OVAZUL

1. Importanta. Biologic. Ecologie

1.1. Importanta

Ovazul a fost luat in cultura mai tarziu decat orzul si graul.

Se pare ca ovazul a fost cunoscut la inceput ca buruiana in orz, pe care 1-a depasit in productie pe solurile sarace si in climatele mai aspre din centrul si nordul Europei, unde apar urme privind cultura lui cam de prin epoca bronzului (mileniu III - IV i.e.n.).

V. VELICAN (1972) arata ca, in tara noastra, ovazul a fost extins in cultura o data cu invazia triburilor slave, de la care s-a si imprumutat denumirea de "ovaz" ("ovesu", in slavona veche).

Importanta principala a ovazului este ca furaj. Boabele reprezinta un furaj concentrat foarte apreciat in alimentatia cabalinelor, a reproducatorilor diferitelor specii (tauri, berbeci), a vacilor pentru lapte, pasarilor etc,

Ovazul, singur sau in amestec cu leguminoase (borceag), constituie un furaj foarte apreciat sub forma de masa verde, insilozat sau ca fan. in alimentatia omului are utilizari restranse, sub forma de fulgi de ovaz, faina si grisuri. Valoarea alimentara ridicata a produselor din boabe de ovaz le recomanda in alimentatia copiilor sau a oamenilor bolnavi etc.

In unele zone nordice faina de ovaz se mai foloseste (pe scara mai redusa) in amestec cu grau sau secara la prepararea painii. Painea din faina de ovaz este, insa, de calitate slaba si se intareste repede.

Boabele se folosesc, pe scara mai restransa, si ca materie prima industriala.

Importanta ovazului consta si in faptul ca valorifica mai bine decat alte plante solurile cu fertilitate redusa din zonele umede, precum si solurile nisipoase. Ovazul valorifica foarte bine ingrasamintele organice si minerale.

1.2. Compozitie chimica

Compozitia boabelor si paielor sunt prezentate in tabelul 3.30.

Tabelul 3.30

Compozitia chimica a ovazului (in % din masa bobului)

Boabele au continutul de proteina variabil in functie de soi si conditiile de cultura. Proteinele sunt formate din albumine 1%, globuline 80%, prolamine (avenina) 10 - 15% si glutenine 5%. Ele au un grad ridicat (circa 80%) de digestibilitate. Continutul in grasimi al ovazului este mai mare decat al celorlalte cereale din climatul temperat (grau, secara, orz). Un continut mai ridicat de grasimi se afla in embrion. Extractivele neazotate sunt formate din amidon (peste 90%), apoi zahar si dextrina.

Paiele si pleava, datorita continutului ridicat de celuloza, au valoare nutritiva scazuta, dar mai mare decat a celor de grau si secara.

Cenusa din boabe are un continut mai ridicat de: fosfor (29,5%), potasiu (17,4%), siliciu (36,4%), calciu (5,8%), magneziu (5,9%) etc.; cea din paie: siliciu (46,5%), potasiu (24,8%), calciu (5,9%), iar cea din pleava: siliciu (73,2%), calciu (18,2%), potasiu (6,5%) etc.

1.3. Raspandire

In 2001 suprafata cultivata cu ovaz, pe glob, a fost de 12,86 milioane ha, cu o productie medie de 21,2 q/ha. Suprafete mai mari se cultiva in Federatia Rusa (4 milioane ha), Canada (1,3 milioane ha), SUA (0,77 milioane ha), Polonia, Germania ("Production yearbook", vol. 55, 2001).

In tara noastra, suprafata si productia de ovaz, in diferite perioade, se prezinta in tabelul 3.31 ("Anuarul statistic al Romaniei", 2000).

Reducerea suprafetelor cultivate cu ovaz, dupa al II-lea razboi mondial, atat pe glob cat si ia noi in tara, se datoreste mecanizarii agriculturii si, ca o consecinta, reducerea efectivului de cai.

Tabelul 3.31

Suprafata si productia la ovaz in Romania

1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Sistematica. Genul Avena face parte din tribul Avenae Ness si cuprinde numeroase specii grupate in dona sectii: Avenastrum Koch (specii perene) si Euavena Griseb. (speciile anuale, salbatice si cultivate),

Dintre speciile cultivate, cea mai mare importanta si raspandire o are A. saliva L., iar dintre speciile salbatice A. fatua L (odos).

Avena sativa cuprinde numeroase varietati, din care mai importante sunt: mutica (spiculet nearistat si boabe albe), aristata (spiculet aristat, palee albe), aurea (spiculete nearistate, boabe galbene).

Origine: Dupa VAVILOV (citat de V. VELICAN. 1972), centrele de origine ale speciilor de ovaz sunt: Bazinul Mediteranean (A. byzantina), platoul Abisiniei (A, abyssinica), Asia (sudul Chinei) si, probabil, Europa Centrala (in ambele centre: A. saliva).

A. sativa se considera ca are ca specie de origine A. fatua. Aceste specii sunt inrudite, dupa cum au dovedit cercetarile citologice (ambele cu 2n = 42 cromozomi), serologice si hibridologice (intre ele apar usor hibrizi fertili).

Soiurile de ovaz cultivate la noi in tara sunt prezentate in tabelul 3.32 ("Lista oficiala a soiurilor - hibrizilor de plante de cultura din Romania").

Tabelul 3.32

Soiuri de ovaz cultivate in Romania

1.5. Particularitati biologice

Ovazul are germinatie bipolara si formeaza, de regula, trei radacini embrionare (fig. 3.61), dupa care apar radacinile coronare ce cresc pana la inflorire.

Sistemul radicular al ovazului este bine dezvoltat (depasind graul, secara si orzul), profund si cu putere mare de solubilizare a elementelor nutritive. Masa de radacini a ovazului este cu 40% mai mare decat masa de radacini a orzului (N. ZAMFIRESCU, 1965). Aceasta face ca ovazul sa fie mai putin pretentios fata de sol, valorificand elementele nutritive si din forme mai greu solubile.

Tulpina este formata din 5-8 internoduri, avand lungimea de 80-150cm, in functie de soi si conditiile de cultura.

Frunzele au limbul lanceolat, usor ascutit. La plantele tinere, limbul este usor rasucit de la dreapta la stanga, invers fata de cele de la grau, secara, orz. Urechiusele lipsesc sau sunt foarte mici, in schimb ligula este mare, triunghiulara, bifidata.

Inflorescenta este un panicul, cu ramificatiile dispuse pe 3-9 etaje (fig.3.62). Ramificatiile pot fi indreptate in toate directiile, formand unghiuri diferite fata de axul principal sau pot fi stranse si indreptate intr-o singura directie (stindard). Spiculetele sunt dispuse in varful ramificatiilor si axului principal, fiind formate din 2-3 flori, din care, de obicei, 2 sunt fertile. Aristele la ovaz nu pornesc din varful paleii ci din treimea ei superioara. La formele aristate cultivate numai o parte din flori au ariste, mai scurte decat la grau sau orz. Aristare mai pronuntata apare la formele salbatice.

Infloritul incepe de la paniculul plantei principale si continua cel al fratilor in ordinea formarii lor. In cadrul panicului infloritul incepe de la varf spre baza acestuia, iar in spiculet se deschid florile de jos. Un spiculet infloreste in 1-2 zile, un panicul in 6-7 zile, iar o planta in 10-12 zile. O floare ramane deschisa 30-70 minute. Florile se deschid pe masura ce apar din burduf. Deschiderea lor se petrece in orele de dupa amiaza spre seara la temperaturi de 15-17⁰C, care sunt favorabile si fecundarii. Ovazul este o planta autogama, insa cazuri de alogamie se intalnesc destul de des. Se realizeaza frecvent si hibrizi intre ovazul cultivat (A. sativa) si cel salbatic - odos (A. fatua), determinand impurificari biologice in culturi. Si din acest considerent devine necesar reinnoirea semintei de ovaz.

Fig. 3.61. - Germinatia bobului de ovaz

Fig.3.62. - Inflorescente si spiculet de ovaz: A - panicul strans; B - panicul resfirat; C - spiculet; a - glume; b - palei; c - stamine;

Fructul este o cariopsa imbracata in palei, insa nu concrescute cu fructul ca la orz (fig. 3.63). Paleile pot fi albe, galbene sau brune. Sunt si biotipuri care, la treierat, sunt "golase", fara palei.

In cadrul unui spiculet cariopsa dinspre exterior este mai scurt pedunculata, cu MMB mai mare, procent de pleve mai ridicat si cu baza interna dreapta. Urmatoarea cariopsa este mai mica pedunculata si cu procentul de pleve mai mic. A treia floare este sterila sau formeaza o cariopsa mai mica, cu un peduncul filiform. Procentul de pleve este de 28 - 30% la cariopsele "externe" si de 24 - 25%,o la cele "interne" (V. VELICAN, 1972). La soiurile cultivate la noi in tara, procentul de pleve este in medie de 26 - 28%.

Ovazul este cultivat in tara noastra, in mod obisnuit, ca planta de primavara. Cu formele de toamna s-au facut incercari de cultivare in tara noastra in special in Banat.

Factorul hotarator in extinderea arealului culturii ovazului de toamna in Romania il constituie rezistenta la iernare a soiurilor cultivate. Dintre factorii tehnologici, data semanatului influenteaza cel mai mult rezistenta la iernare a ovazului de toamna (D.N. MANEA, 1998).

