Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


ABORDARI MODERNE IN MANAGEMENTUL SI MARKETINGUL ASIGURARILOR

Asigurari



+ Font mai mare | - Font mai mic



UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MARKETING SI AFACERI ECONOMICE INTERNATIONALE



ABORDARI MODERNE IN MANAGEMENTUL SI MARKETINGUL ASIGURARILOR

CONCEPTE - CHEIE

Riscurile pure

Riscurile speculative

Riscurile fundamentale

Riscurile particulare

Riscuri statice

Riscuri dinamice

Riscuri asigurabile

Riscuri neasigurabile.

INTRODUCERE

Riscul, elementul de baza de la care porneste o asigurare este utilizat in sensul negativ al evenimentelor pe care nu le dorim.

Viata oamenilor a fost si este amenintata de cele mai imprevizibile fenomene pe acre le comporta natura si activitatea complexa pe care acestia o dezvolta.

Indiferent cat de multa grija acordam evitarii problemelor sau protectiei familiei si a bunurilor personale, riscul exista in viata noastra aducand pierderi materiale si financiare.

Cu toate acestea, de-a lungul vremii, oamenii au gasit forta necesara nu numai refacerii bunurilor distruse, dar si gasirii unor noi metode pentru a se proteja in cazul pericolelor.

Daca nu ar exista risc, nu ar exista asigurari. Riscul este obiectul oricarui contract de asigurare si de reprezinta elementul specific al asigurarii.

Definirea riscului este inca o problema clar dezbatuta in literatura de specialitate. Intalnim, astfel, multe definitii ca : 'obiect al asigurarii, fie o persoana sau un lucru', 'sansa unei pierderi', 'nesiguranta privind rezultatul unei activitati'. Riscul este un pericol , o primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile, si pentru care societatile de asigurari pot oferi protectie.

Alte lucrari considera ca riscul reprezinta 'variatia rezultatului care ar putea sa apara intr-o anumita perioada de timp, intr-o situatie data'. Daca nu este posibil decat uhn rezultat, variatia si deci riscul este considerat zero. Daca sunt posibile mai multe rezultate, atunci riscul este diferit de zero. Cu cat sunt posibile mai multe variante privind rezultatul, cu atat riscul este mai mare.

Riscul , pentru a fi asigurabil, trebuie sa indeplineasca anumite anumite conditii. Evenimentele incerte pot aduce cu ele pierderi sau castiguri. Ele pot fi risc sau sansa, ambele referindu-se la evenimente viitoare si incerte.

Riscul in asigurari este folosit in sens pesimist,fiind considerat ca o intamplare nedorita. Din punct de vedere al asigurarii, nu se pot asigura decat acele evenimente in a caror producere poate apare o pierdere. Sansa presupune o abordare optimista, sperandu-se preponderant obtinerea unui castig.

Efectele producerii riscurilor pot fi in numar mare si, alaturi de pierderile economice, pot sa se manifeste efecte de alta natura : sociale, politice, psihologice, fizice si juridice. Desigur, o analiza completa a acestora este foarte dificil de facut, incepand chiar cu cuantificarea lor in toate aceste planuri. Din punct de vedere al asigurarii, interesul se opreste asupra acelor economice.

CLASIFICAREA RISCURILOR IN ASIGURARI

Riscul apare ori de acte ori oamenii nu pot sa tina sub control sau nu pot sa prevada in mod perfect viitorul. Se utilizeaza termenul de risc atunci cand situatiile viitoare nu pot fi cunoscute cu precizie, dar pot fi stabilite alternativele posibile si probabilitatile asociate cu aceste alternative. Atunci cand nu sunt cunoscute nici alternativele posibile si nici probabilitatile de producere a lor, se utilizeaza termenul de incertitudine, cum ar fi, de exemplu, cercetarea spatiului cosmic.

