Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament

Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament

Pentru deprecierea titlurilor de plasament, la sfârsitul exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor. În perioadele urmatoare, la sfârsitul fiecarui exercitiu sau la iesirea din societate a titlurilor de plasament, provizioanele constituite se suplimenteaza, diminueaza sau anuleaza, dupa caz.

Evidenta provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament se realizeaza cu ajutorul conturilor din grupa 59 – „Provizioane pentru deprecierea conturilor de trezorerie”.

- conturile 501 591 (cifra 0 se înlocuieste cu 9)

502 592

503 593

505 595

506 596

508 598

Conturile din aceasta grupa sunt conturi de pasiv (P).

În credit se înregistreaza:

- valoarea provizioanelor pentru deprecierea conturilor de trezorerie constituite sau suplimentate pe feluri de provizioane prin debitul contului 686

În debit se înregistreaza:

- sumele reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor pentru deprecierea conturilor de trezorerie prin creditul contului 786

Soldul conturilor reprezinta valoarea provizioanelor constituite pentru deprecierile constatate existente la sfârsitul perioadei.

Ex.

1. în 25.11.2002

Achizitie de 10.000 actiuni la pretul de 25.000 lei

503 = 5121 250.000.000 (10.000 * 25.000)

2. la 31.12.2002

- valoarea de inventar a unei actiuni = 22.000 lei/actiune

686 = 59330.000.000 (25.000 – 22.000) * 10.000 lei/actiune

- în bilant vom avea soldul contului 503 – soldul contului 593 (S₅₀₃ – S₅₉₃)

3. în 31.03.2003

Vânzare 5.000 actiuni la pretul de 30.000 lei/actiune

5121 = % 150.000.000 (5.000 * 30.000)

503 125.000.000 [5.000 * 25.000 (valoarea de intrare)

764 25.000.000 (diferenta care este un venit)

4. Diminuare provizion:

593 = 786 15.000.000 (daca pentru 10.000 actiuni valoarea de inventar a fost 30.000.000 lei pentru 5.000 actiuni este 15.000.000 lei)

!! Pentru celelalte 5.000 de actiuni ramâne în continuare constituit provizionul !!

Contabilitatea creditelor pe termen scurt (credite de trezorerie), a dobânzilor si a viramentelor interne

Creditele pe termen scurt sunt creditele primite pe o perioada de maxim 1 an, ele fiind contractate pentru obtinerea mijloacelor banesti necesare pentru finantarea activitatilor de dezvoltare (achizitie marfuri, materiale, etc). Acestea sunt rambursabile si purtatoare de dobânzi.

Evidenta creditelor acordate de banci pe termen scurt se tine cu ajutorul contului 519 – „Credite bancare pe termen scurt” (P).

În credit se înregistreaza:

- creditele bancare pe termen scurt acordate de banca pentru nevoi temporare prin conturi bancare distincte, inclusiv dobânzile datorate pentru credite, prin debitul conturilor 512, 666

În debit se înregistreaza:

- creditele bancare pe termen scurt restituite, inclusiv dobânzile platite, prin creditul contului 512

Soldul reprezinta creditele bancare pe termen scurt nerestituite.

5121 = 5191100.000.000

(creditele au termen de scadenta de pâna la 1 an)

666 = 5198 10.000.000 (10% din 100.000.000)

(dobânda este o cheltuiala pentru societate)

- la scadenta:

% = 5121 110.000.000

5191 100.000.000

5198 10.000.000

Dobânzile de încasat aferente disponibilitatilor aflate în conturi la banci se înregistreaza distinct în contabilitate fata de cele de platit aferente creditelor acordate de banci pe termen lung sau scurt.

Dobânzile de platit si cele de încasat aferente conturilor curente se evidentiaza în contabilitate cu ajutorul contului 518 – „Dobânzi” (B).

În debit se înregistreaza:

- dobânzile de încasat trecute la venituri prin contul 766

- dobânzile platite aferente împrumuturilor primite sub forma descoperirilor de cont prin creditul contului 512

În credit se înregistreaza:

- dobânzile datorate trecute la cheltuieli prin debitul contului 666

- dobânzile încasate în debitul contului 512

Soldul debitor reprezinta dobânzile de primit, iar cel creditor – dobânzile de platit.

- pe extras de cont:  5121 = 518

- când dobânda ne intra în contul de disponibil (se încaseaza efectiv):

518 = 766

518 = 5121

- când ies banii:  666 = 518

În contul de viramente interne se înregistreaza transferurile de disponibilitati banesti între conturile la banci, precum si între acestea si casierie.

Evidenta viramentelor de disponibilitati se tine cu ajutorul contului 581 – „Viramente interne” (A).

În debit se înregistreaza:

- sumele virate dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie prin creditul conturilor 512, 531, 541, 542

În credit se înregistreaza:

- sumele intrate într-un cont de trezorerie din alt cont prin debitul conturilor 512, 531

Nu prezinta sold

581 = 5311 5121 = 581

Cursul 10

contabilitatea formarii si valorificarii stocurilor

continutul si structura stocurilor

Stocurile cuprind bunurile si serviciile care intervin în ciclul curent de exploatare al întreprinderii destinate fie pentru a fi vândute în aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor în procesul de productie, fie pentru a fi consumate la prima lor utilizare.