Fig. 3.63. - Sectiune longitudinala prin bobul de ovaz fara pleve: 1 - rest de stil;2 -perisori; 3 - strat aleuronic; 4 - endosperm; 5 - scutellum

1.6. Cerinte fata de clima si sol

Ovazul este planta regiunilor cu clima umeda si veri racoroase. Cu toate acestea, ovazul suporta mai bine ca alte plante si conditiile mai secetoase. Este, deci, planta care valorifica bine conditiile extreme de cultura, datorita marii sale plasticitati ecologice.

Temperatura minima de germinatie este de 2 - 3C, iar tinerele plantule suporta temperaturi negative pana la -7C. Unele soiuri de toamna rezista la -12C (fara zapada). In prima parte a vegetatiei ovazul creste si se dezvolta bine la 5 - 12C (pentru desfasurarea organogenezei), apoi la 12 - 15C. La inflorire si fecundare sunt favorabile temperaturi de 15 - 17C, iar pentru maturizare 17 -20C.

Suma de grade pe intreaga perioada de vegetatie este de l .700 - 2.000C.

Perioada de vegetatie fiind lunga (100 - 140 zile), iar suma de grade destul de mare, ovazul nu depaseste 65 latitudine si nu atinge altitudinea de cultura a orzului (fata de care se coace cu 2 - 3 saptamani mai tarziu).

Cerintele fata de apa ale ovazului sunt destul de ridicate, avand coeficientul de transpiratie cel mai mare dintre cereale (400 - 600). Consumul maxim de apa este in fazele de formare a paiului si la inspicare - inflorire.

Fata de sol, ovazul are cerinte reduse, datorita inradacinarii profunde si puterii mari de solubilizare a acestora. Prefera soluri cu pH de 5,5 - 7,0. Merge bine pe cernoziomuri, pe soluri brune si chiar pe podzoluri. Nu merge pe solurile argiloase, compacte, neaerate, iar pe nisipurile din zona secetoasa sufera de lipsa apei. Pe solurile acide reuseste mai bine decat graul, orzul sau secara.

1.7. Zonare

Pe glob da rezultate bune intre paralelele 45 si 65, iar la altitudine, pana la 1.800 m.

La noi in tara intalneste conditii foarte favorabile in Campia de Vest, pe vaile Somesului si Oltului.

Zona favorabila I cuprinde Podisul Transilvaniei si cel Getic, Depresiunea Jijiei si valea superioara a Siretului.

Zonele favorabile II + III sunt celelalte zone agricole ale tarii, exceptand solurile nefavorabile amintite si altitudinile de peste 1.000 m.

2. Tehnologia de cultivare a ovazului

Rotatie

Ovazul nu este pretentios fata de planta premergatoare, daca solul este bine fertilizat. El da rezultate foarte bune dupa leguminoase anuale sau perene (insa in practica, dupa acestea, sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare: grau, porumb, sfecla). Ovazul se cultiva, de obicei, dupa prasitoare (cartof, porumb, floarea-soarelui). Nu se cultiva dupa el insusi, nici dupa sfecla pentru zahar sau de furaj, decat numai dupa ani, pentru a preveni atacul de nematozi, comuni ambelor culturi.

Dupa ovaz pot urma prasitoare, leguminoasele etc. Nu se practica semanarea trifoiului (cultura ascunsa) in ovaz, deoarece este umbrit mult mai puternic si o mai lunga perioada de timp decat in orz sau grau.

Fertilizare

Consumul de elemente nutritive ale ovazului, pentru 100 kg boabe + paiele care revin (circa 150 kg), este in medie de 2,72 kg N; 1,34 kg P₂O₅; 2,74 kg K₂O si 0,65 kg CaO. Ritmul absorbtiei acestor elemente creste pana la inflorit.

Ovazul reactioneaza bine la ingrasaminte organice si chimice pe toate tipurile de sol. In mod obisnuit, insa, se fertilizeaza, cu ingrasaminte chimice.

Dozele de ingrasaminte se stabilesc in functie de fertilitatea solului si planta premergatoare. Pe baza cercetarilor intreprinse la noi in tara, ca valori medii se recomanda: N₄₅P₄₅ pe cernoziomuri, N₆₀P₆₀ pe solurile brune si N₇₅P₆₀ pe solurile podzolice, mai sarace. Pe solurile (acide) sarace in potasiu (sub 15 mg K₂O la 100 g sol) se aplica 40 - 60 kg K₂O.

Lucrarile solului

In functie de premergatoare, lucrarile soiului se executa ca si pentru orzoaica sau graul de primavara, o atentie deosebita trebuind sa se acorde retinerii apei in sol, la care ovazul are cerinte mari.

