Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


PATARILE SI PUTREGAIURILE BAZALE ALE CEREALELOR PAIOASE

Agricultura



+ Font mai mare | - Font mai mic



PATARILE SI PUTREGAIURILE BAZALE ALE CEREALELOR PAIOASE

(Pseudocercosporella, Rhizoctonia, Geumannomyces)

Principalii agenti patogeni ai complexului parazitar de la baza tulpinii si radacinilor cerealelor paioase sunt: Pseudocercosporella herpotrichoides, Rhizoctonia cerealis si Geumannomyces graminis. Prima ciuperca este responsabila de patarea bazei tulpinii, a doua de patarea frunzelor, bazei tulpinilor si putrezirea radacinilor si a treia de putrezirea bazei tulpinilor si radacinilor. Deoarece este dificil de precizat impactul pe care il are un agent patogen intr-o cultura atunci cand nu actioneaza singur, micozele amintite mai sus sunt studiate unitar sub forma complexului parazitar al bazei tulpinii si radacinilor. Aceste boli se manifesta atunci cand iernile sunt blande si umede iar primaverile si inceputul verii sunt umede si reci.



"Patarea in ochi" a bazei tulpinii

(Pseudocercosporella herpotrichoides (Fron.) Deighton)

Aceasta micoza este considerata una dintre cel mai pagubitoare boli ale graului dar poate afecta orzul, ovazul, secara si un numar mare de graminee perene. In Romania boala a fost semnalata in Dobrogea, Transilvania, Maramures si Moldova.

Simptome. Cand plantele au 3 - 5 frunze, sub teaca de la baza tulpinii se observa necroze mai mult sau mai putin difuze care lasa sa se vada o stroma verde - gri caracteristica. Parazitul colonizeaza tulpina de la exterior spre interior, ceea ce are ca rezultat aparitia unor pete lenticulare cu un punct negru in mijloc. Este motivul pentru care boala se numeste "patare in ochi". Radacinile plantelor atacate brun inchis spre negru si pot fi smulse cu usurinta din sol. Zonele de deasupra si de sub pata se brunifica si ca urmare tulpina se indoaie si se rupe de la locul de atac. Spicele plantelor bolnave pot fi partial sau total sterile, continand cariopse mici, usoare si sistave. Datorita atacului, in lanurile de grau apar vetre cu plante scunde, frante, culcate in diverse directii.

Agentul etiologic si evolutia bolii. Ciuperca imperfecta Pseudocercosporella herpotrichoides ce cauzeaza patarea in ochi prezinta doua forme: fertila si sterila.

Forma fertila produce conidiofori si conidii pluricelulare, hialine, rotunjite la baza si usor ascutite la varf, iar forma sterila prezinta doar miceliu stromatic evidentiat de petele lenticulare de la baza tulpinii.

Inoculul sau sursa de infectie se conserva in stare saprofita pe resturile vegetale sub forma de miceliu, care produce spori atunci cand umiditatea atmosferica este ridicata, iar temperatura este peste 7ºC. Pentru germinare sporii necesita o U.R. superioara 90% si o temperatura de    4 - 13ºC timp de 15 ore, iar sporularea poate avea loc din octombrie pana in martie. Conidiile transportate de ploi si vant pe plante germineaza iar hifele miceliene pe care le genereaza strabat activ teaca frunzei sau intra prin apertura stomatelor. Aici, miceliul care se formeaza intra in contact cu tulpina si produce simptomul de "pata in ochi". In functie de conditiile de mediu, miceliul formeaza conidii ce produc infectii secundare sau nu sporuleaza (forma sterila) si atunci ciclul de viata prezinta doar infectia primara. Cele mai mari pagube s-au inregistrat la graul cultivat in soluri acide, cu textura luto-argiloasa si atunci cand densitatea plantelor este mult peste cea optima si cand fertilizarea cu azot este excesiva.

Prevenire si combatere. Respectarea masurilor agrotehnice asigura limitarea pagubelor produse de agentul patogen. Atunci cand PED - ul este de 25% frecventa de atac se recomanda tratamente foliare cu Mirage 45 EC - 1 l /ha, Corbel CE - 1 l /ha, Impact - 1 l /ha, Bumper 25 EC - 0,5 l /ha, sau cu amestecuri de fungicide. Nu se recomanda utilizarea benzimidazolilor la care exista rase sau patotipuri de rezistenta. A fost pus in evidenta faptul ca fungicidele care combat Pseudocercosporella herpotrichoides lasa suprafata de extindere pentru Rhizoctonia cerealis.

Ingenuncherea plantelor si sistavirea boabelor cerealelor paioase (Geumannomyces graminis var. tritici Sacc.)

Boala a fost semnalata in Moldova in anul 1935 si apoi in 1957 dar s-a raspandit cu precadere in culturile de grau putand produce pierderi de pana la 60 - 70% din recolta.

Simptome. Radacinile plantelor atacate sunt putine ca numar, de culoare brun - inchis spre negru lucios si pot fi smulse cu usurinta din sol. Tulpinile pot prezenta aceeasi coloratie neagra lucioasa. In caz de atac puternic plantele raman pitice cu spice albicioase si sterile si pot fi culcate la pamant de curentii de aer de la baza plantei sub forma unor vetre eliptice sau circulare. Boala are un caracter agravant in cazul practicarii monoculturii de grau timp de 2 - 4 ani. Formele usoare de atac pot trece neobservate deoarece plantele nu manifesta simptome aparente, dar daca se intrunesc conditii favorabile infectiei pierderile de recolta vor fi de pana la 60%. La grau o frecventa de atac de 62% reduce productia cu 50%, iar la orz in cazul unei frecvente de atac de 64% pierderile de recolta sunt de 25%.

Agentul etiologic si evolutia bolii. Boala este produsa de ciuperca Geumannomyces graminis (sin. Ophiobolus graminis) (figura 3) care are doar forma perfecta de inmultire reprezentata de peritecii negricioase cu osteol alungit ce contin asce cu ascospori filamentosi, pluricelulari de culoare galbuie - brunie la maturitate. Supravietuirea sursei de inocul (micelii) peste iarna este asigurata de resturile vegetale contaminate iar dispersia acestuia de la un camp la altul se face cu ajutorul vantului (raspandire anemochora). In primavara ciuperca se dezvolta in solul infectat iar miceliul acesteia vine in contact cu radacinile plantelor initiind infectia. Ciuperca poate trece de la o radacina la alta infectand noi plante si generand astfel vetrele de atac. Infectia se poate produce pe tot parcursul vegetatiei insa infectiile primare sunt cele mai periculoase deoarece miceliul ciupercii se localizeaza in varful de crestere al plantei, fapt care explica albirea spicelor. Pasla miceliana a ciupercii se transforma intr-o stroma neagra, pe care se vor forma periteciile ce vor strabate teaca frunzei prin intermediul rostrului.

Geumannomyces graminis

 


Prevenire si combatere. Pentru a se limita atacul acestei ciuperci se recomanda rotatia culturilor cu plante care nu constituie gazda pentru patogen cum ar fi: inul sau cerealele mai putin atacate. In ordine descrescatoare a susceptibilitatii fata de boala sunt graul, orzul, triticale, secara si ovazul; mentinerea unui nivel adecvat al elementelor fertilizante in special fosforul si potasiul; aplicarea amendamentelor calcaroase pe solurile acide; combaterea buruienilor monocotiledonate ce se pot constitui ca si gazda pentru ciuperca; efectuarea de araturi adanci pentru a facilita ingroparea si descompunerea resturilor vegetale; se va evita transportul de material vegetal contaminat de la un camp la altul prin intermediul masinilor si echipamentelor; se va controla nivelul cuprului din sol deoarece o valoare sub 1 ppm va favoriza atacul ciupercii; tratarea semintelor cu bacteria Pseudomonas fluorescens determina sporirea productiei cu 10%, insa este necesara verificarea acestei practici pentru a se demonstra justificarea sa economica. Soiurile de grau a caror tesuturi mecanice sunt bine dezvoltate (Colin, Prospect) cat si culturile tratate cu retardanti de crestere ( )sunt mai rezistente la atacul patogen. De asemenea un rol important in reducerea atacului il joaca susele slabe de Geumannomyces graminis induse de un micovirus (premunitie in tandemul "virus contra ciuperca" combatere biologica si unii antagonisti de sol (bacterii si ciuperci saprofite).