Diversitatea riscurilor la care sunt supuse vietile omenesti, bunurile oamenilor si activitatile desfasurate de ei, conduce la o sistematizare a lor. Aceasta sistematizare este importanta foarte mult pentru asigurator, intrucat il ajuta la determinarea intinderii protectiei prin asigurare si a pretului protectiei, in functie de natura si posibilele daune ce pot fi provocate.

Exista mai multe criterii de clasificare a riscurilor, cele mai importante fiind : dupa consecintele posibile, dupa efectele pe care le produc, din punct de vedere al teoriei managementului riscului si din punct de vedere al asigurabilitatii lor.

Dupa consecintele lor posibile, riscurile pot fi :

riscuri pure

riscuri speculative.

Punctul de plecare in definirea celor doua tipuri de risc il reprezinta transparenta sistemului economic, social, politic, precum si elementele comune pe care le au, vazute prin prisma gandirii decidentului si a atitudinii lui fata de risc, precum si a statului in functie de interesele economice sau sociale.

Analiza comparativa a trasaturilor specifice ale celor doua forme de risc permite reliefarea mai multor caracteristici.

In primul rand, riscurile speculative sunt legate si determinate de activitatea pe care un agent economic o desfasoara, ele fiind acceptate sau nu in functie de gradul de aversiune pe care il are decidentul fata de risc. In opozitie cu riscurile speculative, riscurile pure nu sunt acceptate, deoarece aparitia lor face ca agentul economic sa suporte o pierdere si niciodata riscurile nu reprezinta o sursa de castig.

In al doile rand, riscurile speculative sunt delimitate de sfera de activitate, agentul economic putand sa decida angajarea activitatii sale in limitele unui buget corespunzator (pentru publicitate, pentru cercetare), in timp ce riscurile pure nu sunt si nu pot fi delimitate intrucat agentul economic nu poate sa evalueze si sa decida, inainte de aparitia unui fenomen, care sunt pagubele ce se pot produce si marimea lor. In cazul riscurilor pure, ca urmare a imposibilitatii anticiparii reale a situatiei, exista posibilitatea ca fondurile constituite de agentul economic pentru acoperirea pagubelor in caz de risc sa fie mai mici decat nivelul pagubei.

In al treilea rand, riscurile speculative se realizeaza in timp si sunt datorate activitatii agentului economic. Ca urmare, preintampinarea si restrictionarea starilor de risc se poate realiza dupa o anumita perioada, fapt ce da posibilitatea stabilirii unor concluzii privind marimea si intensitatea riscurilor prezente si viitoare. Deci, daca riscurile speculative nu pot exista fara desfasurarea unei activitati anterioare, riscurile pure nu se realizeaza in timp, ele sunt imprevizibile, apar fara manifestarea unor semnale precedente si nu sunt total dependente de activitatea desfasurata.

In al patrulea rand, riscurile speculative sunt controlabile, agentii economici putand sa-si dea seama de fenomenele ce pot apare in activitatea pe care o desfasoara, luand in consecinta masurile ce se impun si considerate rationale de catre acestia, in timp ce riscurile pure sunt greu de controlat, iar posibilitatile de interventie sunt reduse.

Cele doua forme de risc, speculative si pure, sunt generate de o multitudine de factori de natura economica, tehnica si tehnologia manageriala.

Riscurile speculative sunt dependente de aparitia sau existenta unor factori, cum ar fi : decizia puterii publice(fiscalitatea, drepturile si obligatiile societatilor comerciale) ; tehnicile de productie(brevete, informatii) ; factori financiari(buget, contabilitate, investitii) ; factorul uman (varsta, sex, nivel de pregatire) ; factorii organizatorici si de structura (organizare, fuziune, absorbtie).

Factorii evidentiati sunt controlabili, iar riscurile pot fi diminuate sau limitate, prin aplicarea unor tehnici specifice de gestiune si marketing.

