Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


EVOLUTIA AMENAJARII TURISTICE A SPATIULUI GEOGRAFIC

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic



EVOLUTIA AMENAJARII TURISTICE A SPATIULUI GEOGRAFIC

Procesul de constituire si individualizare a bazei logistice reprezentata de amenajarea turistica a avut o evolutie indelungata, raportata la un secol si jumatate de existenta institutionalizata a turismului.




Acest proces e reflectat prin realizari la inceput spontane si aleatorii, acestea capatand in timp tenta de specificitate care, odata cu individualizarea turismului ca notiune, fenomen si activitate, au inpus in peisaj un anumit tip de amenajare a spatiului geografic, caracterizat prin extensiune spatiala, adaptabilitate tipologica la cererea turistica foarte dinamica si in continua schimbare, fizionomie si implicare in satisfacerea exigentelor unei piete turistice extinsa ca areal si numeric la scara planetara, cu dimensiuni unice in istoria umanitatii.

I. Formele incipiente ale turismului in antichitate

Inceputuri de amenajari ce au avut ca motivatie componente si activitati comparabile si compatibile ca notiune si continut turismului in acceptiunea sa actuala, au existat inca din antichitate. Acestea reflecta fidel existenta unor civilizatii ajunse la vremea respectiva intr-o faza de maxima dezvoltare (economica, sociala, culturala si artistica) si dezvoltare politico-statala, cu caracter de dominata (conditii valabile si pentru perioada actuala).

Astfel, in Egiptul Mijlociu (faraonic), este semnalat pentru prima data Canopesul, la nord-est de Alexandria, ca asezare cu amenajari menite sa trateze afectiuni respiratorii. Aceeasi localitate devine mai tarziu si loc de pelerinaj important, cu un templu dedicat lui Serapis, pana in secolul IV i.e.n.

In Grecia Antica, a carei civilizatie si cultura a fost creata, reprezentata si impusa prin orasele-state (Atena, Sparta, Teba, Corint, Megara, etc.), s-a ajuns la fenomenul de deplasare periodica ce avea ca motivatie pelerinajul religios la temple cu putere de simbol precum Dodona, Delphi (cu oracolul si prezicatoarea Pythia) sau motivatie sportiva pentru participare Jocurile Olimpice, Delphice, Corintice, Nemeice, care se succedau la intervale precise.

Pentru acestea existau cai de acces cunoscute si parcurse. Se realizau actiuni de anunt si propaganda, arganizare a deplasarii, asigurarea adapostului si a hranei la destinatie, amenajari speciale pentru practicarea ritualurilor sau desfasurarea si vizualizarea intrecerii sportive.

Intre secolele IV i.Hr. Si secolul II d.Hr., Grecia Antica a determinat deplasari substantiale de persoane din intreg Bazinul Mediteranean, cu motivatie culturala si artistica de cunoastere si formare, stiut fiind nivelul unic la care a ajuns literatura greceasca (epopeile si dramaturgia), filosofia, retorica, logica, institutia teatrala – adusa la perfectiune prin teatrul grecesc cu o conformatie (amfiteatru) si acustica perfecta – arta, si mai ales sculptura, neegalate decat in epoca Renasterii (Michelangelo fiind singurul comparabil cu Phidias, Praxiteles, Miron); arhitectura impusa in intreaga antichitate mediteraneana prin cele trei stiluri: doric, ionic si corintic.

Roma Antica, mai ales in timpul Imperiului, reprezinta din toate punctele de vedere un varf si o sinteza a civilizatiei si culturii antice din Bazinul Mediteranean. Universul latin si Roma in special („toate drumurile duc la Roma”) au devenit, pentru cateva secole, centrul civilizatiei universale, materializate printr-un inalt nivel de cultura si civilizatie, dar mai ales printr-un mod de organizare a Imperiului, care a cautat sa implanteze, sa impuna si sa aduca la nivelul infaptuirilor sale toate teritoriile cucerite, devenite provincii. Totul servea eficientei si functionalitatii de la nivel particular pana la cel al comunitatii. In aceasta perioada s-a impus o aristocratie patriciala romana si provinciala, care a avut posibilitatea si stiinta si, de ce nu, bunul gust de a-si crea universuri ambientale rafinate, propice agrementului sub forma „villae romanae”, adevarata resedinte secundare rurale (vezi vila Petronius, de ex.), cu dotari si facilitati posibil a fi egalate abia in epoca contemporana. Se remarca amenajarile de acest fel de la Roma , din lungul Viei Appia, sau din orase precum Ostia, port al Romei de la varsarea Tibrului, in insula Capri, la Pompei si Herculanum in sud, sau chiar in orase provinciale.

Se detaseaza in aceasta situatie vila imparatului Hadrian (117 – 138 d.Hr.) de la Tibur, azi Tivolli (27 km nord-est de Roma), in realitate resedinta imperiala. Aceasta este o amenajare complexa dezvoltata pe un km lungime si 500 m latime, care, prin componente, amploarea acestora, dimensiune, stil si mai ales functionalitate, dovedesc cu prisosinta calitatea de arhitect si peisagist a lui Hadrian, care a facut din Tivoli resedinta sa politica, dar si agrementala, unde primea ambasadori, oameni politici, dar si reprezentanti ai culturii, artei si filosofiei romane, grecesti, orientale sau egiptene (Wottel Odile, 2002, Mic atlas istoric al Anticitatii Romane, Ed. Polirom).

Astfel, in partea centrala sunt grupate palatul regal cu Bibliotecile grecesti si latine, Sali de receptie si camera de oaspeti, „potecile”, o gradina interioara si un bazin la care se adauga Termele Mari si Termele Mici; in partea nordica se gasesc Teatrul grec si Palestra pentru practicarea jocurilor atletice; in sud se concentreaza edificiile religioase – o reproducere a centrului religios Canopes din Egipt si Templul lui Serapis. A servit de model pentru resedinte regale precum Versailles sau Sanssouci (de langa Potsdam).

Romanii au adus la perfectiune (pentru epoca respectiva) captarea si transportul apei catre marile centre urbane prin vestitele viaducte ale caror vestigii se pastreaza si astazi (ex. Pont du Gard, Franta), dar mai ales valorificarea apelor termominerale, atat in scopuri agrementale, dar mai ales in balneatiune. Acest fapt a condus la edificarea unor autentice amenajari, similare statiunilor de azi, existente in intreg Imperiul: Balae, Cantibus, Puteoli – in Peninsula Italica; Vichy, Aix les Baines, Aaachen in Galia Romana; Bath – Aque Sulis in provincia Britania; Baile Herculane - Ad Aqua Herculi Sacras, Baile Geoagiu – Therme Dodonae, Calan – Aque in sud-vestul provinciei Dacia Felix, sau amenajarile din Asia Minor.

De asemenea, cunoscutele drumuri romane – „via”, marcate de militari, aveau prevazute amenajari pentru gazduire la distante fixe, care functionau si ca statii de odihna si schimbarea cailor pentru curierii postali.

Roma insasi, cel mai mare oras al antichitatii, polariza prin simbol, institutii si urbanistica mii de persoane din intreg imperiul (Pacurar al., 2002), care puteau avea la dispozitie locuri de gazduire si personal specializat in a-i ghida si conduce catre principalele destinatii romane de interes: forumurile romane, temple, biblioteci, academii, Circus Maximus, therme – componenta publica obligatorie (templele lui Agrippa, Traian, Titus si mai ales cele reaizate in timpul imparatilor Caracalla si Diocletian), Colosseum-ul.

II. Caracteristicile fenomenului turistic in Evul Mediu

Evul Mediu european constituie, per ansamblu, un regres sub aspectul culturii materiale si mai ales spirituale, comparativ cu acumularile realizate in perioada antichitatii greco-romane. Un alt efect al reculului a fost ruralizarea. Acestea au    fost asimilate din a doua parte a mileniului I prin intermediul civilizatiei arabe care si-a marcat prezenta in Europa pana in secolul XV.

Pe de alta parte, institutiile crestine care s-au impus in spatiul european sub forma abatiilor si episcopatelor, au devenit focare de cultura si stiinta, care, pe un fond general de faramitare si instabilitate politica, sociala si economica, au pregatit Renasterea.

Ca si factori concreti care aproape au anulat: amenajarile de tipul celor anterior prezentate, deplasarile in scop de cunoastere, agrementale sau pentru ingrijirea sanatatii, au fost: inexistenta unei retele de cai de comunicatie cu un grad rezonabil de accesibilitate, nesiguranta deplasarilor si neutilizarea publica a apelor minerale si termale – fie dintr-o falsa pudoare impusa de preceptele religioase crestine din acea vreme, fie de teama epidemiilor (memoria afectiva colectiva a pastrat efectul epidemiei de ciuma bubonica din secolul XIII, care a redus cu un sfert populatia Europei, sau frecventele epidemii ulterioare la scara regionala, de ciuma si holera, ce s-au manifestat periodic pana in Epoca Moderna). Din aceasta cauza statiunile cu apa minerala au reinviat abia din secolul al XVIII-lea.

Cu toate acestea s-au mentinut unele fluxuri avand ca motivatie pe cea religioasa, iar ca destinatie obiective si simboluri religioase reprezentative pentru diferitele culte.

Astfel, pentru crestinatatea europeana au devenit destinatii pentru pelerinaj religios localitatile cu obiective religioase edificate de personalitati ale cultului crestin sau dedicate acestora: Roma – capitala crestinismului occidental, Assisi – Italia; Santiago de Compostella – Spania; Lourdes, Cluny – Franta; Cologne – Germania; sau, mai tarziu, Fatima in Portugalia, precum si ierusalimul devenit intre sec. X–XII destinatie a Cruciadelor.

Marea masa a pelerinilor foloseau hanurile, ce serveau ca popasuri de etapa intre localitatile de provenienta sau destinatie religioasa, unde existau amenajari numeroase pentru gazduire.

Acelasi fenomen a fost (si este) caracteristic si pentru comunitati ce apartin altor credinte: Mecca si Medina, unde caravanseraiurile cu aceeasi menire ca si hanurile europene, serveau credinciosilor musulmani; Lhasa in Tibet, sanctuarele indiene (Benares), indochineze si indoneziene pentru religia budista, Muntele Fuji cu amenajarilede temple si gradini, pavilioane, cai de acces si locuri de popas si innoptare pentru japonezi. La acestea pot fi adaugate destinatiile de pelerinaj si sacrificiu din America precolumbiana de la Palenque si Chichen-Itza pentru mayasi sau Cuzco pentru incasi.

O alta motivatie generatoare de fluxuri permanente a fost aceea de cunoastere si formare profesionala, pe sistemul uceniciei la mesteri si calfe, la ateliere manufacturiere recunoscute din Italia, Franta, Germania (feronerie, armurerie, prelucrarea brocarturilor si matasii, constructii navale, etc.) cat si la universitati, patronate initial de institutii religioase si care s-au impus pana astazi ca centre reprezentative ale culturii si stiintei – Bologna, Camerino, Ravenna in secolul XII, Sorbona (1200), Cambridge (1209), Oxford (1214), Praga, Cracovia, Viena, Heidelberg, Cologne in ecolul XIV.

In sfarsit, Renasterea in arta si cultura, generata in Italia cu ale sale orase-stat sau republici (Venetia, Genova, etc.), s-a raspandit in toata Europa, prin cei cu har care s-au deplasat in peninsula italica si si-au insusit continutul si preceptele acestei societati revolutionar-novatoare si le-au transpus sau char perfectionat in localitatile si tarile de origine.



III. Caracteristicile amenajarii turistice in Epoca Moderna

Aceasta etapa calitativ noua este declansata de primele elemente sociale, economice si politice care provoaca trecerea de la epoca feudala la primele manifestari ale revolutiei industriale (sec. XVIII). Este trecerea de la productia manufacturiera la productia cu mijloace mecanice, determinand introducerea de noi resurse in circuit si prelucrarea lor mecanica (aparitia motorului cu aburi). Astfel, se ajunge la realizarea in cantitati tot mai mari a unor produse, cu costuri de productie scazande. Acelasi fenomen a dus la dezvoltarea oraselor, la polarizarea populatiei de catre centrele urbane dezvoltate industrial, se individualizeaza probleme sociale legate de activitatea industriala, creste stressul datorita inaspririi conditiilor de munca.

