, pecetea lui Stefan cel Mare, contractul de casatorie dintre regina Maria si Ferdinand, semnat de regina Victoria. Citeva dintre piesele de rezistenta pe care le adapostesc Arhivele Nationale.

http://www.cotidianul.ro/fileadmin/2008/Februarie/21-02-08/25_1.jpg

In jurnalul reginei Maria, scris in limba engleza, gasim o poza

cu viitorul rege Mihai la virsta de un an

Un contract de casatorie bilingv, in zece pagini, ce poarta semnatura reginei Victoria sta, intr-un depozit al Arhivelor Nationale, aproape necunoscut si neperimat de trecerea vremii, ca marturie a unui moment crucial pentru soarta Casei Regale a Romaniei.

Fenomene ciudate inregistrate in comuna valceana Rosiile: lumini ciudate pe cer, sapaturi misterioase dupa comori, legende care ii mai infioara si acum pe localnici, despre comori ingropate sub case. Zona unde se afla acum comuna era stapanita in vechime doar de haiduci si de boieri. Drumurile sut si astazi o problema destul de mare pentru localnici, deoarece localitatea, aflata la aproximativ 70 de kilometri de Valcea, intr-o zona pitoreasca este departe de marile orase. Din batrani se povesteste ca la temelia fiecarei case vechi este posibil sa se gaseasca galeti de aur ingropate din vechime.

Jocul banilor pe cerul comunei

Pe dealurile din localitate se poate observa de multe ori un fenomen ciudat, pe care localnicii l-au denumit „jocul banilor”. In zona circula chiar si superstitii legate de blestemul aurului. Atunci cand cineva se imbogateste peste noapte se spune ca a dat peste o comoara ingropata, iar atunci cand alti localnici mai instariti mor subit vecinii spun ca i-a ajuns blestemul aurului. De curand, niste necunoscuti au fost vazuti in comuna, sapand noaptea dupa aur, in vechile locuri unde se spunea ca s-ar fi refugiat haiducul Dragu, lucru care a starnit o mica revolutie printre localnici. In anumite locuri din comuna se pot observa periodic fenomene ciudate. „Sunt niste lumini, ca niste flacari care ies din pamant, se spune ca asta se numeste jocul banilor, ca banii stralucesc din pamant. Am incercat si eu o data sa merg pana acolo, am crezut la inceput ca era un incendiu, dar, atunci cand m-am apropiat, fenomenul a disparut. La noi in comuna se spune ca sunt comori ingropate, de boierii care au trait pe aici si de haiduci.” – spune Ion Tuta, secretarul Primariei Rosiile. Aceste fenomene sunt observate de localnici periodic. Oamenii spun ca au fost mai puternice in noaptea cand a avut loc cutremurul din 77. „In noaptea cutremurului eu am vazut niste lumini puternice, ca niste flacari iesind din pamant. Au fost boieri, dar au fost si haiduci pe aici, aveau de unde sa aiba aur.” –spune secretarul comunei Rosiile, ion Tuta.

In cautare de comori

In zona se mentin tot felul de legende si povesti despre aur. Febra aurului se pare ca i-a cuprins si pe necunoscutii care vin din alte zone, deoarece, acum catva timp, linistea localnicilor a fost tulburata de niste sapatori misteriosi, care scormoneau noaptea pamantul prin paduri, pe langa vechile conace si in locurile unde se spunea ca s-ar fi ascuns in vremurile de odinioara haiducii din zona. „Au fost unii care au sapat noaptea dupa comori, noi nu stim cine erau, nu au cerut nici un aviz de la primarie. Pe mine m-au anuntat localnicii, ca se auzeau zgomote noaptea pe langa Balta Dragului sau in padurea de la Balaciu, acolo unde se spune ca s-ar fi refugiat haiducul Dragu. Nu am reusit sa descoperim cine erau, dar au creat valva aici, in localitate, pentru ca, dupa plecarea lor incepusera si localnicii sa sape dupa aur. Probabul ca stiau ei ceva. Oamenii din zona au spus ca i-au vazut cu niste bate, cercetand zona.” – spune primarul localitatii, Stefan Marinescu. Cum in zona locuiesc mai multi rudari, care au fost adusi tot de boierii de prin partea locului, pe vremuri, pentru a-i servi, acestia au inceput sa caute si ei prin padure, dar nu se stie daca au gasit ceva. „Oricum, si daca ar fi gasit cineva aur tot nu spuneau. Nu se poate sti acest lucru, umbla vorba despre cate unul doar atunci cand se imbogateste peste noapte si nu exista o explicatie logica. Ar putea fi una, ca se strang periodic pungi de gaze in pamant si se elibereaza in anumite momente, dar nu se stie nimic sigur.” – spune Dumitru Avram, din Rosiile. In zona se spune ca pe multi i-a ajuns insa si blestemul aurului. „Despre cei care gasesc aur se spune ca nu mai au mult de trait, poate de aici si legendele cu blestemul aurului. Bine, ar putea exista si o explicatie logica, pentru ca este posibil ca, in momentul cand este dezgropat exista niste oxizi care se elibereaza si, daca ii inhalezi nu mai traiesti mult. Dar nu se stie nimic sigur” – spune Ion Tuta. 

Tara boierilor si haiducilor

Comuna Rosiile a apartinut odinioara numai … boierilor si haiducilor. Stapanii terenurilor si padurilor din zona erau boieri precum Greceanu, Piscureanu, Chiricel. Mostenitorii acestora au revendicat zeci de hectare de padure, terenuri si chiar cladiri. Pe langa haiducul Dragu, care este cel mai cunoscut, au mai fost in zona si alti „lotri”, cum era de exemplu Iagaru din Sascioare. „Boierul Piscureanu avea si un magazin la cooperativa. Cladirea i-a fost restituita si a facut in ea tot un magazin, de parca ar fi fost destinata pentru asta. Noi avem paduri intinse aici, si mai sunt si comune vecine care au padure, de exemplu la Balaciu, pentru ca acolo au fost padurile boierilor, are au improprietarit oamenii. Dupa aceea padurile s-au instrainat prin casatorie, sau li s-au confiscat celor care au fost considerati chiaburi. Rudele lui Crapatureanu de exemplu le-au vandut, pe terenurile lor si ale lui Greceanu facandu-se CAP-ul.Aici erazu mai multi haiduci, aveau drumuile lor ascunse, se intalneau prin paduri. Unul dintre refugii este si padurea Cotosmanu. Sunt si locuri prin paduri care au fost denumite dupa ei. Avem si un loc care se numeste „Fantana Lotrilor”, in satul Balaciu, un sat mai izolat unde se puteau ascunde haiducii.” – mai spune primarul. Comuna este. De altfel inconjurata pe trei laturi de dealuri impadurite, care pe vremuri nu erau strabatute decat de cateva cararui, batute de haiduci.    

Anda VLAD

Directorul RASP Ploiesti, regia care asigura calitatea serviciilor publice pentru ploiesteni, si-a descoperit un nou hobby. Inarmat cu un detector de comori performant, el cauta aurul dacilor in jurul localitatii Cheia. “In zona sunt niste vetre de sat, vechi de sute de ani, si cred ca voi sfarsi prin a gasi cate ceva. iar daca nu gasesc, tot raman cu amintirea unor zile petrecute amuzant, in aer liber, facand ce vreau”, a declarat pentru PhOnline.ro Mihail Faca. Directorul RASP Ploiesti este membru PSD, a fost deputat PSD de Prahova in mandatul 2000-2004, este casatorit (sotia este inginer) si are un copil (medic in Bucuresti). Mihail Faca este cel mai pitoresc personaj dintre liderii PSD Prahova: a fost pilot de raliu si conduce cu placere un  mountain bike sau un atv. iar daca va gasi aurul dacilor, probabil ca il vom revedea in competitiile auto, la volanul unei masini de multe zeci de mii de euro.

Cautarea comorilor devine si in Romania o activitate tot mai frecventa, care aduce bani frumosi firmelor din domeniu. Daca pana recent localizarea zonelor cu comori ingropate se facea cu radiestezia sau biodetectia, mai nou se apeleaza la detectoarele de metale, care aduc certitudinea in stabilirea locatiei corecte a unei comori ingropate. Dectoarele de metale sunt dispozitive electronice ce au rolul de a detecta si a semnaliza obiectele metalice aflate in raza lor de actiune.  Noile detectoare de metale, asa cum are Mihail Faca,  pot detecta monezi ingropate la mica adincime cu o arie de discriminare (separarea monezilor de aur sau argint de alte metale) de 20-30cm. Performanta in adancime a detectoarelor depinde de marimea, cantitatea si vasul in care sunt ingropate comorile. Spre exemplu, doua kg. de aur ingropate la 1,5 metri adancime intr-un vas de lut nu pot fi detectate cu nici un produs de pe piata. Comorile de marime medie, de la 1kg. la 3 kg. ingropate la adancime de 60 cm.-1,2m, pot fi detectate relativ usor. 

Goana dupa aur a Bulgariei

Goana dupa aur a Bulgariei

Splendoare in aur
Muzeul National de Arheologie, Sofia
Atractia exercitata de comori fabuloase precum masca de aur masiv a unui rege trac din sec. al V-lea i.Hr. ii inspira pe cei care fac sapaturi - atat legal, cat si ilegal.

Foto: Kenneth Garrett

Pentru jefuitori, Bulgaria este un El Dorado, un tezaur urias de comori ingropate, cu aur datand de cel putin 6.000 de ani. Jefuitorii sapa dupa comori ingropate, altii ravnesc pamantul in sine.

Arheologul Gheorghi Kitov lucreaza repede. Folosind excavatoare si buldozere pentru a scoate la lumina mormintele de piatra ale vechilor conducatori traci, el poate realiza intr-o saptamana ceea ce o excavare conventionala, mai atenta, ar face manual in mai multe luni. Nu are de ales - explica el. Pretutindeni exista jefuitori, gata sa prade siturile.

'Ei au bani mai multi si echipamente mai bune decat mine - spune Kitov. Incerc sa salvez ceea ce ei vor sa distruga si cred ca am si reusit. I-am oprit pe multi dintre ei.' Dar Kitov este un personaj controversat totusi - erou pentru unii, raufacator pentru altii. Acum in varsta de 63 de ani, el a invatat despre sapaturile facute mecanic la inceputul carierei sale, studiind metoda colegilor sovietici, al carei adepta devenit rapid. 'Cred ca e pierdere de timp sa lucrezi doar cu mana' - spune el. Insa graba si lipsa lui de precizie ii nemultumesc pe multi dintre colegii sai.

Unii il acuza ca ar fi vanator de comori. Altii il considera un arheolog de massmedia, un bufon care scorneste povesti despre descoperirile lui pentru presa. Dar cei care ii iau apararea subliniaza ca aproape jumatate dintre obiectele vechi de aur si argint din cele mai mari muzee ale Bulgariei provin din siturile lui Kitov - coliere si cercei uluitori, potire cu forme clasice si manere gratioase, pocale si carafe, rozete de pe harnasamentele cailor, ornamente de pe armuri, aparatori de tibie splendid lucrate, o coroana din frunze delicate de stejar, masca scanteietoare a unui rege.

Daca nu le-ar fi gasit Kitov, cu siguranta le-ar fi gasit jefuitorii. Pentru hotii de comori, Bulgaria este un El Dorado, un tezaur urias de comori ingropate, unde unele dintre morminte adapostesc aur dinainte de anul 4000 i.Hr. Timp de multe secole, aceasta punte strategica intre Asia si vestul Europei a fost martora unui lung sir de navalitori, cuceritori, soldati, calatori, negutatori si colonisti. Tracii, macedonenii, grecii, romanii, persii, slavii, bulgarii, bizantinii si turcii, toti si-au lasat aici amprenta - si vestigii, care acum inseamna bani buni pentru oricine reuseste sa le scoata la lumina.

Mormintele regale ale tracilor, construite intre secolele al V-lea si al III-lea i.Hr., sunt tinte usoare pentru jefuitori. Tumulii uriasi ai mormintelor, in forma de stup si napaditi de buruieni, se ridica la inaltimea unor case cu cateva etaje, pe marginea drumurilor si pe campurile cultivate. In Valea Kazanlak, lunga de 94 de kilometri, unde lucreaza Kitov, o mie de asemenea movile rasar printre culturile de trandafiri care infloresc sub piscurile muntilor Sredna Gora si Balcani. Alte aproximativ 25.000 de movile sunt raspandite in tot restul tarii.

Multe poarta cicatricele proaspete ale excavatiilor ilegale. Uneori, jefuitorii patrund intr-un mormant care deja a fost jefuit in antichitate. Si, uneori, in loc de aur si argint, gasesc vase pictate sau sculpturi de bronz ori fragmente de fresce. Oricare dintre aceste obiecte va aduce un profit frumusel pe piata antichitatilor. In Bulgaria, comorile stravechi sunt proprietatea statului, iar acest lucru era candva luat foarte in serios. In 1949, trei frati care sapau dupa lut pentru tigle, in apropierea orasului Panaghiuriste, au descoperit noua vase din aur masiv ornate, care statusera ingropate timp de mai bine de 2.000 de ani.

Tara cazuse sub cizma sovietica de numai cativa ani, iar noul stat totalitar trata foarte brutal pe oricine incalca legea, astfel incat fratii, supusi, au predat descoperirea autoritatilor. Pe atunci, nimeni nu avea nevoie sa-si asume riscul de a vinde un asemenea chilipir. In 1985, cand un satean din Rogozen a dat peste o ascunzatoare cu 165 de vase cu aur si argint in timp ce-si lucra gradina de zarzavat, a predat si el autoritatilor nepretuita comoara. In prezent, ambele comori se odihnesc in muzee, in siguranta.

S-ar mai intampla oare astazi asa ceva? Probabil ca nu. Cand sistemul sovietic a inceput sa se prabuseasca, in 1989, a tarat dupa sine si Bulgaria. Fabricile au fost obligate sa se inchida, multe dintre ele ramanand goale pana in ziua de azi. Sute de mii de oameni inca sunt someri, iar cei care au de lucru castiga in medie doar 200 $ pe luna.

Cum fosta clasa de mijloc este falimentara, multi recurg la jefuirea de morminte pentru a-si asigura existenta. Ei numesc asta arheologie la negru. 'Afacerile cu antichitati sunt mai banoase decat traficul de droguri' - spune Nikolai Ovcearov, un arheolog charismatic, un soi de Indiana Jones al Bulgariei. O exagerare? Probabil.

Dar castigurile sunt mari, iar autoritatile au si ele partea lor. Fiecare stie cate o poveste. Un primar care iese la iarba verde cu familia si prietenii scotoceste pe ici, pe colo, sa vada ce poate gasi. Printre jefuitorii arestati in timp ce faceau sapaturi se numara si politistii care isi parcasera masina de serviciu chiar langa locul excavatiei.

Monede si bijuterii stravechi, de milioane de dolari, dispar dintr-un muzeu - aproape sigur o operatiune pusa la cale din interior. Piese mai mici aterizeaza adesea in bazarul din centrul Sofiei, expuse pe masute pliante, alaturi de masini de scris vechi, medalii din Al Doilea Razboi Mondial si albume cu Beatles. 'Sunt la numai 50 de metri de parlament - spune Ovcearov, exasperat. Am vazut la vanzare piese dintr-un car de lupta trac, monede, incheietori. Nu sunt falsuri. Toate sunt originale.'

Piese de mare valoare - metale pretioase, piatra sculptata si obiecte ceramice decorate, care se ridica la nivel de arta - ajung uneori pe tacute la cei cativa colectionari bulgari instariti, care isi pot permite sa cumpere asemenea lucruri cu bani gheata, fara sa puna intrebari. Se zvoneste ca acesti colectionari comanda jefuitorilor sa gaseasca anumite obiecte, iar jefuitorii au relatii in lumea crimei organizate. Dar acestea sunt tranzactii ilegale, in care sunt implicati oameni inarmati si periculosi, si nimeni nu stie amanunte - sau nu este dispus sa le impartaseasca si altora. Cel putin asa artefactele raman in tara, iar daca se va declara vreodata amnistie pentru colectiile achizitionate pe furis, acestea ar putea fi expuse in muzeele de aici, pentru ca toata lumea sa se bucure de ele.

Cea mai intunecata parte a acestei afaceri tenebroase este contrabanda internationala. 'Cele mai bune piese pleaca din Bulgaria - spune Ovcearov. Viena. Londra. Zürich. Toata lumea stie filiera. De curand am vizitat un magazin de antichitati din Berlin care era plin de artefacte tracice.' Cat de multe obiecte furate ies din tara nu se stie, dar cei mai multi estimeaza ca Bulgaria a devenit principalul exportator de antichitati ilicite al Europei

O veste cumplita pentru un popor care se simte strans legat de trecutul sau stravechi. Istoria il inconjoara din toate partile, caci arhitectura moderna, omogenizata, inca nu a cuprins aceasta tara. Pretutindeni, sub orice, se afla straturi profunde de istorie. De pilda, un tunel realizat pentru metroul din Sofia a scos la lumina o portiune a unui zid roman de caramida. Acum e un minimuzeu, intr-un mezanin subteran. In aceasta parte a lumii - in statele balcanice, unde tarile au fost impartite iar granitele disputate atat de des - asemenea marturii vizibile ale istoriei sunt importante.

Ele sunt dovada radacinilor si a apartenentei la acel loc. Fiecare oras, mare sau mic, din Bulgaria are un muzeu plin cu obiecte dezgropate chiar in acea zona, nu importate de altundeva. Si, la sfarsit de saptamana, bulgari de orice varsta, sex sau conditie sociala vin sa le vada. 'Chiar si in anii de saracie, cand tanjeam dupa «schimbarile democratice» din 1989, muzeul acesta avea vizitatori' - spune Bojidar Dimitrov, care conduce Muzeul National de Istorie din Sofia. In prezent, el administreaza muzeul ca pe o afacere.

'Vreau sa am aici artefacte din aur si argint, ca sa atrag multi oameni' - spune el. In august 2004, o luna obisnuita de vacanta, muzeul a avut 7.000 de vizitatori. Un an mai tarziu, expunand aurul recent descoperit intr-un mormant tracic, a avut 68.000. Inmultind aceasta cifra cu pretul mediu al unui bilet, de cinci leva, adica putin mai mult de trei dolari, se obtine o suma frumoasa. Este foarte necesara, pentru ca, 'dupa 1989, statul nu a mai avut bani pentru sapaturi - explica Dimitrov. Dar, dupa cativa ani in stare de soc, am inceput sa ne croim drum prin noul sistem.'

Pe celalalt taler al balantei sunt arheologii, care acum trebuie sa gaseasca sustinere pentru munca lor. Cei mai multi au de-a face cu lucruri lipsite de stralucire - pietre, oase si ceramica obisnuita -, iar pentru asta ar putea sa incropeasca o finantare de circa 10.000 $ pe an. Dar cineva care face in mod repetat descoperiri uluitoare se poate descurca mult mai bine. Kitov, de exemplu. Intr-un an bun, el poate primi echivalentul a 65.000 $ de la o fundatie din strainatate, 30.000 $ de la o companie bulgara si 20.000 $ de la Dimitrov - in total 115.000 $. In aceasta noua ecuatie, sponsorii nerabdatori plus problema jefuitorilor exercita o dubla presiune.

Acesta-i si motivul pentru care el lucreaza atat de rapid. Kitov nu are prea mult timp sau rabdare pentru interviuri. 'Am fost de acord sa stau de vorba cu dv. doar din cauza tracilor - spune el. Vreau ca lumea sa stie ca acest popor a existat si a fost minunat.' Ceea ce el si colegii sai descopera despre aceasta cultura putin cunoscuta schimba istoria lumii antice. Autorii greci clasici ii descriau pe vecinii lor dinspre nord drept niste barbari. Dar Dionysos, venerat de greci ca zeu al vinului si al petrecerilor, era de origine traca. Iar Orfeu, erou si bard din legendele grecesti, venea si el tot din Tracia. Evident, barbarii aveau traditii care meritau sa fie imprumutate si, dupa cum arata dovezile arheologice, aveau si bogatie, si putere, si arta.

'Vedem ca si cultura noastra era la fel de buna ca a grecilor si italienilor' - spune Ovcearov. Iar asta ne ofera o sansa de aur: ruinele si artefactele stravechi contribuie la atragerea turistilor. Adaugati soarele si nisipul de pe plajele Marii Negre, ca si aderarea iminenta a Bulgariei la Uniunea Europeana, si brusc acest tinut subestimat al antichitatii devine o destinatie la moda. In fiecare orasel, de la Varna pana la Sozopol, noi apartamente, case si vile colorate ca fondantele se ridica una langa alta, blocand perspectiva de-a lungul tarmului

Macarale de otel stau cocotate peste structurile tot mai ample ale noilor complexe de lux. Panouri stradale fac reclama pentru proprietati, in limbile engleza si germana, vanzand visuri sibarite. Un apartament cu trei camere poate fi cumparat cu 170.000 $. O casa renovata, pe o straduta istorica, pietruita, poate ajunge pana la 700.000 $. Cum o mare parte a tarmului este inca neatinsa si averile urmeaza sa se adune, boomul imobiliar e abia la inceput. Aceasta este o veste asa-si-asa pentru arheologi. Prin lege, siturile care contin artefacte trebuie studiate inainte de a incepe constructia, asa ca este foarte mult de lucru.

Dar cum se fac atat de multe constructii, arheologii sunt coplesiti. Bronzat si obosit, Dimitar Nedev, directorul Muzeului de Arheologie din Sozopol, lucreaza cu o echipa care incearca sa tina pasul cu autorizatiile emise pentru constructii de-a lungul plajei. Cu o luna, poate sase saptamani la dispozitie pentru a finaliza fiecare sit, oamenii se grabesc si, la fel ca si Kitov, folosesc un buldozer, pe langa obisnuitele lopeti, mistrii si perii moi. Si ei au acelasi obiectiv ca si Kitov - spune Nedev. 'Cu totii incercam sa salvam ce putem.'

Mormant dupa mormant, de-a lungul tarmului din Sozopol, arheologii scot la lumina cimitirul lung de cinci kilometri al unei colonii de negutatori greci, fondata pe teritoriul tracic in anul 610 i.Hr. Intr-o zona in care au fost sapate morminte simple, dreptunghiulare, in solul nisipos, ei gasesc un schelet cu o brosa de bronz pe umar si cateva piese de ceramica ingramadite deasupra capului. Nu e o mare comoara, insa adauga detalii unice la istoria coloniei, care inca se mai scrie - un element esential pentru viitorul Sozopolului.

'Singura modalitate prin care putem sustine turismul in zona e mostenirea noastra culturala' - spune Nedev. Ca urmare, el colectioneaza fiecare obiect vechi, cladind povestea colonistilor greci inconjurati de un trib de aprigi calareti traci - o poveste care va contribui la orientarea economiei acestei regiuni vreme de generatii. Aceasta modesta parte a cimitirului este condamnata. Dupa ce continutul mormintelor va fi indepartat, vor incepe lucrarile de constructie.

Dar la doi kilometri mai departe, in josul plajei, o portiune a cimitirului a fost lasata expusa, pentru ca turistii sa o vada cand se plimba pe malul in forma de semiluna al golfului. Eliberate de nisipul cafeniu, doua ziduri joase de piatra delimiteaza laturile paralele ale stravechiului drum grecesc de pe tarm. Sirurile ordonate ale mormintelor de piatra se odihnesc de o parte si de alta, iar o portiune din conducta principala de apa din vechime - conducte mari de lut, imbinate cu coliere de plumb - trece prin apropiere. Deasupra acestei mostre de inginerie straveche se ridica osatura unei cladiri: doua plansee de beton, stalpi din trunchiuri nedecojite care sustin acoperisul si armaturile de otel zbarlite in sus.

Proprietarul este un soldat in retragere, Lubomir Jenov, care construieste o casa de oaspeti, incet-incet, pe masura ce fiica lui aduce acasa banii castigati pe un vas de croaziera. In urma cu doi ani, arheologii au sapat aici si au gasit doar morminte simple, astfel incat Jenov a primit unda verde pentru proiectul sau. 'Fac asta pentru nepotii mei - spune el -, pentru ca ei sa aiba o mica afacere atunci cand Sozopol va deveni un mare oras turistic.'

El spune ca spera ca intrarea Bulgariei in UE sa aduca mai multi vizitatori. Dar ridica din umeri, ca si cum nu ar fi prea convins ca lucrurile se vor imbunatati, dupa dificultatile cu care s-a luptat tara lui in ultimele decenii. Insa are nepoti si o miza pentru viitor, asa ca trebuie sa spere - si sa construiasca mai departe.

Blestemul comorilor din Teisani

E-mail

_THU, 30 December 2004

Comuna Teisani este una dintre cele mai vechi localitati prahovene, fiind atestata inca din perioada domniei lui Mihai Viteazu. Legenda locului spune ca aici s-au luptat fratii Buzesti cu tatarii care incercau sa cotropeasca tinuturile valahilor. Se spune ca tatarii ar fi ingropat in aceasta zona mai multe comori strinse in timpul atacurilor. Batrinii comunei sustin ca vechea asezare era amplasata la o rascruce importanta de drumuri comerciale de la sfirsitul secolului al XVI-lea, dar, din pricina deselor invazii ale paginilor, satenii s-au retras pe dealurile pline de paduri de tei si anini. De aici vine si numele, in forma lui prescurtata, al comunei Teisani. Despre comori, oamenii vorbesc pe soptite deoarece cred ca sint blestemate. Legendele spun ca, in noaptea de Sfintul Gheorghe, din locul in care este ingropata o comoara ies flacari, asemenea celor scoase de balaurul ucis de sfint. Satenii trecuti de 70 de ani isi aduc aminte de Neculae Bercaru, zis 'Piele', care era obsedat de gasirea comorilor. 'Era imediat dupa razboi. Piele era un om sarac, dar nu prea ii placea nici munca. Era sigur ca se va imbogati doar sapind si gasind una dintre comorile ingropate acum citeva sute de ani prin partile locului. Tot timpul avea cu el o sapaliga si il vedeai dimineata cum pleca din sat sa caute galbeni. Se intorcea seara tirziu, abatut ca nu gasise nimic. Tot anul astepta noaptea de Sfintul Gheorghe pentru ca flacarile sa-i arate unde sint ingropate comorile. Punea semne in locurile acelea, dar a doua zi ele dispareau si o lua de la capat cu sapatul pe dealuri', spune nea Vasile, unul dintre batrinii satului. O alta poveste aminteste de Maria lui Ionita, o femeie sarmana care a sapat dupa o comoara si s-a ales cu un pui de drac. 'Din batrini se spune ca, dupa ce puiul de drac i-a sarit in brate, femeia a fugit ingrozita pina acasa. Pe drum alerga si urla ca o bezmetica si incerca din rasputeri sa scape de diavol. Abia cind a ajuns pe prispa casei si a facut semnul crucii, dracul a pierit. De atunci nu i-a mai trebuit nici o comoara', isi ride-n barba nea Vasile. Batrinii cred ca aceia care au ingropat comorile i-au blestemat pe cautatori, pentru ca numai asa se explica de ce toti acestia au sfirsit saraci sau nebuni. Neculae Bercaru a plecat la Bucuresti si a murit intr-o mahala, intr-o saracie crunta, iar Maria lui Ionita si-a gasit sfirsitul cu mintea ratacita.

 

< Prev

 

Next >

Cautatorii de comori au luat la puricat fiecare centimetri de pe dealurile si din parurile din judetul Valcea, pentru a gasi bogatiile ascunse cu sute de ani in urma de haiducii sau boierii fugari. Desi cei mai multi cautatori se feresc de blesteme si spirite, de care se apara cu talismane, cei mai aprigi inamici sunt politistii, care stau mereu pe urmele lor.

Ultima isprava a cautatorilor de comori a fost in urma cu aproape o luna, cand 11 persoane au fost re­tinute de po­li­­tisti, dupa ce au fost prinse in timp ce faceau sapaturi intr-o padure din comuna valceana Cernisoara, in cautare de bogatii. Cautatorii aflasera de la locuitorii  din zona ca acolo a existat o fantana in care au fost ascunse comori, in urma cu sute de ani. „Exista o legenda care spune ca in Padurea Modoia, la o rascruce de drumuri, haiducii ar fi ascuns intr-o fantana saci cu aur, pra­da de la boieri, asa ca au rascolit pamantul dupa comori. Stiu ca ba­tranii nostri au mai gasit banuti din aur prin padure sau prin al­te lo­curi, asa ca eu zic ca exista comori ingropate. Greu e sa le gasesti, pentru ca harti unde acestea au fost ingropate nu mai exista', spune Ion Ste­garoiu (71 de ani), din Cernisoara. In varful unui deal acoperit de o padure deasa, Valerica Ghivici, agentul sef din cadrul Postului de Politie Cernisoara, ne a­ra­ta locul unde cei 11 ca­utatori de comori in­ce­pusera sa sape in cau­­­tarea tezaurului hai­ducilor. Au apucat sa sape doar 15 metri, pentru ca politistii i-au prins la timp.

Se protejeaza de blesteme cu talismane

 Conform legendelor, fiecare comoara e pazita, de spirite sau de un blestem infricosator, astfel ca aventurierii im­prejmuiesc zona unde ur­meaza sa faca sapaturile cu icoane si talismane norocoase. „Co­mo­rile sunt pazite si sunt blestemate. In nop­tile cu luna plina, aurul bles­temat incepe sa joace si lu­mini stranii se vad deasu­pra locului un­de se spune ca e ingropat', spune o ba­­­tra­na.
O alta comoara ravnita de cau­tatori e cea de la Cos­testi. Le­gen­da spune ca, aici, domnitorul Constantin Bran­co­veanu, a ingropat aurul pentru a nu fi gasit de turci. De aceasta co­moara ar fi fost legat un blestem aprig. „Daca cel care il gaseste are inima curata, scapa de ne­norociri, iar daca nu, peste el se vor abate toate relele. Am vazut oa­meni care s-au im­bol­navit subit si au murit in chinuri', spune un locuitor din Costesti.

Fortele de ordine, Agentiile de securitate, Arheologi, Protectie civila  din toata lumea se bazeaza pe detectoarele de metale sa-i ajute sa recupereze obiecte valoroase, arme ascunse si dovezi de la locul crimei, cum ar fi revolvere, cutite,munitie si vehicule. Fie ca urmaresti gasirea unei comori , arma crimei intr-un lac sau un cutit ingropat in curtea unei inchisori, te poti baza pe un detector de metale sa te ajute sa le gasesti.
Detectoarele de metale sunt folosite in mod obisnuit de fortele de ordine si profesionisti ai securitatii pentru a:
- detecta arme ingropate, mine, proiectile neexplodate
- investigheaza scena crimei
- recupereaza bunuri furate, descoperiri comori, relicve
- recupereaza arme ascunse
- descopera contrabanda si evita sustragerea de bunuri
- perchezitie corporala, control acces
 

http://www.detectoaredemetale.ro/soldat.jpghttp://www.detectoaredemetale.ro/usa.jpghttp://www.detectoaredemetale.ro/defender2.jpg

Detectoarele de metale mai pot fi folosite pentru a detecta Proiectile, Mine, Arme, Comori ingropate, Vestigii Arheologice, Bijuterii, Artefacte, Relicve, Tevi, Cabluri, Conducte chiar si Cutii negre ale aparatelor de zbor etc.

Tel/Fax: 021/3249184     Mobil 0744858767

Cel ce afla o comoara necurata si voieste sa o sape aude un glas care il intreaba, ca sa-i dea un suflet de om, ca altfel nu i se va da, ci-l preface in carbuni sau altceva. Cei ce nu voiesc sa asculte de acest glas, ci fara sa dea ceea ce li se cere se ating de comori necurate, nu li se arata, caci indata li se primejduieste una sau mai multe vite sau lor insisi li se stramba gura sau li se ia o mana sau un picior, sau alta boala grea da fara veste peste dansii.' (T. Pamfile, Comorile, p. 303).
Dar cea mai frumoasa povestire o noteaza Pamfile de la minerii din Muntii Apuseni, pentru care Valva este o tanara egal seducatoare si cruda.
aa‚¬Å¾Vezi ca cu Valva baii nu te poti prinde, ca ea ii mai mare peste aur. Pesemne o fi batrana si zgarcita si se manie cand vede ca pun oamenii mana pe comorile ei. De aceea cred eu ca se napusteste asupra bietilor baiesi si ii omoara asa din senin!/-Nu-i asa, cumetre. Valva e o femeie tanara si frumoasa si nu imbatraneste niciodata. Cat pentru aur - ce-i pasa ei? Doar tot aurul e in mana ei, tot aurul, ma, si cel de la noi si cel din Corna, si din Rosia, si din Buciumani./-Imi spunea tata ca Valva e tanara si frumoasa. Isi pune ochii pe cate un fecior mai zdravan si cand il intalneste singur prin vreun colt de stiolna i se arata./-Feciorul ramane uimit de atata frumusete si nu poate scoate nicio vorba. Atunci ea il mangaie si il dezmiarda, spune ca i-i drag de el si ca are sa-i arate pe unde sa cerce dupa aur. Si asa se pomenesc unii deodata in belsug. Dar Valva le cere un singur lucru: sa nu spuna la suflet de om ca au dat fata cu ea, caci daca vor cuteza sa-si caste gura sunt pierduti. Si, vezi cum e omul, cand da de noroc: nu stie sa-si puie straja gurii, si apoi Valva ii sugruma ca pe niste pui de vrabie. Dar pe urma tot ei ii pare rau, caci ce ti-e drag tot drag iti ramane, si dupa ce a omorat un om da aur din belsug celorlalti, ca sa-si ispaseasca pacatul. De aceea e credinta la baiesi ca daca omoara baia vrun om dam de aur gros.' (p. 304).
Duhul fiecarei comori ingropate deschide periodic portile acesteia. Momentul are loc fie primavara, fie toamna, in ziua aa‚¬Å¾arderii', a aa‚¬Å¾deschiderii' sau a aa‚¬Å¾jucarii' flacarilor pe deasupra comorii. O flacara galbuie indica o comoara de aur, para roscata sau albicioasa apartine unei comori de argint, iar para albastrie tradeaza banii de arama. Alte credinte spuneau ca flacara alba e deasupra banilor ruginiti, cea rosie indicand bani buni. Culoarea flamelor jucand deasupra pamantului poate indica si natura maligna (para albastrie) sau benigna (para albie sau galbie, uneori albastra) a comorii. aa‚¬Å¾Comorile curate sau banii cei buni ard dupa miezul noptii, dupa ce canta cocosii, pana catre ziua si ziua pana de amiaza, cand Diavolul si toate duhurile necurate nu au nici o putere pe lume. Comorile necurate si banii rai ard in cealalta jumatate de zi si de noapte, adica de la amiaza si pana la miezul noptii, fiind in puterea Necuratului cu totul.' (Pamfile, p. 307).
Comorile ard anual sau, pentru unii, abia tot la sapte ani. Diferentiat, comunitati rurale sau intregi zone culturale considera ca aratarea aceasta a comorilor are loc in ajunul sarbatorilor de Sfant Vasile, Blagovestenie, Florii, Joia Saptamanii Mari, Pasti, Sfantul Gheorghe, Ispas, Duminica Mare si Rusaliile, Sfantul Petru, Sfantul Ilie, Sfantul Dumitru, Craciun.
Oricum, aflarea comorii, fie ea aa‚¬Å¾buna', e o chestiune de noroc, iar folcloristul Pamfile enumera mai multe metode de obtinere, atragere sau facilitare a sansei.
aa‚¬Å¾Pentru a fi cineva norocos trebuie insa sa indeplineasca anumite lucruri:/Sa nu manance nimic in Ajunul Bobotezii; astfel urmand, cea dintai comoara ce-i va iesi in cale va fi a lui./Sa manance multa pane mucezita./Cand vede intaia data curcubeul sa ia doua cofe cu apa si sa se duca in coate si in genunchi pana acolo unde bea el apa si acolo va afla o comoara./ Sa se puna, in ziua de Sf. Gheorghe, pe pantece, langa un iaz sau apa curgatoare si sa se uite neclintit in apa pana ce va vedea un peste. Sapatorul de comori trebuie insa ca sa vada in apa un sarpe alb; in contra muscaturii lui ajuta chiar apa in care se misca el; trebuie sa-i taie capul cu o moneda de argint, sa-l ingroape in pamant si sa sadeasca usturoi pe el. Daca mananca sapatorul de comori din acest usturoi copt, nemijlocit inainte de ziua Sf. George, apoi nu numai ca castiga darul de a vorbi cu toate pe cate le-a facut Dumnezeu, ci poate auzi chiar cum creste iarba. El castiga prin aceasta si puterea de a sapa comori observate./ Un astfel de norocos trebuie sa fie om credincios in cele sfinte, curat si bun la inima, caci Dumnezeu nu indreapta pasul spre bogatie tuturor pacatosilor. Unul ca acesta trebuie sa stea la panda imbracat in haine curate si cand va vedea para sa alerge si sa puna semn. Aceasta curatenie si bunatate de suflet trebuie s-o aiba si cat timp sapa comoara, caci daca unul ar avea ganduri vrajmase asupra altuia comoara se va scufunda in pamant cu vuiet mare si nu va mai putea-o scoate.' (p. 310).
La finele secolui 19, preotul-folclorist Simeon Fl. Marian vorbise inclusiv despre sacrificii: aa‚¬Å¾Daca oamenii sunt intr-un gand si cu inima buna unul asupra altuia, si daca banii sunt curati atunci pot sa-i sape in voia cea buna, caci nimic rau nu poate sa li se intample. Daca insa banii sunt necurati, adica sunt in stapanirea celui Necurat, atunci nu se poate scoate decat prin jertfirea unei vite oarecare pentru cel ce i-a ascuns. Ba cateodata se cere chiar si jertfa de om. Si cel ce vrea sa sape comoara trebuie sa juruiasca un copil, sau de nu, moare insusi.' (cf. Pamfile, p. 310).
Oricum, credinta ca banii sau comorile sunt predestinate, ca nu raman decat la insi dinainte stabiliti este ferma. Si e ilustrata prin multe istorisiri cu aspect de basm sau povestire. O baba si un mosneag, de exemplu, aa‚¬Å¾erau bogati si inainte sa moara au pus toti banii la un loc intr-o caldare si-au ingropat-o. Mosul intreaba:/-Tu cui dai, babo, banii?/-Eu ii dau Dracului, raspunse baba./-Eu, zise mosul, ii dau copilului care s-o naste in ceasul asta!/ Au murit si i-au ingropat, si a trecut apoi o vreme. O fata se nascuse tocma-n ceasul cand a vorbit mosul si din ce colt al lumii va fi fost a venit in satul mosului si al babii. Intr-o zi, cand ducea oile la pascut, ii iesa un om inainte si ii spune:/-Nu vii, fata, sa-ti iei banii, ca m-am saturat de cand ti-i pazesc!/ Fata se uimi, si seara, cand se intoarse, ii spuse lui tata-sau:/-Tata, tata, asa si-asa/Tata-sau n-a crezut. A doua zi iar ii iesi omul in cale./- Nu vii, fata, sa-ti iei banii, ca-i las acolo sa ti-i iai singura, de-i putea!/Fata iar se inspaimanta si-i spuse lui tata-sau ca nu se mai duce cu oile, ca i-i frica. Tata-sau se duse cu ea si s-ascunse dupa o tufa. D-acolo vazu cum vine omul si-i vorbeste fetii. Atunci ii spuse:/-Daca ti-o mai zice de bani tu sa-i spui: nu stiu de ce bani vorbesti; du-ma sa-i iau, ca eu nu stiu sa-i gasesc!/ Asa a facut si omul a dus-o in-
tr-un loc, a sapat pamantul si a dat caldarea mosului. A inceput sa-i numere banii: unu fetii, unu lui pana ramase intr-un galben; pe ala il rupse in dinti si dadu jumatate fetii si jumatate lui. Apoi isi lua partea si dus a fost pana azi./Fata cu banii si-a facut o mandrete de case cum n-au mai fost altele-n sat. A fost cinstit Dracul in felul lui.' (Pamfile, p. 312).
Pentru aflarea comorii si accederea la bani folcloristii mai redau si rituri ciudate, cu planta numita buricul pamantului, agheasma si rugaciuni imperative sau descantece: aa‚¬Å¾Va inconjur si va poruncesc, banilor, sa iesiti afara, precum a poruncit Dumnezeu in dealul Vavilonului de au iesit multe feluri de hrana pentru cei cinci cuconi si mai multe suflete; asa poruncesc si acestui loc sa iasa banii afara! Pana acum ati fost ai pamantului, dar de acuma inainte sunteti ai nostri, cari suntem aici. Si va stropesc cu apa de la casa lui Dumnezeu, stransa de la noua locasuri, ca sa fuga ce este pe langa voi, banilor, pana nu stropesc, dar de n-a fugi il nimicesc.' (Pamfile, p. 317). Iar pentru momentul saparii recomandarile magice enumera lumanarea din ziua de Pasti, tamaia din cadelnita popii si usturoiul.
Dar in majoritatea cazurilor proprietarul comorilor nimanui este Diavolul, majoritatea povestilor despre comori il prezinta ca atare, iar majoritatea indivizilor care pun mana pe comori o fac nu datorita destoiniciilor personale, ci deoarece bizarele duhuri protectoare le permit accesul sau chiar ii invita si-i daruiesc. Oricum, in majoritatea povestilor, omul care a intrat in contact cu diavolul, stima, duhul sau valva comorii si care a pus mana pe o parte din aur sfarseste prin a incalca restrictii, conditii sau promisiuni, sfarseste prin a pierde sau risipi avutul dobandit.
Comoara este o realitate arheologica rara; iar mitul, fascinatia si obsesia parvenirii prin descoperirea vreunui tezaur - mult prea populare. Oricum, panda nocturna dupa flacarile indicatoare de comori, ca si sapatul aa‚¬Å¾dupa comoara' sunt realitati etnografice si sociologice, desi caracteristice trecutului, egal ample si nestudiate. Chiar si geografii si topografii, nu doar arheologii vorbesc despre forma geodezica speciala care este aa‚¬Å¾movila sapata'. Adica despre o forma de relief datorata impatimirii si credintei ca - in conditiile unui destin sau noroc facilitat prin inocente sau intentii filantropice, ca si prin rituri sau descantece - comori si tezaure ingropate pot deveni averi personale.

De cativa ani, judetul Valcea a devenit destinatia preferata a cautatorilor de aur din toate colturile tarii. Legile stricte sau blestemele legate de comorile ascunse nu mai intimideaza pe nimeni, cautatorii de aur recurgand la descantece si talismane pentru a gasi tezaurele nationale.

Cautatorii, pedepsiti pentru scormonitul pamantului
De cand lumea, mirajul aurului a reusit sa transforme destinele a mii de oameni, sa influenteze si sa modifice nu de putine ori cursul evolutiei umane, sa imbogateasca peste asteptari sau sa ruineze definitiv viata unora dintre cei care au ales sa-si stigmatizeze intreaga existenta cu semnul celui mai cunoscut si pretios metal cunoscut vreodata. Precum piratii sau haiducii vremurilor trecute, care isi dedicau viata celui mai nobil scop, cel de a intra in posesia pretiosului metal cu orice sacrificiu, mai modernii cautatori de comori din zilele noastre dovedesc ca sunt capabili sa intreaca uneori tenacitatea si incapatanarea eroilor de legenda, in incercarea de a descoperi bogatia in cele mai spectaculoase si mai neasteptate moduri.
De cativa ani, cautarea de comori a devenit o moda, un fel de nevoie de satisfacere a orgoliului suprem printre romani, cel de a te imbogati peste noapte, fara munca prea multa si, de cele mai multe ori, ilegal. Pentru ca aceasta „meserie”, indiferent de cine sau in ce mod este practicata, este pedepsita prin lege, cu amenzi penale sau chiar cu inchisoarea. Cei care sunt prinsi practicand astfel de activitati sunt de cele mai multe ori acuzati de braconaj arheologic, furt calificat de bunuri culturale si trafic cu bunuri de patrimoniu national si risca ani grei de inchisoare. 

Comoara haiducilor de la Cernisoara
In ultimii ani, pe teritoriul Romaniei, zeci de cautatori de comori au fost retinuti si trimisi in judecata dupa ce au fost surprinsi incercand sa sustraga din situri arheologice obiecte din aur si valori care apartin patrimoniului national. Alcatuiti in retele infractionale bine structurate, cu legaturi in afara tarii, membrii acestor grupuri se ocupau cu traficarea si vanzarea obiectelor gasite in situri arheologice de pe tot cuprinsul Romaniei. Desi cetatile dacice din Muntii Orastiei au reprezentat de-a lungul anilor destinatia preferata a acestor cautatori de comori moderni, traseul acestora a inceput sa se diversifice dupa ce au inceput sa apara dovezi ca in zona Olteniei, in special pe teritoriul judetului Valcea, ar exista comori ascunse. Legendele care au fost transmise din generatie in generatie si care speculau existenta in cateva zone ale judetului a unor comori ingropate in timpul invaziilor turcesti, cat si faptul ca anumite regiuni din apropierea localitatii Horezu erau preferate de lotrii (n.r haiduci) secolelor XVII - IXX, au produs exodul amatorilor de aventura, care au luat cu asalt padurile din mai multe localitati valcene. In urma cu cateva saptamani, 11 persoane din Ramnicu Valcea, Targu Jiu, Iasi si Gorj au fost retinute pentru cercetari de politistii valceni, dupa ce au fost depistate in timp ce efectuau detectii neautorizate si sapaturi intr-o padure din comuna Cernisoara, in cautare de comori. Cautatorii de comori, care nu aveau autorizatie pentru astfel de activitate, aflasera de la locuitorii comunei Cernisoara ca, in punctul Urzica, care apartine Ocolului Silvic Babeni, a existat o fantana in care au fost ascunse metale pretioase (aur) si bijuterii, in urma cu cateva sute de ani. Asupra celor 11 persoane au fost gasite lopeti, tarnacoape si cateva detectoare de metal extrem de performante. „Exista o legenda care spune ca in Padurea Modoia, la o rascruce de drumuri, haiducii ar fi ascuns intr-o fantana cativa saci si cufere cu aur, prada luata de la boierii care treceau prin zona. Nu cred ca exista vreun om in sat care sa nu creada in povestea asta. Stiu ca batranii nostri au mai gasit banuti din aur prin padure sau prin alte locuri din comuna, asa ca eu zic ca exista sigur comori ingropate. Greu este sa le gasesti, pentru ca harti unde acestea au fost ingropate nu cred ca mai exista”, spune Ion Stegaroiu (71 de ani), din comuna Cernisoara. La o distanta de aproximativ 3 kilometri de orice asezare omeneasca, in varful unui deal acoperit de o padure deasa, Valerica Ghivici, agentul sef din cadrul Postului de Politie Cernisoara, ne arata locul unde cei 11 cautatori de comori incepusera sa sape in cautarea tezaurului haiducilor. Potrivit acestuia, cautatorii de comori nu apucasera sa sape decat aproximativ 12-15 metri, pentru ca politistii au intervenit la timp pentru a-i retine. Pentru ca fiecare comoara este pazita, conform legendelor, de spirite protectoare si chiar de un blestem infricosator, cei mai „versati” cautatori de comori se pregatesc intotdeauna inainte de a incepe o astfel de actiune. De aceea, acestia recurg de obicei la serviciile unor vrajitoare cunoscute pentru a fi protejati de descantecele fostilor proprietari ai comorilor si de fiecare data imprejmuiesc zona unde urmeaza sa faca sapaturile cu icoane si talismane norocoase. Asa s-a intamplat si in padurea Modoia, unde politistii au gasit o multime de astfel de obiecte de cult.

Aurul Brancovenilor, o legenda infricosatoare
„Comorile sunt pazite si sunt blestemate. In noptile cu luna plina, aurul blestemat incepe sa joace si lumini stranii se vad deasupra locului unde se spune ca este ingropat”, spune o batranica, care ne asigura ca a vazut cu ochii ei acest fenomen in apropierea trovantilor de la Costesti, un alt loc preferat de cautatorii de comori. De-a lungul timpului, la Costesti si in apropierea Manastirii Hurezi s-au perindat zeci de cautatori de comori, care impanzisera dealurile in cautarea aurului Brancovenilor.
Legenda spune ca domnitorul Constantin Brancoveanu, ctitorul Manastirii Hurezi, a ingropat tot aurul pe dealurile din apropierea locasului de cult, pentru a nu fi gasit niciodata de turci. De aceasta comoara ar fi fost legat un blestem aprig, despre care localnicii spun ca nu doar o data si-a facut efectul. „Se spune ca nu oricine merita sa puna mana pe aurul Brancovenilor. Daca cel care il gaseste are inima curata, scapa de nenorociri, iar daca nu, peste el se vor abate toate pacatele lumii. Am vazut oameni care s-au imbolnavit subit si dupa putin timp au murit in chinuri. Aur se mai gasea prin zona, dar nimeni nu mai cauta acum comori de frica blestemului”, spune un alt locuitor al comunei Costesti. In urma cu doi ani, aproximativ 50 de rromi din Gorj, Mehedinti, Dolj si Valcea luasera cu asalt Dealul cu Negustori din comuna valceana Stroesti, pentru a descoperi, asa cum spunea legenda, „comoara bulibaselor”.  Inarmati cu lopeti, tarnacoape, detectoare de metal si harti vechi din piele de bou, cautatorii de comori au platit chiar si cateva sute de milioane de lei vechi satenilor pentru a sapa pe pamantul lor. Legenda tiganeasca spunea ca, in vara anului 2006, un tigan „insemnat” poate gasi cei sapte saci de aur ingropati acum cateva sute de ani pe Dealul cu Negustori, un alt traseu al haiducilor olteni. Desi au declarat autoritatilor ca nu au gasit nimic in locul indicat de harta veche de cateva sute de ani, romii au parasit cautarile brusc, fara nici o explicatie, dupa ce efectuasera sapaturi in zona timp de 30 de zile, la o adancime de peste 30 de metri si facusera cheltuieli de aproape un miliard de lei vechi. Potrivit martorilor, cautatorii de comori au plecat masiv intr-o noapte, in zona auzindu-se clar zgomotul produs de elicele unui elicopter, fapt ce i-a facut pe acestia sa creada cu convingere ca cei sapte saci cu aur fusesera gasiti. Nici pana in prezent, autoritatile nu au dat vreun raspuns cu privire la actiunea de proportii desfasurata de cautatorii de comori pe Dealul Negustorilor.  

Adi BADESCU
adi.badescu@impactreal.ro Aceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.

Comoara ascunsa de la Berindu

de Remus Florescu |  16 mai 2008

http://www.clujeanul.ro/images/default/menu_img_left.gif

http://www.clujeanul.ro/images/default/menu_img1.jpghttp://www.clujeanul.ro/images/default/menu_img2.jpghttp://www.clujeanul.ro/images/default/menu_img3.jpghttp://www.clujeanul.ro/images/default/menu_img4.jpg

http://www.clujeanul.ro/images/default/menu_img_right.gif

LOCUL POVESTII. Dupa o ora de colindat prin locuri neumblate din Padurea Grecii, berindeanul Valer Rusu le arata reporterilor de la CLUJEANUL locul in care localnicii au sapat dupa comoara

LOCUL POVESTII. Dupa o ora de colindat prin locuri neumblate din Padurea Grecii, berindeanul Valer Rusu le arata reporterilor de la CLUJEANUL locul in care localnicii au sapat dupa comoara

Majoritatea localitatilor din Ardeal au legende, transmise din tata in fiu, care povestesc despre comori care iti taie respiratia, ascunse in locuri greu accesibile de catre asa-zisii „uriasi”, soldati ai triburilor nomade care au stapanit multa vreme aceste parti ale tarii.

Dintre povestile batranilor ardeleni, cea a comorii din satului clujean Berindu este cu adevarat deosebita. Ea aduce in prim-plan aventura a doi oameni obisnuti, care s-au tranformat in vanatori de aur sub influenta unei femei care pretindea ca are puteri supranaturale.


Au visat comori

Berindu este un sat obisnuit, aflat la 31 de km de Cluj-Napoca, pe drumul spre Zalau. Oamenii de aici, tarani gospodari cum gasesti in tot Ardealul, isi traiesc viata muncind pamantul si crescand animale. Aparent nimic nu deosebeste mica localitate de alte zeci de asezari asemenea ei, care impanzesc dealurile Clujului. Dar o intamplare neobisnuita, cu iz de aventura si supranatural petrecuta inainte de cel de-al doilea razboi mondial, a scos din anonimat mica localitate ardeleana. Evenimentul este surprins in monografia satului Berindu, scrisa de istoricul Tudor Salagean si de Remus Gabriel Lapusan.

Potrivit traditiilor pastrate in localitate, in punctul numit Santul Grecii ar fi fost ingropata o comoara a „grecilor” sau a „uriasilor”. „Comoara se zice ca au ingropat-o oamenii din vechime. Este un razor mare acolo si pe strunga aia o venit grecii si o fost oareceva uriesi acolo. Si cand o vinit navalirea barbarilor, aia or disparut si se zice ca acolo s-or ingropat banii uriasilor. Aveau intrare printre peretii aia, pe unde e acuma Santul Grecii. De catre Cristorel ii intrarea, si catre Babut ii iesirea. Si mai multi oameni or visat ca acolo ar fi averi, si s-or dus acolo si-o sapat”, povesteste berindeanul Gavril Pasca in monografia amintita.


Protagonisti: intelectualii satului


Astfel de istorioare pot fi auzite de la aproape orice batran al Berindului. In anii '30, aceste descrieri ale locului comorii au stimulat chiar imaginatia unor intelectuali locali, care au dat peste cap viata linistita a Berindului prin organizarea unui adevarat santier arheologic in cautarea comorii. In scena a intrat si un asa-zis medium, care indica sapatorilor locul comorii. Aventura este relatata pe larg intr-o monografie a satului mai veche, apartinand lui Traian Canta. Principalul protagonist al acestei aventuri a fost invatatorul Ioan Sanmartinean, care a predat aici in anii 1930-1932. Acest invatator era un adept al experimentarilor cu sedinte oculte de spiritism, pe care le studia in colaborare cu preotul satului, Pop Traian.
Ei au actionat „in temeiul unor stiri culese din popor, din care s-ar deduce ca in Santul Grecii s-ar gasi comori ingropate in pivnitele subterane ramase acolo inca de la turci, de pe timpul cand armata lor a inaintat prin Ardeal spre a ajunge in Ungaria', arata Traian Canta in monografia sa.


Napoleon dadea directia

Echipa condusa de catre cei doi intelectuali ai satului era indrumata de catre doamna Klara, 'o femeie pe care au adus-o dansii de la Cluj, in calitate (chipurile!) de „medium”, prin care, la chemarea lor cu metode spiritiste a unor spirite dorite, acele spirite le vor spune prin gura acestui pretins medium incotro sa sape'.
Toata vara anului 1931, voluntari si muncitori angajati deopotrvia au sapat intregi galerii subterane. 'In cate zile sapau, de atatea ori ii indrumau cu sapaturile in alte directii. In felul acesta, au sapat mai multe vagauni intortocheate fara sa gaseasca nimic, cheltuind bani multi si material lemnos de legatura, precum si timp pierdut, dar mai ales prestigiu in fata satenilor', povesteste monografistul, care a fost si martor ocular la cele intamplate.
'Individa, pretinsa a avea calitatea de medium, fiind o inselatoare, prin diferitele sale inscenari de-a cadea in nesimtire ca apoi tot ea sa glasuiasca in numele unor spirite ale celor mai insemnate foste personalitati pe cand erau in viata, ca de exemplu: spiritul lui Avram Iancu, Napoleon, Tudor Vladimirescu etc., considerate spirite bune ce dau indrumari la tinta, zic in numele acestor spirite sfatuia pe acesti oameni creduli incotro sa sape, precum si distanta ce trebuia sapata in ziua respectiva', mai relateaza Canta.


Spiritele veneau dupa spirtoase

Monografistul mai relateaza ca intotdeauna, inainte de a incepe sa intre in actiune, mediumul de la Cluj turna pe gat cateva paharele de rom sau coniac, ori, in lipsa de astfel de 'fineturi', trei sticle de bere. La care se mai adauga si un pachet de tigari. Atat era necesar pentru a intra in contact cu spiritele.
Canta a participat el insusi la o asemenea sedinta: 'Spre a ne demonstra si noua aceste pretinse „chipurile” minuni supraomenesti, fiecare dintre noi am contribuit cu bani, cu care am trimis in satul Cristorel de i-a adus acestui medium un kilogram de rom. Apoi unul din membrii echipei l-a tinut la gura Klarei, pana ce dupa 5 sau 6 minute nu mai ramasesera in sticla decat 3-4 decilitri din acel rom. In acest timp, a si inceput a glasui (chipurile) spiritul lui Avram Iancu, apoi al lui Iosca – care spirit a cautat a ne speria de ce o sa ni se intample pe acasa'.
Dupa doi ani de sapaturi zadarnice, cei doi aventurieri intelectuali au renuntat la cautari. „Sanmartean Ioan, din cauza falimentului dat in aventuroasa experimentare descrisa mai sus, si-a cerut transferul de la scoala din Berindu pe data de 1 septembrie 1932”, incheie Canta povestea comorii de la Grecea.


Si totusi, comoara


Reporterii saptamanalului CLUJEANUL au plecat la Berindu pe urmele aventurii celor doi cautatori de comori ai satului: invatatorul si popa.
Dupa cum dascalul s-a mutat imediat din sat pentru a scapa de rusinea planului nebunesc pe care l-a avut, nici preotul satului din perioada interbelica nu si-a lasat, se pare, urmasii pe meleagurile Berindului. 'A plecat de la noi preotul Traian Pop, a plecat in Baciu. Aici nu are alte rude. Nu s-a mai auzit de el', ne-a povestit cea mai guresa si mai sfatoasa dintre berindencele pe care le-am gasit pe ulita satului, Marioara Cucuruzan. Ea isi aminteste de sapaturile din Padurea Grecii: 'Stim ca au sapat oamenii acolo. Unul a gasit niste trepti (trepte – n.r.) frumoase de piatra pe care le-a dus acasa. A pus un par ca sa mentina deschisa gaura, insa a doua zi parul a disparut. Apoi i-a fost frica sa mai sape, dar treptile le mai are', ne-a istorisit batrana.

Pentru a ajunge insa la locul cu pricina ne trebuia un ghid. L-am gasit pe ciurdarul satului, Valer Rus, care ne-a asigurat: 'Eu am crescut in padure, cum n-oi stii locurile?'.
Locul comorii se afla ascuns adanc in padurea Grecii. 'Acolo s-au ascuns nemtii de armata rusa. Cand eram copil intram pe burta pe o gaura ingusta si dupa cativa metri puteam sa stau in picioare. Daca aruncam o piatra in partea dinspre deal nu se auzea nimic, asa de inalt era', ne spune Valer. Am inteles de ce locul era folosit pentru ascunzatoare: se afla in inima unei paduri dese, fara carari, camuflat de arbori inalti si verdeata. Groapa unde s-au inceput sapaturile era uriasa. Vazuti de pe buza gropii, oamenii sunt niste furnici. Dimensiunile acesteia ne spune multe despre pasiunea pusa de cei doi aventurieri in urmarirea visului lor.

Aparent, in secolul XXI, visele unui berindean sunt altele. Intrebat ce isi doreste, Valer Rus, ghidul CLUJEANULUI, spune ca nu vrea nimic, dar se plange de pretul mic al laptelui si subventiile care nu-s destul. Si totusi, in treacat: „Acolo,in Padurea Grecii, ar merita sa se faca niste sapaturi ca lumea'.

remus.florescu@clujeanul.ro

DESCOPERITE INTIMPLATOR

Gheorghe Postica
    Majoritatea tezaurelor monetare, cunoscute pe teritoriul nostru, au fost descoperite intimplator, in timpul lucrarilor agricole sau a constructiilor. Cele mai multe tezaure depozitate la muzeele noastre, au fost predate benevol de catre descoperitori. 

Eugen Sava
    Legislatia anterioara era mult mai stricta in ceea ce priveste descoperitorii de comori. Acum situatia e cu totul alta. Oamenii nu sint incurajati financiar, au alternative de a vinde anticarilor imediat si la pret bun tezaurul gasit.

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_34_Image_0001.jpg    Conform legislatiei in vigoare, persoana care gaseste o comoara este obligata sa anunte organele publice locale sau muzeele despre descoperire, deoarece aceasta prezinta un interes national. Ulterior, specialistii fac evaluarea tezaurului gasit si descoperitorul de comoara primeste pina la 50 de procente din valoarea comerciala estimata. Dar nu se intimpla tocmai asa. Ca sa primeasca de la stat bani pentru comoara gasita, omul trebuie sa bata drumurile vreo cinci ani de la muzeu la banca, de la banca la Guvern etc., iar Guvernul trebuie sa faca o dispozitie speciala. Pentru a-i incuraja pe oameni sa aduca comoara la muzeu, administratia acestuia le ofera o anumita rascumparare din mijloacele speciale ale institutiei. Dar acesti bani sint putini. Ca sa cistige mai multi bani, oamenii aduc la muzeu doar citeva obiecte, pentru a primi certificatul de expertiza si cu aceasta foita pleaca direct la anticar pentru a vinde comoara.


CAUTATORII ILEGALI

Eugen Sava
    10 ani in urma aceasta piata nu era dezvoltata atit de bine ca acum. Legislatia actuala nu ocroteste monumentele. Dupa unele statistici neoficiale, in comuna Costesti, Ialoveni (fostul oras medieval Costesti), care dupa valoarea sa si semnificatia istorica, nu este mai prejos decit Orheiul Vechi, zilnic se scot sute de monede cu detectoarele de metale. Si noi nu-i putem impiedica, pentru ca legislatia nu stipuleaza nimic la acest capitol.

    Ilegalitati in acest domeniu se intimpla si la un nivel mult mai inalt.  Doi ani in urma, de la Procuratura mun. Chisinau, ni s-a trimis pentru expertiza o colectie din obiecte antice, care a fost retinuta in Amsterdam, intr-o lada diplomatica. Valoarea colectiei era de 600 de mii de euro.

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_36_Image_0003.jpgGheorghe Postica
    In ultimii 15 ani a crescut interesul persoanelor particulare pentru tezaure. Acest interes exista si in perioada sovietica, insa persoanele care cautau comori erau reprimate. Acum legislatia este ineficienta. Exista legea privind ocrotirea monumentelor istorice si a patrimoniului cultural, adoptata in 1993, dar care nu functioneaza si nu are nici macar un mecanism de implementare.
 
    Potrivit unor informatii, au existat tentative ale unor functionari de stat de a depista in ultimii 10-15 ani, pe cai ilegale, comori, inclusiv in cadrul unor situri arheologice. In anii 90 s-au facut mai multe sapaturi neautorizate cu ajutorul buldozerelor si al soldatilor, in nordul si in sudul republicii, sub controlul unor persoane cu functii inalte. Au existat si cazuri cind au fost intentate dosare penale la Procuratura, dar care au fost stopate rapid. Din pacate, aceste tentative, care au existat si poate mai exista si astazi, nu le putem proba cu dovezi intr-o instanta de judecata.

    Cautatorii ilegali de comori umbla pe urmele arheologilor pentru a depista locurile unde se fac sapaturi. In plus, acestia cunosc care situri sint mai bogate in materiale arheologice, unde stratul cultural este mai bine pastrat. Se cunoaste ca cele mai valoroase sint siturile de la Orheiul Vechi si cel de la Costesti, unde a fost in secolul XIV un important oras tataro-mongol.   

    Arheologii au cerut in repetate rinduri ca Ministerul Culturii sa ia o decizie in privinta detectoarelor de metale, dar fara vreun rezultat. In Romania, dar si in alte tari, exista legi privind utilizarea detectoarelor de metale. Persoana care isi cumpara un detector trebuie sa-l inregistreze, la fel ca pe o arma, la Ministerul de Interne, dar si la Ministerul Culturii si il poate utiliza in corespundere cu autorizatia pe care o obtine de la organele de stat.   

    In Moldova, legislatia interzice orice fel de cautare de comori. In mod obisnuit, acestea sint cautate de arheologi. Nu se dau autorizatii pentru dreptul de a descoperi comori. Doar arheologii care doresc sa cerceteze siturile arheologice obtin o autorizare de la Ministerul Culturii. Dar si aici, din cei circa 40 de arheologi existenti in Moldova, nu oricine poate efectua sapaturi si cercetari. Arheologii debutanti nu au dreptul sa faca sapaturi arheologice sistematice. Debutantii si expertii pot efectua cercetari la suprafata si doar arheologii experti fac sapaturi sistematice.
 
Iurie Colesnic
    Exista mai multi colectionari de anticariat care se cunosc intre ei. Unii se ocupa cu cartile, altii cu monedele etc. Scopul lor este de a cumpara cit mai ieftin si de a vinde cit mai reusit peste hotarele Moldovei. Dar mai exista colectionari care pur si simplu isi doresc sa aiba acasa obiecte rare.

TAINELE SECOLULUI

Iurie Colesnic
http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_35_Image_0003.jpg    In descrierile familiei Komarov de la Cubolta se mentiona ca acestia au cumparat de la Alexandru al II-lea un palat in Sankt Petersburg si au adus la Cubolta mai multe lucruri din acest palat. Acolo erau tablouri, piese din serviciul lui Napoleon al III-lea. In 1917, cind au inceput miscarile revolutionare, Cubolta nu a fost ridicata, dar in 1940 oamenii s-au refugiat la Bucuresti doar cu o valiza, tot anticariatul raminind la Cubolta. Mai tirziu, unele piese au fost descoperite la localnici din Cubolta si din satele din apropiere. Pentru oamenii interesati de comori si pentru cei ce rivnesc descoperiri serioase, cred ca tema Cuboltei ar fi una ideala.

    Alt caz interesant este cel al familiei Caso. Pe str. M. Eminescu, nr. 52, ei au avut o colectie impresionanta de tablouri, care in 1918 au disparut. Ele nu au fost furate, dar au fost duse undeva pentru pastrare si nimeni nu cunoaste acest loc. Aceste comori sint in preajma noastra si noi am putea sa le descoperim.   

Gheorghe Postica
    Actualmente pe teritoriul R. Moldova sint inregistrate circa 8000 de monumente arheologice de diferite tipuri, dar, dupa estimarile noastre, aceasta cifra ar trebui sa fie de 20 de mii. Noi cunoastem doar ¼  din siturile arheologice de pe teritoriul nostru, deoarece nu s-au facut cercetari arheologice serioase, nu s-au folosit toate formele de cercetare. Cind exista niste acte despre existenta unei comori, atunci incep investigatiile. Noi, din pacate, nu avem astfel de documente si nici harti care ar proba existenta vreunei comori. In secolul XIX, arheologul Ion Suruceanu adunase o colectie de piese arheologice de unicat – vase, monede (grecesti, romane, bizantine), obiecte aduse din Egipt. Dupa moartea arheologului, o parte din colectie a fost vinduta, iar o parte a fost pusa la pastare in mosia de la Vadul lui Voda a Nataliei Sihart. Acum, nu se cunoaste nimic despre existenta acestor piese. Casa a fost bombardata in timpul razboiului si se presupune ca undeva in aceasta regiune ar mai putea fi obiecte din aceasta colectie.
 
    In general, nu putem sti exact daca pe teritoriul Moldovei se pot gasi bogatii mari. Cert este un singur lucru - pina in zilele noastre nimeni nu stie unde este ingropat Attila, regele Hunilor. Mormintul lui, ca si cel al lui Gingis-Han, ca si cel a lui Alexandru Macedon nu a fost descoperit inca. Fara indoiala ca in aceste morminte exista foarte multe bogatii. 

Eugen Sava
    Este nevoie de aerofotograme, cosmofotograme, utilaj cu unde speciale etc. Pentru a sti unde sint ingropate tezaurele. Un sit arheologic nu este la suprafata si nu poate fi vazut cu ochiul liber. Numai un specialist foarte talentat poate spune dupa relief sau alte elemente unde este ingropata comoara.

    Chiar si in zonele cunoscute si cercetate deja, se mai gasesc comori. Un interes sporit il prezinta zonele inchise, de exemplu, zona de frontiera pe Prut. In perioada sovietica nu se puteau cerceta aceste zone, acum insa accesul e mai liber. Recent colegii nostri din Romania, facind o periegeza arheologica pe segmentul Ungheni, Nisporeni, Hincesti au descoperit renumitul tirg Tutora, care nu se cunostea unde este.

    La nivel de legende, memoria istorica a populatiei se reduce doar la turci, iar de aici - foarte multe presupuneri. Practic fiecare localitate are legenda sa privitor la comorile ingropate acolo, dar arheologii nu tot timpul cred in ele.

 

 

5 cele mai pretioase comori gasite in Moldova

 

Cele mai valoroase tezaure ale Moldovei sint expuse la Muzeul National de Arheologie si Istorie. Aproape toate piesele dateaza cu secolul IV i. Hr. si reprezinta diferite tezaure provenite din sapaturi arheologice si descoperiri intimplatoare de pe teritoriul Moldovei. Cea mai valoroasa piesa a Moldovei ramine a fi colierul din aur de la Dubasari, expus pentru prima data in primavara lui 2008. Pina atunci, bijuteria a fost ascunsa de ochii lumii deoarece muzeul nu dispunea de sisteme corespunzatoare de securitate.  

 

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_37_Image_0003.jpgColierul din aur de la Dubasari

O comoara deosebita pentru Moldova, datind cu inceputul sec. IV i. Hr. si descoperita in anul 1980 intr-un tumult din preajma orasului Dubasari. Colierul este ornamentat cu capete in forme de lei, ulterior unite cu o placa in forma de ratuste. Piesa contine 814 grame de aur si, la momentul descoperirii, a fost evaluata la 1,5 milioane de ruble sovietice (1980!). Se presupune faptul ca bijuteria ar fi apartinut unui conducator de trib, care detinea suprematia triburilor scetice sau unei zeite. 

 

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_37_Image_0008.jpgTezaurul de la Olanesti, Stefan Voda

Este unicat prin componenta sa pentru intreaga Europa. A fost descoperit in anii 1960 si dateaza cu sfirsitul sec. V i. Hr. Contine 6 coifuri, 5 cnemide si un opait din bronz. La momentul descoperirii tezaurului, coifurile erau puse unul peste altul si ascundeau cea mai importanta piesa din comoara – opaitul pe care este inscriptionata in limba greaca o dedicatie templului Artemidei din Efes. Piesele au apartinut armatei lui Zoperion, unul dintre conducatorii ostii lui Alexandru Macedon.

 

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_37_Image_0006.jpgTezaurul de la Stolniceni, Hincesti

Descoperit intimplator, in anul 1996, de un grup de muncitori. Intr-o canuta din lut erau ascunse 54 monede, dintre care 10 tetradrahme de argint de-ale lui Filip II si 44 drahme de Histria, colonie greceasca. Aceste doua tipuri diferite de monede au permis reconstituirea istoriei getilor in spatiul dintre Nistru si Prut.

 

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_37_Image_0001.jpgTezaurul de la Lozova, Straseni

Un tezaur mixt din bronz, descoperit prin anii 1960, ce dateaza cu sec. XIV– XII i. Hr. Colectia include o serie de piese foarte diverse, printre care ciocanul-sceptru – simbol al puterii. O parte din piese au fost depozitate in fragmente si urmau sa fie utilizate pentru topire, in scopul crearii armelor pentru razboi.

 

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_37_Image_0007.jpgTezaurul de la Orheiul Vechi

Alcatuit din 62 lingouri de argint (sommi), cu greutatea totala de 13 kg, tezaurul dateaza cu sec. XIV-XV. Lingourile erau pastrate intr-un ulcior din lut, caracteristic perioadei Hoardei de Aur. Este haznaua depozitata a unui trib de tatari, prada perceputa de la populatie. 

 

 

10 CELE MAI RENUMITE COMORI DESCOPERITE IN LUME

 1

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_38_Image_0004.jpgComoara Środa

Polonia
Una dintre cele mai mari si valoroase comori din lume a fost descoperita in Polonia. In timpul sapaturilor, efectuate in 1985 in Środa Śląska, arheologii au descoperit o coroana din  aur, despre care se crede ca apartinea sotiei imparatului Charles IV, Blanche a Valois. Descoperirea mai continea doua pandantive din aur din secolul al XII-lea, alte doua din secolul al XIII-lea, o brosa medievala din aur decorata cu pietre pretioase, trei inele, 39 de monede din aur si 2924 de monede din argint.

 2

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_38_Image_0008.jpgComoara Panagyurishte

Bulgaria
La 8 decembrie 1949, fratii Pavel, Petko si Michail Deikovi, care munceau la o fabrica de caramida din  apropierea orasului Panagyurishte, Bulgaria au descoperit intimplator, in timp ce extrageau lut,  unele obiecte stralucitoare, mai exact una dintre cele mai faimoase comori din lume. Spectaculoasa colectie traca contine piese care cintaresc, in total,  6 164 kilograme de aur pur. Toate obiectele sint decorate cu scene din miturile trace. Comoara provine din secolul IV – III-lea i. Hristos.



 3

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_38_Image_0006.jpgComoara Preslav

Bulgaria
Comoara, denumita „Preslav” a fost descoperita in toamna anului 1978 in viile din Castana, la 3 km nord de Veliki Preslav. In urma sapaturilor, au fost descoperite 170 de obiecte din aur, argint si bronz, inclusiv 15 monede bizantine din argint, care apartinusera lui Constantin al VII-lea si alte artefacte datind din secolele III-VII.

 4

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_38_Image_0002.jpgComoara TutankHamon

Egipt
A fost descoperita in mormintul sau in 1922 de catre Howard Carter. Comoara reusise sa fie crutata de distrugere si jaf deoarece se afla sub ruinele caselor muncitorilor, construite in perioada lui Ramses. Cea mai impresionanta piesa gasita in mormintul lui Tutankamon este “Masca lui Tutankamon”. In afara de ea in cavou a mai fost descoperit un sicriu din aur, un tron si alte obiecte mai mici.  

 5

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_38_Image_0007.jpgComoara Pereshchepina

Bulgaria
Inca o comoara din Bulgaria – “Pereshchepina” – contine obiecte din perioada Bizantina si cea a Imperiului Sassanid. Tezaurul a fost descoperit in 1912 in satul Mala Pereshchepina de un baiat care pastea oile, care practic s-a impiedicat de un vas din aur si a cazut in mormintul lui Kuvrat, fondatorul Bulgariei Mari si tatal lui Asparuh, fondatorul primului imperiu bulgar. Tezaurul continea 800 de piese, printre care 19 vase din argint si 16 din aur. Mai mult, s-a mai gasit si un sceptru din aur, o sabie din fier, cu capatul in forma de inel, iar minerul si teaca din aur.

 6

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_38_Image_0010.jpgComoara Tillia Tepe

Afganistan
Tillia Tepe este un sit arheologic in nordul Afganistanului, linga Sheberghan. Descoperirea s-a facut  in 1979 de catre arheologii sovietici, in frunte cu Victor Sarianidi. Comoara afganeza contine circa 20 de mii de podoabe, gasite in cinci morminte ale unor femei si in mormintul unui barbat. Tezaurul dateaza din secolul I i. Hristos. Printre obiectele descoperite aici se mai numara monede, coliere cu pietre scumpe, briuri, medalioane si coroane din aur, turcoaza si lapislazuli.

 7

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_38_Image_0005.jpgComoara Nagyszentmiklos

Romania

Tezaurul „Nagyszentmiklos”- o comoara pretioasa din 23 de vase de aur, datind din secolul al X-lea – a fost gasit in 1791 in Transilvania, Romania. 

 8

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_38_Image_0011.jpgComoara de la Pietroasele

Romania
Gasita la Pietroasele, linga Buzau, in 1837 comoara dateaza din perioada gotica, continind 22 de obiecte din aur. Din cele 22 de piese, doar 12 se pastreaza pina azi si le putem vedea la Muzeul de Istorie din Bucuresti, printre care celebra closca si alte trei fibule asemanatoare, incrustate cu pietre pretioase, un vas rotund folosit in sacrificii, modelat cu figurine cu zei gotici.

 9

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/VIP-9-2008_Page_38_Image_0001.jpgComoara Gourdon

Franta
Gasita in 1845, comoara dateaza de la sfirsitul secolului al V-lea si inceputul secolului al VI-lea, fiind ascunsa dupa 524. Contine un potir, ornat cu turcoaza si rubine. Impreuna cu sute de monede din aur, datind din timpul imperiului bizantin Leo (457 – 474).

10

http://www.vipmagazin.md/sys/img/content/img/r62380-172025.jpgComoara din Java

Indonezia
Contine circa 14 mii de perle, 4 mii rubine, 400 safire si 2 200 alte pietre pretioase. A fost gasita intr-o nava care se scufundase la malurile Indoneziei acum mai bine de 1000 de ani. S-au mai gasit vase ornate cu dragoni, papagali si alte pasari, portelan cu marginile incrustate etc. Descoperirea este estimata la citeva milioane de dolari, jumatate din suma ajungind la guvernul din Indonezia. 

 

Comoara de pe Rarau

De la Wikisource

Salt la: Navigare, cautare

Comoara de pe Rarau
de Nicolae Gane


Intovarasit de-un calauz din Dorna, tanarul Costin se urca pe muntele Rarau, care este unul din cele mai inalte piscuri ale Carpatilor. Deasupra Raraului stau cladite doua stanci gigantice numite Pietrele Doamnei, innegrite de timp, sfasiate de furtuni si care, vazute pintre neguri, cu turnurile lor fantastice, samana a fi un palat zidit in lumina aerului.

Atras de frumuseta acelor stanci, Costin se urca incet si greu in urma calauzului pe o potica stramta unde abia gasea destul loc spre a-si aseza piciorul, avand in dreapta muntele ce se inalta ca un zid deasupra capului sau, si la stanga o prapastie fioroasa, in fundul careia se zarea serpuind Bistrita mica, ca o cordea. Cu cat inainta, cu atat coasta devenea mai rapede si mai obositoare. Cararea se stramta din ce in ce mai mult si pe une locuri disparea cu totul.

Era in luna lui august.

Aerul racoros si parfumat ce se radica din sanul codrilor ii strabatea adanc in piept si ochii sai alergau ratacind din loc in loc, privind cand figurile bizare ale stancilor, cand cursul impletit al Bistritei, cand sesurile intinse si aurite ce se zareau dincolo de munti la marginea orizontului.

Trei oare si jumatate Costin urcase mereu la deal si caldura soarelui incepuse a-i acoperi fruntea de sudoare.

— Domnule, ii zise calauzul desfacandu-si traista cu merinde, te vad cam ostenit; gusta ceva din vinul ista sa mai prinzi la putere, si sa ne grabim pasul, ca nu cumva sa fim siliti sa dormim la Pietrele Doamnei, cu liliecii si stafiile.

— Ce, sunt stafii pe-acolo?

He, ba ce! Acolo nu-i loc curat, cica in toata noaptea se preumbla pe varful Raraului umbra domnitei care a botezat stancile cu numele ei.

— Ai vazut-o vreodata?

— Sa ma fereasca Sfantul!

— Si ce domnita era aceea?

— Da mai stiu eu, domnule! Se povesteste din parinti ca, gonita de turci, ea s-a urcat pe Rarau si a ingropat sub stanci toate odoarele tarii. De aceea se vede uneori acolo in miez de noapte o para de foc galbena iesind din pamant. Cand ai plecat de la camp, n-ai venit aice pe valea paraului Suha?

— Ba da.

— Apoi n-ai trecut prin un satulet care se cheama Tabara? [1]

— Am trecut.

— Ei bine, acolo se spune ca s-a oprit tabara turceasca care gonea pe domnita, si de aceea satul a ramas cu numele de Tabara. Apoi mai in sus, tot pe Suha, n-ai intalnit un alt sat care se numeste Iesle?

— Am intalnit.

— Acolo cica erau ieslele calarimii domnitei care fugea de oastea paganilor. Dar sa mergem, domnule, ca e tarziu si n-am gust sa fac la noapte cunostinta cu stima comorii.

— Stii una, zise Costin surazand, dac-am ramane asta-noapte acolo sus la Pietrele Doamnei, sa vedem si noi para cea galbana si umbra domnitei?

— Ba zau, raspunse calauzul jumatate serios, jumatate in gluma, ti-ar trece prin minte sa faci una ca asta?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Dupa alte doua ore de suis, ei ajunsera pe varful Raraului, unde domnita isi ingropase comorile. In acest timp un fum alb si umed incepu a se ridica din fundul vailor si in curand imbrobodi toti muntii cu un val argintiu, din care rasarea, ca niste verzi insule, numai culmile lor. Costin, care de pe inaltimea muntelui vedea la picioarele sale intinzandu-se acest ocean de aburi, deasupra caruia razele soarelui scanteiau cu mii de colori, nu-si putu stapani mirarea.

— A! cat e de frumos! striga el.

— E frumos, nu-i vorba, zise calauzul, dar nu prea indemanos. Ce dracu! adause el dupa o pauza, uitandu-se cam cu ingrijire la ceri, de cate ori ma urc la afurisitele astea de pietre, trebuie sa mi se intample cate ceva.

— Ce ti s-a mai intamplat?

— Intr-un rand mi-a luat dracul palaria din cap si a aruncat-o in rapa; in alt rand mi-am sclintit un picior, s-acuma o sa ne prinda furtuna.

— Unde vezi furtuna?

— Ian uita-te colo hat departe, spre dealul Magurii.

— Ei bine?

— Nu vezi nourul cel negru cum vine ca un balaur peste noi? Vai de oasele noastre, daca n-om da dos undeva; o sa ne ducem dupa palarie!

Ei se gaseau acuma langa stancile uriase, numite Pietrele Doamnei. S-ar zice ca Raraul, cat e de mare, geme purtand pe spinare povara lor. Mancate de siroaie, brazdate de fulgere, ele se desfac pe unele locuri in adancimi intunecoase, in sanul carora s-aude din cand in cand strecurandu-se picaturile de apa ce izvorasc din umezeala nourilor.

Costin privea cu sfiala la stancile ce-l apasau prin maretia lor si iata ca i se oprira ochii pe-un soi de vizunie, care se deschidea fioroasa la picioarele stancilor si mergea adanc in pamant.

— Ce este aceasta? intreba Costin pe calauz.

— Asta groapa n-are fund; se zice ca merge pana la maruntaiele pamantului. Ea nu de mult s-a ivit, si intr-insa locuieste stafia muntelui. Dar pentru Dumnezeu, domnule, sa nu pierdem vremea! Furtuna ne gramadeste din urma, si, daca nu vrei sa te dai hrana corbilor, haide iute la vale; cunosc un loc unde ne putem adaposti.

In adevar, muntii luase o infatisare posomorata. Valul cel intins de neguri se desfacu in nenumarate palcuri, care, manate de vant, rataceau si se incrucisau in vazduh, intocmai ca niste legiuni ce se pregatesc de lupta. Turmele imprastiate pe plaiuri, simtind apropierea furtunii, alergau sa caute adapost, si talancile lor sunau fioros prin freamatul codrului. Tunetul incepu sa clocoteasca in vai.

— O sa ma jur sa nu mai calc pe aici, murmura calauzul, ia sama unde pui piciorul Tine-te de mine si nu te prea uita in jos Bine-mi spune tata ca nu-i loc curat aice.

Costin, simtind pericolul, isi grabea pasii cat putea spre a ajunge mai curand la locul de scapare. Fulgerele ii sclipeau pe dinaintea ochilor, si nourii, spargandu-se intr-un suvoi de ploaie, umflara intr-o clipa toate paraiele, care in cursul lor turbat luau cu sine pamant si pietre si le rostogoleau la vale.

De la un loc Costin nu mai putu face nici un pas inainte. Cararea era rupta in doua. O rapa infricosata sta deschisa inaintea sa, prin care era cu neputinta sa treaca spre a ajunge la celalalt capat de carare. Atunci el se crezu pierdut. Avand in fata si in stanga rapa, in dreapta zidul, obosit de osteneala, udat pana la oase, el se inclesta cu amandoua manile de-o radacina de brad si se culca la pamant.

— Fii mai verde, domnisorule, nu-i vreme sa tremuram de frica. Duca-se pe pustii ne-a taiat drumul; dar bun e Dumnezeu! De-om trece de aici, suntem scapati.

Si, fara a pierde un minut, calauzul scoase din traista o funie lunga, lega pe Costin de-a curmezisul trupului si luand celalalt capat in mana isi facu semnul crucii si apuca de-a dreptul pe paretele muntelui. Intreprinderea sa era din cele mai indraznete. Deasupra sufla furtuna asa de puternic, incat ducea paserile de-a roata in aer, si ameninta cand de cand sa-l rastoarne in prapastie, dedesupt pamantul nasipos si ud ii luneca sub picioare, si, cu toate aceste, el se urca mereu ajutanduse cand cu piciorul, cand cu bratul de fiecare ruptura unde putea sa se sprijine, de fiecare bolovan, de fiecare creanga, pana ce, in fine, ajunse pe coama stancii. Apoi, rasuflandu-se adanc, el incepu a trage cu funia la sine pe tovarasul sau din vale!

— Ia sama si nu te teme! striga el.

Costin, vazandu-se atunce radicat in sus in mijlocul unei furtuni care urla a moarte in urechile lui, si sprijinit numai in funie deasupra unei adancimi de cateva mii de picioare, pe marginea careia se legana intocmai ca limba unui ornic, simti tot sangele amortindu-i in vine si un val negru i se puse pe ochi.

El pierdu constiinta de sine si nu se trezi din ameteala decat mult timp dupa ce calauzul il radicase si asezase deasupra stancii.

— Pe cat imi aduc aminte, zise calauzul, este aici o pestera unde ne putem ocroti; apoi, uitandu-se in dreapta si in stanga: Ha! strga el cu bucurie, iat-o!

Atunci ei se coborara cu incetul in pestera unde abia era loc pentru amandoi.

— De-acum sezi jos si vino-ti in fire, caci prin mare si grea cumpana am trecut.

— Suntem oare scapati? intreba Costin, uimit de primejdiile prin care trecuse.

— Scapati, buni teferi! Multumeste lui Dumnezeu. Altii au patit-o mai rau decat noi.

— N-ar fi fost oare mai bine sa fi ramas sus la Pietrele Doamnei in vreo crapatura undeva, decat sa ne coboram aice?

— Doamne sfinte! Pesemne d-ta tot nu crezi ca acolo salasluieste Duca-se pe pustii? La Pietrele Doamnei se incrucisaza vanturile din toate partile, si ai fi zburat ca o frunza in vazduh, sau ai fi ramas turtit sub vreun bolovan cat casa, sau te-ai fi prabusit in fundul pamantului, dupa cum s-a intamplat lui Simion flacaul, Dumnezeu sa-l ierte, caci la vremi grele ca de-alde-aceste tivda Raraului se clatina ca varful unui copac.

— Ce fel s-a prabusit Simion?

— Apoi nu ma mai intreba, ca-mi plange si acum inima in mine si doar cat l-am sfatuit sa nu se potriveasca unui cap de muiere! Numai da! Cand se leaga pacatul de om, trebuie sa-l traga! Asa-i pardalnica asta de dragoste!

— Vra sa zica era si o femeie la mijloc?

— Ba bine ca nu! Sa stii de la mine ca oriunde s-ar intampla vro nenorocire, trebuie sa fie amestecata o codita de femeie acolo. Aceasta vorba facu pe Costin sa surada. El isi uitase spaimele de cand se afla ascuns sub stanca, cand, deodata, o detunatura infricosata se auzi deasupra capului sau.

— Ce este? striga Costin, sarind drept in picioare.

— Nimica! o faramatura de stanca se duce de-a roata in vale. Uciga-l crucea le arunca cu prastia de sus, dar, ce risipeste ziua, el pune noaptea la loc. De aceea Pietrele Doamnei stau totdeauna intregi. Fii insa linistit; aicea n-avem grija, afara numai daca s-ar risipi muntele intreg, lucru de care ne-a feri Dumnezeu. Vorbeam adineoarea de Simion. Ce bunatate de flacau mai era! Nici c-a fost un al doilea pe meleagurile noastre.

El era fecior de mijlocas si cam sarac, dar voinic ca un pui de zmeu, si mandru, de farmaca toate fetele din sat. El insa isi cauta de saracia lui si nu se uita nici la una dintr-insele; si, mari, ca traia bine si linistit! Iata ca, intr-una din zile sosi la biserica din sat un popa de la un targ din vale, care avea o fata nalta si subtire ca o trestie si cu niste ochi adormitori de sarpoaica. O chema Catrina. Fudula ca toate targovetele, ea nu visa decat fuste si rochii, cordele si capele, lucruri ce nu erau de obrazul ei, si nici ca se punea alaturea cu vro fata de-a noastre.

Sa te fereasca Dumnezeu de fetele de popa! Ceva, ceva de-or fi sprincenate, nu le mai ajungi cu prajina la nas. De soi taranesc si cu gargauni de cucoana in cap, ele sunt cum e mai rau, nici tarance, nici cucoane.

Simion, de cum o zari, ii cazu curmezis pe inima, si mult amar incepu sa ofteze. Iar fatarnica de fata nici il primea, nici il raspingea, ci il tinea mereu in ingaimeala, si, ca sa-l nauceasca mai tare, uneori ii zambea cu noima, privindu-l pe sub geana, alteori se facea ca nici il vede, incat bietul flacau cadea tot mai tare in boala dragostei si se usca cum se usuca frunza de vantul toamnei. Ziua el nu mai muncea, noaptea nu mai dormea, si lucru mare! El care se lupta in padure bratis cu ursul, dinaintea ei nu indraznea sa zica un cuvant; decat, unde o intalnea, se uita lung in ochii ei vicleni, si ea, sarpoaica, radea in inima.

Daca vreun batran din sat ii zicea prieteneste:Mai baiete, ie-ti de sama, nu te lasa calcat de-un picior de muiere, el il privea dusmaneste si-i raspundea rastit, crezand ca-l sfatuieste de rau. Iar celelalte fete suspinau si ziceau:Pacat de el!

Din Caslegi si pana in Pasti el se munci mereu cu patima fara sa-si marturiseasca pe fata dorul ce-l ardea, cand atunci Catrina i se arata mai mult decat totdeauna dulce ca fagurul de miere. Ea se dete in scranciob cu dansul, la joc se puse langa dansul tot strangandu-l de mana si spuindu-i vorbe prefacute ce-l umpleau cand de frica, cand de nadejde, astfel incat Simion, neintelegandu-i mrejele si socotind c-a venit vremea sa-si verse focul inimii, o ceru de sotie intr-un noroc. Inima intr-insul se batea ca vai de el.

Hei, Simioane! ii raspunse Catrina. Ai tu destui bani, sa-mi pui pe cap stergar de matasa si in gat salba de aur?

Ba nu!

Apoi, draga, cauta-ti femeie de sama ta. Nu m-a invatat tata carte sa ma invalesc in catrinta si sa dorm pe asternut de maracini.

— Halal! striga Costin. Imi place asta mandrie la o fata de popa.

Diavolie femeiasca, domnule! Pe urma s-a stiut ce-a fost pricina. Adica ea era logodita de mai nainte c-un arendas bogat din vale si nici gandea sa ieie pe Simion de barbat.

— A! inteleg. Ea voia sa aiba pe unul pentru arenda mosiei si pe celalalt pentru trecere de vreme, cum s-ar zice.

— O fi si asta, ca mari sirete mai sunt femeile. Unde pui d-ta mandria Catrinei, cand vedea ea ca Simion numai la dansa se uita. Ea voia sa fie cea dintai in sat, si pentru asta putin ii pasa ei ca el, nemernicul, isi va sparge capul. Un om ca dansul nu insemna nimic, cand era vorba sa umileasca pe celelalte fete. Simion insa nu se pricepea la asa lucruri. El tinea a lui una si buna. O iubea si voia sa o aiba de sotie. Auzind raspunsul ei, el ramase ametit, ca si cum l-ar fi lovit cineva cu o sacure in cap. De unde era el sa adune atatia bani? Sa munceasca, ii trebuia viata intreaga; sa hoteasca, nu-l lasa cugetul, ca era fecior de tata cinstit. Un intuneric i se facu dinaintea ochilor.

Se vorbea din batrani ca la Pietrele Doamnei sunt comori ingropate de domnita care se razboise cu turcii, si el, stiind aceasta, isi puse in gand sa le sape. Vezi, domnule, unde te duce pustia asta de dragoste! Fereste-te cat vei putea de dansa, caci ea musca in inima omului cu dinti de cane turbat! He, multe am vazut eu in viata mea pana cand am caruntit!

Asa, intr-o buna dimineata, Simion, care nu mai stia ce face, isi lua harletul in spate si se urca pe Rarau. Pacatul il pastea din urma. Nu stia sarmanul c-o sa-i ramaie casa vaduva si neamurile cernite, ca boii lui au sa uite a trage-n plug, ca ogorul are sa i se paragineasca, si ca pe urma lui va plange tot satul, afara de Catrina. Imi aduc aminte ca in acea zi canele lui urla mult a pustiu.

Aice calauzul se opri, si o lacrama i se furisa pe sub geana.

— Sa nu razi, domnule, ca eu, om batran, nu-mi pot stapani plansul, dar vezi d-ta, cand se prapadeste pentru niste minciuni femeiesti o floare de flacau ca dansul, ma doare, zau, in suflet. El a sapat tocmai in locul unde ai vazut groapa cea fara fund, si, pre cat se intelege, i s-a prabusit deodata pamantul sub picioare si l-a inghitit. Trei zile dupa aceea, un cioban a gasit cojocul lui si-a dat peste afurisita de groapa, care nu mai fusese pana atunci. Ce s-a mai fi petrecut sus? Dumnezeu stie; decat parintii nostri povestesc ca oricine s-a suit la Pietrele Doamnei, cu gand sa sape comorile, inapoi nu s-a mai intors. Trei limbi de foc, se zice, ca se ivesc din pamant indata ce incepi a sapa, s-apoi s-arata stima comorii. Atunci urlete si vaiete s-aud in vazduh, si, de-i ziua, soarele se intuneca, si, de-i noapte, stelele s-ascund si furtunile pornesc din catespatru colturi ale ceriului, s-apoi in praf si pulbere se prefac oasele nenorocitului ce-a cutezat sa atinga odoarele domnesti.

Astfel, domnule, s-a prapadit Simion.

— Dar Catrina ce s-a facut? intreba Costin.

— Catrina a murit fata mare, caci arendasul a parasit-o, auzind de moartea lui Simion, iar alt nebun nu s-a gasit care sa alerge dupa comori pentru dansa.

Furtuna incetase. Nu se mai auzea decat foarte slab voacea tunetului care gemea in loc departat. Soarele reaparu vesel dintre nori, si aburi calzi se ridicau din pamant pe urma torentelor; ambii calatori parasira pestera, si dupa doua oare de coboras ajunsera in vale, unde se odihnira de ostenelile zilei. Costin insa avu in acea noapte un somn nelinistit, caci revazu prin vis toate prapastiile prin care trecuse ziua si toate stafiile despre care ii povestise calauzul. Ceea ce-i ramase mai putin in minte fura sfaturile ce-i daduse batranul sau tovaras de a se feri de amor. Astfel de sfaturi au totdeauna soarta de a ramane neascultate.

(Convorbiri literare, anul II, nr. 6, 15 mai 1868.)


[1] Tabara si Ieslele sunt doua sate in drumul ce merge de la Malini spre Dorna(n. a. ).

Adus de la 'http://ro.wikisource.org/wiki/Comoara_de_pe_Rar%C4%83u'

Categorie: Nicolae Gane

In Romania exista un neam care se imbraca si acum ca pe vremea dacilor. Li se zice hutani sau hutuli si traiesc in muntii din nordul Bucovinei. Isi cladesc casele in paduri, departe de satele romanilor, dar si la mare departare unii de altii. Limba hutana se apropie de ucrainiana, dar un ucrainian pricepe din hutana tot atat cat un roman. Nu si-au scris niciodata istoria, asa ca unii savanti zic ca s-ar trage dintr-un trib scit, altii ca ar fi o ramura a gotilor, ca ar fi cumani, slavi sau urmasi ai dacilor liberi. Din toate variantele, hutanii din Bucovina o prefera pe cea din urma. Oricum, nimeni nu a reusit sa dezlege misterul neamului hutanilor. Dar misterul neamului lor este nimic fata de ce spun hutanii ca li se intampla si acum.

Tinutul comorilor

Cliquez ici.Click here

Se pare ca mai sunt vreo 20.000 de hutani in satele din nord, dar la recensamant majoritatea s-au declarat romani. Padurile care ascundeau casele hutanilor s-au rarit, iar oamenii aproape ca si-au pierdut identitatea. Din traditii, vii au ramas numai legendele. Cele care infirbanta cel mai tare mintile romanilor vorbesc despre comori ingropate - ori ale vechilor daci, despre care hutanii le stiu locul, ori chiar ale hutanilor. Oficial, hutanii cresteau animale sau lucrau in padure. Dar nu din indeletnicirile astea strangeau comori, ci din vanatoare de animale cu blana scumpa – rasi, jderi, dihorii – sau din furat. Nu exista hutan care sa nu aiba o arma in casa, desi nici in somn n-ar fi vorbit vreunul despre asta. Se povesteste insa ca hutanii dadeau iama prin casele bogatasilor, niciodata in cele din apropierea gospodariilor lor. Apoi isi puneau la adapost comorile, ingropandu-le in paduri, si, uneori, „proprietarul” murea inaintea sa apuce sa spuna cuiva locul exact.

De pilda, se spune ca o astfel de comoara ar fi ascunsa undeva pe langa satul Dragosa, pe o culme numita Hrosi, care in limba hutula inseamna bani. Desi n-ai crede ca astazi mai ia cineva in serios astfel de legende, jur imprejurul locului sunt numai gropi. Localnicii, atat hutani cat si romani, jura ca in unele nopti deasupra culmii joaca focuri si multi dintre cei dusi sa sape pe acolo povestesc ca au fost aruncati la pamant, din senin, cand au vrut sa se apuce de lucru. Oricum, cei care au indraznit sa sape sunt numai romani. Hutanii au legea lor in privinta comorilor. Ei cred ca sunt comori binecuvantate si comori blestemate. Cele binecuvantate se gasesc usor si aduc bucurie si belsug, dar de cele blestemate nu trebuie sa te atingi. Nimeni, nici un preot, nici un descantec, nu te poate feri de necaz daca ai poftit la ele.

Iei „baiatul” – iti vinzi sufletul

Hutanii sunt crestini ortodocsi ca si romanii. Au icoane in case si merg, cel putin duminca, drum lung pana la cea mai apropiata biserica. Tot asa de puternic cred insa si in vraji si descantece. Vrajitorii hutanilor se numesc solomonari, de la intelepciunea regelui Solomon pomenita in Biblie. Solomonarii erau renumiti pentru puterile lor magice si la ei veneau de la mare departare si romani. Erau vrajitori care practicau magia alba si altii care practicau magia neagra, dar limita dintre ei era foarte subtire.

Despre solomonari se spune ca alungau grindina, aduceau si luau norocul, tamaduiau bolile. De la ei puteai sa cumperi un „baiat”, adica un drac, care iti ramanea sluga tot restul vietii cu conditia sa nu-i spui vreodata pe nume. O astfel de sluga iti aducea belsug, dar nu apucai sa te bucuri de el, pentru ca sufletul „stapanului” se golea, si odata cu „baiatul” iti intrau in casa bolile, certurile, pizma. Solomonarii puteau sa descante si armele hutanilor, astfel incat sa ucida fara gres orice salbaticiune. Si aici era insa o lege. Nu aveai voie sa omori decat parte barbateasca si, daca nu aveai nevoie, nu se cuvenea sa iei viata unei salbaticiuni.

Despre „laptele vacii de lemn”

Dar nu numai solomonarii stiau sa faca vraji, ci si hutanii de rand. Una dintre ele era luarea „manei” de la oi sau vaci. Cand te lovea asa ceva, animalele nu mai dadeau lapte si hutanul murea de foame. Mana se lua cu o vaca de lemn ascunsa de ochii vecinilor. Cel care poftea la laptele altora rostea un descantec si obtinea lapte de la vaca de lemn. Un hutan se jura ca a avut o astfel de experienta. Era cioban la o stana si, dintr-o data, in plina vara, oile au ramas fara lapte. Baciul, un hutan batran, s-a dus la biserica, s-a spovedit si a postit cateva vineri la rand, rugandu-se. Apoi, intr-o sambata, s-a dus la un copac uscat de langa stana si a implantat adanc in el un cutit. Pe lama cutitului au inceput sa curga picaturi de lapte si chiar din acea zi oile si-au revenit.

Intalniri cu „Muma Padurii'

Cu toate vrajile cu care se obisnuisera de mici, hutanii stiau insa ca este bine sa te feresti de spiritele padurii. Multi povestesc si acum ca s-au intalnit noaptea, in locuri prin care oamenii trec rar, cu Muma Padurii. La inceput auzi doar cantecul, un cantec care-ti frange inima si iti ramane in creieri. Daca ai cazut sub vraja ei, noapte de noapte iesi din casa si mergi bezmetic in padure sa o intalnesti. Pare o fata nemaipomenit de frumoasa, dar in realitate este o baba urata care-ti seaca puterile. Nu-ti pierzi mintile la primul sunet daca ai o cruciulita la piept si fugi cat te tin puterile de locul din care se aude cantecul. Altminteri, mai tarziu este mai greu, dar poti scapa de vraja daca o ruda sau un prieten iti unge corpul cu apa sfintita si usturoi

Casian, padurarul-scriitor

Toate aceste povesti si multe altele au fost adunate intr-o carte - „Stranii povestiri hutule”, de Casian Balabasciuc, un fost padurar. Desi e hutan doar pe sfert, bunicul din partea tatalui a fost hutan „pur”, Balabasciuc incearca sa adune ce a mai ramas din istoria acestui neam. A cutreierat muntii, fotografiind casele vechi din care cei tineri au plecat spre civilizatie. A adunat toate documentele pe care le-a gasit despre hutani si colaboreaza cu altii care incearca sa reinvie traditiile hutane: cantecele, portul.

Pe langa ca sunt putini si incep sa fie rupti de padurea in care au trait stramosii lor sute de ani, hutanii mai au si o problema politica. Nu reusesc sa fie recunoscuti ca minoritate, atat pentru ca au fost foarte putini care s-au declarat la recensamant ca fiind hutani, cat si pentru ca Uniunea Ucrainienilor, mult mai numeroasa, sustine, la Guvern si la Parlament, ca hutanii sunt de fapt ucrainieni. Le-au intocmit si o bibliografie si le aduc copiilor carti din Ucraina „ca sa invete de unde au plecat stramosii lor”. Mai mult, de curand, la intrarea in unele sate in care traiesc hutani au aparut placute cu numele localitatii in limba ucrainiana. „Puteau sa puna si placute in ebraica, asta nu este un motiv de suparare. Nici cartile pe care le impart, nici promisiunile pe care le fac familiilor de hutani nu sunt motiv de suparare. Dar am vrea sa nu ne mai impinga asa de la spate si sa nu ne mai bata capul zicandu-ne «voi, hutanii, trebuie sa mergeti cu ucrainienii». Unde sa mergem?”, ofteaza Balabasciuc.

 

caterina.nicolae@gandul.info

Lista atasamente

Comorile romanilor

Poarta spre lumea de dincolo

Timp de sute de ani, zona Valcei a fost nu doar un loc de refugiu din calea navalitorilor ci si un loc de depozitare a comorilor acestui neam, ci si un loc de pastrare a valorilor spirituale, de renastere a credintei. In felul acesta pot fi justificate si multele biserici si schituri care se gasesc la tot pasul, presarate pe micii munti care se gasesc in zona.

La mai bine de 20 de km de Iezer, in sus, pe drumul care duce de la Cheia catre Muntele Buila, exista un loc care pare desprins din legendele celor vechi. Departe de orice asezare omeneasca, intr-un loc in care vintul suiera si da glas celor mai cumplite lighioane ale vazduhului, exista un loc de rugaciune si de inchinaciune: este schitul despre care se spune c-ar fi intemeiat de Pahomie, cu sute de ani in urma.

Drumul care duce acolo se sfarseste brusc, in fata unei stinci, lasind impresia ca o forta fantastica ar fi pus stinca in fata celui care ar vrea sa treaca mai departe, ca si cand, dincolo de acel hotar natural s-ar gasi tarimul celalalt. De sus se scurg apele a doua mici cascade. “Aici, pe vremuri, era un templu prin care se putea patrunde in imparatia de dincolo. Dar toti cei care voiau sa treaca hotarul acesta, trebuiau sa se spele in apele care cad de pe stinca si sa paseasca pe poarta doar dezbracati, ca sa arate paznicilor ca nu au ginduri ascunse. Dar si asa multi isi lasau oasele pe acolo, pentru ca paznicii portii puteau citi in cugetul omului si vedeau daca e om ascuns sau om bun”, ne spune doamna Irina Petcu, speolog.

Legenda care a ajuns pana la noi spune ca vechiul schit ar fi fost intemeiat de Pahomie Monahul si de Sava Haiducul si ca Pahomie, in realitate, ar fi fost marele ban Barbu Craiovescu, disparut brusc din istorie, in urma unor neintelegeri cu domnitorul Mihnea cel Rau. Cei mai multi pun divergentele pe seama luptelor politice din acea vreme, dar realitatea se pare ca depasea puterea de intelegere a unora. Marele Ban Barbu facea parte dintr-una din familiile vechi, ale sarabilor (deveniti Basarabi, n. a.), pazitori ai comorilor din vechime.

Cum Mihnea voia sa puna mina pe tezaur, Barbu a preferat sa se retraga in munti si sa protejeze secretul comorii. Doamna Petcu ne spune in continuare: “Nimeni nu vorbeste despre vechiul templu care ar fi fost cladit la intrarea in stinca, toata lumea fiind convinsa ca Pahomie, adica Barbu si unul din capitanii saI, Sava, devenit, in legenda, haiduc, ar fi intemeiat schitul cel vechi. Eu am gasit un text vechi in care se spunea ca Pahomie, cand a venit pe aceste meleaguri, ar fi ucis un balaur imens, care nu lasa pe nimeni sa se apropie.

Ori e stiut ca balaurul sau dragonul sau cum vreti sa-I spuneti, era un animal sacru pentru vechii daci care pusesera coada sa pe steag. Spunea textul cel vechi ca balaurul traia intr-o pestera si ca cei care intrau nu mai ieseau vreodata. Nimeni nu-l vazuse ci toti vedeau doar un abur verde si urit mirositor care iesea din cand in cand din launtrul muntelui. Pahomie ar fi intrat in pestera si ar fi stat, cu rugaciuni, timp de trei zile si trei nopti iar cand ar fi iesit ar fi pus prima scandura a schitului”.

Aurul zeilor

Tot de la dumneaei aflam ca nu trece nici un an fara ca vinatorii de comori care se avinta pana acolo sa nu gaseasca ceva: ori cateva monede de aur ori obiecte din argint sau aur ori chiar cate un vas plin cu monede.

“Asta nu face decit sa-mi intareasca ipoteza cum ca in zona ar fi fost un templu mult mai vechi iar ceea ce gasesc acum vinatorii de comori sunt, de fapt, ofrande aduse zeitatilor in urma cu 2-3.000 de ani. SI e clar ca, undeva, in galeriile sapate adinc, se gaseste si marea comoara rivnita de toti”.

Chiar daca stiu de existenta comorii, valcenii se tem sa o caute. Ei sunt convinsi ca aceasta ar fi blestemata, pentru ca altfel ar fi gasit-o cineva pana acum. Domnul Ilarie Popa, profesor de istorie, ne spune ipoteza dumnealui.

“Schitul cel vechi nu se gasea acolo unde este acuma constructia, ci la vreo doi kilometri mai departe. Este o zona inconjurata de padure, unde sunt trei izvoare care se scurg in adincul muntelui, nimeni nu stie unde. Eu am studiat mult arhivele locale si am descoperit ca acolo, pe vremuri ar fi fost o pestera care s-a surpat ulterior si nu se mai vede nimic. Am fost si cu aparatele si am vazut urma unei galerii la o adincime de vreo 24 de metri, care se largeste brusc in dreptul unei poienite, dar cine sa sape atitia metri de stinca? Iar cu explozibil nici nu se pune problema, ca nu e voie”. Tot dumnealui ne spune ca cea mai mare descoperire facuta in zona s-ar fi petrecut in 1988, cand un padurar a dezgropat un vas cu cateva zeci de monede de aur din secolul I i. H., alaturi de un coif de aur purtat de capeteniile dace.

“Asta arata cit de vechi era templul si cate bogatii mai trebuie sa existe in zona.Pentru ca aceste ofrande erau ingropate acolo unde spuneau sacerdotii ca le indicasera zeii si niciodata nu se gaseau doua in acelasi loc”, continua domnul Popa. Dumnealui are o teorie proprie, anume ca templele vechi, din zona de munte, erau asezate pe filoane de aur.

“Prin aur se putea comunica cel mai usor cu zeii, asa ca sacerdotii construiau templul, de regula, ori in apropierea unui riu unde se gasea aur, ori in apropierea unei pesteri unde se gasea vreun filon de aur. Stramosii nostri credeau ca filoanele de aur isi au radacinile in lumea zeilor si de aceea aduceau ofrande din aur acestora. Era felul lor de a multumi zeilor pentru darurile primite. Iar darurile primite trebuiau sa se intoarca la zei, prin intermediul ofrandelor. Era o lege nescrisa, un echilibru universal, un circuit al aurului de la zei catre oameni, apoi din nou catre zei, pentru ca acestia sa-l dea, mai departe, si altor oameni care aveau nevoie de el. In felul acesta era cercetata si credinta celui care primea aur: daca el intorcea o parte din aur catre zei, atunci era protejat mai departe el si familia lui. Daca pastra aurul doar pentru sine, el si familia sa erau distrusi pentru ca distrugeau echilibrul impus de zei”.

“Ne paste moartea pe toti”

Locuitorii comunei doljene Terpezita stiu din mosi stramosi ca o padure de la ei ascunde secretul unei comori fabuloase. Oamenii spun ca acolo s-ar afla, inca, tezaurul de pe vremea lui Vlad }epes. Inainte de a lua drumul muntilor pentru a ajunge in Ardeal, Vlad a trimis citiva credinciosi sa duca tezaurul la Manastirea Tismanei, de unde urma sa-l ia la intoarcere. Dar, prin tradarea unui boier, Radu cel Frumos, fratele lui Vlad si domnitor al }arii Romanesti, a aflat incotro se indrepta tezaurul.

O data cu Radu au aflat si turcii si atunci, o ceata de achingii au luat drumul Doljului pentru a pune mina pe comoara. Carele cu bogatii nu au mai ajuns la Tismana ci au fost ingropate de credinciosii lui Voda. Prinsi de turci si torturati, acestia au preferat sa moara decit sa tradeze increderea voievodului lor. Turcii i-au ucis si drept represalii au ucis tot satul din apropiere, fiind convinsi ca satenii stiau ceva. Apoi, timpurile fiind tulburi, achingii au trecut iarasi Dunarea, fara nici un fel de tezaur.

De atunci, multi voievozi au incercat sa dea de urma comorii, dar fara sa reuseasca vreunul. Se spunea numai ca, la un moment dat, familia Craiovestilor ar fi reusit sa puna mina pe aur, acest lucru explicand ascensiunea rapida a acestei familii cit si faptul ca, la un moment dat, au existat chiar domnitori din rindul sau. 

Dar desi stiu ca in preajma lor se gaseste o comoara, satenii din Terpezita prefera sa nu o caute, convinsi ca o comoara se lasa singura gasita de catre cel caruia ii este menit sa o gaseasca, iar pe ceilalti ii distruge. Domnul R.D., inginer agronom, in varsta de 63 de ani, isi aminteste cum, la vremea cand fusese repartizat la CAP-ul din zona, unul dintre lucratori ar fi descoperit cateva ulcele pline cu monede de aur.

“Ara cu tractorul si deodata s-a opintit plugul in ceva atit de tare, ca aproape a darimat tractorul. Cand s-a dat jos sa vada de la ce I s-a tras, numai ce vede sub brazda o bucata de zid. A luat omul o cazma si un tirnacop ca sa scoata piatra din ogor si atunci a descoperit ulcelele cu aur. Le-a dat autoritatilor si in saptaminile urmatoare au venit de la Bucuresti si au sapat totul. Nimeni nu avea voie sa patrunda acolo, ca era paza de la Militie. Au sapat o groapa imensa, de citiva metri adincime si lunga de vreo 40 de metri si se vedeau, de departe, niste ziduri ingropate – ce fel de ziduri or fi fost, nu pot sa stiu. Oamenii vorbeau ca s-au mai gasit niste ulcioare cu bani, dar eu nu le-am vazut. Apoi cei de la Bucuresti au acoperit totul si au plecat”.

Localnicii ar vrea sa se vada cu aurul, dar in acelasi timp se tem ca acesta le-ar aduce nenorociri.

“Daca duhurile necurate care pazesc comoara se supara, ei se pot razbuna pe intreg satulsi-l pot rade de pe suprafata pamintului. Nu-i lucru de saga. Daca vreunul ar dezgropa comoara si ar strica rostul duhurilor, apaI atuncea ne paste moartea pe toti”, ne spune o batrana, tanti Rada, despre al carui fost sot oamenii spun ca ar fi murit inecat dupa ce gasise vreo 50 de piese de aur.

“L-am gasit, maica, cu capul intr-o baltoaca din obor, adinca de un lat de palma numai. N-a fost lucru curat”.

Batrana a ingropat restul monedelor in padure, fara sa spuna cuiva unde anume”.

Craniile din adancurile pesterii Izverna

Desi nu este la fel de cunoscuta ca alte locatii asemanatoare, Pestera Izverna, din Muntii Mehedinti este strabatuta nu doar de turisti cit mai ales de cautatorii de comori. Pentru ca acolo, in adincurile sale, se spune ca ar fi ingropat tezaurul Serbiei, din vremea in care cei doi printi mostenitori, Milan Obrenovici si Mihail, se certau pentru tron in a doua jumatate a secolului XIX. Cum Mihail pusese mana pe tron, Milan incerca sa ajunga cu tezaurul national in Polonia, unde ar fi traI in exil pana la un moment propice. In ultima clipa, printul s-a decis sa ingroape comoara pe teritoriul Romaniei. Asa se face ca cele 80 de care cu poveri au fost ingropate in Pestera Izverna.

Aproape trei ani de zile mai multi zidari au pregatit un lacas special in pestera, astfel incit nimeni sa nu poata ajunge la comoara in afara de cel care stia secretul. Unii dintre localnici mai tin minte povestile batranilor lor despre locul in care ar fi fost ingropata comoara. Gura pesterii fusese zidita ca sa nu poata trece prin ea mai mult de un car cu boi. Apoi intrai in galeria principala, lata de vreo 6 metri si inalta de vreo 10. Acolo se putea vedea izvorul care trecea pe sub peretele din vest.

Din galeria principala, soldatii din garda sapasera un loc in jos iar mesterii zidisera patru incaperi, ultimele doua mai largi iar cele doua din apropierea galeriei principale mai inguste. In ultima incapere a fost ingropata cea mai mare parte din comoara, inclusiv insemnele voievodale ale printului mostenitor. In cea de a treia, s-a pus multa piatra si mult pamint. In a doua incapere zidita s-au lasat doua care cu poveri, pentru eventualii hoti, sa-I convinga ca aceea e toata comoara. Iar in prima incapere, au fost ingropate trupurile martorilor, a tuturor celor care cunosteau secretul comorii si peste ei s-a aruncat piatra si pamint.

Iar izvorul care se vede si acum in galeria principala a fost indreptat spre cele patru incaperi iar acestea au fost inundate. Pestera este, intr-adevar, plina de lacuri in care turistii se scufunda fie de placere fie in cautarea comorilor. “Multi turisti ies din apa cu cate un craniu in mina sau cu cate un os de om. SI uneori mai ies si cu cate o podoaba de aur, semn ca undeva, prin apropiere, ar fi si comoara”, ne spune domnul Ionita Vasile, proprietarul unei pensiuni agroturistice din zona. Tot de la dumnealui aflam ca, inainte de al doilea razboi mondial, un individ ar fi descoperit un car intreg cu aur si ar fi plecat de acolo bogat. “Sigur a gasit momeala, dar se vede ca ori nu a putut s-o ia pe toata ori a vrut sa se mai intoarca o data dar nu s-a mai intamplat, fiind ucis de un necunoscut. Apa izvorului a sapat in piatra si a mai scos la iveala cate o moneda sau chiar un pocal de aur, pe care l-a descoperit un neamt acum citiva ani”.

Apele ucigase care pazesc comoara

Si totusi, nu toti turistii se intorc teferi din drumurile lor subacvatice. Pentru ca pestera ascunde niste capcane nevazute. Se formeaza curenti puternici de apa. Pur si simplu, se rupe cate o bucata de stinca, iar apa patrunde cu repeziciune pe acolo, formind un curent extrem de puternic care tiraste cu el totul. Ultima data au murit aici doi turisti unguri in vara acestui an. Erau trei exploratori subacvatici si se intorceau, pur si simplu, catre iesire, prin acelasi loc pe unde trecusera cu o jumatate de ora mai devreme. Cel care a supravietuit povesteste cum, la un moment dat, a simtit ceva care il tragea in lateral. A mai apucat doar sa vada cum tovarasii saI dispareau intr-o galerie subacvatica si cum, in urma lor, galeria era astupata de o stinca imensa. Nu au mai putut scoate trupurile din pestera, iar al treilea turist a ramas socat de ceea ce vazuse. Domnul Ionita spune ca astea sunt capcane puse de mesterii care au ascuns comoara.

“Cand galeria comorii se goleste de apa, stincile se dat la o parte si o umplu la loc. In felul acesta au disparut multi turisti in pestera noastra”.

Tot de la dumnealui aflam ca o femeie din sat, acum in varsta de 47 de ani, ar fi vazut cu ochii ei comoara si din cauza asta ar fi paralizat complet. Totul s-a petrecut prin 1970, cand femeia avea doar 10 ani si intrase in pestera cu mai multi copii, sa se scufunde in lacuri. La un moment dat, fata nu a mai iesit la suprafata si ceilalti copii s-au scufundat dupa ea. Au gasit doar un inel care-i scapase de pe deget. SI toata lumea o dadea moarta pe micuta. La doua zile dupa eveniment, fata a aparut, tirindu-se, in gura pesterii. Din pacate, nu mai putea merge, dar vorbea destul de coerent. Spunea ca o luase curentul si o dusese prin cateva galerii subacvatice.

Din cauza lipsei de aer a lesinat. Cand si-a revenit si a deschis ochii, a vazut comoara. Apoi, in cateva ore, apa a umplut galeria cu apa si fata a incercat sa gaseasca cu disperare un loc de iesire. Tot curentul a scos-o de acolo. “Oamenii spun ca nu mai poate merge din cauza blestemului comorii, dar eu sunt sigur ca s-a lovit la spate de un zid din pestera. Cat despre comoara, eu nu cred ca a vazut-o. Cum sa vezi ceva in intunericimea aia de pestera?! Afara numai daca aurul sau altceva nu sclipea si facea lumina”, incheie domnul Ionita.

Intreg teritoriul Romaniei este strabatut de locuri in care, de secole, oamenii au ingropat comori. Uneori le-au ingropat din cauza invaziilor, pentru a le proteja, alteori le-au ingropat din cauze necunoscute de noi. Din pacate, orice tezaur scos la iveala in aceste zile este distrus de cautatorii de comori: fie ia calea strainatatii fie piesele sunt topite pentru a fi vindute ca aur si pierzindu-se, in felul acesta, adevarate dovezi istorice. Si totusi, autoritatile nu iau nici o masura. Ca si cum cineva, in spatele lor, ar avea tot interesul ca istoria adevarata a romanilor sa se piarda.

Eliszar 

Paisprezece care ticsite de podoabe din aur si argint. O asemenea avere poate inflacara mintea oricui. Averea despre care vorbim ar apartine miscarii revolutionare Eteria, dupa unele istorisiri, ori ar fi ultimul tribut al Moldovei trimis la Inalta Poarta si deturnat de haiduci.

» Singurul lucru cert este ca si in prezent multi sateni din comuna ieseana Victoria viseaza la bijuteriile sclipitoare si sapa galerii in pamantul lutos, cautand tunelul ascuns din vechiul castel al vistiernicului Iordache

http://www.romanialibera.ro/images/print.gifhttp://www.romanialibera.ro/images/spacer.gifhttp://www.romanialibera.ro/images/email.gifhttp://www.romanialibera.ro/images/spacer.gifhttp://www.romanialibera.ro/images/save.gifhttp://www.romanialibera.ro/images/spacer.gifhttp://www.romanialibera.ro/images/trimite_ym.gif

Rosetti-Roznovanu.

Povestea tezaurului ingropat de sustinatorii Revolutiei de la 1821 nu este cuprinsa in nici un tratat de istorie, dar batalia care a avut loc pe sesurile Prutului intre armata Eteriei si turci, terminata intr-o baie de sange, este prezenta in toate hrisoavele vremii. Legenda tezaurului din cele 14 care cu aur si argint spune ca aceasta comoara apartinea 'batalionului sacru' al eteristilor, condus de Iordache Olimpiatul, care se retragea spre Rusia din fata armatei turce. Grupul eteristilor s-a despartit. O parte dintre ei  – circa 25 de persoane –, care detineau si comoara, au fost adapostiti la castelul fortificat al boierilor Roznovanu din comuna Victoria. Aici tinerii eteristi au luptat vitejeste cu armata turca, insa au fost ucisi pana la unu. Despre comoara se spune ca ar fi fost ascunsa in perimetrul fostului Castel Roznovanu, unde a ramas pana astazi. In ciuda eforturilor cautatorilor impatimiti de comori, tezaurul a ramas nedescoperit. In opinia unor specialisti, aurul si argintul nu au fost cautate unde trebuie, ci dincolo de granita naturala a Prutului.

Istoria, desprinsa din carti
La nici doua saptamani dupa moartea lui Tudor Vladimirescu, Alexandru Ipsilanti este zdrobit de turci la Dragasani (7/9 iunie 1821). 'Doar tinerii din «batalionul sacru» au luptat eroic, in timp ce Ipsilanti se retragea spre Rusia, iar ramasitele Eteriei se retrasesera in mare graba in Moldova, sub comanda lui Iordache Olimpiatul, jefuind totul in cale', se povesteste in lucrarea 'Tragedia sau, mai bine zis, jalnica Moldovei intamplare dupa razvratirea grecilor la 1821' cum au ajuns jefuitorii la Iasi. Aici s-au despartit. Iordache si banda lui s-au retras catre munti, iar grosul armatei a trecut sub comanda cneazului Gheorghe Cantacuzino. Alaiul de 26 sau poate mai multi oameni a trecut prin Iasi si a fost adapostit in castelul fortificat al boierilor Roznovanu.

Grupul comandat de Iordache s-a refugiat la Manastirea Secu, unde, dupa un asediu al turcilor, s-a baricadat in clopotnita si s-a sinucis, umpland cladirea cu explozibil si dandu-i foc. Au murit toti. Grupul de la Castelul Roznovanu a luptat eroic in fortareata naturala. Turcii au fost nevoiti sa aduca si artileria, pentru a putea face spartura in zid. Coplesiti de armata turca, eteristii s-au retras, lasand castelul in mainile turcilor. Cativa dintre ei au reusit sa fuga spre Tara de Sus, iar cei mai multi au fugit peste Prut. Armata rusa se afla insa la post si i-a impuscat inca din apa. Intregul ses dintre Vulturi si Prut era presarat cu fugari. S-au aruncat in apa, tinandu-se de cozile cailor, dupa cum spune cronica veche. Numai ca nu se mai pomeneste nimic de carele cu bogatii jefuite.

In cautarea comorii
Unde au disparut comorile adunate de jefuitori? Peste Prut n-au trecut, din cauza ca Rusia se declarase impotriva Eteriei, grupurile de talhari au fugit calari si aveau interesul sa fie cat mai usori. Ei au fost lichidati de poterele turcesti. 'Primul care mi-a vorbit despre misterul de la Victoria a fost colonelul Nicolae Scriban. Pe mine m-a interesat mai mult activitatea sa ca numismat. Era posesorul, pe langa alte piese, al asa-numitului «os al lui Parvan» si al unei raritati care se numea «barilul iranian de la Corsibed». Astfel, am aflat despre «comoara ingropata» din fostul castel al Roznovanilor. Dar unde a fost ingropata? Nimeni nu a aflat pana acum. Nici macar o moneda, cat de nesemnificativa, nu a fost descoperita in zona', povesteste Gheorghe Ungureanu, fostul director al Arhivelor Statului din Iasi.

Toata zona din imprejurimile fostului castel este asemenea unui fagure de albine, plin de gropi sapate de mana omului. 'Multi mineri au venit aici dupa disponibilizarile din Valea Jiului. Au zis ca le-a pus Dumnezeu mana-n cap. Dar comoara parca-i blestemata. I-a inghitit pamantul. Cauta toti un tunel secret care duce spre catacombele castelului, unde se spune ca ar fi ingropata comoara. Babele spun ca, in noptile cu clar de luna, din unele gropi sapate tasnesc flacari vinetii. Eu am 54 de ani, dar nu am vazut asa ceva', a precizat Vasile Ababii, un satean care spune ca nu a cautat niciodata in lut. Unul dintre cei mai varstnici cautatori, Gheorghe Diaconu, isi aminteste ultimele clipe de viata ale castelului de la Victoria.

'Niki Roznovanu a fost cel care a plecat ultimul din cladire, inainte de venirea rusilor. Eu am lucrat la castel si stiu ca au existat foarte multe bijuterii acolo. Dupa ce s-au mai linistit apele, prin 1960, am inceput sa cautam. Sapam lutul ici si colo, ba langa ruinele castelului, ba prin padure, in speranta ca vom gasi ceva-ceva. N-am avut noroc. Poate copchiii astia or sti pe unde sa sape', ne spune Gheorghe Diaconu, aratand catre nepotii sai adolescenti. Batranii sustin ca ar exista si o harta pe un hrisov, informatiile fiind criptate, practic, in harta vechilor hrube in care erau torturati iobagii carcotasi. Aceste hrube erau foarte adanci si amplasate intr-o extremitate a domeniului, la aproximativ 80 de pasi la vest de poarta principala a conacului. In perimetrul inconjurat de zidul fortificat mai era conacul, iar la distanta de 230 de pasi se afla biserica. De la amplasamentele celor doua porti a plecat toata incurcatura care le-a dat de furca tuturor cautatorilor: poarta 5 a fost facuta intre anii 1840-1870 pentru a se scurta drumul catre Sculeni si catre Iasi, 'taindu-se' un nou drum, pe culmea dealului, catre calea principala de acces, care era soseaua spre Iasi.

Drumul vechi, in apropierea caruia s-ar fi aflat comoara, cobora prin Valea Manastirii, fiind foarte sinuos; se pierdea mult timp din cauza ocolisurilor inutile si a terenului mocirlos. Acum, drumul vechi nu mai poate fi identificat in teren decat daca se numara aproximativ 50 de pasi de la intersectia drumului care vine din Valea Manastirii cu cel care porneste din sosea si urca spre fostul conac. Pasii trebuie numarati inspre Stanca Roznovanu. O batrana, care in 1821 era fata in casa, stia cu siguranta ca toate bogatiile au fost bagate in hruba dintre al doilea si al treilea stejar, numarati dinspre poarta. Or, toti cautatorii au sapat dinspre noua poarta, si nu langa cea veche, care intre timp a fost data uitarii. Foarte multi sateni sustin ca tezaurul a infierbantat mintile constructorilor de la soseaua Iasi-Sculeni, al carei santier a fost incheiat in urma cu doar un an.

'Au venit intr-o seara cu doua buldozere si un «castor» si au inceput sa darame la lutaria lui Ianuc. Au sapat toata noaptea, pana dimineata. Nu mai puteai sa intri nici cu caruta. Cred ca, daca zvarcoleam noi pamantul, nu reuseam asta nici in zece ani. Uitati, aici se vad urmele excavatorului. Dimineata au strans utilajele si au plecat catre sosea ca sa nu-i prinda sefii. Au rasturnat totul in cale', povesteste Gheorghe Diaconu.

Sapaturi pe un teren plin cu munitie
Primarul din Victoria este sceptic cu privire la existenta unei comori: 'Sunt oameni aventurieri, domnule. Sapa unde au fost depozite de munitie. Pai, dumneavoastra stiti cata munitie neexplodata ascund dealurile astea? Eu trebuie sa-i gonesc de fiecare data. Au explodat proiectile si i-au facut praf pe cautatorii de comori. Unii au ramas betegi pe viata. Dar ce, recunoaste vreunul? Daca-l intrebi de ce nu are o jumatate de mana sau un picior, iti spune ca s-a surpat malul la lutarie cand facea chirpici pentru casa. Dar el cauta dubloni, ludovici si alte asemenea bazaconii care exista numai in mintea lor fierbinte. Nu este nici o comoara aici', spune Daniel Cretu, primarul comunei Victoria.

Istoricii ieseni exclud din start existenta unei asemenea comori, mai ales ca sesul Prutului a fost teatru de razboi si in primul si in al doilea razboi mondial si, daca ar fi existat, urmele tezaurului ieseau la iveala. 'Eu nu cred in asemenea povesti. stiu ca acolo au murit oameni cautand comoara, ca rusii au bombardat castelul si au ras de pe fata pamantului tot pentru a da de urma tezaurului eteristilor, dar nu s-a gasit nici macar o insemnare din acele vremuri despre o asemenea comoara. Mai mult, nu a fost descoperita vreo harta sau un indiciu cat de mic, mai ales ca locul a fost scormonit, domnule, nu gluma. si acum, daca mergeti acolo, oamenii va vor spune ca au auzit de comoara, dar se eschiveaza, prin diverse indeletniciri, sa mai sape.

De exemplu, intr-un timp, in imediata vecinatate a fostului palat au fost amenajate zeci de lutarii, unde s-a sapat chiar si cu excavatorul. Din punct de vedere istoric, acolo nu este nici o comoara', spune si un istoric iesean, prof. univ. dr. Ioan Caprosu de la Universitatea 'Al.I. Cuza'.

 

» Marirea si decaderea castelului
Castelul Roznovanu de la Victoria a cunoscut stralucirea, dar si o decadere dramatica la navalirea rusilor, catre finalul celui de-al doilea razboi mondial. Acum nu mai exista decat o singura bucata de zid care mai aminteste de frumusetea sa de odinioara si cateva poze alb-negru aratand ce a fost altadata in locul monumentului ridicat pentru cinstirea eroilor romani cazuti pe campurile din lunca Prutului. La inceputul secolului al XIX-lea, vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanu dispunea construirea unui impunator castel. Palatul s-a impus in epoca prin gustul si luxul desavarsite si s-a bucurat de prestigiu nu doar datorita bogatiei pe care o etala, ci si datorita musafirilor de peste hotare care i-au trecut pragul.

Eu am lucrat la castel si stiu ca au existat foarte multe bijuterii acolo. Dupa ce s-au mai linistit apele, prin 1960, am inceput sa cautam.' Gheorghe Diaconu, localnic

http://www.romanialibera.ro/foto/134/133512/thumb_133512_2.jpghttp://www.romanialibera.ro/images/spacer.gifhttp://www.romanialibera.ro/foto/134/133512/thumb_133512_3.jpghttp://www.romanialibera.ro/images/spacer.gif

Peste 500 grame de aur, ingropate in beciul casei

()

Peste 500 grame de aur, ingropate in beciul caseimonede- Comoara descoperita in subsolul casei valoreaza aprox. 300 de milioane lei.

Un constantean a descoperit, duminica, in beciul casei in care locuieste, o adevarata comoara. Imobilul este situat pe strada IG Duca, in apropierea intersectiei cu bulevardul Ferdinand. Barbatul a coborit in ziua respectiva la subsolul casei pentru a face unele reamenajari. In timpul lucrarilor, el a descoperit intr-un recipient ingropat in beci nu mai putin de 79 de monede din aur. Acesta a luat comoara si s-a dus cu ea la Politie. Oamenii legii spun ca monedele cintaresc aprox. 520 gr si provin din tari precum Ungaria, Danemarca, Turcia Anglia si Rusia, cea mai veche dintre ele datind din 1849. Monedele au fost trimise de politisti la Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta. 'Intr-adevar sint facute din aur, dar ele nu prezinta niciun fel de valoare documentara. In lume exista zeci de mii de astfel de monede. In principiu, deoarece nu fac parte din patrimoniul national, dupa finalizarea expertizarii, cele 79 de monede, in valoare de aprox. 300 de milioane de lei, vor fi returnate gasitorului', a declarat directorul Muzeului de Istorie Constanta, Constantin Chera. De teama sa nu intre in vizorul hotilor, norocosul care a facut descoperirea prefera sa isi pastreze anonimatul si a refuzat sa faca alte comentarii. Daca acesta a gasit monedele in beciul casei, altii s-au gindit sa isi incerce norocul in cetatile antice din judet cautind astfel de comori. Politistii din comuna Adamclisi l-au surprins duminica, in jurul orei 14.30, pe Ion Dinescu, de 56 ani, in timp ce, folosindu-se de un detector de metale, cauta monede in interiorul sitului arheologic din localitate. Oamenii legii spun ca acesta era insotit de alti doi barbati care au reusit sa fuga, la fata locului fiind descoperite mai multe gropi sapate de acestia. Politistii spun ca Ion Dinescu este cercetat penal pentru detectii si sapaturi fara autorizatie in situri arheologice.

Masca lui Agamemnon Dandanache in oglinda din baie

Jump to Comments

Henrich Schliemann a fost un tip norocos: a facut avere, a citit cite ceva, a sapat unde a vrut si unde a putut si trecutul a iesit la iveala. Nu e mai putin adevarat ca nu totdeauna era trecutul pe care il credea el, dar asta are mai putina importanta.

Entuziasmul tuturor il insotea. A descoperit Micene, iar la Micene masca lui Agamemnon, toata din aur masiv.

maskeagamemnon-copy.jpg

Nici un arheolog nu a avut atita noroc cit a avut Schliemann, din toti citi au scormonit pamintul dupa comori. El nu s-a multumit doar cu Micene, care ar fi fost suficient sa-l faca definitiv celebru pe orice arheolog, ci a continuat sa-si urmeze visul copilariei: sa gaseasca Troia.

Se spune ca din cauza mortii mamei sale, pe cind Heinrich ava 9 ani, a fost atit de indurerat, incit a citit mai tot timpul, iar cartea vietii sale a fost „Iliada” lui Homer.

A crezut in cartea aia mai mult decit credem unii dintre noi in Biblie. A urmat descrierile lui Homer si a gasit locul vechii Troia tocmai in Turcia, sub colina numita Hissarlik.

A sapat omul nostru cu nadejde pina a ajuns in fundul pamintului si a spus: am dat peste cetatea lui Priam.

In realitate, lipsindu-i cunostinta arheologiei si fiind prea aprins de nerabdare, distrusese straturile adevaratei Troia, care trebuie sa fi fost cu mult mai la suprafata.

hisarlik.jpg

Din fundul gropii, a scos un tezaur din aur, pe care l-a numit „Comoara regelui Priam”, care, fireste ca nu era a batrinelului acela simpatic. Unii au spus ca, disperat fiind ca nu gasea nimic important, a pus in gaura lucruri adunate din alta parte si obiecte din aur pe care le-a comandat la bijutier chiar el, asemanatoare cu acelea pe care le gasise la Micene. Nici acum nu e clar cum a fost toata tarasenia.

Cind au vazut turcii ce bafta are neamtul la gasit comori, i-au interzis sa mai sape in dealul ala, si chiar sa mai sape indiferent unde, in afara curtii din fata casei sale.

Povestea continua si azi, prin dezbaterile savantilor, care s-au impartit in doua tabere si fiecare trage de un capat al funiei, conform jocului tug-of-war, in care cine are muschi, nu da cu curu in tarina.

tug_of_war_2.jpg

Daniel Mitrofan al nostru seamana cu neamtul: are noroc si unde sapa da de documente, „comori” ingropate de zeci de ani, care ies la iveala de sub lopata lui. Nu stiu ce Iliada o fi citit el, ce Homer l-a ajutat, dar s-a dus ca orbetele tinta la colina CNSAS, a gasit una-doua masca regelui Ton, a sapat stratul Caransebes, a trecut de Oradea si Oxford si sapa cu avint numai el stie unde.

Pina acum a descoperit „Comoara Secretarilor Generali si a Presedintilor Uniunii”, adunati intr-un fel de „Fratie a dosarelor”.

Unii spun ca si el stie sa lucreze cu documentul ca si Schliemann cu pamintul, altii spun ca a trecut de Ton si a gasit ce nu trebuia.

dosare_cnsas1.jpg

In timp ce noi tragem prosteste de capetele funiei, unii pro si altii contra, ca la tug-of-war, Consiliul Uniunii se poate turci in orice moment si atunci, la revedere colina draga.

Singura sansa a lui Schliemann Mitrofan Henrich Daniel este sa dovedeasca talent de arheolog, pentru ca ar fi pacat sa treaca peste adevar cum a trecut celalalt peste Troia, iar daca vrea si-i pasa de noi, sa ne spuna si noua care e spilul, adica metoda lui de lucru, pentru ca altfel, o sa trimita ei pe cine stiti voi, si-o sa gaseasca ala, atunci cind s-o uita in oglinda, ce nici nu ginditi.

Cum ce-o sa gaseasca? Masca lui Agamemnon Dandanache, ce altceva!

Comoara Romaniei ramane ingropata la Moscova

de Camelia Muntean Jurnalul National

Vineri, 20 mai 2005, 0:00


Daca ar fi sa vorbim despre relatiile romano-ruse, s-ar putea spune ca intre cele doua tari s-a creat o legatura 'frateasca', desi presa rusa afirma, recent, ca 'Romania nu mai este o tara frateasca'.

Din motive pe care toata lumea si le aminteste, Rusia a jucat rolul fratelui mai mare si, de-a lungul timpului, si-a exercitat puterea in cele mai variate forme, mergand de la atitudinea protectoare a unei natiuni superioare (doar numeric am spune) si pana la furia si aroganta cotropitorului.

Prin prisma acestei ultime 'insusiri' se poate judeca si lipsa de disponibilitate a Moscovei de a aborda o problema ramasa in litigiu, si anume Tezaurul Romaniei.

Imaginea pe care o au in prezent romanii despre Rusia s-a format, in mare parte, in prima jumatate a secolului trecut, cand momente ale istoriei, cum ar fi cele doua razboaie mondiale, Marea Unire, pierderea Basarabiei si a Bucovinei, preluarea puterii de comunisti, au ramas definitiv in memoria poporului roman.

Revolutia bolsevica a aratat Romaniei o dubla ipostaza a Moscovei, aceea de aliat, dar si de dusman. Romanii nu pot uita imaginea trupelor sovietice invadatoare, care nu au tinut cont de morala si reglementari internationale, dar isi amintesc si despre prietenia romano-sovietica, gratie careia vizitau URSS mai mult decat propria tara.

Dupa 1945 a avut loc un proces sustinut al autoritatilor comuniste de a transforma Rusia dintr-un vechi dusman intr-un nou aliat. Ultima data, imaginea Rusiei in Romania s-a schimbat dupa Revolutie, imagine marcata de redescoperirea adevaratei istorii, de caderea blocului comunist, de problemele din Republica Moldova si de dificultatile economice prin care au trecut ambele tari.

LITIGII. De-a lungul timpului au existat si au ramas probleme nerezolvate intre cele doua tari, candva vecine, cum ar fi problema Tezaurului romanesc aflat la Moscova, despre a carui retrocedare ar trebui sa se discute intens. Un alt moment de criza l-a constituit aderarea Romaniei la NATO, care insa a fost depasit gratie eforturilor diplomatice.

Un alt 'punct fierbinte' al relatiilor bilaterale il constituie, in prezent, amplasarea de baze militare americane pe teritoriul tarii noastre, problema discutata intre cele doua parti, dar si in cancelariile occidentale.

TRATATIVE. In 1922, Romania deschidea pentru prima data tratativele de recuperare a Tezaurului. Lucrurile inaintau anevoios. Abia in 1935, o data cu reluarea relatiilor diplomatice, Rusia a restituit o parte din arhive. Iar in 1956, comunistii romani primeau de la tovarasii rusi o alta transa: tablouri, cateva comori antice si ceva documente.

Restul a ramas in Rusia si nu a fost restituit nici astazi, in pofida solicitarilor tenace ale conducatorilor perindati la conducerea Romaniei. Si aceasta pentru ca, in problema Tezaurului, indiferent de regim, culoare politica sau pozitia fata de 'marea prietena de la Rasarit', autoritatile romane au avut aceeasi cerere: 'Vrem Tezaurul inapoi!'.

De la Bratianu la Titulescu, de la maresalul Antonescu la Gheorghiu-Dej si Ceausescu, toti au purtat ample tratative pentru recuperarea aurului. Guvernatorii BNR din 1922 incoace si-au transmis unul altuia dosarul juridic al Tezaurului depozitat la Kremlin, o data cu datoria de onoare de a nu renunta niciodata la revendicari. In prezent insa, lucrurile se misca mai greu, sau aproape deloc.

COMPROMIS POLITIC. La data de 4 iulie 2003, presedintele Romaniei si cel al Federatiei Ruse si-au pus semnatura pe 'Tratatul privind relatiile prietenesti si de cooperare dintre Romania si Federatia Rusa', tratat al carui text a fost ferit de ochii si dezbaterea opiniei publice pana dupa semnarea sa de cei doi sefi de stat.

Ridicarea valului ce acoperea asa-zisul mister nu a relevat nimic spectaculos, de natura sa rastoarne presupunerile anterioare. Toata lumea si-a dat seama ca 'documentul' nu reprezenta un soi de piatra de hotar pentru relatiile romano-ruse. Mai mult, analistii sustin ca, asa cum este el redactat, tratatul este aproape lipsit de sens si esenta.

Faptul ca Rusia isi afirma respectul pentru dreptul Romaniei de a-si alege aliantele politice si militare, poate singura concesie facuta de partea rusa, nu este decat consfintirea unei stari de fapt si a directiei in care societatea romaneasca s-a indreptat dupa decembrie 1989.

PRIETENIE? Nici macar nu se poate spune ca tratatul consfinteste 'prietenia' dintre cele doua tari, pentru ca realitatea concreta nu ofera posibilitatea de a fi astfel calificat.

Si aceasta pentru ca tocmai acele capitole dureroase ale istoriei pe care romanii le resimt ca pe niste rani inca deschise, cum ar fi Tezaurul aflat la Moscova si Pactul Ribbentrop-Molotov, au fost fie expediate intr-o 'declaratie comuna' a ministrilor de Externe anexata la tratat, fie complet ignorate.

'Am ajuns la parerea comuna privind necesitatea de a inchide capitolele dureroase din istoria relatiilor bilaterale.

Condamnand Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, precum si participarea Romaniei la cel de-al II-lea Razboi Mondial de partea Germaniei hitleriste, ambele parti isi exprima hotararea de a depasi mostenirea negativa a trecutului totalitar si de a-si construi relatiile tinand seama de schimbarile profunde care au loc in Romania si Rusia si de experienta pozitiva acumulata in diverse domenii ale

cooperarii interstatale', se arata in document.

VALOARE SIMBOLICA? In continuarea Tratatului de baza se afirma ca problema Tezaurului Romaniei va fi data in studiu unei comisii de istorici, Tezaur despre care presedintele Iliescu a afirmat ca, din punct de vedere material, oricum nu reprezinta o valoare semnificativa, daca o comparam cu deficitul comercial al Romaniei in schimburile economice cu Rusia.

Opinia presedintelui Iliescu privind valoarea materiala si cea simbolica ale Tezaurului ar fi trebuit sa fie adresata in primul rand partii ruse, sub forma unei probleme ridicate in cursul negocierilor, si nu ca pe o explicatie data romanilor. In aceste conditii, Rusia se poate considera absolut multumita de termenii pragmatici in care a fost redactat acest tratat.

Romanii insa isi pot da seama ca liderii lor au semnat un document care nu pune nici un pret, nici macar simbolic, pe durerile si suferintele lor istorice.

'Astazi, Romania si Rusia au intors impreuna o pagina din istoria relatiilor lor multiseculare, exprimand, prin semnarea Tratatului politic de baza, dorinta lor de relansare, dezvoltare si amplificare a relatiilor bilaterale pe multiple planuri.

Prevederile tratatului raspund intereselor, nevoilor si obligatiilor internationale ale ambelor parti si sunt cu adevarat un instrument de baza pentru reconstructia increderii intre tarile si popoarele noastre. Am discutat, din aceasta perspectiva, despre viitorul relatiilor romano-ruse cu presedintele Putin.

De comun acord, am apreciat drept benefic dialogul sustinut din ultima perioada la toate nivelurile politice si economice si am convenit ca el trebuie sa se intensifice. Dorim sa construim un parteneriat privilegiat cu Rusia, plecand de la toate aceste elemente, viziuni si valori comune.

Am hotarat sa lasam trecutul in seama istoricilor, a politologilor si a sociologilor, iar noi sa ne concentram asupra prezentului si viitorului. Normalizarea relatiilor politico-diplomatice va duce la relansarea si amplificarea schimburilor comerciale, a relatiilor economice romano-ruse', declara presedintele Ion Iliescu dupa semnarea tratatului.

'COMITETE SI COMITII'. O data cu semnarea, cu doi ani in urma, a Tratatului bilateral romano-rus, chestiunea Tezaurului ar fi trebuit sa fie reluata intr-o maniera serioasa. Ca anexa la tratat, declaratia comuna a ministrilor de Externe consemna infiintarea unei comisii comune romano-ruse care sa studieze problema Tezaurului.

'Studiul' va oferi insa doar o perspectiva istorica, concluziile sale fiind lipsite de relevanta politica sau juridica. Doar ministerele de Externe ale celor doua tari vor putea lua astfel de decizii, atunci cand comisia isi va fi incheiat lucrarile.

Tot ce se stie este ca aceasta comisie s-a infiintat, ca a muncit greu pentru punerea la punct a unui regulament de functionare si este sustinuta cu fonduri guvernamentale din ambele tari.

Intalnirile care au avut loc pana acum au ramas fara rezultate concrete, iar daca, pana la urma, Rusia va refuza in continuare sa restituie Tezaurul, romanii vor pastra o ostilitate fata de Rusia greu de inlaturat, chiar daca autoritatile din cele doua state se vor lauda in continuare cu un volum de relatii economice imbucurator.

Romanii sunt convinsi ca prin Tezaur au pierdut mai mult decat zeci de tone de aur sau miliardele de dolari cat valoreaza acesta. De altfel, in acest moment se asteapta de la comisia comuna un raspuns esential – daca Tezaurul romanesc exista inca la Moscova sau daca nu cumva a contribuit la bunastarea liderilor bolsevici si a 'poporului sovietic fratesc'.

FARA FINALITATE. In perioada 19-21 octombrie 2004, a avut loc, la Bucuresti, prima sesiune plenara a Comisiei comune romano-ruse pentru studierea problemei Tezaurului romanesc. Cu aceasta ocazie s-au intalnit copresedintii si secretarii comisiei. Copresedintii acesteia, prof. univ. dr.

Ioan Scurtu pentru partea romana si academician Alexandr Oganovici Ciubarian pentru partea rusa, alaturi de cei 18 membri au procedat la 'o analiza detaliata, pentru care este necesara o cercetare aprofundata si colaborarea specialistilor celor doua parti in domeniile relevante', se arata intr-un comunicat dat publicitatii dupa intalnire.

De altfel, fiecare intalnire este urmata de protocoale adoptate la finalul fiecarei sesiuni a comisiei. La prima sesiune au fost abordate probleme generale privind contextul istoric al depozitarii Tezaurului romanesc la Moscova, documentele relevante, ca si aspecte de organizare a activitatii viitoare a comisiei.

OPTIMISM. Dupa aceasta prima intalnire, ministrul de Externe roman de la vremea respectiva, Mircea Geoana, se declara 'optimist cu privire la restituirea Tezaurului romanesc de la Moscova'.

'Suntem increzatori ca acest elan bun va duce in scurt timp la identificarea si, speram noi, restituirea unei parti importante din Tezaurul romanesc aflat inca la Moscova', declara seful diplomatiei romane.

Acelasi optimism era afisat, dupa intalnirea de la Moscova cu omologul sau rus, Mihail Fradkov, si de premierul din vremea respectiva, Adrian Nastase, care aprecia semnarea tratatului, fara a face insa referiri la documentul aditional. 'Putem lucra mai bine pentru relansarea relatiilor noastre, in special in plan economic', afirma Nastase.

UN DECENIU DE NEGOCIERI. Negocierile romano-ruse au durat mai bine de un deceniu, consumandu-se peste 20 de runde, acestea reprezentand un record in materie. Tarile vecine, fosti sateliti, ca si Romania, ai URSS, au incheiat inca din 1992 tratatele politice cu Federatia Rusa. Iliescu si Gorbaciov au incheiat un tratat de prietenie la 5 aprilie 1991, cu doar cateva luni inainte de colapsul URSS.

Tratatul nu a fost ratificat. Din 1993, Romania a incercat sa negocieze cu Federatia Rusa problemele in litigiu, de care nu-i pasase atunci cand a semnat Tratatul cu Uniunea Sovietica. Dupa disparitia URSS, presedintele Iliescu si-a amintit subit si de Tezaurul Romaniei si de Pactul Ribbentrop-Molotov, din august 1939, in urma caruia Stalin a anexat Basarabia.

Nenumaratele runde de negocieri din mandatul presedintelui Emil Constantinescu nu au adus nici un rezultat. Mai pragmatica, Administratia Iliescu a renuntat la mentionarea problemei Tezaurului in textul tratatului si la condamnarea Pactului germano-sovietic de catre partea rusa.

O data cu invitatia adresata Romaniei de a adera la NATO, nici articolul privind securitatea nu mai reprezenta un obstacol. Diplomatia romana n-a obtinut ce isi propusese, fiind nevoita sa incheie tratatul cu Rusia in forma si la data pe care le-au fixat Moscova.

Iar Kremlinul a avut nevoie de acest tratat pentru a inlatura ultimul obstacol politic din calea patrunderii capitalului rusesc in economia romaneasca. Nici actualul presedinte, Traian Basescu, nu a pus in discutie, cel putin pana acum, acest subiect delicat in relatiile romano-ruse.

COMPONENTA COMISIEI. Din partea tarii noastre, Comisia pentru studierea problemei Tezaurului Romaniei depus la Moscova in timpul Primului Razboi Mondial beneficiaza de o participare serioasa. Copresedinte al comisiei este Ioan Scurtu, profesor universitar doctor la Universitatea Bucuresti, director al Institutului 'Nicolae Iorga'.

Din comisie mai fac parte noua membri, directorul Directiei Drept International si Tratate din Ministerul de Externe, ca secretar roman al comisiei, si reprezentanti ai Bancii Nationale, Ministerului de Externe, Muzeului National de Arta, Secretariatului de Stat pentru Culte si profesori si istorici de la Universitatea Bucuresti, Universitatea Ovidius (Constanta), si Universitatea Valahia

(Targoviste), la care se adauga 13 experti (istorici, cercetatori, muzeografi, arhivisti, experti in Drept international public si in Finante publice). Partea rusa a comisiei este condusa de academicianul Alexandr O. Ciubarian si are ca secretar pe istoricul Victor V. Ischenko.

INTALNIRILE DE PANA ACUM. Membrii romani ai comisiei au avut mai multe intalniri, cu scopul de a pregati modul de actiune in dialogul cu componenta rusa a comisiei.

Astfel, in cele patru reuniuni ale componentei romane desfasurate in anul 2004 (27 februarie, 10 martie, 4 iunie si 13 august), au fost discutate aspecte organizatorice, dar si tematica pentru activitatea de cercetare a membrilor comisiei.

Cu ocazia primei intalniri dintre copresedintii si secretarii Comisiei comune romano-ruse, desfasurata in perioada 18-20 mai 2004 la Moscova, s-au discutat componenta comisiei, modalitatea de desfasurare a lucrarilor si programul comisiei. Cu aceasta ocazie s-a semnat Regulamentul de functionare a Comisiei pentru problema Tezaurului romanesc.

Regulamentul prevede studierea de catre comisie a problematicii Tezaurului romanesc cu prioritate in cadrul chestiunilor izvorate din istoria relatiilor bilaterale. In perioada 19-21 octombrie 2004, a avut loc la Bucuresti prima sesiune plenara a Comisiei comune romano-ruse privind problema Tezaurului Romaniei depus la Moscova in timpul Primului Razboi Mondial.

In cadrul acesteia au fost discutate aspecte referitoare la contextul istoric in care a avut loc depozitarea Tezaurului Romaniei si a perioadei imediat urmatoare, anume anii 1916-1918, probleme de Drept international privind Tezaurul Romaniei depus la Moscova, elemente legate de dialogul bilateral si multilateral purtat pe marginea problemei Tezaurului Romaniei, precum si aspecte organizatorice

legate de activitatea viitoare a comisiei. Astfel, in cadrul reuniunii s-a convenit ca analiza acestui subiect sa se faca pe baza de documente, prin cercetari in arhive, muzee si alte institutii din cele doua tari. Procesul de cercetare va fi unul continuu, inclusiv in perioadele dintre sesiunile plenare.
Urmatoarea reuniune a comisiei se va desfasura la Moscova, in luna iunie 2005.

OBIECTIVELE PROPUSE. Infiintarea si activitatea comisiei, concretizata prin adoptarea regulamentului si desfasurarea primei sale sesiuni, reprezinta o confirmare a noii calitati a relatiilor romano-ruse, deschise spre abordarea si solutionarea tuturor subiectelor aflate pe agenda bilaterala.

Ministerul Afacerilor Externe a abordat aceasta problematica si va continua sa o abordeze intr-un spirit deschis, in scopul rezolvarii cat mai rapide a aspectelor delicate din relatia bilaterala.

Comisia este un organism stabilit de comun acord cu partea rusa (prin Declaratia ministrilor Afacerilor Externe semnata la 4 iulie 2003, o data cu Tratatul politic de baza), care isi desfasoara activitatea in baza Regulamentului de functionare a comisiei, ca unic organism oficial bilateral consacrat solutionarii chestiunii Tezaurului.

Prin organizarea primei sesiuni a comisiei, aceasta si-a demonstrat operationalitatea, pe o baza predictibila, obiectivele acesteia si desfasurarea in timp fiind deja convenite (reuniunile comisiei desfasurandu-se in plen o data-de doua ori pe an sau ori de cate ori este nevoie).

DRUMUL FARA INTOARCERE. Au trecut 88 de ani de la noaptea in care o garnitura de tren trecea, in mare secret, Prutul cu destinatia Moscova. 94 tone de aur erau depozitate la Kremlin, conform intelegerii dintre Guvernul roman si cel rus. Sapte luni mai tarziu, alte comori si arhive erau depozitate langa aur, ca urmare a ocuparii Romaniei de trupele germane.

Doar o mica parte a Tezaurului s-a intors acasa. Cele 94 tone de incarcatura pretioasa, reprezentand aurul BNR, precum si bijuteriile Casei regale aveau sa fie depozitate la Kremlin, ca urmare a intelegerii dintre Guvernul roman si cel rus. Averea Romaniei trebuia pusa la adapost in fata nemtilor, care inaintau vertiginos spre Moldova.

In vara anului 1917, un alt transport avea menirea sa ascunda la Moscova comorile Romaniei, in fata situatiei disperate de pe front: tezaure antice din aur, descoperite pe teritoriul Romaniei, unele vechi de peste 3.500 de ani, arhivele Academiei, mii de tablouri de patrimoniu, odoare si obiecte de cult din manastiri.

Numai aurul trimis in primul transport valoreaza in prezent peste 1,2 miliarde de dolari. In Rusia a izbucnit insa, in acelasi an, Revolutia bolsevica, context politic in care nu mai avea cine sa respecte protocoalele incheiate cu Guvernul tarului intr-un imperiu dominat de haos.

Matei Basarab ar putea fi ingropat a doua oara, de data aceasta sub ruine 


Situatie grava in peisajul monahal valcean. O manastire veche de aproape patru secole ar putea fi distrusa in totalitate din cauza dinamitarii muntelui pe care se afla. Manastirea Arnota din comuna valceana Costesti este situata in apropierea unei exploatari de calcar. Practic, intreg muntele Arnota, parte a masivului Buila, este format din calcar, exploatarile incepand in anii 60. Deoarece calcarul se extrage prin dinamitarea muntelui, manastirea, cu o valoare de patrimoniu extrem de mare, a avut de suferit. Exploziile au dus la fisurarea zidurilor si implicit, la distrugerea frescelor si a picturilor interioare si exterioare. La Arnota este inmormantat si ctitorul - marele voievod Matei Basarab. 

Manastirea Arnota

Totul a inceput acum 40 de ani

Miniera Ramnicu Valcea a inceput sa exploateze calcarul din muntele Arnota in urma cu mai bine de 40 de ani. Calcarul extras de aici este folosit de Uzinele Sodice Govora. Exploatarea carierei exercita un impact extrem de mare asupra mediului, care se accentueaza de la o zi la alta, facandu-i pe specialisti sa creada ca efectele vor fi unele devastatoare in viitorul apropiat. Peisajul din zona carierei este unul selenar, ecologizarea intregului munte ridicandu-se la sume fabuloase, pe care comunitatea locala nu le poate suporta. Autoritatile propun o serie de solutii pentru rezolvarea unei situatii extrem de grave. Astfel, conducerii Exploatarii Miniere i s-a propus mutarea carierei in alta parte, precum si incadrarea acesteia intr-o ambianta ecologica. De asemenea, se doreste infiintarea unui parc national, din care sa mai faca parte si Manastirea Bistrita.

Distrugeri


Consecintele dinamitarii haldelor de steril din munte se vad insa cel mai bine in cazul Manastirii Arnota. Zidurile batrane au fost fisurate, frescele vechi de sute de secole au cazut iar picturile de o valoare inestimabila s-au degradat iremediabil. In prezent, manastirea este sustinuta de schele interioare, pentru a nu se prabusi in capul preotilor. Daca nu se intervine in cel mai scurt timp, acest monument cuprins in patrimoniul national s-ar putea prabusi. Ceea ce nu au reusit patru secole, s-ar putea intampla din cauza inconstientei industriasilor.

Istoric

Manastirea Arnota, purtand hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil a fost ctitorita de Matei Basarab in anii 1633 - 1634, pe temelia unei biserici mai vechi. Conform unei legende, Basarab a zidit manastirea in comuna valceana Costesti deoarece, inainte de a fi domn, gasise scapare in aceste locuri, ascunzandu-se in stufarisuri de urmaritorii turci. Pridvorul cu turla i-a fost adaugat de catre Constantin Brancoveanu, la inceputul domniei lui. Tot el ii reconstruieste catapeteasma, o adevarata opera de arta sculpturala, si renoveaza pictura, fara sa o inlocuiasca pe cea originala. Usa bisericii, sculptata in lemn de castan, are o inscriptie in limba slavona: 'Aceste usi le-a facut Constantin Brancoveanu vel-logofat'. Foarte valoros este si portretul lui Matei Basarab, realizat in 1644 de zugravul Stroe din Targoviste. In pronaosul bisericii actuale se afla doua morminte: cel al lui Matei Basarab, si mormantul lui Danciu vel-vornic, tatal lui Matei Basarab, fost ostean al lui Mihai Viteazul. 


Comori sub biserici

Valcea este unul dintre judetele cu un ridicat potential arheologic, de-a lungul anilor descoperindu-se aici dovezi incontestabile ale unei adevarate comori istorice. Dupa Valea Oltului, a venit acum randul zonei de sud a judetului sa fie 'scormonit' de catre arheologii Muzeului Judetean. Numeroase biserici si manastiri sunt amplsate pe adevarate pesteri ale lui Aladin. Mai multi istorici au depus o serie de solicitari pentru a verifica daca sub aceste lacasuri de cult se afla ingropat aurul romanilor. La Ministerul Culturii sunt depuse solicitari in vederea efectuarii de cercetari arheologice asupra terenului din jurul bisericii Sfintii Voievozi din satul Slavitesti, comuna Sirineasa. Aici se doreste construirea unei noi biserici. Arheologii doresc amanarea inceperii constructiei, pana cand nu este verificata intreaga zona. Ei au indicii serioase ca acolo se afla o adevarata comoara. In cazul in care nu se va descoperi nimic, se va putea elibera si certificatul de descarcare de sarcina arheologica. Un alt loc in care se considera ca ar putea exista comori ingropate de stramosii nostri, este zona de protectie din jurul manastirii Dintr-un Lemn. Pentru a se putea elibera certificatul de descarcare arheologica, trebuie mai intai marcate vestigiile si etapele de construire a ansamblului respectiv. O solicitare de restaurare este depusa si in cazul bisericii Sf. Nicolae din comuna Zatreni, a carei constructie a inceput in anul 1734. Solicitarile vin din partea Directiei Monumentelor Istorice, pentru executarea unor sapaturi arheologice, intrucat se crede ca in zona ar putea fi descoperit un ansamblu de vestigii istorice extrem de valoroase. Aici mai sunt necesare si lucrari de consolidare a structurii prin injectari de mortar si var, executarea unei carcase, eliminarea igrasiei, sistematizarea verticala a incintei bisericii, refacerea sarpantei, a jgheaburilor si burlanelor, iar in interior se impune restaurarea picturilor.

 Ziarul de Valcea

„Jocul banilor” poate fi vazut si astazi la Rosiile

„Jocul banilor” poate fi vazut si astazi la Rosiile

Comuna valceana Rosiile, aflata la 70 de kilometri de Valcea, intr-o zona pitoreasca, stapanita pe vremuri doar de cativa boieri pradati sistematic de haiduci sta pe un morman de aur. Cel putin asa se spune din batrani, ca la temelia fiecarei case vechi este posibil sa se gaseasca galeti de aur ingropate din vechime. Pe dealurile din localitate se poate observa de multe ori un fenomen ciudat, pe care localnicii l-au denumit „jocul banilor”. In zona circula chiar si superstitii legate de blestemul aurului. Atunci cand cineva se imbogateste peste noapte se spune ca a dat peste o comoara ingropata, iar atunci cand alti localnici mai instariti mor subit vecinii spun ca i-a ajuns blestemul aurului. De curand, niste necunoscuti au fost vazuti in comuna, sapand noaptea dupa aur, in vechile locuri unde se spunea ca s-ar fi refugiat haiducul Dragu, lucru care a starnit o mica revolutie printre localnici.

Lumini ciudate
pe cerul Rosiilor

Localnicii spun ca, in anumite locuri din comuna se pot observa periodic fenomene ciudate. „Sunt niste lumini, ca niste flacari care ies din pamant, se spune ca asta se numeste jocul banilor, ca banii stralucesc din pamant. Am incercat si eu o data sa merg pana acolo, am crezut la inceput ca era un incendiu, dar, atunci cand m-am apropiat, fenomenul a disparut. La noi in comuna se spune ca sunt comori ingropate, de boierii care au trait pe aici si de haiduci” – spune Ion Tuta, secretarul Primariei Rosiile. Aceste fenomene sunt observate de localnici periodic. Oamenii spun ca au fost mai puternice in noaptea cand a avut loc cutremurul din 77. „In noaptea cutremurului eu am vazut niste lumini puternice, ca niste flacari iesind din pamant. Au fost boieri, dar au fost si haiduci pe aici, aveau de unde sa aiba aur” – spune secretarul comunei Rosiile, Ion Tuta.

Sapaturi misterioase
In zona se mentin tot felul de legende si povesti despre aur. Febra aurului se pare ca i-a cuprins si pe necunoscutii care vin din alte zone, deoarece, acum catva timp, linistea localnicilor a fost tulburata de niste sapatori misteriosi, care scormoneau noaptea pamantul prin paduri, pe langa vechile conace si in locurile unde se spunea ca s-ar fi ascuns in vremurile de odinioara haiducii din zona. „Au fost unii care au sapat noaptea dupa comori, noi nu stim cine erau, nu au cerut nici un aviz de la primarie. Pe mine m-au anuntat localnicii, ca se auzeau zgomote noaptea pe langa Balta Dragului sau in padurea de la Balaciu, acolo unde se spune ca s-ar fi refugiat haiducul Dragu. Nu am reusit sa descoperim cine erau, dar au creat valva aici, in localitate, pentru ca, dupa plecarea lor incepusera si localnicii sa sape dupa aur. Probabil ca stiau ei ceva. Oamenii din zona au spus ca i-au vazut cu niste bate, cercetand zona” – spune primarul localitatii, Stefan Marinescu. Cum in zona locuiesc mai multi rudari, care au fost adusi tot de boierii de prin partea locului, pe vremuri, pentru a-i servi, acestia au inceput sa caute si ei prin padure, dar nu se stie daca au gasit ceva. „Oricum, si daca ar fi gasit cineva aur tot nu spunea. Nu se poate sti acest lucru, umbla vorba despre cate unul doar atunci cand se imbogateste peste noapte si nu exista o explicatie logica. Ar putea fi una, ca se strang periodic pungi de gaze in pamant si se elibereaza in anumite momente, dar nu se stie nimic sigur” – spune Dumitru Avram, din Rosiile.

Blestemul aurului
In zona se spune ca pe multi i-a ajuns insa si blestemul aurului. „Despre cei care gasesc aur se spune ca nu mai au mult de trait, poate de aici si legendele cu blestemul aurului. Bine, ar putea exista si o explicatie logica, pentru ca este posibil ca, in momentul cand este dezgropat exista niste oxizi care se elibereaza si, daca ii inhalezi nu mai traiesti mult. Dar nu se stie nimic sigur” – spune Ion Tuta. 

Tara boierilor
si haiducilor

Comuna Rosiile a apartinut odinioara numai boierilor si haiducilor. Stapanii terenurilor si padurilor din zona erau boieri precum Greceanu, Piscureanu, Chiricel. Mostenitorii acestora au revendicat zeci de hectare de padure, terenuri si chiar cladiri. Pe langa haiducul Dragu, care este cel mai cunoscut, au mai fost in zona si alti „lotri”, cum era de exemplu Iagaru din Sascioare. „Boierul Piscureanu avea si un magazin la cooperativa. Cladirea i-a fost restituita si a facut in ea tot un magazin, de parca ar fi fost destinata pentru asta. Noi avem paduri intinse aici, si mai sunt si comune vecine care au padure, de exemplu la Balaciu, pentru ca acolo au fost padurile boierilor, care au improprietarit oamenii. Dupa aceea padurile s-au instrainat prin casatorie, sau li s-au confiscat celor care au fost considerati chiaburi. Rudele lui Crapatureanu de exemplu le-au vandut, pe terenurile lor si ale lui Greceanu facandu-se CAP-ul. Aici erau mai multi haiduci, aveau drumuile lor ascunse, se intalneau prin paduri. Unul dintre refugii este si padurea Cotosmanu. Sunt si locuri prin paduri care au fost denumite dupa ei. Avem si un loc care se numeste „Fantana Lotrilor”, in satul Balaciu, un sat mai izolat unde se puteau ascunde haiducii” – mai spune primarul. Comuna este, de altfel, inconjurata pe trei laturi de dealuri impadurite, care pe vremuri nu erau strabatute decat de cateva cararui, batute de haiduci.

Scoala restituita mostenitorilor boierului Greceanu
In comuna Rosiile mai exista si astazi unele dintre vechile case boieresti. Una dintre ele, cea care a apartinut boierului Greceanu a fost restituita saptamana trecuta fostilor proprietari. In cladirea respectiva functioneaza in prezent Scoala cu Clasele I – IV Balaciu, in care invata in jur de 20 de elevi. Dupa restituirea imobilului, conform prevederilor Legii 247, reprezentantii administratiei locale trebuie sa gaseasca solutii in cel mai scurt timp pentru mutarea copiilor in alta locatie. Problema este ca o astfel de locatie nu prea este disponibila in localitate. „La scoala respectiva sunt in prezent 20 de elevi, cu o singura invatatoare, care preda alternativ. Va trebui sa gasim solutii in cel mai scurt timp pentru mutarea lor. Deocamdata vor ramane acolo, dar, daca am restituit deocamdata imobilul doar pe hartie, va trebuie in curand sa il dam si in fapt mostenitorilor. Deocamdata am inventariat imobilul, am stabilit exact in ce stare este in prezent, cu tigle si crapaturi, pentru a nu avea probleme mai tarziu” – spune primarul localitatii, Stefan Marinescu, care este si el mostenitorul unuia dintre boierii care au stapanit pe vremuri zona. Scoala a fost retrocedata in urma unei solicitari depusa de Veronica Greceanu, mostenitoarea boierului Greceanu, care a detinut de altfel si Cula Greceanu de la Maldaresti. „Li s-au mai restituit si 75 de hectare de padure, tot conform Legii 247. In timp, noi am mai investit in scoala. Pentru elevi, o solutie ar fi sa-i transportam la Romanesti la scoala, cu un microbuz” – mai spune primarul.

de Mirela Manu (Mirela Manu)

Orasul Roman se prabuseste in beciurile evreilor. Printre ruine se cauta comori

20-04-2008

http://www.gardianul.ro/pics/size2/112798_pic.jpg

galerie foto Galerie Foto

stiri din aceeasi categorie Stiri din aceeasi Categorie

  • Mistere in Muntii Neamtului Cea mai veche scriere din lume, descoperita la poalele Ceahlaului

Romanul s-a confruntat, de-a lungul istoriei, cu parjoluri ale hoardelor tatarasti, cu campaniile de prada ale ostilor lesesti si cu bombardamente aeriene americane, rusesti sau germane. Acum, orasul este lovit de o noua amenintare: aceea de a se scufunda, la propriu, in adancul pamantului. Toata partea de nord a municipiului, cu sute de case si cu mii de familii, se prabuseste in hrubele si beciurile sapate cu peste o suta de ani in urma de fostii proprietari, in majoritate evrei. Multe din cladiri au fost parasite de locatarii inspaimantati, iar altele se naruie peste noapte, ajungand chiar sa faca, in mod tragic, victime umane. Circula, de asemenea, legende despre existenta unor comori, pe care unii le mai cauta si astazi.


Pe strada Stefan cel Mare, cea mai lunga dintre strazile municipiului, era centrul comercial al orasului. Artera era marginita de case cu pravalii la parter, zidite de evrei care, dupa venirea comunistilor, au plecat unul cate unul, iar locul lor a fost luat de alti locuitori ai orasului. In timp, insa, casele vechi au prins a se prabusi, din cauza beciurilor sapate pana la adancimi de 10 metri si intinse pe o suprafata de peste 200 de hectare, in zona cuprinsa intre strazile stefan cel Mare si Sucedava. Inainte de 1989, s-a gasit o solutie pentru renovarea partii de sud a strazii, care devenise instabila din punct de vedere al fundatiilor locuintelor: aceea de a se cladi un cartier de blocuri, cu fundatiile la peste zece metri sub nivelul solului, pe pamant stabil. Partea nordica a strazii a continuat sa se prabuseasca.

Ingropat de viu, sub daramaturi


Primaria nu poate gasi solutii. In primul rand, nu sunt bani. In al doilea rand, unele din terenurile din zona au fost revendicate de mostenitori care locuiesc actualmente in I
http://www.gardianul.ro/files/jpg/20-04-08.jpgsrael, dar care s-au limitat doar la obtinerea revendicarii si nu au facut nicio lucrare ulterioara de consolidare sau refacere a terenurilor si cladirilor dobandite. Partea proasta este, insa, aceea ca in zona respectiva sunt cladiri importante ale municipiului: Biserica romano-catolica Sfanta Tereza, Casa Armatei, Muzeul de Stiintele Naturii, scoala nr.3 si sediul Asociatiei Vanatorilor si Pescarilor Sportivi. Cinematograful „Flacara” s-a prabusit la finele anului trecut. Tavanul a cazut brusc ca urmare a cedarii fundatiei cladirii si a ucis un adolescent in varsta de 17 ani, Vasile Oprisan, care se adapostea peste noapte in cladirea dezafectata. Cadavrul acestuia, aflat in stare de putrefactie, a fost scos de sub daramaturi abia dupa doua luni de la incident, din cauza ca autoritatile locale nu au gasit mijloacele necesare pentru a interveni. In urma cu doua luni, in aceeasi zona a izbucnit un incendiu provocat de trei oameni ai strazii care doreau sa se incalzeasca intr-una din multele case parasite. Flacarile au fost cat pe ce sa cuprinda intreg cartierul. Iar saptamana trecuta, o alta cladire, aflata pe strada Sucedava si apartinand unui fost laborator de cofetarie, s-a prabusit peste noapte. Cele doua familii, care locuiau in imediata apropiere si ale caror locuinte s-au prabusit partial odata cu cladirea respectiva, au reusit sa scape cu viata.

Aurul evreilor, cautat sub ruine

http://www.gardianul.ro/files/jpg/20-04-081.jpgDupa’89, s-a lansat ipoteza conform careia evreii care au emigrat in epoca ceausista, neavand voie sa-si ia cu ei averile acumulate, le-au ascuns in beciurile de sub case, in ideea de a le recupera ulterior, la venirea unor vremuri mai bune. Cel mai celebru caz a fost cel al fratilor Melingher, despre care se spunea ca au ingropat zece kilograme de aur in subsolurile caselor parintesti, actualmente prabusite cu totul. Carol Melingher(foto) a obtinut emigrarea in Israel in anul 1988 si a plecat cu sotia si cei doi copii, doar cu hainele de pe ei, stabilindu-se la rudele lor din Jaffa. Ulterior, a mai venit doar o data sa-si revada orasul natal, in 1992. Nimeni nu stie daca a cautat, a gasit si a recuperat presupusele comori. Fratele mai mare, Izu Melingher(foto), a murit la doar trei zile de la ajungerea tn Israel. In urma celor doi frati a ramas, insa, povestea ingroparii unor averi fabuloase, pe care comunistii nu i-au lasat sa o ia cu ei. Prabusirile de case si terenuri survenite dupa ’89, au constituit o adevarata mana cereasca pentru cei care credeau in ideea comorilor ingropate in beciuri de fratii Melingher. Fara a putea fi impiedicati de fortele de ordine, zeci de romascani au scormonit cu lopeti si tarnacoape, prin craterele lasate de prabusirile beciurilor si ale solului. Nu au gasit nimic, insa unii continua sa caute si astazi comori, ori de cate ori se mai prabuseste cate o casa in partea nordica a orasului.

Ciprian Predescu

Cautatorul de comori

De 30 de ani, un gorjean cauta comorile ascunse in Muntii Godeanu.

N-a gasit nimic pana acum, dar este perseverent in munca si in convingerile sale. Ion Gavrilescu are 66 de ani si este asistent medical pensionar. Cunoaste toate legendele care circula prin zona comunei Pades legate de comori ingropate in pesterile din munti.

Curiozitatea, dar si increderea ca ar putea gasi lucruri de valoare nu-i dau pace. A aflat istorisirile de la batranii pe care i-a ingrijit, impreuna cu care a cautat apoi dupa comori.

'In pesterile din munti sunt ascunse comori dacice, ale voievodului Litovoi, ale neamului Basarabenilor, care isi au originile in aceste locuri, precum si cele care au apartinut unui revolutionar ungur refugiat in aceasta zona. Am intrat in toate pesterile, dar nu am putut sa gasesc nimic, pentru ca toate intrarile sunt astupate cu stanci sau zidite'. In Dealul Tehomirului, acolo unde s-ar ascunde comoara Basarabenilor, s-au facut chiar sapaturi, din ordinul Regelui Mihai, dar nu s-a gasit nimic.

Padurile 'iau foc' de la aurul ingropat

O legenda, care in opinia lui Ion Gavrilescu are si explicatii stiintifice, spune ca aurul 'joaca' si emite anumite flacari, la fel ca acelea ale focului. Nu de putine ori, in padurile din zona, oamenii au vazut incendii si au anuntat pompierii, dar cand au ajuns acolo nu s-a gasit nimic.

'In urma cu cativa ani, un padurar a alertat lumea ca a vazut un incendiu in Dealul Tehomirului. Au venit mai multe masini de pompieri, dar si padurari din zonele apropiate ca sa stinga focul, dar cand au ajuns in locul respectiv nu s-a gasit nimic. La fel, o femeie de aici din localitate care se intorcea cu vacile de la pascut a vazut mai multe incendii, dar cand padurarii au mers acolo nu s-a gasit nicio creanga rupta. Am aflat, dupa ce m-am documentat, ca aurul are anumite substante speciale si se incarca cu o anumita energie, iar apoi creeaza un fel de camp electromagnetic.'

Ion Gavrilescu a colindat muntii in lung si-n lat pentru a afla istoria nedescoperita a acestor locuri. A intrat prin toate pesterile si grotele in care se putea patrunde. Unul dintre locurile greu accesibile si in jurul caruia circula multe legende este o pestera de unde izvoraste raul Calugarul. Gura pesterii este blocata de bolovani de mari dimensiuni, despre care Ion Gavrilescu crede ca au fost pusi intentionat.

Evenimentul Zilei - 03 Iulie 2007

Italia are in prezent o mare problema : furtul de antichitati a depasit si
cele mai pesimiste estimari. Intr-o saptamana obisnuita, elicopterele cu
carabinieri survoleaza siturile arheologice de cateva ori pe zi pentru a
descoperi urmele sapaturilor ilegale, supravegheza regiunile de coasta sau
fac perchezitii la diverse magazine de antichitati. Cu toate aceste
eforturi pana in prezent peste 2,5 milioane de piese se gasesc pe lista
obiectelor disparute.
Pentru a contracara activitatea hotilor de antichitati  a fost infiintata
o divizie speciala, numita Carabinieri pentru Protejarea Patrimoniului
Cultural, cea mai mare de gen pe plan mondial si considerata cea mai
eficienta. Din ea fac parte 300 din cei 120.000 de carabinieri din Italia,
repartizati in 11 filiale, de la Venetia la Palermo. Aceasta divizie este
foarte apreciata pe plan international, membrii ei fiind folositi ca
experti si in Irak, Kosovo, Cuba si Peru.
Cu toata munca acestora se pare ca stradania lor nu este suficienta. Intre
1970-2005, potrivit estimarilor organizatiei, au fost furate 845.838 de
obiecte, din care mai putin de o treime au fost recuperate, fiind facute
4.159 de arestari. Aceasta unitate de elita face tot ce poate, in pofida
adversitatilor. Prima problema este numarul mare de obiective ce trebuie
supravegheate.
Potrivit cifrelor oficiale, Italia are aproximativ 6000 de situri
arheologice, peste 100.000 de biserici, 45.000 castele si gradini, in jur
de 35.000 de resedinte istorice, pentru a nu mai pune la socoteala miile
de kilometri de coasta, unde se mai gasesc artefacte sau comori ingropate.
Toate acestea sunt potentiale tinte pentru hotii de antichitati.
www.artline.ro

Aprilie 2006

Valcenii din Racovita spun ca pestera din localitatea lor este vizitata si de cautatorii de comori. Locuita, pe rand, de calugari, haiduci, fugari si soldati, pestera din comuna valceana Racovita este folosita acum pentru picnicuri de multi turisti sau ca loc de intalnire pentru tinerii indragostiti. Localnicii afirma ca, acum cativa ani, in vechiul adapost s-ar fi gasit comori.



Profesorul de istorie Ion Stoinea spune ca aceasta chilie a fost sapata in piatra de doi calugari, in 1660. “Dupa ce calugarii s-au mutat la Manastirea Cornet, pestera a devenit ascunzatoare pentru fugari pe vremea atacurilor turcesti, loc de taina al haiducilor, apoi, in timpul celor doua razboaie mondiale, depozit de arme si de dinamita”, ne-a declarat prof. Stoinea.

 Turistii arunca gunoiul in grota Povestea mai spune ca intr-o vreme s-ar fi gasit aur si comori ingropate in zona. Vestea s-a dus mai departe, dar turistii care au ajuns recent la “Pestera haiducilor” n-au avut succes.

Localnicii sunt suparati insa ca pestera de la Racovita e folosita acum pentru picnicuri si loc de intalniri. “Oamenii se mai strang pe la pestera si aprind focul inauntru. Nu ar fi nimic rau daca ar strange gunoiul dupa ei. Acum, fosta chilie sapata de calugari e locul preferat de intalnire al tinerilor. Mai vin perechi si urca la grota. Stau ce stau acolo si apoi coboara, spre seara. Nu-i greu de inchipuit ce fac acolo”, spune, zambind, nea Ion Durla.

Sute de monezi vechi au fost descoperite in cursul saptamanii trecute in apropierea aeroportului principal din Stockholm. Ingropata in urma cu 1 150 de ani in urma, comoara este alcatuita in mare parte din monezi arabe, reprezentand cea mai mare “mostenire” vikinga descoperita vreodata in Suedia.

Cele 472 de monezi au aparut in mod neasteptat in timpul excavarii unui mormant care dateaza din Epoca de Bronz, aflat in apropierea aeroportului Arlanda.
Profesorul Kenneth Jonsson de la Universitatea Stockholm dateaza aceste monezi in anul 850 d.Cr. Aceasta data este foarte importanta, deoarece importurile vikingilor de moneda straina au inceput abia cu anul 800 d.Cr.
O alta comoara a vikingilor a mai fost dezgropata in anul 1827, insa noua descoperire este mult mai bogata in piese de argint.
“Este foarte interesanta aparitia monedelor la vikingi atat de devreme. Acest lucru sugereaza faptul ca acestia s-au implicat in activitati comerciale pe mare cu mult timp inainte decat s-a crezut initial”, este de parere profesorul Jonsson.

Noua descoperire este formata exclusiv din monezi specifice estului, ceea ce nu i-a mirat pe cercetatori, deoarece majoritatea comorilor vikinge contin piese din Estul Mijlociu.
Majoritatea monezilor au ca provenienta orasele Bagdad sau Damasc. Cea mai tanara dateaza din anul 840 d.Cr., insa cele mai vechi provin din Persia, sunt de o inalta calitate, si se pare ca au circulat multe secole inainte de a fi ingropate de catre vikingi.
“Cred ca in procent de 95 % acestia foloseau monezile in comert. Cel mai probabil le schimbau pe alte bunuri, cum ar fi sclavi, fier sau chihlimbar.”, spune Jonsson.
Mormantul in care s-a descoperit comora dateaza cu cel putin 1 000 de ani mai devreme, insa cercetatorii sunt de parere ca vikingii l-au transformat in ascunzatoare, folosind piatra funerara drept reper pentru identificarea locului.

Sursa: National Geographic

'Cautator de comori' — meserie ilegala, dar practicata in Timis

Ca in toate tarile unde saracia inca face ravagii, si in Romania exista mii, poate zeci de mii de oameni fascinati de posibilitatea imbogatirii peste noapte. Pentru unii iluzia e mentinuta de Loteria Romana. Pentru altii exista presupusele comori dacice sau romane, ingropate la loc de taina, asteptand sa fie descoperite si sa ofere descoperitorului viata de huzur. Pentru aceasta iluzie exista timiseni gata sa riste sa ajunga la inchisoare, in urma devastarii unor situri arheologice, dupa cum exista timiseni gata sa-si dea si viata.

Asa se explica zecile de detectoare de metale existente in Timisoara, fiind foarte putini cei care detin asemenea aparatura cu acte in regula. Iar cei care, dupa zeci de ani de cautari febrile, chiar gasesc ceva, 'exporta' fara nicio problema in tarile vest-europene obiectele de patrimoniu, care ajung sa fie vandute la preturi derizorii marilor colectionari.

Febra aurului

Desi, cel putin in cercul unor arheologi timiseni se stia de mult ca exista zone in Timis unde se fac sapaturi arheologice ilegale, problema cautatorilor de comori pare sa fi intrat in ultima vreme in vizorul autoritatilor din cauza unei tragedii petrecute la sfarsitul lunii august in localitatea timiseana Luncani, unde doi localnici au sapat un put adanc de 15 metri, cautand o presupusa comoara despre care unele legende locale spun ca ar fi fost ingropata in zona. Incercand sa sparga un perete de stanca, supraincalzind piatra cu foc si aruncand pe ea apa, cei doi cautatori de comori si-au pierdut viata, in galeria sapata. E foarte probabil ca grupul de arheologi de ocazie sa fi fost determinati sa faca sapaturi de o veche legenda care spune ca in anul 1658, in zona Margina, niste trupe militare turcesti ar fi strans tot aurul din zona si l-ar fi ingropat sub un deal.

Dincolo de legende, a devenit clar ca in Timis exista oameni care si-au facut din sapaturile arheologice ilegale un hobby.

Arheologii numesc fenomenul sapaturilor neautorizate in situri arheologice atestate 'braconaj'. Arheologul Dan Ciobotaru, directorul Muzeului Banatului spune ca un exemplu concludent in acest sens e ceea ce se intampla in aceste zile in zona Parta. 'Chiar la sfarsitul saptamanii am fost la Parta si sunt vizibile urme de sapare, aruncare de ceramica. Deci au cautat vaze si statuete, lucruri care sunt extrem de rare — nici noi nu le gasim la fiecare campanie de sapaturi. Nu au gasit nimic, dar au distrus'.

Capatand experienta in bransa, unii 'cautatori de comori' nu se incapataneaza sa incerce sa descopere tezaure din metale pretioase, ci, mai nou, cauta si vand obiecte arheologice vechi, care au mare cautare la colectionarii vest-europeni. 'Nu numai in exteriorul tarii, a inceput sa existe si o piata neagra interna pentru acest gen de obiecte. Mai sunt cei care pastreaza aceste obiecte pentru ei, dar majoritatea si vand si isi fac si propriile colectii personale', spune directorul Muzeului Banatului.

Detectoare de metale la negru

In ceea ce priveste strict breasla cautatorilor de comori, se poate deduce ca si in Timisoara exista o comunitate bine inchegata in acest sens, dovada fiind zecile de detectoare de metale neinregistrate aflate in posesia unor localnici. 'Sunt foarte multe detectoare neinregistrate. Noi avem doua detectoare, inregistrate, ale Muzeului Banatului, in rest nu stiu daca mai sunt inregistrate altele. Cert e ca detectoare exista in Timisoara', confirma Dan Ciobotaru.

Cat despre legendele locale, care ii pun pe drumuri pe cautatorii de tezaure, directorul Muzeului Banatului ne-a declarat : 'Marile descoperiri recente sunt legate de obiecte romane — acestea se si vand foarte bine pe piata externa. In Timis nu exista insa prea multe legende cu privire la presupuse tezaure romane. In orase circula zvonuri legate de comorile turcesti, in rest mai sunt legende locale la Ciacova, Dudestii Vechi, in zonele de deal, la Faget'.

Situri vandalizate

Pe lista monumentelor istorice atestate de catre Ministerul Culturii si Cultelor figureaza si o sumedenie de situri arheologice timisene.

Printre cele mai cunoscute sunt cele din satul Unip, comuna Sacosu Turcesc, unde s-au facut descoperiri arheologice datand din paleolitic. Mai exista asa-numiti 'tumuli' in Vizejdia, iar la Voiteg sunt atestate ca monumente istorice situl arheologic, necropola si asezarea medievala. Tot in Timis mai e consemnat pe lista Ministerului Culturii situl arheologic de la 'Pestera cu apa' Romanesti, ca si 'Varful lui Filip' — unde s-au descoperit obiecte din perioada de tranzitie la epoca bronzului. Din pacate, Ministerul Culturii nici macar nu le localizeaza foarte bine, fara sa se mai puna problema de paza a lor. De exemplu, situl de la Voiteg e localizat'la trei kilometri vest de sat', dupa cum asezarea Hallstat declarata monument istoric, din Remetea Mare, are 'adresa' oficiala 'Pe Gomila lui Gabor'.

E evident ca in aceste conditii arheologii constata deteriorari ale siturilor, in urma sapaturilor neautorizate.'Noi anuntam Politia in astfel de cazuri. In ceea ce priveste siturile trecute in Lista monumentelor istorice, le-am facut fotografii si le-am dat Primariilor si Posturilor de Politie, pentru a identifica imediat eventuale vandalizari. Insa in fiecare localitate probabil ca exista situri arheologice despre care nici noi nu stim, pentru ca nu au fost cautate metru cu metru', sustine Dan Ciobotaru.

Nu doar maniacii care incearca sa gaseasca tezaure fac distrugeri. Exista o serie de situri arheologice distruse de lucrari de amenajari si constructii. 'S-au semnalat si la noi in Timis destule cazuri in care in zone unde sunt descoperiri arheologice se fac investitii care afecteaza siturile', mai spune Dan Ciubotaru.

In varianta in care siturile sunt vandalizate, nici Primariile pe raza carora se gasesc nu pot sa faca prea multe pentru a preveni distrugerea. 'Am primit acele fotografii ale acestor situri arheologice, pentru a semnala daca apar eventuale deteriorari, distrugeri. Insa aceste zone nu sunt pazite', explica Nicolae Tudor Marinescu, primarul comunei Voiteg, pe raza careia exista cinci obiective declarate monumente istorice.

Export fara limite

Deschiderea granitelor comunitare, la 1 ianuarie, le-a usurat mult viata celor care si-au facut din exportul de obiecte de patrimoniu o 'profesie'. Stau marturie sutele de obiecte de patrimoniu furate, date in urmarire generala. Majoritatea tezaurelor de metale pretioase provin din zona Orastiei. Politia cauta, de exemplu, 12.000 de denari romani, luati in 2004 din situl arheologic Sarmisegetuza. Din acelasi sit mai provine un alt tezaur furat, dat in urmarire generala — '2.440 de monede de aur, tip «koson», dintr-un tezaur de 3.000 de piese, care a fost gasit in luna august 1996', ca si '2700 de monde de aur, tip «Lysimachi», gasite in 1999 si furate in acelasi an'.

In unele cazuri descrierea acestor obiecte, facuta in scriptele Politiei, nu prea ajuta eventualii gasitori — o piesa arheologica de tipul 'Fluture de argint', gasita in zona Olteni, cu o valoare inestimabila, este descrisa ca 'saiba din metal galben'.

Ingeniozitatea celor care se ocupa de furtul si vanzarea in exterior a obiectelor de patrimoniu este dovedita de originalitatea unor piese furate care apar ca date in urmarire generala. De exemplu, politistii cauta un 'potir de aur folosit pentru impartasanie', un 'chivot de metal din aur avand arhitectura asemanatoare Catedralei Curtea de Arges', despre care nici macar oamenii legii nu stiu daca e obiect de patrimoniu, fiind descris ca 'obiect de cult susceptibil a face parte din patrimoniul cultural national', dar si o 'carja arhiereasca', din aur, de 1,8 metri lungime.



Autor: Mircea PAVELESCU

http://www.timpolis.ro/library/editions/1385/comori.jpg

Comoara lui Selim Pasa

de Petrina Calabalic |  16 iunie 2008

http://www.banateanul.ro/images/default/menu_img_left.gif

http://www.banateanul.ro/images/default/menu_img1.jpghttp://www.banateanul.ro/images/default/menu_img2.jpghttp://www.banateanul.ro/images/default/menu_img3.jpghttp://www.banateanul.ro/images/default/menu_img4.jpg

http://www.banateanul.ro/images/default/menu_img_right.gif

Castelul Huniazilor, unde se aflau candva vistieria si depozitul de arme si munitii otomane, este unul dintre locurile in care ar fi putut fi ascunsa comoara

Castelul Huniazilor, unde se aflau candva vistieria si depozitul de arme si munitii otomane, este unul dintre locurile in care ar fi putut fi ascunsa comoara

Se presupune ca peste 90% dintre comorile ascunse de inaintasii nostri in zona Banatului nu au fost inca descoperite. Este si cazul unei comori inestimabile despre care exista informatii conform carora ar fi fost ingropata de turci in vechea cetate a Timisoarei in ziua capitularii in fata armatei conduse de Eugeniu de Savoya, 13 octombrie 1716. Desi din 1881 pana in prezent comoara nu a mai fost cautata in mod oficial, in cercuri restranse se cunosc informatii despre acest important vestigiu pierdut. Neoficial, membri ai comunitatii turce locale incearca si astazi sa o localizeze.

Stirea din Temesvarer Zeitung
Informatii despre aceasta nepretuita comoara, care ar contine monede de aur, vesela si bijuterii, vin din anul 1881, din cel mai important ziar al acelei vremi din oras, Temesvarer Zeitung. Articolul a fost preluat de London Telegraph in editia din 13 octombrie, acelasi an, iar in 31 octombrie stirea despre comoara pierduta a turcilor de la Timisoara a ajuns si in New York Times, fiind publicata cu titlul 'Comoara secreta turceasca'.
Potrivit New York Times, in 1881, 'guvernul otoman a depus o cerere, prin intermediul Ambasadei din Viena, catre Ministerul Imperial de Razboi, pentru a obtine permisiunea de a dezgropa si recupera o comoara de mare valoare ingropata in incinta citadelei Timisoara () in anul 1716'. Articolul il indica pe un anumit Selim Pasa drept cel care a ingropat comoara, in ajunul cuceririi Timisoarei de catre printul Eugeniu de Savoya. Conform articolului, Selim Pasa 'avea asupra lui toti banii, vesela si bijuteriile cusute in piei de vitel pe care le-a ingropat (). Cererea respectiva a fost aprobata de catre autoritatile austro-ungare'.

164 de ani de istorie pierduta

Dupa cucerirea Timisoarei, noua administratie austriaca a distrus documentele otomane, astfel ca foarte putine informatii s-au pastrat despre modul de organizare administrativa din perioada de 164 de ani de ocupatie turca. Nu se cunosc cu exactitate date despre pozitionarea celor mai importante cladiri, a strazilor si, cu cateva exceptii, nu se cunosc nici numele persoanelor din administratia de la 1716. Ultimul guvernator turc al Timisoarei (beilerbei) a fost Mustafa Pasa. Se mai cunosc, din documente pastrate la Viena, numele oficialilor turci care au participat la negocierile de capitulare in fata austriecilor: Ahmed aga, comandantul castelului, Ali Efendi si Ibrahim Naimeddin (cronicarul de mai tarziu care va descrie asedierea cetatii de catre armata condusa de Eugeniu de Savoya). Numele lui Selim Pasa nu apare mentionat niciunde in documentele oficiale ramase. Este posibil insa ca el sa fi fost un angajat al vistieriei sau chiar defterdarul orasului, echivalentul de astazi al directorului finantelor publice, si astfel sa fi avut in grija banii si alte bunuri de pret ale administratiei.

'O cerere bizara'
Incercarea turcilor de a recupera comoara lui Selim in 1881 nu a fost prima de acest fel. Articolul aparut in New York Times precizeaza ca, la inceputul anilor 1860, 'contele Coronini, pe atunci guvernator al Banatului Timisean, a fost vizitat de un oficial turc de rang inalt, care a venit cu scrisori de recomandare de la ambasadorul Austriei la Constantinopol, fiind instruit de insusi sultanul sa obtina autorizatie de la Excelenta Sa pentru a cauta comoara de mult pierduta a lui Selim intre liniile vechilor fortificatii. Coronini a inaintat aceasta bizara cerere autoritatilor de la Viena, de unde a primit prompt raspunsul de a permite turcilor sa faca sapaturi, atata timp cat nu cauzeaza distrugeri severe actualelor ziduri de aparare. Sub supravegherea sa, cautarile au durat cateva zile, dar fara nici un rezultat. Mai mult noroc, poate, va insoti investigatiile ce urmeaza a fi facute, pentru a doua oara'.

Oras complet schimbat

Dupa plecarea turcilor din cetate, noua administratie austriaca a modificat complet structura orasului. Suprapunerile hartilor din perioada otomana si a celor din perioada austriaca arata ca orasul a suferit transformari majore. In locul ulitelor introtocheate, tipic turcesti, au aparut strazile drepte, perpendiculare, din centrul istoric de astazi al Timisoarei. Astfel, acolo unde pe vremea turcilor erau strazi, austriecii au construit case si au daramat absolut toate edificiile. Singura cladire ramasa in picioare este castelul ce adaposteste astazi Muzeul Banatului. 'Dupa ce turcii au parasit Timisoara, casele ramase in picioare in urma asediului au fost distruse esalonat. E foarte posibil ca, o data cu trasarea noii trame stradale, sa se fi gasit ceva si sa nu se fi consemnat niciunde. In acelasi timp, circula zvonuri cum ca ar fi persoane care o cauta si astazi', spune istoricul Ioan Hategan, referitor la comoara ascunsa. Se pare ca unii dintre acesti cautatori de comori apartin noii comunitati turce locale.

Unde ar fi ingropat Selim comoara?
'Acest Selim ar fi putut ingropa comoara in curtea casei sale, undeva in castel - unde se aflau vistieria si depozitul de arme si munitii, in casa pasei sau la fel de bine putea sa o ingroape oriunde altundeva', mai spune Ioan Hategan. Conform acestuia, casa pasei s-ar fi aflat undeva in zona Pietei Libertatii. Conform altor scrieri, casa pasei s-ar fi aflat in partea de nord a cartierului construit in jurul djamiei sultanului Suleyman, numita in planul intocmit la 1716 de capitanul Perette 'Moscheea cea Mare'. Referitor la aceasta pozitionare, in cartea 'Cultura otomana a vilayetului Timisoara (1552-1716)', Cristina Fenesan scrie: 'Afirmatia ni se pare hazardata, dat fiind ca nu exista pana acum vreo lista a cartierelor si nici indicii documentare asupra amplasarii, invecinarii, evolutiei prin fragmentare si, mai ales, asupra dimensiunilor variabile ale respectivelor cartiere'.

Gravurile sunt inexacte
Tot despre structura urbana neclara a Timisoarei otomane scrie si Costin Fenesan, in cartea aparuta imediat dupa descoperirile facute in 2006, in siturile arheologice din perimetrul Piata Libertatii colt cu Vasile Alecsandri, strada 9 Mai si Piata Sf. Gheorghe colt cu strada 9 Mai, intitulata 'Timisoara in amurgul evului mediu', ce ii mai are drept coautori pe Florin Drasovean, Alexandru Flutur, Alexandru Szentmiklosi, Georgeta El Susi, Zsuzsanna Kopeczny, Hedy M-Kiss, Raoul Septilici si Niculina Dinu. 'Reprezentarile iconografice ale metropolei banatene pana la 1716, atatea cate sunt, au prea putin darul de a ne deslusi multe din istoria urbana. Datorate aproape fara exceptie unor autori care n-au calcat vreodata pe la Timisoara, gravurile de la finele secolului al XVI-lea pana la inceputul secolului al XVIII-lea ne redau doar in linii foarte mari si cu evidente elemente fanteziste structura urbana, ingaduind prea putin o localizare exacta pe teren si cu atat mai putin concluzii de alta natura', arata Costin Fenesan in concluziile lucrarii.

Valoare deosebita
Astfel se explica de ce turcii, care in 1860 l-au uimit pe contele Coronini cu cererea lor si care au revenit la Timisoarai in 1881, nu au gasit comoara. Hartile si indiciile lor nu mai corespundeau cu nimic din noul oras cladit de austrieci. E posibil ca aceasta comoara sa fi fost gasita dupa plecarea turcilor din 1716, dar la fel de posibil este ca ea sa zaca inca undeva sub vreo pivnita sau strada din centrul istoric al orasului. Cert e ca respectiva comoara a existat, fiindca orice cetate turceasca detinea bani si obiecte de valoare necesare sustinerii armatei. Avand in vedere importanta strategica a Timisoarei in acea perioada si faptul ca, dupa atatia ani, guvernul turc a trimis delegatii pentru a recupera comoara pierduta a lui Selim, inseamna, fara indoiala, ca tezaurul pastrat aici era deosebit de valoros



Tezaurul de sub liniile de tramvai
In 2006, o data cu executarea lucrarilor edilitare la terasamentul liniilor de tramvai de pe strada 9 Mai, in zona Pietei Libertatii, sub podeaua unei locuinte a fost descoperit un tezaur monetar compus din 413 piese provenind din anii 1500-1565. Valoarea transformata a tezaurului este de mai putin de 2,5 florini si, conform arheologilor, reprezenta probabil micile economii ale unui orasean. 'Socotim ca banii ascunsi sub podeaua unei locuinte nu avusesera destinatia tezaurizarii pe termen lung ori ascunderea de frica unei primejdii iminente, ci reprezentau doar o depozitare de circumstanta care, din motive ce ne scapa (probabil decesul neasteptat al depunatorului) a ramas nefructificata', scrie Costin Fenesan, in concluziile lucrarii 'Timisoara in amurgul evului mediu'.



Orasul ca o broasca testoasa
Cele mai multe informatii despre Timisoara din perioada ocupatiei otomane au ramas de la Evliya Celebi, un calator cronicar turc care a vizitat orasul la mijlocul secolului al XVII-lea. 'Podoaba acestei cetati consta in faptul ca e asezata pe un pamant inverzit, manos si ca e inconjurata de gradini si parcuri de trandafiri. Pe aceste campii nu se afla piatra nici macar cat un bob de fasole () Aceasta cetate e astfel asezata in mlastinile raului Timis incat seamana cu o broasca testoasa culcata in apa; cele patru turnuri stau precum cele patru picioare ale broastei (). Orasul Timisoara e alcatuit cu totul din zece mahalale. Are o mie cinci sute de case spatioase, mai scunde sau mai inalte, avand curti imprejmuite cu scanduri. Fiecare casa are doua porti: printr-una circula calaretii si carutele, iar prin cealalta intra si ies pietonii; aceasta este poarta cea mica. In acest oras sunt zece lacasuri de inchinare: mai intai, in afara Portii Cocosului, la marginea santului, se afla geamia lui Seidi-Ahmed pasa. Ferestrele-i fiind asezate pe partea mihrabului, ele privesc spre raul Timis care curge prin santurile cetatii. N-are bazar de panzeturi, dar se gasesc tot felul de marfuri. Strazile acestui oras sunt toate pardosite cu scandura. Cand ploua in oras, in locurile mocirloase din afara orasului se impotmoleste pana si un elefant.'



Fortificatia turceasca
Datorita pozitionarii strategice a Timisoarei, turcii au dorit sa o cucereasca in timpul campaniilor purtate impotriva Regatului Ungariei. Desi ungurii au suferit mari pierderi in Batalia de la Mohacs din 1526, Timisoara nu a fost cucerita de turci decat in octombrie 1551. Orasul a fost transformat in centrul administrativ al noii provincii turcesti. Cetatea a fost reconstruita si, alaturi de Belgrad, a fost folosita pe post de baza militara otomana.
Timisoara avea doua parti fortificate: castelul si orasul, care era inconjurat de ziduri din lemn si piatra. Pentru apararea orasului erau folosite 200 de tunuri, precum si santuri de apa. Au existat in jur de 1.500 de case, scoli si bai publice in interiorul cetatii, in timp ce in afara acesteia se estimeaza un numar de alte 1.500 de case.
Existau patru porti de intrare in cetate legate intre ele prin arterele principale ale orasului, care-l imparteau in patru parti aproximativ egale. La intersectia acestor artere principale se afla bazarul.



Capitularea si plecarea turcilor

  • In 12 octombrie, la ora 11,30, pe un bastion al cetatii se ridica steagul alb al capitularii garnizoanei otomane
  • In 13 octombrie, in cortul printului Eugeniu de Savoya, s-a semnat tratatul de capitulare. Otomanii au primit 5 zile pentru a parasi cetatea si dreptul de a-si vinde casele si bunurile. Au primit, de asemenea, 1.000 de carute pentru a-si transporta avutul.
  • La 17 octombrie, otomanii au parasit definitiv cetatea. Locuitorii ramasi au fost 466 ortodocsi romani si sarbi, 144 evrei si 35 armeni

·         COMOARA  DINTRE IZVOARE

·            De cate ori  nu am visat noi atunci cand eram copiii sa descoperim o comoara, sa ne imbogatim si sa devenim faimosi? Exista oare comori ascunse prin locuri aiurea si uitate? Este adevarat ca ele 'joaca' la anumite intervale de timp?  La o analiza sumara toate aceste lucruri par doar povesti de adormit copiii, dar daca analizam cu atentie anumite intamplari din trecut, felul cum s-au imbogatit unii oameni aceste lucruri par sa aiba un sambure de adevar.

·         O intamplare din timpul Razboiului de Independenta  a facut ca un soldat din partile Dumitrestiului sa fie luat prizonier  de catre turci, fiind dus la munca pe undeva prin Bulgaria. Intr-o zi, stapana mosiei pe care lucra l-a intrebat de unde este. Osteanul i-a povestit turcoaicei din ce parte a Romaniei vine si aceasta a inceput sa ofteze la auzul cuvantului Dumitresti. ' Ehe! Acolo au ramas banisorii nostri. Au ramas ingropati intre doua izvoare la marginea unui ses si nu ne-am mai putut intoarce sa-i luam'.         

·         Turcii au pierdut razboiul  si osteanul nostru s-a intors acasa intr-o Romanie  independenta . Multi ani dupa aceasta intamplare fostul dorobant a incercat  sa gaseasca locul unde turcoaica ascunsese comoara, dar in zadar. Se spune ca nu poti sa gasesti o comoare decat daca este sortita sa fie a ta  si veti vedea ca asa s-a intamplat si in cazul de fata.

·         Spre sfarsitul vietii omul nostru a gasit de cuviinta sa povesteasca unor consateni mai tineri despre fabuloasa comoara ingropata de acea familie turca in sec. al XIX-lea undeva pe plaiurile Dumitrestiului, intre doua izvoare.  Neincrezatori la inceput, cei doi sateni, unul din ei fiind un strabunic al meu, au continuat sa caute locul in care ar fi putut fi ascunsa comoara.

·          Dupa ani de cautari, dupa nopti nedormite in care pazeau in preajma izvoarelor sa vada daca joaca comoara, intr-o noapte de primavara norocul le-a suras. Se aflau la marginea satului Galoiesti, in locul numit ' Ciciurul lui Avram'. Noaptea era pe sfarsite si luna se arata argintie printre norii care alergau pe cer. Cei doi, trmurand in racoarea diminetii , se pregateau sa plece acasa. Deodata, la cativa metri deasupra celor doua izvoare care se aflau de o parte si de alta a pintenului cu care se termina sesul in acel loc, au inceput sa joace niste flacari aurii cu o inaltime de aproximativ un metru. Priveau uluiti. Nu le venea sa creada ca este adevarat. Turcoaica nu mintise.

·          Din sat s-au facut auzite glasurile cocosilor. Satul se trezea la viata fara sa banuie ca undeva in apropiere se intamplau lucruri ciudate. Cei doi au asteptat pana ce flacarile s-au stins si au insemnat locul cu gandul sa revina in noaptea urmatoare. Tot drumul pana acasa cei doi si-au facut planuri de viitor. Se gandeau la cat pamant sa cumpere si cum vor scapa de saracie. Dar lucrurile nu au stat chiar asa. Ce s-a intamplat vom vedea in cele ce urmeaza.

·          Noaptea urmatoare , inarmati cu harleti si lopeti , au mers la locul stiut numai de ei si s-au pus pe sapat. Gandul ca vor deveni bogati le dadea putere. Sapau neintrerupt. Mainile lor se transformau in carne vie, dar asta nu-i impiedicau sa continuie. Era intuneric bezna. Cerul era acoprit in totalitate de nori negri care nu prevesteau nimic bun.

·          De undeva din apropiere s-a auzit un fosnet ciudat. Cei doi s-au oprit din sapat si au ascultat. Nimic. Si totusi simteau ca cineva i-a spionat. Au plecat sa cerceteze prin imprejurimi, dar n-au gasit nimic. A inceput sa ploua fara veste. O ploaie rece si repede care i-a facut sa nu mai continuie sapatul. Au acoperit groapa cu crengi infrunzite si au avut grija sa nu se observe ca acolo se sapase. Au plecat cu gandul sa revina dimineata

·           Dimineata avea sa li se naruie toate sperantele. Cand au sosit la locul stiut au gasit crengile date la o parte. Groapa era mai adanca cu un rand de harlete. In mijlocul ei, o scobitura de forma unei oale de lut avea sa le dea fiori. Comoara disparuse si in urma ramasese doar locul unde fusese oala cu aur. Ani de cautari se dusesera pe apa sambetei.

·          Mai tarziu au aflat ca un om din comuna se imbogatise rapid . Acesta cumparase cel mai bun pamant din lunca Ramnicului, teren aflat in centrul comunei. Dupa ani de zile omul respectiv a marturisit ca gasise o comoara, comoara in gasirea careia nu avea nici un merit.

·           Se spune ca locul de unde este dezgropata o comoara nu se astupa niciodata. Acest lucru pare sa fie cat de cat adevarat. Pana prin anii 1988 - 1989  groapa de unde a fost scoasa comoara a existat fiind vazuta si de autorul acestui site si, poate ar fi existat si astazi daca muncitorii de la CAP -ul care se construise in apropiere nu ar fi astupat-o cu gunoiul de la ferma de oi din cadrul acestuia



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari:
Deprecated: mysql(): This function is deprecated; use mysql_query() instead in /home/svadan38/public_html/istorie-politica/arheologie/Localizarea-zonelor-cu-comori-93653.php on line 13536

Deprecated: mysql(): This function is deprecated; use mysql_query() instead in /home/svadan38/public_html/istorie-politica/arheologie/Localizarea-zonelor-cu-comori-93653.php on line 13542
12784
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site