Rizoctonioza cerealelor

(Rhizoctonia cerealis Khn)

Rizoctonioza este cunoscuta in culturile de cereale paioase cat si la cartof, leguminoase pentru boabe, plante ornamentale ca boala a radacinilor.

Simptome. Atacul acestei ciuperci se manifesta sub diferite forme. Astfel pe frunze pot sa apara leziuni mari, neregulate de culoare cenusie - brunie marginite de o zonalitate bruna cu aspect festonat iar centrul petelor este de culoare deschisa. Tulpinile pot fi la randul lor atacate prezentand necroze superficiale. In cazuri de atac puternic plantele isi pierd culoarea verde sau raman verzi pentru o scurta perioada de timp dupa care mor. Aceste doua tipuri de manifestari: atac precoce, simptome superficiale fara penetrarea tulpinii sau atacurile tardive la nivelul tulpinii cu necroze interne demonstreaza existenta mai multor suse ale ciupercii fapt ce ingreuneaza controlul acestei boli si necesitand supravegherea sa in cadrul complexului parazitar al bazei tulpinilor de cereale.

Agentul etiologic si evolutia bolii. Ciuperca responsabila este Rhizoctonia cerealis (deuteromicotina) ca forma imperfecta si Corticium (bazidiomicotina) ca forma perfecta. Miceliul ciupercii este format din hife hialine la inceput septate, multinucleare, pentru ca apoi sa devina brune si ramificate la maturitate in unghi drept fata de hifa principala si cu o gatuire la locul de ramificare. La incheierea ciclului celulele miceliului devin din loc in loc trunchiate se grupeaza strans, isi ingroasa membrana si se formeaza astfel scleroti bruni, mici sau pseudoscleroti. Forma fertila Corticium este rar intalnita in natura, iar partea externa a miceliului se diferentiaza in hife multinucleare fertile, din care se formeaza apendici dicariotici, comparabili cu bazidiile pe care apar bazidiospori. Inoculul supravietuieste sub forma miceliana sau de scleroti in sol. Cand miceliul intra in contact cu radacina sau tulpina unei plante, o strapunge cu ajutorul enzimelor secretate si ajunge in spatiile intercelulare. O dezvoltare ideala pentru patogen o constituie spatiul dintre teaca si tulpina, unde prin enzimele secretate are loc dezorganizarea celulelor si necroza tesuturilor tulpinii. In conditii de caldura caniculara, patogeneza este stopata. Infectia ciupercii Rhizoctonia cerealis este controlata de actiunea antagonista a ciupercii Ophiobolus graminis. Daca precipitatiile sunt extrem de bogate si temperatura in sol este mai scazuta decat cerintele optime ale patogenului atunci se anuleaza actiunea antagonista. La sfarsitul perioadei de vegetatie miceliul ramane in sol sau pe resturile vegetale de la suprafata terenului fie sub forma vegetativa, fie sub forma sclerotiala. Boala este favorizata de fluctuatiile de temperatura din iarna si primavara, de umiditate si de excesul de fertilizare cu azot si cand planta premergatoare este o leguminoasa.

Prevenire si combatere. Se recomanda evitarea monoculturii, aplicarea ingrasamintelor cu azot cat mai devreme primavara, chiar peste un strat subtire de zapada sau in vegetatie aplicari fractionate. In ceea ce priveste tratamentele chimice acestea au o eficacitate oscilanta intre 0-80%, iar produsele sunt: Corbel - 1 kg /ha, Alto 100 - 0,6 l /ha, Bayfidan - 0,5 l /ha, Bumper - 0,5 l /ha, Granit - 1 l /ha, Impact - 1 l /ha, Mirage - 1 l /ha, Tilt 250 - 0,5 l /ha, sau amestecul de substante: Metoben (0,5 kg /ha) + Sulf muiabil (1 kg /ha) + Dithane M-45 (1,75 kg /ha). Dintre metodele biologice de combatere prezinta interes utilizarea antibioticelor produse de bacterii si ciuperci care s-au dovedit a fi active fata de acest patogen (bacterine si micoine).



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2863
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved