Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Obiectivele, functiile si rolul contabilitatii de gestiune

Contabilitate



+ Font mai mare | - Font mai mic



Obiectivele, functiile si rolul contabilitatii de gestiune

1. Obiectivele contabilitatii de gestiune si calculatia costurilor



Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor este acea parte a contabilitatii care se ocupa, in principal, cu inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe activitati, sectii, sectoare, faze, comenzi, locuri de cheltuieli, produse, decontarea productiei, precum si calculul costurilor de productie al produselor finite, al serviciilor prestate, inclusiv a productiei neterminate.

Calculatia ca procedeu al metodei contabilitatii isi gaseste aplicarea cea mai larga in domeniul calculatiei costurilor.

Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor are ca obiectiv principal inregistrarea cheltuielilor de productie si calculul costurilor astfel incat conducerea sa poate examina conditiile interne ale exploatarii

Desfasurarea procesului de productie a bunurilor material se sprijina pe folosirea productiva a celor trei factori fundamentali ai sai si anume:

-natura, reprezentata prin pamint, care cuprinde solul, aerul, mineralele, apa, etc.;

-capitalul, reprezentat prin capitalul fix, respectiv masini, utilaje, instalatii de lucru, cladiri, mijloace de transport etc., adica mijloacele de munca necesare procesului de productie si capitalul circulant format din materii prime, materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb etc., in calitate, in general de obiecte ale muncii;

-munca omului.

Participarea acestor trei factori la procesul de productie are loc in mod diferit, iar ca efect al consumarii lor productive, iau nastere cheltuielile de productie. Totalitatea cheltuielilor de productie efectuate de o intreprindere pentru producerea    si desfacerea productiei sale intr-o anumita perioada de timp reprezinta costul productiei.

Cheltuielile de productie, fiind ocazionate de exploatarea (consumarea) factorilor de productie, poarta denumirea si de cheltuieli de exploatare. Pe langa cheltuielile de exploatare, unitatile patrimoniale mai efectueaza, pentru desfasurarea activitatii lor, si alte categorii de cheltuieli, privite din punctul de vedere al naturii lor, si anume: cheltuieli financiare si cheltuilei exceptionale, insa ponderea cea mai mare o detin cheltuielile de exploatare.

De mentionat ca cheltuielile financiare nu se includ in costul productiei, cu exceptia dobanzilor aferente imprumuturilor, la unitatile cu ciclu larg de fabricatie, care pot fi repartizate asupra costurilor de productie ale produselor respective. De asemenea , nu se includ in costul de productie nici cheltuielile exceptionale. Deci, in costul de productie se cuprind numai cheltuielile de exploatare plus, prin exceptie, dobinzile aferente imprumuturilor la unitatile cu ciclu larg de fabricatie; cheltuielile financiare si cele exceptionale se deduc direct din rezultatele financiare ale unitatii fara a se repartiza (imputa) pe produse.[1]

Furnizarea informatiilor care stau la baza calcului pretului de vanzare permite evidentierea etapelor exploatarii, prin:

  • analiza costului exploatarii si observarea evolutiei acestuia;
  • compararea costurilor prevazute cu cele realizate;
  • determinarea abaterilor si cauzele acestora;
  • furnizarea informatiilor pentru unele elemente din activul bilantului.

Pentru a raspunde obiectivelor organizatorice, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor este lasata la latitudinea fiecarei intreprinderi, in functie de necesitatile proprii ale acesteia si specificul activitatii.

Delimitarea obiectivelor contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor porneste de la coordonatele ce definesc costul unitar. Din acest punct de vedere costul constituie o corelatie intre forma baneasca a cheltuielilor efectuate de intreprindere si cantitatea de produse, bunuri, servicii obtinute cu cheltuielile respective, intr-o anumita perioada de timp.

Obiectivele contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor se refera la cele doua coordonate ce definesc costul:

  • cheltuielile de productie si desfacere, exprimate in bani;
  • productia care le-a ocazionat;

In cazul cheltuielilor de productie si desfacere, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor cuprinde urmatoarele aspecte principale:

  • conditiile de formare ale cheltuielilor de productie si desfacere ale intreprinderii, stabilind costurile in raportul in care intervin;
  • gruparea in functie de factorii care le genereaza si le determina;
  • metodele de calcul ale contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor;
  • precizarea scopurilor la nivel microeconomic si de ramura.

