| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
| Transporturi | Turism | Zootehnie |
Existenta unui patrimoniu relevant economic presupune:
Patrimoniul este o categorie economica care nu se confunda cu averea, aceasta devenind patrimoniu numai in masura in care este antrenata in activitati economice legale.
Patrimoniul, ca structura economica si juridica de apreciere si gestiune a valorilor materiale si banesti, reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile la acre acestea se refera.
In aceste conditii in teoria economica s-a cristalizat o formula a patrimoniului deplin acceptata in stiinta economica si anume:
bunuri economice reprezentand substanta materiala a patrimoniului:
drepturi si obligatii cu valoare economica, exprimand raporturile de proprietate in cadrul carora se procura si gestioneaza bunurile.
Aceasta relatie este adevarata si pentru contabilitate numai ca, in loc de notiunea de bunuri economice se foloseste categoria contabila de ACTIVE PATRIMONIALE iar in loc de drepturi se foloseste notiunea de CAPITALURI, care in contabilitate semnifica apartenenta acelor bunuri economice catre actionari si asociati sau catre un intreprinzator individual. Pentru obligatii contabilitatea utilizeaza categoria numita DATORII, care exprima faptul ca pentru o parte din bunurile de care dispune, detinatorul patrimoniului trebuie sa plateasca anumite valori, sau sa presteze anumite servicii.
Conceptia juridica asupra patrimoniului poate fi evidentiata si in figura nr. 1.1.
Patrimoniul reprezinta obiectul de studiu al mai multor stiinte tehnice, tehnologice si economice. Stiintele tehnice urmaresc patrimoniul sub aspect tehnic, cautand si gasind noi mijloace tehnice cu care sa se obtina rezultate economice superioare. In ceea ce priveste stiintele tehnologice, acestea urmaresc patrimoniu in perspectiva de a introduce noi tehnologii mai eficiente, noi retete de fabricatie, noi consumatii etc. De asemenea, stiintele economice urmaresc patrimoniul agentilor economici, din punct de vedere economic, prin discipline diverse, tangentiale cum ar fi managementul, marketingul, programarea productiei etc. In ceea ce priveste contabilitatea aceasta urmareste patrimoniul intr-un mod cu totul aparte, diferit de celelalte stiinte, asa cum am observat din cele prezentate anterior.
In conceptia contabilitatii patrimoniul este structurat pe elemente patrimoniale, fiecare avand o denumire unica si obligatorie, un continut economic distinct, o exprimare baneasca obligatorie si chiar un simbol cifric specific pentru a evita orice confuzie. Aceasta structura are relevanta evidenta fata de existenta si miscarea individuala a elementelor, contabilitatea fiind interesata sa determine cum a crescut sau cum a scazut patrimoniul in totalul sau si elementele patrimoniale afectate.
O alta trasatura esentiala a contabilitatii este aceea ca operatiile economice inregistrate de agentii economici se reflecta prin modificarea patrimoniul in cel putin de doua locuri, elementele patrimoniale fiind stabilite pe baza principiului dublei reprezentari. In raport de continutul operatiei economice, specialistul care lucreaza in contabilitate, trebuie sa stabileasca care sunt elementele patrimoniale care se modifica si sensul in care sunt afectate, al cresterii sau al scaderii.
O trasatura specifica in ceea ce priveste modul cum contabilitatea urmareste patrimoniul, este deci aceea ca acesta este privit permanent, in dinamica sa, din doua puncte de vedere. Pe de o parte, contabilitatea priveste patrimoniul din punct de vedere al formei sale concrete si astfel privit, patrimoniul imbraca forma de ACTIVE PATRIMONIALE, care la randul lor sunt de doua feluri, active imobilizate si active circulante. Pe de alta parte, patrimoniul este privit in contabilitate, din punct de vedere al provenientei, si astfel privit patrimoniu imbraca forma de SURSE PATRIMONIALE, care la randul lor sunt capitaluri si datorii.
Fiecare grupa de elemente patrimoniale si analitic, fiecare element patrimonial, are o denumire distincta si unica, un continut economic precis si o valoare determinata. In contabilitate aceste elemente patrimoniale sunt urmarite practic prin atribuirea unui cont corespunzator, de activ sau de pasiv; conturile au un simbol cifric de identificare, format din trei cifre si uneori patru cifre.
Din punct de vedere valoric, cele doua categorii de elemente patrimoniale, respectiv activele patrimoniale si sursele patrimoniale, trebuie sa fie egale, ceea ce este logic, pornind de la premisa ca activele patrimoniale si sursele patrimoniale, nu sunt decat doua modalitati de a privi acelasi lucru, respectiv patrimoniul agentilor economici. Acest mod de a privi patrimoniul, specific contabilitatii imbraca forma unui principiu de baza al contabilitatii, care se numeste 'principiul dublei reprezentari a patrimoniului'. Principiul dublei reprezentari a patrimoniului asigura exactitatea informatiei contabile si in general valoarea ei, furnizand contabilitatii un ansamblu de corelatii relevante.
1. Active imobilizate 1. Capitaluri
2. Active circulante 2. Datorii
Relatia ACTIVE PATRIMONIALE = PASIVE PATRIMONIALE, este numita ecuatia dublei reprezentari a patrimoniului. Pornind de aici se formeaza si se verifica o seama de alte corelatii dinamice verificate de practica. Exemplu de corelatii coerente matematic: Active patrimoniale + Cresteri de active = Surse patrimoniale + Cresteri de surse ; Activele patrimoniale - Scaderi de active = Surse patrimoniale -
Scaderi de surse; Activele patrimoniale + Cresteri de surse = Surse patrimoniale + Cresteri de active etc.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2748
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