A P

Imobilizari – necorporale

corporale

financiare

Active circulante

-stocurile

-creantele

-disponibilitatile

În cadrul stocurilor se cuprind:

- marfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpara în vederea revânzarii sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii

- materiile prime care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc în produsul finit, integral sau partial, fie în starea lor initiala, fie transformate

- materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, etc) care participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare, fara a se regasi de regula în produsul finit

- materialele de natura obiectelor de inventar

- produsele, respectiv:

- semifabricatele, prin care întelegem produse al caror proces tehnologic a fost terminat într-o sectie si care trec în continuare în procesul tehnologic al altei sectii sau se livreaza tertilor

- produsele finite, adica produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare în cadrul unitatii putând fi depozitate în vederea livrarii sau expediate direct clientilor

- rebuturile, materialele recuperabile sau deseurile

- animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel crescute si folosite pentru reproductie, animalele si pasarile la îngrasat pentru a fi valorificate

- ambalajele, care includ ambalajele refolosibile achizitionate sau fabricate, destinate produselor vândute si care în mod temporar pot fi pastrate de terti cu obligatia restituirii

- productia în curs de executie, care reprezinta productia ce nu a trecut prin toate fazele de prelucrare prevazute în procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate în întregime; în cadrul productiei în curs de executie se cuprind si lucrarile si serviciile, precum si studiile în curs de executie sau neterminate

În cadrul stocurilor se includ si bunurile aflate în custodie pentru prelucrare sau în consignatie la terti care se înregistreaza distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.

Obiectivele si factorii organizarii contabilitatiistocurilor

1. Obiective:

urmarirea si controlul programului de aprovizionare

asigurarea integritatii stocurilor la locul de depozitare si urmarirea permanenta a miscarii lor

asigurarea delimitarii cheltuielilor de transport-aprovizionare de valoarea stocurilor

înregistrarea si controlul valorificarii stocurilor de marfuri si a altor stocuri destinate vânzarii

evidenta si urmarirea produselor în procesul obtinerii acestora

evidenta credibila a stocurilor si determinarea influentelor asupra patrimoniului si a rezultatelor prin aplicarea principiilor prudentei si a continuitatii activitatii

asigurarea realizarii cerintelor standardului international de contabilitate numarul 2 Contabilitatea stocurilor

2. Factorii specifici luati în considerare la organizarea contabilitatii stocurilor:

marimea întreprinderii

structura organizatorica si functionala a gestiunilor de stocuri

decalajul între aprovizionarea si receptia bunurilor primite

decalajul dintre vânzarea si livrarea efectiva a bunurilor vândute

sursele de provenienta ale stocurilor

modul de evaluare al stocurilor

Organizarea contabilitatii stocurilor

În sfera organizarii contabilitatii stocurilor se cuprind: clasificarea si codificarea, evaluarea stocurilor, organizarea documentatiei primare si a evidentei operative, organizarea contabilitatii analitice si sintetice.

1. Clasificarea si codificarea stocurilor

Clasificarea si codificarea stocurilor se realizeaza dupa doua criterii principale astfel:

a) dupa natura fizica a bunurilor de natura stocurilor

- se realizeaza pe categorii, grupe, subgrupe, clase, delimitând stocurile care au însusiri si caracteristici comune

b) dupa succesiunea derularii lor în cadrul activitatii de exploatare, respectiv dupa destinatia acestora – clasificarea stocurilor are în vedere destinatia lor în activitatea de exploatare pe baza principiului gruparii, omogenizarii si generalizarii, astfel se formeaza structura stocurilor începând cu materiile prime si materialele si terminând cu stocurile de produse, marfuri, ambalaje

2. Reguli privind evaluarea stocurilor

La evaluarea stocurilor se aplica regulile generale de evaluare corespunzatoare momentelor principale ale starii lor în patrimoniu, respectiv evaluarea la intrarea în patrimoniu, la iesirea din patrimoniu, la inventariere si la bilant.

Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu se face la costul de achizitie sau costul de productie.

Evaluarea stocurilor la inventariere se face la valoarea actuala sau de utilitate, denumita si valoare de inventar.

Evaluarea stocurilor în bilant se face în principiu la valoarea contabila/de intrare a acestora, iar pentru stocurile care au suferit deprecieri si pentru cares-au constatat si înregistrat provizioane - la valoarea actuala mai mica decât valoarea contabila.

3. Metode de evaluare a stocurilor la iesirea din patrimoniu

La iesirea din patrimoniu stocurile sunt evaluate cu pretul sau valoarea de intrare a acestora.

În situatia în care nu pot fi identificate preturile de intrare a stocurilor se recomanda diferite metode de estimare a stocurilor iesite, si anume:

a)     metoda primului intrat, primul iesit (FIFO)

b)     metoda costul mediu ponderat (CMP)

c)      metoda ultimul intrat, primul iesit (LIFO)

Potrivit metodei FIFO bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al primei intrari (lot). (!!! Stocul initial este prima intrare!!!) Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului urmator în ordine cronologica.

Metoda CMP presupune calcularea costului fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei si a costului elementelor similare produse sau cumparate în timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic sau dupa fiecare intrare.

Potrivit metodei LIFO bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului anterior în ordine invers cronologica.

Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa pentru elementele similare de natura stocurilor de la un exercitiu financiar la altul. Daca, în situatii exceptionale, administratorii decid sa schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri, în notele explicative, la situatiile financiare, trebuie sa prezinte urmatoarele informatii: motivul schimbarii metodei si efectele sale asupra rezultatului.

4. Organizarea documentelor primare si a evidentei operative

Stocurile, în gestiunea întreprinderii, ocazioneaza numeroase operatii care pot fi grupate în:

aprovizionare si depozitare

consum si valorificare

inventariere

Toate aceste operatii trebuiesc consemnate în documente primare si evidente operative specifice. Pentru a organiza sistemul de documente se elaboreaza nomenclatorul de documente si graficul de circulatie al fiecarui document de la întocmirea sau intrarea în societate pâna la arhivare.

Pentru achizitia de stocuri, documentele primare sunt:

avizul de însotire

factura

nota de intrare-receptie

nota de receptie si constatare de diferente, daca la receptie se constata diferente care se comunica si furnizorului în vederea solutionarii situatiei constatate

Pentru operatii de transfer si miscare interna a stocurilor avem bonul de predare-transfer-restituire.

Pentru operatii de consum a stocurilor avem bonul de consum.

Pentru materialele trimise la terti pentru prelucrare avem avizul de însotire, cu mentiunea scopului expedierii.

Pentru vânzare avem documentele: dispozitie de livrare, aviz de însotire, factura.

Evidenta operativa a stocurilor se realizeaza la nivelul depozitelor (gestiunilor) prin fisa de magazie si raportul de gestiune, iar la nivelul societatii prin registrul stocurilor.

5. Metode de organizare a contabilitatii analitice a stocurilor

Contabilitatea analitica a stocurilor, în functie de specificul întreprinderii si de nevoile proprii de informare, poate fi organizata folosind urmatoarele metode:

a)     metoda operativ-contabila sau pe solduri – care consta în tinerea la locul de depozitare a evidentei cantitative a bunurilor materiale pe categorii, iar în contabilitate a evidentei valorice desfasurate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe sau subgrupe de bunuri. Controlul exactitatii si concordantei înregistrarilor din evidenta depozitelor cu cele din contabilitate se asigura lunar prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fisele de magazie în registrul stocurilor.

b)     metoda cantitativ-valorica – consta în tinerea evidentei cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate a evidentei cantitative si valorice. Contabilitatea stocurilor se desfasoara pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe categorii de bunuri. Controlul exactitatii si concordantei înregistrarilor din evidenta de la depozite si din contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantitatile înregistrate în fisele de magazie si cele din fisele de cont analitic de la contabilitate.

c)      metoda global-valorica – consta în tinerea evidentei numai valoric atât la nivelul gestiunii, cât si în contabilitate. Aceasta metoda se aplica în principal pentru evidenta marfurilor si ambalajelor aflate în unitatile de desfacere cu amanuntul si pentru alte bunuri în cadrul unitatilor care nu au dotarea tehnica de calcul corespunzatoare.

6. Organizarea contabilitatii sintetice a stocurilor

Aceasta presupune alegerea metodei de contabilitate sintetica si a formei de contabilitate.

A. Metoda inventarului permanent

- consta în înregistrarea tuturor operatiilor de intrare si iesire în conturi sintetice de stocuri si, pe aceasta baza, stabilirea si cunoasterea permanenta a stocului cantitativ si valoric, sau numai valoric

B. Metoda inventarului intermitent

- consta în faptul ca aprovizionarea si formarea stocurilor se considera ca un proces menit sa asigure cantitatile necesare pentru consum, respectiv utilizare, astfel ca stocarea materiilor prime, materialelor, marfurilor constituie o faza intermediara tranzitorie care poate fi chiar eliminata

Stocurile aprovizionate sau obtinute sunt considerate ca fiind ca si consumate, valoarea lor fiind înregistrata direct în conturile de cheltuieli curente ale exercitiului. Apelarea la conturile de stocuri se face la sfârsitul exercitiului (lunii) când sunt inventariate stocurile ramase neconsumate, valoarea lor fiind trecuta în conturile din clasa 3 prin diminuarea corespunzatoare a cheltuielilor.

La începutul exercitiului urmator (lunii urmatoare) se readuc stocurile respective pe cheltuielile curente urmând sa se reia procesul pentru noul exercitiu de activitate. Aceasta metoda se recomanda pentru întreprinderile mici si mijlocii si microîntreprinderi.