Samanta si semanatul

Samanta trebuie sa aiba puritatea peste 98%, germinatia peste 90%, iar masa semintelor cat mai mare. Din seminte mari rezulta plante mai viguroase si mai productive. Semintele mari, avand procent mai mare de pleve, sunt preferabile pentru semanat, iar cele mici, cu procent de pleve mai redus, sunt mai indicate pentru furaj.

Pentru a preveni atacul de taciune zburator (Ustilago avenae) si a taciunelui imbracat (Ustilago kolleri) samanta se trateaza cu Vitavax 200 (2 kg/t), Vitavax FF (2,5 l/t) etc.

Se obtin rezultate bune prin tratamentul cu formaldehida prin: cufundare; cufundare si sudatie; sudatie.

Prin cufundare, tratamentul se face in solutie de 0,15% formaldehida (350 ml formaldehida 40% la 100 l apa), in care se tin semintele minute, amestecandu-se continuu, apoi se scot si se usuca in strat subtire Ia umbra. Cu 100 l solutie apoasa de formaldehida 0,15% se pot trata 300 - 350 kg samanta de ovaz.

Prin cufundare si sudatie tratamentul se face tot in solutie de 0,15% formaldehida, in care semintele se tin numai 3 minute. Dupa acest timp semintele se scot si se depoziteaza in vrac, acoperite cu. o prelata umectata cu aceeasi solutie, unde se tin 2 ore pentru sudatie, apoi semintele se usuca in strat subtire, la umbra.

La tratamentul prin sudatie se foloseste o solutie apoasa de formaldehida in concentratie de 0,50%. Folosind l l formaldehida 40% la 80 l apa. Cu aceasta se stropeste samanta, dupa care se strange in gramada si se acopera cu o prelata umectata, tinandu-se, astfel, 4 ore. Apoi semintele se usuca in strat subtire, la umbra. La o tona de seminte se folosesc 10 l solutie apoasa de formaldehida in concentratie de 0,5%.

Epoca de semanat a ovazului de primavara este in urgenta l, cand se poate iesi la camp (semintele germineaza la 2 - 3C), pentru a profita de umiditatea din precipitatiile de peste iarna.

Ovazul de toamna se insamanteaza in perioada 1- 10 octombrie.

Densitatea de semanat este de 450 - 550 boabe germinabile la m².

Distanta intre randuri este de 12,5 cm, iar in terenuri bine pregatite la 10 cm sau chiar 6 - 8 cm intre randuri.

Adancimea de semanat este de 2 - 4 cm, in functie de textura si umiditatea solului. Ovazul, ca si orzul, are puterea de strabatere a solului relativ redusa; semanatul mai adanc reduce numarul de plante rasarite si infratirea.

Cantitatea de samanta, la densitatea amintita, in functie de valoarea culturala, este cuprinsa intre 120 - 140 kg/ha.

Lucrarile de ingrijire

Acestea sunt, in general, cele prezentate la cultura orzoaicei de primavara (tavalugire dupa semanat, combaterea buruienilor etc.).

La combaterea buruienilor doza de SDMA este de 1,5 - 2 l/ha, iar in cazul "Icedinului" forte de l - 1,5 l/ha. Pentru combaterea gandacului balos (Lemma melanopa) se trateaza (la avertizare) cu "Sinoratox" R₃₅ (1,5 - 3,51/ha), care combat si alti daunatori: Oscinella frit si alte diptere, apoi afide si tripsi.

Recoltare

Ovazul se coace mai neuniform si este mai sensibil la scuturare decat alte cereale. Pentru a se putea recolta cu combina in conditii bune, ovazul trebuie sa aiba tijele uscate, iar boabele sa fie la inceputul maturitatii depline, in acest caz semintele scuturate pe platforma ajung in combina si nu se pierd. Daca se recolteaza cu combina pana cand tijele plantelor nu sunt uscate (desi bobul e matur), in lanurile imburuienate sau cu roua, toba combinei se infunda, iar randamentul la recoltare este scazut. Daca se intarzie recoltatul ovazului pierderile sunt foarte mari.

inainte de maturitatea optima, cand nu se poate recolta direct cu combina sau in locurile unde combina nu are acces, ovazul se poate recolta in doua faze: taierea plantelor la coacerea in parga si treierarea lor dupa zile.

Productia la ovaz este foarte diferita, in functie de conditiile de cultura. Capacitatea de productie a ovazului este destul de mare (60 q/ha), insa productiile realizate sunt mici, deoarece aceasta planta ocupa in cultura terenuri sarace, slab fertilizate. Din productia de boabe la ovaz circa 28% sunt pleve.

Sunt unitati care obtin peste 25 q/ha, insa productia medie pe tara, in ultimii ani, a fost de 15 - 20 q/ha.

Raportul boabe : paie la ovaz este de 1:1,5 pana la l : 2.