Pe de alta parte, se declanseaza procesul de polarizare a acumularilor datorate industrializarii. De asemenea, un moment important este anul 1825, datorita introducerii fortei mecanice in transport, respectiv introducerea locomotivei cu abur si construirea cailor ferate. Este momentul cuceririi spatiului, datorita reducerii timpilor de deplasare prin cresterea vitezei, prin cresterea volumului de persoane si marfuri ce pot fi transportate, cat si prin sporirea confortului si sigurantei calatorului.

Protagonistii acestei schimbari fundamentale in evolutia umanitatii au fost englezii, urmati de state precum: Franta, Germania, Tarile de Jos etc. Marea Britanie a devenit in acea perioada cea mai importanta natiune a lumii (industria textila, carbonifera, a constructiilor feroviare si navale etc). Aceasta dezvoltare a dus la aparitia unor clase sociale foarte opulente, culte, formata dintr-o nobilime seculara si o clasa capitalista, ce dispuneau de mari valori materiale si financiare.

In aceasta perioada s-a asistat a revitalizarea amenajarilor balneare, a caror amenajare a fost intrerupta pentru ai multe secole. Astfel, fostele statiuni balneare sunt ridicate la nivel de destinatie pentru elita europeana (Baden-Baden, Aix les Bains, Bath, Spa, Karlsbaden, Herculane etc).

Motivatia calatoriei va fi data de dorinta de deplasare a omului, de cea de a vizita locuri noi, cat si de stressul urban: ex. Londra à climat oceanic, veri racoroase si umede, oras industrial, „smog”-ul („smoke”+„fog”, adica „fum”+„ceata”), elemente ce duc la dorinta de evadare, de calatorie. Destinatia calatorilor londonezi va fi litoralul britanic sudic, ce beneficia de un climat mai calduros, cu o insolatie mai lunga si mai puternica. Aici incep sa se realizeze primele resedinte de vara si sa se dezvolta primele statiuni litorale. Prima statiune infiintata va fi Scarborough (pe litoralul estic), dar cea care va da nota generala va fii Brighton.

Acum se lanseaza sistemul de amenajare a litoralului:

Datorita turistilor englezi incepe acum si dezvoltarea Mediteranei Franceze, in partea sa estica, unde, practic, se declanseaza epopeea turismului litoral. Primele amenajari (palate, resedinte de vacanta) sunt realizate la Cannes.. Odata cu anul 1840 incep amenajarile si pe litoralul orasului Nice de astazi, ce va deveni capitala turismului englez de vara, de aici si numele celebrei alei paralele cu plaja „Promenade des Anglais”.

Incepand cu 1860 incepe sa se dezvolte si Monaco, statiune de referinta pentru patura sociala avuta. Micul stat renaste dupa o istorie zbuciumata prin stimularea turismului si deschiderea    Cazinoului Monte Carlo, in 1863.

Cu expansiune mai redusa, fenomenul turismului litoral se extinde si in Italia de Nord, unde apar si primele statiuni: Porto Fino si Rafalo.

Dupa 1860, francezii isi dezvolta statiuni pe litoralul atlantic, precum Deauville, Arcachon sau Biarritz, englezii urmandu-le exemplul si punand aici bazele statiunii Touquet-Paris-Plage. Aceste statiuni au determinat extinderea cailor ferate catre vestul tarii si dezvoltarea porturilor, ambele cu efect benefic asupra turismului.

Pe langa amenajarile litorale incep sa se dezvolte si statiunile de sezon de tranzitie. Asa apar statiuni climaterice in nordul Italiei si in podisurile elvetiene.

Dupa 1850-1860 se remarca interesul pentru spatiul montan alpin aferent Frantei. Alpii devin, intr-o prima faza, o destinatie pentru cei ce practica drumetia montana si pentru excentrici, adica pentru cei ce reusesc performante sportive precum escaladari, cuceriri de varfuri. In 1854 britanicii deschid primul club alpin din lume. Acest lucru declanseaza dezvoltarea turismului montan, initial in Franta. (Chamonix – capitala turismului montan si a alpinismului). Acest tip de turism se extinde si in Alpii Bavarezi si in Tirol.

Tot acum, in conditiile in care multa lumea suferea de TBC, se dezvolta si unele statiuni climaterice montane (Davos, Saint Morritz), odata ce s-a observat ca in anumite conditii climatice boala era incetinita.

O alta motivatie care a dus la extinderea turismului montan a fost cel al patrunderii sporturilor de iarna – schiul, preluat de la scandinavi, care il practicau ca si modalitate de deplasare rapida. Apoi este declansat fenomenul „aurului alb”, care, ca si turismul litoral, va face istorie, fiecare disputandu-si anotimpul.

Initial, amenajarile legata de sporturile de iarna au fost aleatorii si legate de ocuparea unei categorii reduse numeric de practicanti. Aceasta activitate capata amploare in special dupa al Doilea Razboi Mondial, cand schiul alpin devine subiect de competitii sportive, determinand amenajari speciale: culoare pentru coborare, defrisari si stabilizari ale versantilor si alte amenajari specifice.

In 1924 are loc la Chamonix prima olimpiada de iarna, fapt ce a determinat amenajari cu dublu impact: pe de o parte extinderea si amenajarea unitatilor de cazare si a celorlalte dotari (putand gazdui mii de persoane), iar pe de alta parte realizarea de amenajari complexe legate de domeniul schiabil, devenind un domeniu consacrat dar si un element de amenajare din ce in ce mai complex.

Treptat, concursurile sportive devin mai frecvente, ajungandu-se la o dezvoltare areala materializata prin statiuni, care aveau acelasi principiu de amenajare in tari ca Franta, Italia, Elvetia, Germania, Austria. Ca un aspect inedit, statiunile incep a fi conectate cu domeniile schiabile prin mijloace de transport pe cablu (telescaunul). Se permite astfel avansarea in inaltime a statiuilor turistice montane (statiuni de genereatia a II-a), avand in continuare functionalitate multipla – odihna, drumetie, sporturi de iarna.

Se remarca impingerea amenajarilor in inaltime cu scopul clar de prelungire a sezonului de practicare a sporturilor hivernale. (exemple – Val d’Isere, Alpe d’Huez).

Din punct de vedere al amenajarii si functionalitatii, statiunile montane se pot clasifica in:

statiuni cu amenajari specifice (impartite intre sezoane)



statiuni mari centre de alpinism (se impun prin practicarea sporturilor de iarna)

statiuni in care predomina amenajarile si dotarile sezoanelor extreme

Cererea crescanda pentru produsul turistic amenajat este marcata si determinata de legiferarea concediului de odihna platit (1934 – Marea Britanie, Canada; 1936 – Belgia, Romania).

Extinderea turismului de masa a dus la diversificarea ofertei turistice de cazare pentru categorii de populatie    cu venituri mijlocii si modeste. Se impun pensiunile („gasthaus” – germ., „auberge” – fr.).

IV. Caracteristicile amenajarii turistice in perioada contemporana

(dupa al Doilea Razboi Mondial)

Al Doilea Razboi Mondial a adus Europei distrugeri inimaginabile. O data cu terminarea razboiului incep procese de refacere si reconstructie (vezi si Planul Marshall). Exista un interval de 3 decenii – „cei 30 de ani de aur”/”les trente annees d’or” – in care turismul inregistreaza o crestere si dezvoltare unica in istoria sa.

Caracteristici:

se dezvolta si se reface industria à crestere economica cu efecte deosebite;

dezvoltarea tehnologiei à automatizare si eficienta economica;

industrializarea à dezvoltarea urbanizarii:

concentrarea industriala

concentrarea populatiei

cresterea exploziva a populatiei (baby-boom)

activitati stressante si trepidante

cresterea factorilor de stress

deteriorarea conditiilor de vietuire – poluarea;

modernizarea cailor de comunicatie si a mijloacelor de transport:

deplasarea pe distante mici si medii (sute – mii de km), cu mijloace rutiere – automobilul

modernizarea, diversificarea si ieftinirea mijloacelor de transport auto + cresterea vitezeii de deplasare, a sigurantei calatorilor si a gradului de confort oferit, cat si cuprinderea unui numar tot mai mare de pasageri (ex. In cei 30 de ani volumul de calatori a crescut in Franta de la 24 la 30%)

in paralel, volumul transporturilor de persoane pe cai ferate a avut tendinta inversa, cu scaderi de la 60 la 10%

cresterea transporturilor turistice la distanta mare – dezvoltarea transporturilor aeriene

polarizarea producatorilor de avioane (Boeing – USA, Airbus – Europa)

inlocuirea transportului turistic naval cu transportul aerian

vapoarele marilor firme de profil au fost scoase din circuit si transformate in hoteluri plutitoare

au renascut caile ferate prin: introducerea revolutionarelor trenurilor de mare viteza (Japonia: Tokyo-Osaka, Franta: TGV, Germania: InterCityExpress), prin simplificarea formlitatilor si a reducerii timpul de asteptare, + datorita constructiilor de tuneluri (Eurotunnel-ul ce face legatura intre Marea Britanie si Europa continentala)

transformarile transporturilor turistice navale: marile nava de croaziera = adevarate statiuni plutitoare ce ofera absolut toate serviciile caracteristice marilor statiuni litorale, dar si prin diversificarea ofertei prin realizarea de escale (turism continuu); navele de croaziera ofera servicii de inalta calitate, in cadrul navelor de 4-5* existand un raport de 1400-1500 de membrii ai echipajului la 1000 de turisti

diversificarea si proliferarea mijloacelor de transport pe cablu – telescaunului i s-au adaugat teleschiul, telecabina si telegondola

toate aceste tendinte au fost posibile in conditiile in care cererea turistica s-a multiplicat

modernizarea + automatizarea à cresterea eficientei economice à cresterea veniturilor



cresterea productiei à reducerea zilei de munca à reducerea saptamanii de lucru (la 5 zile) à cresterea intervalului concediilor de odihna

are lo o redirectionare si restructurare a proiectiei circulatiei turistice: practicarea turismului in timpul concediului de odihna si in timpul sfarsitului de saptamana – turism de weekend

numarul turistiilor creste de la 300 milioane la inceputul anilor ’80, la 600 milioane in ’90, apropiandu-se azi de 1 miliard

circulatia turistica reprezinta cea mai impresionanta mobilitate sau deplasare din istoria civilizatiei

la nivelul categoriilor de destinatii turistice amenajate s-au inregistrat cateva tendinte, reflectand aceea dezvoltare continua manifestata pana in 1945-1946, cat si dupa.

sistemele de statiuni balneoclimaterice, cu importanta de la nivel de tara pana la nivel continental, dar care au inregistrat un regres

amenajarile turistice din zonele litorale, ce cumuleaza zeci de mii de km de teritorii amenajate, situandu-se astfel pe primul loc atat ca volum al investitiilor cat si al consumului turistic

amenajarile din statiunile montane, ce cunosc o dezvoltare deosebita

Turismul litoral

In perioada interbelica exista un numar limitat de amenajari turistice litorale cu impact semnificativ. Ele erau dezvoltate: pe Riviera Franceza (de la est de Rhon si pana la granita cu Italia, pe Coasta Normandiei, Coasta Atlantica, litoralul sudic englez, litoralul nordic liguric italian, litoralul estic al Marii Adriatice, in America de Nord in jumatatea sudica a Floridei, in Antile in Cuba, in Mexic in Acapulco)

Dupa 1945 amenajarea litoralului cunoaste o expansiune unica. Se amenajeaza litoralul francez de la vest de Rhone si pana la granita cu Spania (La Ciotat, Bandol). In aceeasi perioada este amenajat si litoralul spaniol, devenind cel mai solicitat din Europa, cu ale sale asa-numitele „coste”. (Costa Blanca, Costa Dorada, Costa del Levante, Costa del Sol). Aici au fost create statiuni gigantice precum Benidorm, cu amenajari de tip zid de hoteluri ce izoleaza marea de uscat. Aici s-a construit atunci si cel mai inalt hotel din Europa.

Tari ce au cunoscut o amenajare in scopuri turistice in aceasta perioada:

Spania - dupa 1960 se incep amenajarile de pe litoralul atlantic al tarii, cat si in Insulele Baleare (Ibiza, Palma de Mallorca) si in Insulele Canare;

Italia - isi extinde amenajarile pana la Golful Napoli, la sud de aceasta functionand Coasta Amalfitana. Se dezvolta si coasta italiana de est, pana la Brindisi;

Grecia – se bucura de o serie de atuuri: litoral diversificat pe mii de km, puzderia de insule (intre care se impune Creta, cu 1200 km de litoral, si Corfu), si impactul climatului si Marii mEditerane;

Iugoslavia – spectaculosul litoral dalmat, ce a revenit dupa 1995 Croatiei;

Turcia – avantajul pozitiei (flancata la nord de Marea Neagra si la sud si sud-vest de Marea Mediterana), unde se practica un turism cu costuri mici;

Egiptul – iesire la Marea mediterana si la Marea Rosie;

Bulgaria si Romania – iesire la Marea Neagra;

Litoralul sovietic – Ucraina - peninsula Crimeea, Rusia - Soci, Gruzia/Georgia - Batumi;

SUA – turismul de pe litoralul de estic se extinde si spre nord pana la statiunea Atlantic City, se amenajeaza si litoralul pacific in California (Los Angeles – San Francisco), se dezvolta turistic Insulele Hawaii;

In arhipelaguri cu insule mai mici, de ex. Bahamas

Mexic – s-a produs o mutatie de pe litoralul vestic (cu celebrul Acapulco) pe litoralul estic, coborand spre sud pana la Yucatan (statiunea Cancun);

La Oceanul Indian – pe coasta estica africana, in Mozambic, apar amenajari legate de Insula Zanzibar, replica la litoralul egiptean de la Marea Rosie; amenajarea unor arhipelaguri precum Seychelles, Ceylon;

Asia de Est si Sud-Est – amenajari in Thailanda si sud-estul Indoneziei (Insulele Bali) si in tari/teritorii insulare si cvasiinsulare precum Taiwan, Hong Kong, Singapore, unde se practica un turism de shopping si de afaceri;

Turismul montan

Acesta este reprezentat si dominat de amenajarile facute in muntii europeni, favorizate in contextul unor legaturi intre tarile alpine, care nu mai sunt aderse, ci sunt incluse intr-un sitem european unde Alpii detin hegemonia pentru turismul montan, existand cateva sute de statiuni si cateva milioane locuri/tara. Dupa 1960, pe fondul modernizarii si diversificarii functionale a statiunilor clasice din primele doua generatii, se inregistreaza individualizarea statiunilor integrate pentru spatii dezvoltate la altitudini ridicate, cu amenajari in spatii virgine – statiuni din generatia a treia.

Legat de acest aspect, Franta a dat tonul pentru statiunile din aceasta generatie – Avoriaz, Flaine, Le Corbier, Val Torens. Astfel de amenajari au fost dezvoltate si in Italia, si mai modest in tari ca Elvetia, Austria, Germania.

De asemenea, au fost realizate grupari de statiuni cu amenajari impresionante:

- Les Trois Vallees (Franta), cu sute de km de domenii schiabile si sute de mijloace de transport pe cablu, cat si cu capacitati de cazare de pana la 50.000 locuri;

- Portes du Soleil (Franta cu Elvetia), cu 800 km de partie si 200 de mijloace de transport pe cablu;

Modelul alpin a fost adaptat ulterior si la spatiul nord-american, rezultand statiuni celebre ca Aspen (Nevada), sau Calgary (Canada).






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1271
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site