Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


DEZVOLTAREA DURABILA

Agricultura



+ Font mai mare | - Font mai mic



DEZVOLTAREA DURABILA

Viitorul omenirii depinde, foarte evident, de doua obiective si anume:

a) Asigurarea nevoilor de baza ale omenirii, predominant de ordin economic, dar si calitativ. Este vorba, in primul rand, de calitatea vietii.

b) Mentinerea unui echilibru al sistemelor ecologice in masura, destinat sa asigure conditiile unei innoiri pe termen a resurselor care ii sunt necesare.

Alegerea logisticii, a politicii ce trebuie dusa este imperativ legata de ridicarea gradului de cultura si civilizatie a popoarelor. Unii specialisti au sesizat ca, dupa depistarea problemelor dificile cu care este confruntata omenirea privind gestionarea corecta a biosferei, va aparea o faza sterila, de rezistenta, ca interfata intre dezvoltarea economica si conservarea mediului. S-au ridicat, de aici, mari dezbateri sociale, stiintifice, politice si filozofice care vor ocupa, pe mai departe, deceniile viitoare.



- In graficul a) dezvoltarea se prabuseste brutal cand nivelul resurselor a atins un prag critic;

- In graficul b) dezvoltarea descreste progresiv pentru a fi supraexploatate resursele;

- In graficul c) apare ideea dezvoltarii durabile; dupa o descrestere iniliala a calitatii mediului, s-au stabilit interactiuni pozitive intre dezvoltare, resurse si mediu.

Conceptul de "dezvoltare durabila a biosferei" ia in considerare complexitatea interactiunilor biologice, economice si politice si recunoaste schimbarile progresive, treptat, care conduc spre recunoasterea globala a problemelor. Dezvoltarea durabila a biosferei presupune atenuarea pana la eliminare a conflictului dintre economic si ecologic, utilizand integrarea lor prin implozie, precum si impacarea civilizatiei, a omului evoluat cu natura care i-a dat viata. Dezvoltarea durabila va putea stinge, treptat, conflictul nord/sud, prin reducerea considerabila a risipei de resurse si a consumului excesiv in nord si prin valorificarea inteleapta si superioara a acelorasi resurse in sud, pe fondul unei dezvoltari moderate, de durata, concomitent cu reducerea natalitatii.

Fig. 1. - Tipuri schematice de evolutie a dezvoltarii economice, in relatie cu calitatea

mediului si disponibilitatea resurselor

Apropierea economica si sociala dintre nord si sud va crea conditiile convergentei spre interesele comune majore ale umanitatii, in care, cu siguranta, conservarea mediului si gestionarea inteligenta, corecta, a resurselor va predomina.

Dezvoltarea durabila a biosferei presupune, in egala masura, favorizarea tehnologiilor orientate catre durabilitate, adica acelea dintre ele care produc energia de care omenirea are nevoie in mod cat mai "curat". Este vorba de energia eoliana, a apelor, a marilor, cea geotermala si, nu in ultimul rand, cea produsa prin biotehnologii.

Programele din Sri Lanka si Zimbawe au demonstrat ca, printr-un program ingenios (al Fundatiei Enersal), 000 de familii au putut fi aprovizionate in 1993, cu energie eoliana. Programul "revolutiei verzi" din anii 1960 in tarile Asiei, ca si programul DOE-US Department of Energy, au demonstrat importanta tehnologiilor moderne, orientate spre dezvoltarea durabila.

Dezvoltarea durabila solicita obtinerea unei productii care sa nu depaseasca consumul decat in masura in care societatea umana are nevoie si de niste rezerve care sa

o puna la adapost de calamitati.

Nu trebuie sa evitam a sustine ca reducerea consumului per individ, acolo unde acest lucru este posibil, este o necesitate a dezvoltarii durabile, care se coreleaza, de asemenea, cu gradul de civilizatie si, deci, de intelegere, atat a necesitatilor individuale, cat si a necesitatilor biosferei de a se conserva.

Intreaga conceptie privind utilizarea bunurilor produse trebuie regandita, in sensul ca acestea ar trebui utilizate la o capacitate cat mai mare. Prin schimbarea managementului social si a conceptului despre dezvoltare, se pot identifica resurse imense, inglobate, astazi, in fenomenul de risipa. Fenomenul de risipa este prezent in societatea umana in doua moduri diferite:

-intarile dezvoltate, risipa are la baza un consum social foarte ridicat si o utilizare redusa a bunurilor de consum.

-intarile in curs de dezvoltare, risipa are la baza tehnologii foarte reduse, mari consumatoare de resurse energetice si naturale.