Riscurile pure sunt consecinta unor evenimente accidentale si forturiere. La prima vedere ar parea ca ele provin ca urmare a intamplarii, prin actiunea unor forte exterioare, necontrolate, care produc evenimente de forta majora (uragane, surpari de teren, inundatii, grindina, ingheturi deosebite) sau au ca suport comportamentului psihologic al omului in sistemul economic si social existent (razboi, atentate, vandalism). In realitate, evenimentele accidentale sau fortuite au o anumita probabilitate de aparitie. Dificultatea consta in stabilirea timpului de aparitie si a intensitatii fenomenelor, de a gasi mijloace de interventie si protectie si de a le aplica.

Pe suportul analizei elementelor caracteristice, specifice celor doua forme de risc, se reliefeaza ca o concluzie generala faptul ca in timp ce riscurile speculative provin din vointa agentilor economici si sunt rezultatul activitatii pe care o desfasoara, riscurile pure sunt determinate de factorii externi si nu depind de vointa acestora. Desi sunt legate de factorii externi si nu depind de vointa acestora. Desi sunt legate de factorii externi, in activitatea agentilor economici, riscurile pure nu constituie in toate cazurile o fatalitate pentru acestia, ei avand posibilitatea de a utiliza unele procedee de management al riscurilor prin care sa reduca probabilitatea de aparitie si gravitatea lor.

In prezent, riscurile pure sunt frecvent conectate la riscul decizional, iar realizarea sau cresterea probabilitatii de aparitie poate avea la baza o decizie strategica eronata a agentilor economici. Deci, cresterea vulnerabilitatii este rezultatul independentei dintre riscurile pure si ricurile speculative. In acest context, in prezent este vizibila integrarea managementului celor doua tipuri de riscuri in cadrul firmei.

Riscurile pure si riscurile speculative pot proveni atat ca urmare a structurii functionale a societatii, cat si a interdependentei ce exista intre cele doua tipuri de risc. M.Lutique afirma ca la originea riscurilor se gasesc furnizorii, clientii, politica guvernului, concurenta, gradul de dezvoltare al societatii, actiuni politice si economice internationale, actiunile legislative.

Identificarea riscului inseamna cunoasterea fortelor care provin din interiorul sau din exteriorul intreprinderii si care provoaca riscuri speculative si/sau riscuri pure.

Factorii de influenta, prezentati schematic in continuare, evidentiaza ca riscurile nu sunt numai de natura comerciala, financiara sau tehnologica, ci in esenta, riscurile sunt de natura structurala, ponderea unuia sau a altuia, in total, fluctuand in functie de complexitatea si gradul de dezvoltare al sistemului economic micro, cat si macro.

La origine riscul speculativ apare intr-o anumita perioada de functionare a firmei comerciale si este determinat de strategia agentilor economici. El poate fi generat si de relatiile conjuncturale externe - concurenta, sabotaj, disparitia unui client important, oprirea activitatii principalului furnizor, confiscarea de active ca urmare a unei decizii publice, modificarea unor regulamente.

Riscul pur este consecinta unor factori externi, cum sunt : naturali - variatia anormala de temperatura si clima, uraganele, cutremurele de pamant, alunecari de teren, furtuni, inundatii, incendii, explozii : psiho- sociali - acte de vandalis, sabotaje; tehnici- economici care privesc patrimoniul intreprinderii si care pot afecta direct, fizic, bunurile altor intreprinderi.

In functie de profilul, dimensiunile si aria de activitate, firma poate fi sursa de risc pentru ea insasi. Aceasta, pentru a realiza obiectivele propuse se organizeaza pe baza unei structuri adecvate, fiecare parte componenta a structurii indeplinind o anumita functie. Prin analiza acestor functii si a coeficientului de risc pentru fiecare functie, decidentul poate stabili caracterul riscurilor si modul de interventie.

I.Y.Maquet preciza ca pentru a cunoaste riscurile ce pot apare in raport cu activitatea intreprinderii, este necesara identificarea a patru functii sau centre principale ale riscului :  studii si conceptii  ;  aprovizionare  ;  fabricatie  ;  vanzare .

Astfel, pentru riscurile speculative, in functia de conceptie se incadreaza protectia gresita a unui brevet, plasarea necorespunzatoare a unor fonduri si obtinerea unor investitii neproductive, grevele ; in functia de aprovizionare pot fi cuprinse conditiile de cumparare si cursul de revenire al monedei nationale ; in functie de productie, prezenta unor rebuturi ; in functie de vanzare, obtinerea unor preturi sub nivelul pietei.

Caracteristic aparitiei si manifestarii riscurilor pure este existenta unor  centre  de risc, care conditioneaza functionarea normala sau anormala a firmei. De exemplu, conditiile climatice nefavorabile, incendiile, exploziile, neglijenta personalului, scurgeri de informatii, deturnare de fonduri, erori de conceptie si de productie, accidente.

Localizarea zonelor de risc, identificarea ariilor de actiune, impun si reliefarea consecintelor pe care le poate aduce un eveniment. Anumite riscuri, ca urmare a caracteristicilor si intensitatii de actiune a fenomenelor produc consecinte variate putand afecta : persoanele, securitatea financiara a firmei si acre genereaza dificultati in derularea corespunzatoare a activitatii agentilor economici.

Riscurile care afecteaza persoanele sunt legate de conditiile de munca si de rezultatele activitatii pe care le ofera sau le impune agentul economic. Ele se refera la accidentele de munca, care atrag responsabilitatea administratiei. Riscurile de acest gen pot avea ca sursa si accidente cauzate de salariatii insasi, de terte persoane sau de actiunea factorilor naturali. Privind tendinta acestor riscuri si gravitatea lor, pe plan mondial, se constata ca accidentele grave, cu urmari deosebite sunt in crestere, pe primul rand situandu-se accidentele datorate persoanelor insasi, iar pe al doilea loc, accidentele datorate celorlalti factori.

Riscurile care afecteaza securitatea financiara a agentilor economici, constatate de decidenti, direct si in timp, au la baza riscurile speculative si pure existente sau probabile. Pierderile financiare, ca rezultat al diminuarii lichiditatii si cresterea obligatiilor neonorate afecteaza buna functionare a activitatii agentilor economici. Intr-o abordare practica, sursa de realizare a riscului este aparitia evenimentelor ce pot determina pagube materiale, ca de exemplu degradarea masinilor, utilajelor, a materialelor de informare, explozii, incendii urmare a posibilitatilor financiare reduse de afectare a reviziilor, reparatiilor.

Dupa efectele pe care le produc, riscurile pot fi :

riscuri fundamentale

riscuri particulare.

Riscurile fundamentale sunt acele riscuri care, prin efectele producerii lor, afecteaza o mare parte a societatii si nu numai anumite persoane. Un risc fundamental presupune elementul de catastrofa, cum este razboiul, foametea, cutremurul, poluarea, etc. Atunci cand riscurile fundamentale au un potential de dezastru foarte mare, ele nu sunt asigurabile, intrucat se considera ca ele sunt probleme ale intregii societati care trebuie rezolvate la nivelul guvernelor sau chiar la nivel international.

Este esential de mentionat ca asiguratorii sunt constituiti pentru a obtine profituri pe termen lung si de aceea nu pot fi obligati sa accepte preluarea unor riscuri care, din punct de evdere strict al afacerilor, nu pot sa genereze castiguri.

Riscurile particulare sunt riscurile ale caror consecinte sunt relativ limitate sub aspectul intinderii efectelor lor si care pot fi tinute partial sub control. Ele provin din deciziile indivizilor si fiecare trebuie sa le suporte consecintele.

Reactia la risc depinde de modul in care fiecare persoana percepe, se comporta si raspunde intr-o situatie de nesiguranta. Unul dintre factorii care afecteaza aceasta reactie este siguranta sau nesiguranta persoanei respective. Reactia la risc a fost studiata de multi cercetatori, investigandu-se caracteristicile demografice, personalitatea, conditiile mediului. Rezultatele acestor cercetari au dus la intelegerea comportamentului individual in cazul producerii unui anumit eveniment. Se considera ca in situatiile date, comportamentul este foarte complex si este determinat de factori diversi care se modifica in timp. Reactiile sunt foarte diferite in functie de natura riscului : riscurui financiare, sociale sau naturale. Totodata s-a constatat ca femeile sunt mai agresive decat barbatii ; diferentele de comportament au fost constatate si dupa alte criterii : persoanele mai tinere, mai educate si mai inteligente accepta mai usor consecintele producerii unui risc.

Din punct de vedere al teoriei managementului riscului, riscurile sunt de doua tipuri :

riscuri statice, considerate drept riscuri asigurabile deoarece producerea lor genereaza numai pierdere sau mentinerea status-ului ;

riscuri dinamice, identificate cu riscurile comerciale tipice care pot genera profituri sau pierderi, fiind deci neasigurabile.

Din punct de vedere al asigurabilitatii, riscurile pot fi

riscuri asigurabile

riscuri neasigurabile ( excluse ).

Riscurile asigurabile sunt acelea pe care asiguratorii le preiau si pentru care le ofera protectie. Ele se subdivid in :

a.        riscuri generale, cum ar fi : incendiu, explozie, naufragiu, esuare, rasturnare a navei sau a ambarcatiunii, coliziune, rasturnare sau deraiere a mijlocului de transport terestru, prebusire a aeronavei, descarcare a marfii intr-un port de refugiu, cutrremur de pamant, eruptie vulcanica, etc. De regula aceste riscuri sunt incluse in asa-numitele conditii generale de asigurare ;

b.       riscuri speciale, ce se pot produce ca urmare a actiunii oamenilor ( razboi, greva, inchidere de fabrici, revolutie, revolta, rascoala, insurectie, stare de razboi declarat sau nedeclarat etc. ) sau cele ce tin de natura marfii ( ruginire, coclire, zgariere, spargere, alterare, mucegaire, etc ). Aceste riscuri se asigura separat, la solicitarea expresa a asiguratilor, contra unei prime de asigurare suplimentara, de regula, individual, pentru fiecare risc. Ele nu sunt deci incluse in conditiile generale prezentate mai sus.

Riscurile neasigurabile ( excluse ) sunt acele riscuri pe care asiguratorii nu le accepta; aici sunt incluse acele evenimente a caror producere este certa sau se apropie de certitudine, sau cele acre sunt cauzate de catre asigurat, cunoscute de catre acesta si ascunse asiguartorului, cum ar fi : viciile ascunse ale bunului asigurat, ambalarea necorespunzatoare a marfii asigurate, consecintele energiei atomice, faptele savarsite cu intentie, starea de nenavigabilitate a anvei sau de functionare defectuoasa a mijlocului de transport, comportarea necorespunzatoare voita a asiguratului, evaporarea lichidelor, moartea naturala a animalelor vii, uzura normala a bunului asigurat, utilizarea oricarei arme de razboi care foloseste fisiunea sau fuziunea nucleara, pagubele indirecte ( pagube survenite ca urmare a intarzierii transportului, cheltuieli pentru plata salariilor si intretinerea personalului navigant in timpul stationarii mijlocului de transport pentru reparatii etc. ), vatamarea corporala sau decesul persoanelor care lucreaza pentru asigurat etc.

Riscurile sunt grupate si sunt oferite de cele mai multe ori in 'pachet' sub forma 'conditiilor de asigurare' care poarta diferite denumiri, in functie de natura bunurilor asigurate si de riscurile incluse in asigurare. Este foarte important de mentionat faptul ca fiecare societate de asigurari are libertatea de a-si grupa riscurile dupa cum considera ca este optim pentru asigurati si pentru ea insasi. Totodata, includerea unui anumit risc intr-una din categoriile mentionate ( general, special, exclus ) nu are neaparat un caracter permanent. In functie de criteriile de asigurabilitate mentionate, de dimensiunea posibila a daunei si de politica de subscriere a asiguratorului, este posibila trecerea acestuia dintr-o categorie in alta. De exemplu, pe piata asigurarilor din Marea Britanie, riscul de terorism a fost considerat un risc special, deci asigurabil, pana in anul 1993, cand a fost exclus din asigurare datorita frecventei acestor acte din acea perioada. S-a considerat ca nu mai este un risc pentru care se poate oferi protectie prin asigurare deoarece nu mai indeplinea conditiile de asigurabilitate, devenind, in optica asiguratorilor, un risc fundamental. Acest lucru insemna ca evitarea terorismului si protectia bunurilor si persoanelor expuse revenea guvernului britanic, si nu asiguratorilor.

Oferta de asigurari apare variata, diversa, dar in acelasi timp cu o serie de trasaturi commune determinate de uzantele internationale in materie.

In concluzie, conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un risc pentru a fi asigurabil pot fi expuse astfel :

producerea evenimentului sa fie posibila ( nu inevitabila ) deoarece daca un anumit bun nu este amenintat de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesara.

survenirea evenimentului sa aiba character intamplator. Aceasta inseamna ca pentru a se putea incheia o anumita asigurare nu este admisa existenta nici unei posibilitati a partilor participante la asigurare de a cunoaste bunurile sau persoanele care vor fi supuse actiunii fenomenului, intensitatea acestuia si momentul ivirii lui.

a treia conditie are in vedere faptul ca actiunea fenomenului este necesar sa poata fi inregistrata in evidenta statistica.

a patra conditie presupune ca producerea fenomenului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii.

A formula conceptul de risc devine o misiune dificila. Am pornit de la o premisa conform careia intai trebuie sa cunoastem ceea ce au spus altii despre risc pentru a avea pretentiile unei formulari proprii.

Din punctul meu de vedere riscul reprezinta un eveniment viitor si nesigur, capabil sa se produca dar a carei aparitie este incerta.

El este un eveniment viitor deoarece aparitia lui nu poate fi legata de o perioada viitoare;

Este nesigur deoarece nu se stie cu exactitate daca o sa apara, cand o sa apara, sub ce forma se va manifesta;

Aparitia sa poate fi cuantificata sub diferite forme prin acordarea de probabilitati.

Protectia impotriva riscului a reprezentat una din preocuparile oamenilor din cele mai vechi timpuri. Aparitia si dezvoltarea asigurarilor nu poate fi legata decat tocmai de dorinta de protectie.

Astfel oamenii au dorit sa se protejeze impotriva riscului, la inceput in mod colectiv. Comportamentul oamenilor fata de risc este surprinzator. Reactiile pot fi de cele mai multe ori contradictorii. Totdeauna s-a incercat stabilirea unei modalitati de protectie, de acoperire a riscului. De ce ? Deoarece multi dintre noi ne orientam actiunile spre viitor, acolo unde prezenta riscului este sigura.

Profilul uman influenteaza deciziile omului de asumare a riscului. Natura umana complexa este plina de contradictii si reactii de multe ori de neinteles. Poate, tocmai de aceea, stiinta a consacrat denumirea de comportament rational al participantilor la viata economica si sociala. Exista oare si un comportament irational? Bineinteles ca da, dar factorii care il determina sunt diversi : educatia, cultura, religia, mediul sunt doar cativa dintre acestia. Poate cea mai frumoasa descriere a riscului o gasim in sintagma 'cel mai mult risca cel care nu risca'.

BIBLIOGRAFIE

● Briggs E., 'Credit insurance', ed. OECD, 1990

Cristea M., 'Asigurari internationale', Tipografia Universitatii din Craiova, 2002

Galiceanu I., 'Asigurari', Tipografia Universitatii din Craiova, 1994



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1760
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved