Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Principiile organizarii contabilitatii de gestiune si calculatia costurilor

Contabilitate

+ Font mai mare | - Font mai mic



Principiile organizarii contabilitatii de gestiune si calculatia costurilor

Indiferent de categoria in care se incadreaza, de modul de organizare si functionare care determina aceasta organizare, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor are in vedere urmatoarele principii:

1.Principiul separarii cheltuielilor care privesc productia (activitatea de exploatare) de cheltuielile care nu sunt legate de fabricatia sau extractia productiei (cele care privesc alte activitati: financiara, exceptionala). Aplicarea acestui principiu presupune separarea cheltuielilor privind activitatea de exploatare de cele privind activitatea financiara si pe cea exceptionala. In costul produsului nu se pot include decat cheltuielile de exploatare (fabricatia propriuzisa a produsului); cheltuieli rxceptionale (dobanzi la credite bancare pe termen lung) la intreprinderile cu ciclu lung de fabricatie, care se include cu aprobarea Ministerului Finantelor. Nu se includ:



din cheltuielile financiare:

pierderi din vanzarea marfurilor;

diferente nefavorabile de curs valutar din operatii curente;

dobanzi curente aferente imprumuturilor;

sconturi acordate clientilor;

pierderi din creante de natura financiara;

diverse categorii de provizioane.

Cheltuieli exceptionale ce se refera la operatii de gestiune:

depagubiri;

amenzi;

penalitati;

donatii si subventii acordate.

Operatii de capital: - valoarea contabila a imobilizarilor cedate;

alte cheltuieli exceptionale;

provizioane cu caracter exceptional.

Nerespectarea acetui principiu determina denaturarea costului produsului si conduce in anumite cazuri chiar la ascunderea unor deficiente existente in activitatea intreprinderii.

2.Principiul delimitarii cheltuielilor in timp

Includerea cheltuielilor in costuri trebuie efectuata in perioada de gestiune in care se fabrica produsele, indiferend de perioada in care s-au efectuat cheltuielile in cauza. Potrivit acestui principiu, cheltuielile de productie se impart in trei categorii:

a)      cheltuieli efectuate in avans (anticipate);

b)      cheltuieli ale perioadei curente;

c)      cheltuieli cu provizioanele (provizionate).

a) Sunt acelea care se efectueaza in perioada de gestiune ce prevede pe aceea in care se fabrica produsul la care se refera ele. Din aceasta categorie fac parte:

chirii platite anticipat pentru marfurile inchriate;

costul abonamentelor la publicatiile periodice de specialitate;

cheltuieli de remont si intretinere a intreprinderilor cu activitate sezoniera in perioada in care nu lucreaza.

Se includ in costul productiilor viitoare sub forma de cote calculate pentru fiecare caz in parte, in raport cu suma totala, toate perioadele pe care trebuie sa le suporte, chiar cu efectul lor economic.



b) Se efectueaza in perioada de gestiune in care se fabrica produsul la care se refera cheltuielile repective. Majoritatea cheltuielilor de productie dintr-o intreprindere fac parte din aceasta categorie.

c) Sunt cele care se inclu in costul productiei din perioada curenta pe calea costituirii de provizioane care se efectueaza in perioadele viitoare de gestiune, suportandu-se din provizioanele create:

provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

provizioane pentru deprecierea imobilizarilor;

provizioane pentru deprecierea activelor circulante daca sunt cheltuieli de exploatare sau financiare la intreprinderi mari si foarte mari.

Spre deosebire de cazul cheltuiielilor efectuate in avans, care au avut loc inainte de producerea productieila care se refera elesi care se repartizeaza esalonat in costul de productie in perioadele viitoare de gestiune; in cazul c) fenomenul e innvers, sumele se includ in costul productiei la care se refera, fara sa se fi efectuat plata lor sau sa fi avut loc consumul. Acestea apar ulterior.

Nerespectarea acestui principiu conduce la inexactitati in calcul si face sa oscileze costul in mod subiectiv, impiedicand urmarirea dinamicii lor pe un sir de perioade de gestiune consecutive.

3. Principiul delimitarii in spatiu a cheltuielilor

Cheltuielile privind desfasurarea activitatii obisnuite a intreprinderii se defalca si delimiteaza pe procesele principale care le-au ocazionat:

aprovizionare;

productie;

desfacere;

administratie.

Pe baza acestei delimitari apar in contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor categorii de cheltuieli corespunzatoare procesele respective:

cheltuieli de aprovizionare;

cheltuieli de productie propriuzise;

cheltuieli de administratie;

cheltuieli de desfacere.

Aceasta delimitare are ca prim efect sectorizarea cheltuielior in raport de principalele functiuni ale intreprinderii. In al doilea rand, ea determina etapele de formare a costurilor produselor, lucrarilor, serviciilor rezultate. In cazul cheltuielilor de productie propriuzise, delimitarea in spatiu se adanceste:

T    in primul rand la nivelul sectiilor, facandu-se distinctie intre sectiile de baza si cele auxiliare;

T    in al doilea rand, se adanceste in cadrul sectiilor ateliere, linii tehnice, grupuri de masini, centre de cost si responsabilitati.

In bugetul costurilor, aceasta delimitare se caracterizeaza prin bugetele de costuri elaborate pe ateliere, sectii, centre de cost iar in contabilitate, prin conturile analitice deschise in scopul inregistrarii cheltuielilor care iau nastere (ateliere, sectii) carora li-se atribuie    rolul de loc sau centru de cost. La nivelul intregii structuri functionale se delimiteaza cheltuieli generale de administratie. Delimitarea corecta a cheltuielilor in spatiu asigura premisele calculatiei costurilor unitare potrivit unei anumite structuri.

4. Principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele neproductive

Asigura diferentierea necesara din punct de vedere economic a cheltuielilor productive, care sunt in acelasi timp creatoare de valoare de cele cu caracter neproductiv (nu adauga valoare). Din categoria cheltuielilor cu caracter neproductiv:

depasirile de cosumuri specifice de materiale;

utilizarea unor materiale de calitate superioare sau de alte dimensiuni fata de cele prevazute in norme;

depasirile de cheltuieli bugetare pentru salariile lucratorilor datorate abaterilor de la procesul tehnic stabilit;

pierderi din rebuturi.

Toate aceste cheltuieli exprima gradul de gospodarire necorespunzatoare si conduc la o ineficienta a productiei. Antecalculatia si calculatia de buget fac o delimitare neta intre cheltuielile neproductive si cele productive, neadmitand in componenta costului bugetat decat cheltuielile cu caracter productiv.



Calculatiile efective (postcalculatiile) efectuate in cadrul intreprinderilor cuprind si cheltuieli cu caracter neproductiv, in cazul in care acestea au aparut in cursul desfasurarii procesului de productie.

5. Delimitarea cheltuielilor privind productiea finita de cele care privesc productia in curs. Acest principiu este valabil pentru intreprinderile a caror productie se prezinta la sfarsitul perioadei de gestiune in diferite stadii de transformare iar cantitaea si valoarea acestora este diferita de la o perioada de gestiune la alta.

Potrivit acest principiu productia neterminata trebuie sa fie determinata exact, in primul rand,     din punct de vedere cantitativ pe baza invetarierii, in al doilea rand, din punct de vedere valoric (se efectueaza prin evaluare prin diferite procedee durata ciclului de fabricatie, metode da calcul aplicat s.a.). Subevaluarea productiei neterminate majoreaza in mod nereal costul productiei finite si diminueaza profitul intreprinderii in respectiva perioada de gestiune. Supraevaluarea productiei neterminate duce la scaderea artificiala a costului si majorarea profitului obtinut de intrepridere din activitatea sa.

In literatura de specialitate se mentioneaza si principiul documentarii sau fundamentarii calculatiei pe documente justificative. Potrivit acestui principiu, intrega calculatie trebuie sa aiba la baza documente justificative din care sa rezulte consumurile productive exprimate cantitativ si preturile, respectiv valoarea acestora.

Respectand aceste principii, calculatia costurilor devine un instrument eficient de buget si urmarire a cheltuielilor care compun costul productiei, de influenta in timp a acesteia datorata masurilor     pe care le poate sugera.

Calculatiile privind costul productiei si clasificarea lor

Pentru a organiza, conduce si controla cu ajutorul costurilor desfasurarea activitatii productive a intreprinderii se folosesc o serie de calculatii care se deosebesc unele de altele in raport de metodele care stau la baza lor, de timp s.a.. Cunoasterea cu precizie a continutului acestor calculatii in scopul organizarii lor, depinde de o clasificare rationala a acestora. Din punctul de vedere al momentului elaborarii calculatiilor fata de momentul in care are loc procesul de productie acestea se impart in antecalculate si postcalculate (efective).

Antecalculatiile se elaboreaza inainte de inceperea productiei la care se refera ele si ia cele mai frecvente forme:

a.)    antecalculatii de proiect / deviz;

b.)    antecalculatii de buget / plan.

a.) Se intocmesc de regula cu ocazia elaborarii documentatiei privind noile unitati productive ce urmeaza sa se construiasca, la introducerea in fabricatie de noi produse.

b.) Se intocmesc de fiecare intreprindere inainte de inceperea exercitiului financiar, cu defalcare pe trimestre, chiar luni. Ele imbraca forma calculatiei de buget pe produs, costuri, pe intreaga productie. Se pot intocmi atat in structura de articole de calculatie, de elemente primare de buget. Au caracter de directiva in defasurarea proceselor viitoare.

Intre a.) si b.) exista o deosebire esentiala care rezida in caracterul normelor, studiilor ce stau la baza lor. In cazul a.) normele sau stadiile de consum, timp au caracter statistico-experimental. In cazu b.) au caracter stiintific sunt norme motivatie tehnica. Pe langa aceasta, si unele si celelalte se elaboreaza inainte de inceputul fabricatiei productiei la care se refera. O serie de intreprinderi elaboreaza si antecalculatia:

standard;

percost;

THM.

Postcalculatia (calculatiile efect) se intocmesc dupa terminarea procesului productiv al produselor. Au drept scop determinarea costurilor efective ale produselor din fiecare perioada de gestiune, verificarea indeplinirii bugetului costurilor privind diferite produse obtinute in raport cu prevederile din bugetul respectiv si stabilirea cauzelor care au determinat depasirea costurilor bugetare in scopul adoptarii de masuri pe linia eliminarii deficientelor respective. Au rolul de a stabili precis modul si masura in care s-au indeplinit previziunile.

Elaborarea antecalculatiei si postcalculatiei serveste obtinerii unei duble determinari a indicatorilor cu privire la costuri, ceea ce a fost impus practicii economice de cerintele conducerii moderne a activitatii intreprinderii.

Pentru a-si putea indeplini rolul ce li se rezerva in urmarirea operativa a cheltuielilor de productie, cele bugetate si stabilirea abaterilor este necesar ca la baza calculatiei sa stea aceleasi metode. Folosirea aceleasi metode de contabilitate de gestiune si calculatia costurilor are la baza urmatoarele elemente structurale:

aceeasi nomenclatura a productiei pentru care se calculeaza costul;

aceeasi structura generala a intreprinderii;

aceleasi grupari privind cheltuielile de productie;

aceleasi procedee de calcul si delimitare a cheltuielilor pe purtatori si sectoare;

aplicarea aceleasi regii pentru cheltuielile de regie;

calculatia acelorasi indicatori intermediari.

Din punctul de vedere al purtatorului in raport cu care se determina costul, atat antecalculat cat si postcalculat se pot elabora fie sub forma pe unitate de produs fie pentru intreaga productie a intreprinderii.

In cazul intreprinderilor cu nomenclatura larga de productie, in locul calculatiei pe unitatea de produs se foloseste calculatia pe grupe de produse, grupate ca tehnica de fabricatie.

Dupa structura lor, calculatiile se pot clasifica:

pe elemente primare de cheltuieli;

pe articole decalculatie.

Aceasta grupare este valabila in ambele cazuri si se folosesc atat la calculatiile privind costul pe unitatea de produs cat si la cele privind intreaga productie. In functie de intervalul de timp care conditioneaza repetarea lor, pot fi periodice sau neperiodice.

Calculatiile periodice se elaboreaza la intervale egale de timp (calculatiile de buget efective la intreprinderile cu productie de masa).

Calculatiile neperiodice se elaboreaza la intervale de timp inegale. In aceasta categorie intra:     - antecalculatia pe comenzi;

- cele elaborate in cazuri speciale.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1129
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site