In amandoua cazurile, risipa este daunatoare. Risipa este principalul dusman al dezvoltarii durabile, a conservarii resurselor si a protectiei biosferei. Realizarea in timp a dezvoltarii durabile la scara biosferei, a planetei, ramane necunoscuta, in ciuda numeroaselor conferinte internationale si a implicarii politice pe aceasta tema. Majoritatea populatiei planetei se zbate sa scape din subdezvoltare. Sfarsitul secolului si al mileniului II, a intalnit omenirea in aceasta zbatere, mare consumatoare de resurse, care continua sa erodeze bazele stabilitatii biosferei. Secolul XX a fost marcat de mari catastrofe naturale, dar si de cele mai mari si mai costisitoare conflicte militare ale omenirii.

Exista cercetatori si politicieni care considera ca ele au fost necesare, ca inclusiv razboiul din Iugoslavia este un rau necesar, ca ele creeaza conditiile necesare unui nou tip de dezvoltare. Noi nu credem in aceste teorii si, dimpotriva, consideram ca dezvoltarea durabila a biosferei va fi amanata in timp, atat din cauza erodarii in continuare a biodiversitatii, cat si din cauza amanarii marilor proiecte de refacere ecologica si de conservare a naturii, de impacare a omului cu omul si cu natura, cu mediul sau de viata.

1. ROMANIA SI DEZVOLTAREA DURABILA

Segmentul de biosfera care acopera spatiul romanesc a fost inzestrat cu biodiversitate de exceptie si cu resurse naturale extrem de bogate. Romania a fost printre primele tari ale Europei care a inceput o exploatare nerationala a resurselor ei, o data cu sfarsitul secolului, resurse care au servit dezvoltarii altor state, dar nu Romaniei. In urma celui de al II-lea razboi mondial resursele naturale au fost angajate in plata unor mari despagubiri de razboi, ca apoi, sa fie absorbite de un sistem economic contraproductiv, neeficient, care a perpetuat subdezvoltarea pe termen lung, corelat cu degradarea naturii. Dupa 1990, Romania a ales calea involutiei economice, pe fondul unei risipe fara precedent, pe fondul degradarii foarte accelerate a patrimoniului natural.

In ultimii 10 ani, patrimoniul natural si agricol al Romaniei:

- Distrugerea a circa 360.000 hectare padure;

- Distrugerea a circa 200.000 hectare pomi fructiferi;

- Distrugerea a circa 150.000 hectare pomi si vita de vie;

- Reducerea cu peste 39% a starii de fertilitate a solului prin demineralizare, pierderi de elemente nutritive, eroziunea solului, alunecari de teren, inmlastinari etc;

- Reducerea cu peste 60% a performantei sistemelor agricole de producere;

- Abandonarea productiei interne de produse alimentare in favoarea importului, ceea ce a creat premisele unei crize economice si sociale fara precedent, asemanatoare cu aceea din Asia dinaintea revolutiei verzi;

- Consumul de energie in sistemele economice romanesti depasesc cu 40% pe cel din tarile dezvoltate, pentru aceleasi bunuri produse;

- Arhitectura peisagera a Romaniei a suferit degradari greu de recuperat si care nu se vor putea realiza decat in decursul mai multor generatii;

- Deciziile politice ale guvernelor tranzitiei au condus la indepartarea economiei romanesti de la o dezvoltare durabila, pe termen necunoscut.

Nici un proiect de salvare a patrimoniului natural nu a fost implementat, nici o gandire actuala asupra conservarii resurselor, a biodiversitatii si a mediului nu si-a facut loc in spatiul romanesc.

Daca guvernele care vor veni la putere in anii de inceput ai secolului XXI nu vor stopa aceasta politica distructiva, Romania va deveni, in urmatorii 20 de ani, tara cu cel mai sarac patrimoniu natural din Europa. Sa nu uitam ca, pentru refacerea echilibrelor pierdute, Romania ar trebui sa planteze, in urmatorii 10 ani, cel putin 1 milion hectare padure si sa-si refaca potentialul de productie a sistemelor naturale si agricole.

In caz contrar, conceptul de "dezvoltare durabila" va ramane un subiect, iar societatea romaneasca va ramane in exteriorul definitiei notiunii de "civilizatie".

Biosfera inca exista, iar functiile ei, desi sever afectate la sfarsitul mileniului II, inca functioneaza. Biosfera nu mai este la fel ca acum 1 000 de ani si nici nu mai poate fi. Societatea umana exista si ea si este in puternic conflict cu natura.

Secolul XXI va trebui, definitiv, sa aduca stingerea conflictului intre om si biosfera, pentru ca sistemul sa poata functiona in mileniul III. Daca acest lucru nu se va intampla, specia Homo sapiens va incepe, incetul cu incetul, sa devina din ce in ce mai rara, va fi din ce in ce mai vulnerabila, iar la momentul de varf al conflictului, va disparea, ca orice alta specie, care a disparut din biodiversitatea planetei. Daca omul a contribuit decisiv, mai ales in ultimul secol, la disparitia multor specii valoroase, tot el, continuand aceasta decizie, pregateste conditiile si pentru disparitia speciei Homo sapiens.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1698
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved