Ecoturismul

Ecoturismul

O alternativa a turismului verde, marcata de practicarea sa in spatii nealterate de interventia antropica este ecoturismul, care capata astazi valentele unui turism belicos, intrucat implica o lupta permanenta pentru pastrarea integritatii cadrului natural, si cu deosebire, protejarea resurselor turistice.

Practicarea acestui tip de turism, in viziunea unor organisme internationale abilitate (Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii - UICN, Fondul Mondial pentru Ocrotirea Naturii, Federatia Europeana a Parcurilor Naturale, Fondul pentru Natura Salbatica, numeroase organizatii pacifiste in domeniu), este una benefica, fiind conceputa ca un instrument util in asigurarea bunurilor naturale si culturale valoroase prin activitati si politici speciale de protectie.

Ecoturismul este o forma specifica practicata pe spatii virgine si culturale traditionale, care tind sa devina areale de protectie a naturii si valorilor umane perene, care sa contribuie substantial la evolutia comunitatilor locale.

Ecoturismul a aparut ca o manifestare practica, aplicativa pe tot spatiul planetar pentru a materializa prevederile inscrise in Conventia de la Paris cu privire la protectia patrimoniului universal natural si cultural, emanatie a conferintei mondiale a UNESCO (1972), primul document care realizeaza o reconciliere a celor doua elemente ale mediului inconjurator: naturala si culturala.

Mentionam ca Romania se afla intre primele tari din lume care a abordat protectia mediului inconjurator pentru turism, care a institutionalizat acest lucru prin crearea unui organism specializat: Societatea de Turism pentru Protectia Naturii, aparuta la inceputul secolului XX, la Sinaia, si avand ca mentor marele iubitor de natura, Mihai Haret.

O strategie pentru acest tip de turism care protejeaza resursele turistice a fost elaborata de catre Secretariatul National de Turism din Mexic, in colaborare cu Alianta Mondiala pentru Natura, care promoveaza ideea crearii unui echilibru intre natura si turism. Acest document a fost preluat, prelucrat si comentat in literatura romaneasca de specialitate (Bran, Simon, Nistoreanu, 2000). Citam mai jos urmatoarele segmente:

Zonele unde se practica ecoturismul trebuie sa fie considerate de interes continental sau mondial, sa faca parte din patrimoniul turistic al planetei si aici sa fie respectate cu o rigoare deosebita teritoriile cu stiluri de viata traditionale ale populatiilor locale;

Prin ecoturism se incearca minimalizarea efectelor negative asupra mediului local si natural, ca si asupra populatiei locale;

Ecoturismul trebuie sa contribuie la gestionarea spatiilor protejate si sa amelioreze relatiile dintre comunitatile locale si personale, abilitate sa gestioneze aceste spatii protejate;

Aceasta forma de turism trebuie sa furnizeze avantaje economice si sociale locuitorilor zonelor turistice si sa asigure participarea lor in luarea deciziilor in ceea ce priveste genul si volumul activitatilor turistice si care trebuie astfel autorizate;

Noul turism poate sa favorizeze o interactiune autentica intre populatia de primire si turisti, ca si un interes real pentru o dezvoltare durabila si protectia zonelor naturale, atat in tarile receptoare, cat si in cele emitente de turisti;

Prin ecosistem se incearca largirea spectrului de activitati economice traditionale (agricultura, cresterea animalelor, pescuit), fara a le marginaliza sau inlocui, pentru ca economia locala sa nu fie subordonata schimbarilor si influentelor interne si externe;

Activitatile turistice desfasurate sub emblema ecoturismului trebuie sa ofere oportunitati specifice, in asa fel incat populatia locala si angajatii din industria turistica sa fie in masura sa utilizeze spatiile naturale intr-o maniera durabila si sa aprecieze obiectivele naturale si culturale valoroase, care sunt puncte de maxima atractie pentru turisti.