In ceea ce priveste cea de a doua coordonata, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor studiaza productia:

  • sub aspectul activitatii care se desfasoara intr-un anumit cadru organizatoric care serveste la delimitarea cheltuielilor pe sectoare, ramuri.
  • ca material concret al consumarii efective ca produse, lucrari, servicii ce se constituie in purtatori de costuri.

In legatura cu locurile de    cheltuieli, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor studiaza:

  • principiile de constituire si delimitare a sectoarelor de costuri;
  • particularitatile sectoarelor, locurilor, in raport cu factorii care determina numarul, nomenclatura si felul acestora;
  • raportul centru de cost-cost;

Din punct de vedere al purtatorilor de cost, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor studiaza structura lor la nivelul macroeconomic si microeconomic, posibilitatile si conditiile de comensurare in vederea stabilirii costurilor.

Deci, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor se circumscrie la nivelul intreprinderii productive si prestatoare de servicii.

2. Functiile si rolul contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor

Functiile contabilitatii de gestiune

Determinarea, calculul costurilor standard prestabilite, bugetate - aceste costuri    trebuie stabilite inainte de lansarea in fabricatie a unui produs.

Inregistrarea efectiva analitica si curenta a costurilor efectuate. Se face pe baza de documente justificative si se da posibilitatea compararii informatiilor cu cele din contabilitatea financiara. Reprezinta inregistrari propriu-zise de costuri pe elemente de cheltuieli.

Functia de analiza, comparare si determinare de rezultate analitice. Se compara costurile prestabilite cu cele efective, obtinand astfel rezultatele analitice. Functia poate fi realizata numai cu conditia existentei celorlalte doua.

Rolul contabilitatii de gestiune

Rolul contabilitatii de gestiune reiese din obiect si este:

de a determina structurile de costuri pe articole de calculatie;

- de a da posibilitatea formarii pretului de vanzare;

- de a sta la baza negocierii pretului de vanzare;

- de a da posibilitatea unei comparabilitati in dinamica costurilor pentru produse similare;

- de a determina costul si rezultatul in mod analitic pe fiecare purtator de cost.

Legatura dintre contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune

- sunt elemente ale dualismului contabil;

- contabilitatea financiara se realizeaza pe legi precise in timp ce contabilitatea de gestiune se realizeaza pe legi dar in corelatie cu particularitatile firmei: obiectul de activitate, factori, procedee de calculatie;

- ambele contabilitati sunt obligatorii;

- ambele conduc la obtinerea de informatii despre activitatea desfasurata de firma;

- contabilitatea financiara ofera informatii istorice, de cele mai multe ori, in timp ce contabilitatea de gestiune ofera informatii curente, operative dar si istorice;

- contabilitatea financiara ofera informatii despre cheltuieli totale si rezultate totale, in timp ce contabilitatea de gestiune ofera informatii despre costuri pe produs si rezultate analitice ( pe produs);

ambele contabilitati vin in sprijinul managementului firmei.

4. Organizarea contabilitatii de gestiune si calculatia costurilor

Principiile de organizare a contabilitatii de gestiune

a. Principiul separarii cheltuielilor care privesc productia de cele care nu privesc productia. Acest principiu spune ca se impune o sepaare a evidentei cheltuielilor care privesc productia ( se refera la obiectul de activitate ) de cele care nu privesc productia (se refera al cheltuielile cu caracter cultural, social, sportiv).

b. Principiul separarii cheltuielilor cu caracter productiv de cele cu caracter neproductiv. Obiectul contabilitatii de gestiune il reprezinta cheltuielile care privesc productia. Acestea, la randul lor, vor fi separate in cheltuieli cu caracter productiv si cheltuieli cu caracter neproductiv (nrebuturi, pierderi, depasiri de costuri). Cheltuielile cu caracter productiv se includ in codtul produsului, in timp ce cheltuielile cu caracter neproductiv vor fi incluse in costul perioadei.

c. Pricipiul separarii cheltueililor in spatiu. Potrivit acestui principiu, orice cheltuiala este atasabila unui anumit centru de responsabilitate ( loc de desfasurare a activitatii). In functei de locul care a generat cheltuiala se stabileste si responsabilitatea.

d. Principiul separarii cheltuielilor in timp. Acst principiu presupune stabilirea unei legaturi intre momentul efectuarii cheltuielilor si momentul realizarii productiei.

Astfel cheltuielile se impart in:

- cheltuieli anticipate care se efectueaza inainte de desfasurarea activitatii si se includ esalonat in costul produsului;

- cheltuieli curente care se efectueaza in momentul desfasurarii activitatii;

- cheltuieli previzionate sau cheltuieli cu provizioanele care au loc dupa efectuarea activitatii.



e. Principiul documentarii conform caruia orixe cheltuiala inregistrata in contabilitatea financiara trebuie sa fie consemnata intr-un document justificativ.

Inregistrarea in contabilitate a cheltuielilor se face in functie de destinatie si importanta productiei care le-a ocazionat, felurile de cheltuieli si particularitatile lor, pentru a raspunde cerintelor gestiunii economice cu ajutorul contabilitatii de gestiune.

Conturile cu ajutorul carora se realizeaza contabilitatea de gestiune sunt conturi de gestiune. Aceste conturi au    menirea de a prelua cheltuielile de exploatare din contabilitatea generala, unde s-au inregistrat dupa natura lor, pentru a le ordona dupa destinatie, in vederea calculului efectiv al productiei, obtinerea decontarii productiei si stabilirea abaterilor costului efectiv fata de cel prestabilit.

In planul contabilitatii generale, aceste conturi sunt cuprinse in clasa 9 si au caracteristica principala faptul ca la sfarsitul exercitiului financiar nu apar in bilant intrucat datele si informatiile lor au fost inregistrate deja in contabilitatea financiara.

Aceste conturi au functie contabila mai elastica in ceea ce priveste debitarea si creditarea lor, intrucat modul de organizarea al contabilitatii de gestiune este lasat la latitudinea fiecarei unitati patrimoniale.

Clasa 9 a conturilor de gestiune cuprinde trei grupe: 90 - "Decontari interne", 92 - "Conturi de calculatie", 93 - "Costul productiei".

Grupa 90 cuprinde urmatoarele trei conturi:

901 - "Decontari interne privind cheltuielile"

902 - "Decontari interne privind productia obtinuta"

903 - "Decontari interne privind diferentele de pret"

Grupa 92 cuprinde urmatoarele conturi:

921 - "Cheltuielile activitatii de baza"

922 - "Cheltuielile activitatii auxiliare"

923 - "Cheltuielile indirecte de productie"

924 - "Cheltuielile generale de administratie"

925 - "Cheltuieli de desfacere"

Grupa 93 cuprinde urmatoarele conturi:

931 - "Costul productiei obtinute"

933 - "Costul productiei in curs de executie"

5. Clasificarea calculatiei costurilor

Clasificarea calculatiilor costurilor se realizeaza dupa mai multe criterii :

1) In functie de particularitatile si modul de organizare a procesului tehnologic :
- calculatii globale - care se regasesc in general in intreprinderile ce obtin un singur produs caz in care costul unitar se determina printr-un calcul divizionar;
- calculatii pe faze - adoptate in general in procesele de productie in care se obtin mai multe produse; ;
- calculatii pe comenzi - in care obiectul calculatiei este o comanda, iar procesul tehnologic permite gruparea tuturor costurilor ocazionate de acea comanda.

2) Dupa raportul dintre momentul elaborarii calculatiilor si timpul in care s-a produs fenomenul economic
- antecalculatiile - se elaboreaza inaintea producerii fenomenului economic pentru care se calculeaza costurile;

- postcalculatiile - intocmite pe baza datelor reale, dupa ce evenimentul economic a avut loc.

3) In functie de legatura calculatiilor cu unitatea , si respectiv , obiectul calculatiei, se disting :
-calculatii pe unitate de produs : in care obiectul calcutiei il reprezinta un produs, o comanda, un serviciu
- calculatii pe zone sau sectoare de cheltuieli, folosite in general la cunoasterea costurilor din anumite perioade de gestiune, in raport cu anumite substructuri productive;
- calculatii globale ce realizeaza cunoasterea costurilor, a structurilor in raport cu componentele intregii activitati a organizatiei.

4)Dupa structura lor pe principalele componente :
- calculatii pe elemente primare de cheltuieli, prin care se pot cunoaste cheltuielile de productie ocazionate de intreaga activitate productiva
- calculatii pe articole de calculatii, care au ca scop principal indentificarea elementelor de cost.



Bazele contabilitatii, Oprea Calin,Mihai Ristea,Ed.National,2000,pag.400-401




Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3743
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved