| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
| Transporturi | Turism | Zootehnie |
Invitatie la drumetie
Cozia, cetate de stinca admirabil construita si stilizata de activitatea milenara a naturii, domina valea Oltului si depresiunile marginale prin inaltimile sale modeste de 1500-1600 m. Strajuita de contraforturi si vai adinci, de turnuri luminate de soare si abrupturi intunecate, aceasta ingramadire de culmi aproape complet impadurite se desprinde din lantul Carpatilor Meridionali ca o insula ce ne stirneste mereu curiozitatea si interesul. Abrupturile nordice de sub virful Omul, ce rasar semete sau abia se intrezaresc din padurea deasa de conifere sau fagete, privesc spre Tara Lovistei, acest tinut de istorie in care s-a zamislit voievodatul lui Seneslau. Coltii Foarfecii si peretii stincosi de la obirsia Vaii Gardului, stinca inalta a Durducului si toate culmile crenelate ale Urzicii, Armasarului, Usturoaiei, Turneanului incing ca o diadema de basm ultimul defileu al Oltului, oglindindu-si siluetele zvelte in cele doua lacuri (Calimanesti si Turnu), pe care omul, prin maiestria lui, le-a creat pe Olt, aici la poalele Masivului Cozia. Desprinsa parca printr-o lovitura de palos din culmea centrala a masivului, Piatra Bulzului, vizibila si admirata din toate locurite de acces catre Cozia, se ridica semet, ca un strajer, deasupra abruptului sudic ce delimiteaza obirsiile vailor din bazinul superior al Pausei. Multe din aceste stinci, situate pe culme sau pe versanti, rezultate din dezagregarea puternica a rocilor care alcatuiesc masivul, au capatat cele mai curioase forme - turnuri, coloane, portaluri, adevarate chipuri de piatra. Denumirile datc multora dintre ele - Fruntea Oii, La Cioban, Zavodul, Caprariile, Poarta Mioarelor, Bulzul, Pietrele Vulturilor, Sturii - pun in evidenta imaginatia bogata a pastorilor si a populatiei locale, care in vremuri de restriste gaseau in cetatea de piatra a Coziei prielnice locuri de adapost.
Cozia, munte de veghe, munte de adapost si refugiu in timpul invaziilor si razboaielor, isi trage numele fie de la cuvintul cuman ,,koz' (nuca) pe care turcii, veniti dupa pradaciuni pe valea Oltului, l-au dat muntelui imbracat spre poale cu intinse livezi de nucete, fie de la slavonul nkoz' (capra), respectiv ,,kozie' (al caprci). Unii geografi si istorici, frapati de individualitatea muntelui Cozia si de maretia pe care i-o dau numeroasele chipuri de piatra, considera ca acesta nu ar fi altul decit muntele sfint al geto-dacilor -Kogenon - de la care si-ar trage denumirea. Date fiind frumusetea si varietatea peisajului, la care se adauga bogatia si originalitatea compozitiei floristice, Masivul Cozia a fost propus pentru a fi declarat Parc National, in interiorul caruia se afla deja o interesanta rezervatic stiintifica. Drumetul care se incumeta sa paseasca in labirintul potecilor sale este invitat sa-l cunoasca, sa-l indrageasca si sa ocroteasca acest maret tezaur natural pe care Cozia il detine.
Caracterizare fizico-geografica
Culmile muntoase care se ridica pe stinga Oltu-lui, in dreptul statiunii balneoclimaterice Calimanesti, sint cunoscute frecvent sub numele de Culmea Coziei, Creasta Coziei, Muntii Coziei, dar mai ales de Masivul Cozia. Asociere de culmi aproape radiare ce se desprind din virful Cozia (Ciuha Mare, Ciuha Neamtului) si separate de vai adinci, aproape complet impadurite, pastreaza, datorita izolarii lor de muntii si de dealurile inconjuratoare, aspectul unui masiv unitar, al unui monolit stincos ce se inalta in partea central-sudica a Carpatilor Meridionali, la contactul cu Muscelele Argesului. Desi prin suprafata sa de numai cca 77 km2 reprezinta una dintre cele mai mici subunitati ale Carpatilor, Cozia, prin insasi individualitatea sa geografica, frumusetea si ineditul peisajului, se detaseaza ca un ansamblu montan cu o personalitate proprie, bine conturata.
ASEZARE SI LIMITE
Din grupa estica a Carpatilor Meridionali, cuprinsa intre Dimbovita si Olt, in partea de sud a Muntilor Fagaras, izolate de acestia prin culoarul depresionar al Tarii Lovistei, se inalta masivele Cozia, Frunti si Ghitu, dintre care Cozia se impune ca cel mai interesant si caracteristic sub raport geologic, geografic si turistic. Acest mic, dar impresionant masiv montan, care este Cozia, situat in partea central-sudica a Carpatilor Meridionali, se desfasoara intre 4545' si 4522' latitudine nordica si intre 2416' si 2425' longitudine estica.
Masivul Cozia este marginit spre nord de
Spre nord-est, micul defileu de la Pripoare al piriului Baiasu separa Masivul Cozia de culmea Poiana Spinului, din care, prin Poiana Lunga -Clabucetu - Fata Sf. Ilie - Grohotisu, se ajunge in creasta centrala a Fagarasului, in apropierea lacului Avrig. In vest, intre Lotru si Calimanesti, ultimul defileu al Oltului din multele pe care si le-a taiat in lupta sa de strapungere a Carpatilor, respectiv defileul de la Cozia, impunator prin ingustimea si frumusetea sa, separa Masivul Cozia de culmile Muntilor Capatinii. Aici marginea muntelui e atit de fragmentata, incit versantii abrupti cad direct in apele lacului de acumulare de la Turnu, iar calea ferata a trebuit sa strapunga un sir de tunele in culmile prapastioase ale Coziei - Muchia Traznita, Usturoaia, Armasarul. Pe malul opus, pe dreapta Oltului, lipita de peretii la fel de abrupti al Muntilor Narutu (subunitatea estica a Muntilor Capatinii), soseaua (DN 7), sapata in stinca sau inaltata peste viaducte impunatoare, serpuieste ca o panglica in lungul si pe deasupra lacului de acumulare de la Turnu.
Fig.02 Masivul Cozia - limite si unitati limitrofe
Prin aceasta ultima poarta a Oltului, taiata in miezul
Carpatilor si deschisa catre dealurile sub-carpatice ale Vilcii, ,,ingusta si inalta, taiata intre culmi
prapastioase unde stinca abia mai lasa loc copacilor', cum o descria
geograful Simion Mehedinti (1935), imparatul roman Traian, in expeditiile de
cucerire a Daciei, a fost cel dintii care a pus sa se sape in stinca un drum de
trecere in lungul pitorescului defileu. Masa lui Traian, pe care legenda o
leaga de fapta marelui imparat, ce rasare acum doar ca o mica insula spre
marginea lacului de acumulare de la Turnu, ne pare ca o veriga simbolica intre
maretele realizari ale stramosilor si cele ale continuatorilor lor. Spre sud si
sud-est Masivul Cozia este despartit de dealurile subcarpatice de catre
Depresiunea Jiblea-Calimanesti, colt de ,,
Inconjurat din trei parti de culoare depresionare joase - Tara Lovistei, Poiana, Jiblea-Calimanesti - ale caror plaiuri intinse au inaltimi medii de 500-700 m, Masivul Cozia, desi cu inaltimi modeste (1300-1500 m), sc detaseaza net de regiunile limitrofe, aparind ca un bastion izolat, ale carut abrupturi marginale si creste centrale atrag atcntia de la mari departari.
GEOLOGIA
Individualitatea Masivului Cozia rezulta si din trasaturile distincte ale alcatuirii geologice, din felul in care rocile si rupturile din scoarta (faliile) au conditionat aspectele generale sau de amanunt ale reliefului. Masivul Cozia are aspectul unui veritabil horst[1] cristalin, inaltat cu 800-1000 m fata de regiunile limitrofe. Fractura tectonica din nordul masivului, cunoscuta sub numele de falia Brezoiului, constituie planul principal de dislocare a scoartei, in lungul careia Cozia s-a detasat net fata de Tara Lovistei, determinind abruptul nordic al muntelui, cu vai si culmi prapastioase greu de parcurs, pe care drumetul este sfatuit sa le ocoleasca si sa le admire de la distanta. Din punct de vedere geologic, Masivul Cozia se incadreaza in zona cristalina si sedimentara a partii centrale a Carpatilor Meridionali, fiind alcatuit din doua unitati structurale principale: unitatea central-nordica a formatiunilor cristaline si unitatea periferica a formatiunilor sedimentare.
Unitatea
central-nordica a formatiunilor cristaline, in care au fost taiate impunatorul defileu al Oltului in partea de vest si micul defileu
al Baiasului in partea de nord-est, are cea mai mare extindere. Se dezvolta sub
forma unei fisii cu orientare generala est-vest, ce se continua atit in Muntii
Naratu, dincolo de Olt, cit si in culmea Poiana Spinului (intre vaile Baiasu si
Topolog) si mai departe, spre est, pina la valea Vilsanului si muntii Frunti si
Ghitu. Unitatea cristalina a Coziei este constituita predominant din gnaise
oculare si rubanate ce contin biotit si muscovit, precum si cristale mari,
noduloase, de ortoza si granat (gnais de Cozia), asa cum se pot observa in
abrupturile si tancurile din muchiile Turneanu (traseele 2, 7) si Scortaru
(traseul 2), in abrupturile Bulzului (traseul 1), in Coltii Foarfecii sau in
abrupturile din Piatra Soimului. Datorita acestor componentc minerale de mari
dimensiuni, farimitarii tectonice a rocilor, precum si numeroaselor fisurari si
falieri ale complexului cristalin, gnaisul de Cozia a permis puternice
dezagregari, formarea si mentinerea unor abrupturi impunatoare si a unui relief
ruiniform cu aspecte dintre cele mai bizare, care dau personalitatea si
farmecul Masivului Cozia. Alaturi de gnaise, in unitatea cristalina mai apar,
cu raspindire mai redusa, amfibolite, sisturi cloritoase si filitoase, sisturi
cu biotit, paragnaise. In nord, in lungul liniei de falie a Brezoiului,
formatiunile cristaline ale Coziei vin in contact direct cu rocile sedimentare
mai moi si mai putin rezistente din
Unitatea periferica a formatiunilor sedimentare cuprinde partea de sud a Masivului Cozia si corespunde unui relief mai domol, mai putin accidentat si cu inaltimi sub 950-1000 m. Sub raport petrografic, aceasta stiva de roci sedimentare este alcatuita dintr-o fisie ingusta de calcare recifale cu ruditi (scoici de dimensiuni foarte mari ce traiau in apele calde ale marii cretacice, fixate pe stincile din apropierea tarmului), situate in sud-estul masivului, intre vaile Pausa si Patesti, din conglomerate cu elemente de gnaise, micasisturi si cuartite, dar mai ales din gresii dispuse in strate de grosimi metrice, asa cum pot fi observate pe traseul turistic 2, in bazinetul de la Turnu (roci in care sint sapate chiliile din curtea manastirii), pe valea Pausa (traseul 14), sau in lungul soselelor de pe dreapta Oltului in amonte de Cozia si de pe stinga Oltului in avale de baraj.
Fig03. Masivul Cozia - harta geologica
Aceste roci sedimentare s-au depus acum circa 60-100 milioane de ani pe tarmul marii cretacice (sfirsitul erei mezozoice) de la periferia sudica a Carpatilor Meridionali. Spre sud si sud-est sedimentarul cretacic patrunde sub formatiunile paleogene (marne si conglomerate), mai noi si mai putin rezistente, contactul cu acestea reprezentind, in mare, si limita Masivului Cozia fata de depresiunile submontane Poiana si Jiblea-Calimanesti.
Fig 04.
Profil transversal pe directia S-N: 1. gnais ocular de Cozia si paragnaise; 2. calcare recifale; 3. gresii; 4. conglomerate; 5 marne si argile; 6. falii.
RELIEFUL
Masivul Cozia, privit pe directia de curgere a Oltului, are o pronuntata asimetrie intre versantul nordic, foarte abrupt de-a lungul faliei Brezoiului, si versantul sudic mai prelung, cu pante mai domoale. Ridicarea in bloc si strapungerea sedimentarului cretacic si paleogen de catre gnaisul de Cozia, distributia neuniforma a formatiunilor geologice, inaltarea mai accentuata a zonei cristaline, precum si diversitatea de modelare de-a lungul timpului, determinata de modificarea continua a climei (de la cea tropicala si mediteraneana) de acum 15-20 milioane ani pina la cea subpolara (de acum circa 10-30 mii ani), au conditionat caracterele de ansamblu ale reliefului Coziei: etajarea aproape concentrica a treptelor hipsometrice de la 300 m pina la peste 1600 m, orientarea radiara a culmilor si vailor catre sirul de depresiuni periferice, gruparea culmilor mai inalte, sub forma de muchii si virfuri ascutite insotite de numeroase abrupturi, in limitele gnaisului de Cozia din partea central-nordica si a culmilor mai joase, mai domoale, in partea de sud, in arealul rocilor sedimentare. Tectonizarea puternica a gnaiselor si a sisturilor cristaline a amplificat procesele de dezagregare prin inghet si dezghet, indeosebi in timpul cuaternarului, cind pe vaile din masivele carpatice inalte se instalasera ghetarii de circ si de vale. Numai astfel ne putem explica formarea acelui relief ruiniform (abrupturi, hornuri, arcade, turnuri), de un pitoresc deosebit, de la obirsiile vailor Pausa si Turnu sau din muntele Omul, Piatra Soimului si Sturu. Aceste conditionari tectonice, structurale si climatice, sub care au avut loc formarea si evolutia reliefului, au impus conturarea in cadrul Masivului Cozia a doua sectoare, cu aspecte si valori morfometrice diferite, respectiv cel central-nordic si cel sudic.
Sectorul central-nordic situat in general la inaltimi de peste 1000 m, dar coborind catre Olt pina la 300 m, apartine aproape in intregime formatiunilor cristaline. El cuprinde culmile Usturoaia, Rosiei, Turneanu, Scortaru, Armasarului, Urzicii, Gruiul Jangului, Muchia Boldanului, Virful Omul, care, toate, converg catre virful dominant al masivului - Cozia (1668 m). Majoritatea au aspectul unor muchii in trepte din care se ridica unele virfuri ascutite sau turnuri stincoase. Versantii au inclinari de peste 35, ajungind frecvent, pe clina nordica si vestica, la peste 50-55 si chiar la abrupturi cu inaltimi de citeva zeci sau chiar sute de metri (Coltii Foarfecii, Pietrele Vulturilor, peretii Bulzului, peretii Gardului etc.). Vaile sint si ele puternic adincite fata de culmile ce le incadreaza, realizind o energie de relief de 350-450 m. Caderea brusca a pantelor a impus si retelei hidrografice un profil longitudinal in trepte, cu numeroase repezisuri si caderi de apa (cascada Gardului, repezisurile Urzicii, Bulzului, Patestilor, Rosiei), panta generala a talvegurilor mentinindu-se frecvent la 300-400 m/km.
Sectorul sudic, mai coborit, cu altitudini de 600-1000 m, se extinde, in general, pe formatiunile sedimentare (gresii, conglomerate, calcare) cretacice si cuprinde culmile ce se orienteaza spre sud si sud-est, catre Depresiunea Jiblea-Calimanesti: Pausa, Sulita, Sitarului, Caliman, Haidorului, Cocinilor, Dealul cu Coacaza. Au aspectul unor coame prelungi, mai putin inclinate decit cele din sectorul central-nordic. Energia de relief este mai redusa, vaile adincindu-se doar cu 200-250 m. Din aceleasi motive declivitatea versantilor nu depaseste decit in cazuri rare 15-20. Vaile sint mai largi, cu putine repezisuri, iar inclinarea talvegurilor este in medie de 70-100 m/km. Pe majoritatea acestor vai patrund drumuri si poteci ce pornesc din satele invecinate din Depresiunea Jiblea-Calimanesti.
Masivul Cozia se incadreaza in muntii cu altitudine mijlocie din tara noastra, inaltimile de peste 1000 m ocupind doar circa 20% din suprafata sa. Altitudinile cele mai mari se gasesc in partea centrala, acolo unde virfurile ce se profileaza din cele doua culmi principale, care se sudeaza perpendicular in Virful Cozia (Ciuha Mare), depasesc frecvent 1550 m: Rotunda 1593 m, Cozia (Ciuha Mare) 1668 m, Babolea 1538 m, Omul 1558 m, situate pe directie generala sud-vest - nord-est, Ciuha Mica 1629 m, Durducul (Crucea Ciobanului) 1568 m si Bulzu 1560 m, ce se insiruie la distante foarte apropiate pe directie nord-vest - sud-est. Din aceste culmi centrale, ce au caracterul unui important nod orohidrografic, se ramifica radiar culmile sccundare care coboara catre defileul Oltului si catre depresiunile marginale, realizind o amplitudine hipsometrica de circa 1300 m si respectiv de 800-l000 m. Muchia Usturoaia se desprinde catre sud-vest din virful Rotunda (1593 m), la inceput sub denumiroa de Muchia Turneanu si coboara rapid in trepte succesive, pina in defileul Oltului, inregistrind o panta generala de circa 300. Din ea se ramifica spre vest Muchia Armasarului, care ajunge pina in al doilea mare meandru al Oltului, cunoscut sub numele de Cirligul Mare, iar spre sud Muchia Scortaru, mai abrupta si mai dantelata, care, prin culmea Pausa, se prelungeste pina in valea Oltului. O nota de maretie si salbaticie o dau numeroasele contraforturi, scurte si prapastioase, ce ramin spre sud-vest si sud catre Valea Seaca (Pietrele Vulturilor) si piriul Turnu (Muchia si Pietrele Rosiei). Muchia Vladesei formeaza interfluviul principal dintre vaile Pausa si Patesti. Se desprinde din Virful Cozia (1668 m) si coboara spre sud, prin dealurile Ursoaia, Sulita si Sitarului, pina la 500-550 m in Depresiunea Jiblea-Calimanesti. Sectorul cel mai proeminent, inclus in osatura centrala a masivului Cozia, se desfasoara intre Virful Cozia si inseuarea (975 m) de la obirsia piriului Paltinului. Aceasta muchie ascutita si ferastruita, constituita in exclusivitate din gnaise, domina prin virfurile, turnurile, custurile si abrupturile sale prapastioase intregul edificiu al Coziei. Aici intilnim virfurile proeminente Ciuha Mica (1629 m), Durducu (1568 m), Bulzu (1560 m), separate intre ele prin curmaturi adinci si periculoase, iar lateral, spre sud-vest, muchia dantelata a Foarfecii si abrupturile Gardului, din care pornesc numeroasele scocuri ce formeaza obirsia ramificata a piriului Pausa. Plaiul Haidorului, interfluviul dintre Valea Mare si piriul Patesti, incepe din inseuarea adinca (1190 m) de sub Plaiul Mocirlele. Dupa o denivelare de circa 200 m coboura spre vest, printr-o culme domoala si prelunga, pina in Depresiunea Jiblea-Calimanesti, unde ajunge la altitudini de 450-500 m.
Plaiul Mocirlele se desprinde spre sud-est din inseuarea larga cu acelasi nume (1427 m) dintre virfurile Babolea (1538 m) si Poarta de Piatra (1483 m). Este o culme scurta, usor arcuita, ce separa obirsiile piraielor Rosia, Simniceanului, Cetatii si Valea Mare, ale carei altitudini se mentin intre 1400 si 1250 m. Din ea se desprind spre sud-est culmi de 800-950 m, domoale si prelungi, ce coboara catre satul Dingesti, respec-tiv Pleasa, Cocinilor si Dealul cu Coacaza. Spre Depresiunea Poiana, pe directie aproape estica, Plaiul Mocirlele se prelungeste cu Dealul Grosilor. Muchia Sirul de Pietre porneste din Virful Omul (1558 m) catre est-nord-est si, dupa ce se mentine pe o lungime de circa 1,5 km la inaltimi de 1500-1550 m, coboara brusc catre Pietrele Soimului (Virful Soimului 1281 m), adevarata cetate de piatra ai carei pereti innegriti de vreme cad vertiginos pina in albia vaii Rosia.
Dupa alta denivelare de aproape 400 m, pe directie
nord-nord-est, se contureaza Culmea Sturului (Vf. Sturu, 837 m) terminata si ea
catre valea Baiasului prin puternice contraforturi de stinca. Tot din Culmea
Sirul de Pietre si tot catre nord se desprind alte doua muchii ascutite si
crenelate, cu versanti abrupti, ce cad in panta accentuata catre
Caracterul hidrografic dominant al regiunii il
constituie orientarea radiara si divergenta a vailor, care isi au obirsia in
nodul orohidrografic din partea centrala a masivului, intre virfurile Cozia si
Omul. Periferic ele sint colectate de o retea inelara ce inconjura si
delimiteaza muntele: Oltul impreuna cu cei doi afluenti ai sai, Baiasu si
Coisca (Salatrucel). Configuratia respectiva este impusa atit de pozitia
izolata a Masivului Cozia, cit si de faptul ca acesta este delimitat marginal
de intinse arii depresionare (
Riul Olt, care margineste Masivul Cozia in par-tea sa vestica, strabate, pe o lungime de circa 14 km (intre Varatica si Calimanesti), ultima strapungere transversala a Carpatilor - defileul de la Cozia - croindu-si pe acest tronson o vale ingusta de o deosebita frumusete, prinsa in chingile abrupturilor stincoase ale Masivului Cozia, pe de o parte, si ale Muntilor Narutu, pe de alta parte. Pe acest sector al defileului, Oltul are un debit mare de apa, transportind in medie 140 m/s, dar ajungind in lunile foarte ploioase la cantitati de peste 10 ori mai mari; la viitura din 1975 Oltul a avut un debit maxim de peste 2 000 m/s. Curgerea tumultuoasa si involburata de altadata a fost imblinzita. Forta imensului suvoi de apa este folosita in prezent la producerea energiei electrice. In lungul Defileului Oltului de la Cozia au fost astfel construite doua mari baraje si hidrocentrale: la Calimanesti (volumul brut al la-cului 5 milioane m3; puterea instalata 38 MW) si Turnu (volumul brut 16 milioane m3; puterea instalata 70 MW), a treia constructie fiind in lucru la Gura Lotrului. Turistul poate admira maretia acestor constructii si plusul de pitoresc pe care lacurile il dau vaii Oltului.
Piriul Baiasu dreneaza partea de sud a Tarii Lovistei, precum si versantii nord-estici si nordici ai Coziei, avind in total o lungime de 17 km si o suprafata a bazinului de 89 km2. In cursul sau superior, pina la micul defileu de la Pripoare, colecteaza apele de pe clina nord-estica a Masivului Cozia, avind ca afluenti mai importanti cursurile torentiale ale vailor Simniceanu, Rosiei si Sasei (La Comori). Dupa ingustarea de la Pripoare, piriul Baiasu primeste pe partea stinga apele colectate de pe versantul nordic al Coziei (Sturului, Urloiu, Calugareasa, Piriul Oii, Piatra Acra, Mocirlele), dupa care conflueaza cu Oltul in dreptul haltei C.F.R. Cornet.
Piriul Coisca (Salatrucel), al doilea piriu de centura al Coziei, ce dreneaza apele de pe versantii sud-estici si sudici ai acesteia, dar si din intreaga depresiune subcarpatica Jiblea-Calimanesti, are o suprafata a bazinului de 95 km3 si o lungime de 15 km. Comparativ cu vaile nordiee, afluente ale Baiasului, mai scurte si cu panta foarte accentuata, vaile din partea de sud a Coziei sint mai alungite si cu suprafata de drenaj mai mare. Dintre acestea amintim: piriul Bradisbr cu afluentul sau Valea Mare, care isi au obirsia sub Plaiul Mocirlele, si piriul Patesti cu frumoasele Chei ale Cetatii, taiate in gnaisul de Cozia. Piriul Goisca se varsa in Olt la circa 1 km in avale de barajul de la Calimanesti.
In afara de apele colectate prin intermediul celor doua piraie ce inconjoara pe trei laturi Cozia, Oltul mai primeste direct o serie de afluenti cu obirsia in partea centrala inalta a masivului: Lotrisorul, format in cursul superior de vaile Slamnicului si Tisei, cu obirsiile intre viriurile Claia cu Brazi si Omul, Odailor, Varaticii, Slam-nei, Armasarului, Alunul, La Clopot, Rosia, Turnu, Musetel si Pausa - cu obirsia sub abrupturile dintre muchiile Scortaru si Vladesei.
CONDITII CLIMATICE
Prin asezarea sa in apropierea paralelei de 45 latitudine nordica, Masivul Cozia se incadreaza in plina zona temperata, inregistrind astfel caracteristicile generale ale acesteia atit in valorile parametrilor climatici, cit si in variatia anotimpuala si anuala a acestora. Amplitudinea altimetrica de 1000-1200 m fata de ariile depresionare limitrofe impune o etajare evidenta a climei, surprinsa in modificarea valorilor temperaturilor aerului, precipitatiilor etc., o data cu cresterea inaltimii reliefului. De asemenea, existenta culoarului Oltului cu directie nord-sud, a depresiunilor periferice si a vailor radiare, ce patrund pina in partea centrala a masivului, modifica circulatia generala a maselor de aer, favorizind directionarea locala a acestora, cu repercusiuni in distributia valorilor precipitatiilor, cit si a celorlalti parametri climatici. Astfel, patrunderea aerului mai cald, dinspre sud, pe vaile Turnu, Pausa si Patesti pina catre obirsia lor, dar si insolatia mai mare si supraincalzirea stincilor de pe brinele si abrupturile lipsite de vegetatie, impun un topoclimat mai cald si mai uscat, spre deosebire de versantii nordici si nord-vestici din calea maselor de aer mai reci si mai umede. Aceste diferentieri climatice locale fac posibile diferentierile evidente din structura vegetatiei.
Temperatura medie anuala din Masivul Cozia scade treptat cu altitudinea, de la 10Cinvalea Oltului (Calimanesti) pina la 3C pe culmile de peste 1550 m, ceea ce revine o scadere de aproape 0,6C la o crestere altimetrica de 100 m. larna, in luna ianuarie, amplitudinea termica este ceva mai redusa, inregistrindu-se in medie valori de -6C pe virful Cozia si -2C la Calimanesti, deci un gradient termic doar de 0,3C la 100 m. Vara, in luna iulie, temperatura medie se desfasoara intre 14 si 4-20C. Data medie de aparitie a temperaturilor mai mari de 0C este 21 februarie in valea Oltului si 1 martie pe culmile inalte ale masivului. Temperaturile medii zilnice pozitive se mentin pina in jurul datei de 1 decembrie si respectiv 21 noiembrie, dupa care valorile medii zilnice ramin frecvent sub 0. Pe culmile inalte ale masivului inghetul poate sa apara in jurul datei de 1 octombrie si sa dureze pina in prima decada a lunii mai, pe cind in valea Oltului intervalul de inghet se desfasoara intre a doua decada a lunii octombrie si a doua decada din aprilie (vezi tabel).
|
Statia COZIA (1 573 m alt.) |
|||||||||||||
|
Parametri climatici |
I |
II |
III |
IV |
V |
VI |
VII |
VIII |
IX |
X |
XI |
XII |
An |
|
Temperatura aerului (C) | |||||||||||||
|
Precipitatii (mm) | |||||||||||||
|
Grosimea stratului de zapada (cm) | |||||||||||||
|
Numar de zile total senine | |||||||||||||
Precipitatiile atmosferice inregistreaza si ele valori diferentiate, in functie de treptele altimetrice. Astfel, zona inalta montana primeste in medie 1200 mm anual, cantitatea de precipitatii scazind pina la 700 mm in valea Oltului si depresiunile marginale. Gradientul pluviometric realizat este cu putin mai mare de 40 mm la 100 m diferenta de nivel. Sint insa ani cind datorita activitatii intense ciclonale sau anticiclonale cantitatile de precipitatii sint mai mari (de exemplu in anii ploiosi 1971, 1974) sau mai mici (in anii secetosi 1977, 1983) cu 150-200 mm decit valorile medii multianuale. Aceasta cantitate totala de precipitatii se repartizeaza insa diferit de la o luna la alta sau de la o zi la alta, in functie de frecventa deplasarii maselor de aer si a fronturilor atmosferice, precum si a gradului de dezvoltare locala a proceselor pluviogenetice, acestea din urma cu activitate preponderenta in timpul verii. Sub raportul distributiei lunare, precipitatiile inregistreaza in cursul anului doua cresteri: una la sfirsitul primaverii si inceputul verii, respectiv in lunile mai-iulie, cind cad 47% din totalul cantitatilor anuale de precipitatii, si a doua, mai mica, spre sfirsitul toamnei, in lunile octombrie-noiembrie. Cele mai putine precipitatii cad in lunile de iarna, decembrie si ianuarie, precum si la inceputul primaverii. In timpul lunilor de vara, datorita intensificarii fenomenelor termoconvective, sint zile cind cantitatile de ploaie cazute in 24 de ore ajung la valoarea mediilor lunare, cind intr-o singura zi poate ploua pentru intreaga luna: 82,5 mm - 30 iunie 1955 la Stinisoara, 144 mm - 11 iunie 1941, 96 mm -11 mai 1973, 60 mm - 2 iulie 1975 si 5 iulie 1977 la Calimanesti. larna precipitatiile cad sub forma de ninsoare, inregistrindu-se in medie 30 pina la 80 zile cu ninsori, iar stratul de zapada mentinindu-se 60-120 zile anual. Vinturile dominante sint cele din nord si nord-vest si afecteaza culmile inalte si versantii nordici dar, datorita canalizarii lor in lungul Oltului afecteaza si versantii vestici ai Coziei. Cu pondere mai mica se fac simtite si vinturile dinspre sud si sud-vest.
Sub acest aspect Masivul Cozia reprezinta un unicat al Carpatilor Meridionali, in sensul ca pe un spatiu restrins, oarecum izolat fata de restul lantului montan, se intilnesc numeroase specii de plante, unele dintre ele specifice numai acestui teritoriu (specii endemice). Vegetatia dominanta a Coziei o constituie padurile incheiate care acopera circa 80% din suprafata masivului. Acestea, cu o mare varietate de specii, urmeaza o etajare aproape normala, dupa cum vom observa in ascensiunile de pe versantii nordici, dar cu unele modificari pe cei sudici, datorate intensificarii maselor de aer mai cald.
Padurile de gorun (Quercus petraea) in amestec cu fagul (Fagus silvatica) formeaza un briu aproape continuu pe versantii sudici si sud-vestici ai Coziei (Lotrisor, Turnu, Armasaru, Pausa), urcind insa pe abrupturile Bulzului si Foarfecii pina la 1350 m; aici, in Cozia, intilnim astfel cea mai inalta limita a gorunului de pe teritoriul tarii noastre. Ca urmare a climatului de adapost si a influentelor maselor de aer meridionale, mai calde, tot pe traseele de pe versantii sudici si sud-vestici vom observa numeroase specii termofile ca teiul (Tilia tomentosa) - foarte raspindit pe versantul sting al Oltului si in bazinul vaii Turnu (padurea Rosia), mojdreanul (Fraximis ornus), scumpia (Cotinus coggygria), frasinelul (Dietamnus albus) etc. Un loc deosebit il ocupa plantatiile de nuc (Juglans regia), care tot datorita climei mai blinde vegeteaza pina la inaltimi de 800 m, asa cum se poate observa in jurul Stinisoarei. Padurile de fag in amestec cu molidul (Picea excelsa) si bradul (Abies alba) ocupa in general suprafetele cele mai mari, avind o extindero deosebita pe versantii estici, nordici si nord-vestici ai Coziei. Ele se dezvolta la altitudini de 800-1200 m, dar coboara spre valea Oltului pina la 300-400 m. Padurile de molid, cu putine exemplare de brad, se intind de la 1200 m in sus, fiind in general slab reprezentate in Masivul Cozia, O frumoasa padure de acest fel se afla totusi in inseuarea Bulzului de unde coboara pe Muchia Vladesei pina spre Coltul lui Damaschin, inspre est se continua cu mici intreruperi pina pe virful Cozia, devenind mai viguroasa pe versantii nordici dintre virfurile Rotunda si Omul. In aceasta parte inalta a Coziei, dar si pe muchiile mai joase, unde predomina abrupturile si stincariile (circa 8% din suprafata Coziei), vegetatia lemnoasa devine mult mai variata, mai interesanta si mai frumoasa. Aici, printre pilcurile de molid apar numeroase exemplare de anin de munte (Alnus viridis), mesteacan (Betula peadula ssp. Coziae), pin (Pinus silvestris), care, agatate de abrupturi, brine si polite dau, prin varietatea lor coloristica, mai ales in timpul toamnei, o frumusete deosebita peisajului. Pe peretii abrupti ai Bulzului, Durducului si Foarfecii intilnim eleganta si frumoasa floare de colt (Leontopodium alpinum), simbolul de totdeauna al drumetilor montani. Pasunile si finetele, care nu au o extindere prea mare in masivul Cozia (doar 8% din suprafata), apar sub forma unor mici poieni in interiorul padurilor de fag si molid, ele rezultind in urma defrisarii acestora. Mici poienite si terenuri acoperite cu iarba se mai intilnesc pe brinele abrupturilor si intre stincariile Bulzului si Foarfecii. Dar si acestea sint de multe ori acoperite cu mesteceni si salcii pitice (Salix reticulata) sau cu tufe de ienupar (Juniperus sabina), maces (Rosa villosa ssp. Coziae), afin (Vaccinium myrtillus), coacaz (Brukenthalia spiculifolia). De primavara pina toamna tirziu poienile Coziei sint frumos impodobite cu flori multicolore: brindusa de munte (Crocus heuffelianus), sinsineii de munte (Pulsatilla alba), ochiul gainii (Primulla minima), stirijeneii de munte (Iris ruthenica, Iris dacica), garofita (Dianthus kitaibelii ssp. Spiculifozzus), ciubotica cucului (Primula veris ssp. columnae), rototelele Coziei (Achillea coziana), pesma (Centaurea stoebe), degetarutul (Soldanella montana), ciucusoara (Alyssum murale), toporas multicolor (Viola tricolor), usturoi salbatic (Allium ochroleucum), cimbrisor (Thymus chamaedrys) etc. Sub aspect floristic, masivul Cozia prezinta de asemenea unele particularitati ecologice determinate de microclimatul si expozitia versantilor, de conditiile de solificare, de influenta maselor de aer nordice sau sudice, care au permis: existenta pe un spatiu restrins a unui mare numar de specii, aproape 800, ceea ce reprezinta 1/5 din speciile care cresc pe teritoriul tarii noastre; intrepatrunderea la altitudini relativ joase (350-1600 m) a elementelor alpine si subalpine (20 specii) cu cele termofile (17 specii); prezenta unui mare numar de specii endemice. Bogatia floristica a Masivului Cozia rezulta si din faptul ca din totalul speciilor semnalate 86% provin din regiunea central-europeana, 0,3% din cea caucaziana, 5,2% sint specii alpine si subalpine (lina caprelor - Cerastium alpinum ssp. lanatum, firuta - Poa violaceea, saxifraga - Saxifraga pedomontana ssp. cymosa, S. stellaris, aninul de munte - Alnus viridis, floarea de colt - Leontopodium dipinum, afinul - Vaccinium myrtillus etc.), 2,4% sint termofile - frecvente pe versantii sud-vestici si sudici pina la 1 000 m altitudine (teiul, nucul, mojdreanul, scumpia, rototelele Coziei, ciucusoara, pesma etc.), 5,1% sint endemice pentru tara noastra, din care 2,3% sint specii endemice Coziei: mesteacanul de Cozia, trandafirul de Cozia (Rosa villosa ssp. Coziae), macesul argesan (Rosa argesana), rototelele Coziei, pesma. Macesul sau trandafirul salbatic de Cozia acopera in tufe dese versantii abrupti ai Scortarului, printre care se strecoara ca o alee poteca marcata cu banda rosie (traseul 2). Dintre plantele ocrotite amintim: floarea de colt, iedera alba (Daphne blagayana), laleaua pestrita (Sritillaria meleagris) si barbusoara (Erysimvin comatum).
Aceste curiozitati floristice rar intilnite pe teritoriul tarii noastre capata o semnificatie stiintifica deosebita, motivind masurile de ocrotire impuse, precum si instituirea unei rezervatii stiintifice complexe in partea centrala inalta a Coziei, pe o suprafata de peste 5500 ha. Solurile pe care se dezvolta vegetatia lemnoasa si erbacee a Coziei sint, in general, cele bmne, brun-acide, argiloiluviale, brune-podzolite, feriiluviale si brun-acide de pajisti subalpine. Se caracterizeaza printr-o aciditate ridicata si orizonturi de humus mai putin dezvoltate.
Datorita faptului ca Masivul Cozia este aproape complet impadurit, cu putine pajisti si poieni, fauna este si ea adaptata acestor conditii, o influenta deosebita avind-o si de asta data, indeosebi asupra prezentei si repartitiei insectelor, stincariile insorite, majoritatea cu expozitie sudica si sud-vestica. Din marele numar de insecte intilnite in poienitele Coziei amintim doar speciile endemice acestui masiv: Choroippus ocroleucus, Isophia harzi, Odontopodissima carpathica. in frunzisurile padurii sau pe sub blocurile de stinca intilnim scorpionul mic (Euscorpius carpathicus). Mamiferele sint, in general, cele care isi duc viata in padurile de foioase si conifere: veverita (Sciurus vulgaris), pirsul (Glis glis), care-si face cuibul in scorburile copacilor uscati, iar cu aparitie mai rara jderul de copac (Martes martes), pisica salbatica (Fellx silvestris) si risul (Lynx lynx) - monument al naturii, lupul (Canis Lupus). Dintre animalele cu valoare cinegetica sint de semnalat: iepurele (Lepus europaeus), vulpea (Vulpes vulpes), mistretul (Sus scrofa), cerbul (Cervus elaphus), caprioara (Capeolus capreolus) si ursul (Ursus arctos).
Pasarile, care populeaza padurile si ne incinta in timpul excursiilor noastre cu aparitiile si cintul lor melodios, sint si ele numeroase: alunarul (Nucifraga caryocatactes), gaita (Garrulus glandarius), macaleandrul (Erythacus rubecula), ochiul boului (Troglodyies troglodytes), bufnita mare (Asio otus), botgrosul (Coccotraustes coccotraustes), ciocirlia motata (Galerida cristata), mierla (Turdus merula), cocosul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tretastes bonasia). Dintre reptile amintim: sopirla (Lacerta agilis), gusterul (Lacerta viridis) si vipera cu corn (Vipera ammodytes), intilnita indeosebi in locurile mai insorite ale stincariilor. In apa si lacurile Oltului pescarii amatori isi pot incerca indeminarea la mreana (Barbus barbus) si olean (Leucius gobio), iar in apele repezi de la obirsia piriului Patesti la pastravul indigen (Salmo labrax).
In urma prezentarii componentelor sale naturale, Masivul Cozia ne apare ca o individualitate geografica distincta, a carei personalitate este impusa de frumusetea si varietatea reliefului, de clima, in general mai blinda, de bogatia si specificul vegetatiei si faunei. In excursiile pe care le vom face, strabatind cararile marcate sau nemarcate, ne vom putea bucura din plin de privelistile incintatoare si interesante pe care Cozia, intr-un spatiu restrins, ni le ofera la tot pasul cu multa darnicie.
Turism in masivul Cozia
Masivul Cozia poseda un valoros potential turistic impus in primul rind de existenta. intr-un spatiu relativ restrins, a unui relief variat si de o rara frumusete, a unei vegetatii bogate cu numeroase specii endemice. El este pentru Carpatii Meridionali ceea ce Ceahlaul si Ciucasul sint pentru Carpatii Orientali si, respectiv, Carpatii de Curbura. Asezarea sa in apropierea vaii Oltului, la intersectia unor importante drumuri comerciale, nu departe de cochetele statiuni balneoclimaterice de la Calimanesti - Caciulata si de o serie de monumente istorice si de arhitectura, ii confera turistului posibilitatea imbinarii drumetiilor montane cu excursiile de agrement, mai usoare, dar foarte dense in obiective valoroase si atragatoare legate nemijlocit de istoria, viata si reali-zarile poporului roman.
Potentialul turistic al Masivului Cozia este determinat de valoarea si estetica propriului peisaj, de prezenta frumosului defileu al Oltului, de numeroasele monuraente istorice si de arhitectura, care, desi nu se gasesc in interiorul masivului, sint concentrate in imediata lui apropiere sau in statiunea balneoclimaterica Calimanesti-Caciulata. Frumusetea si valoarea peisajului indeosebi de relief din care se remarca :
- Virful Cozia sau Ciuha Mare si abrupturile impunatoare dinspre obirsia piriului Tisa (traseele 1, 2 si 5)
- Virful Omul (1558 m), un important nod hidrografic din care se desprind lateral culmile stincoase Caprariile, Matariile, Sirul de Pietre (traseul 6);
- Durduc sau Crucea Ciobanului (1568 m), cu abrupturile Gardului de la obirsia Pausei, un frumos punct de perspectiva asupra abrupturilor Bulzului, Coltilor Foarfecii si vaii Oltului (traseul 1);
- Virful Bulzu (1560 m), detasat ca un turn prapastios deasupra Muchiei Vladesei;
- Virful Soimului (1281 m), important punct de perspectiva asupra vaii Rosia si partii de est a Coziei (in apropierea traseului 6);
- Virful Sturu (837 m), situat in muntele cu acelasi nume, izolat de Cozia, spre Tara Lovistei, de catre valea Sasei (in apropierea traseului 6);
- Turtudanele Urzicii, virfuri si tancuri de piatra, partial impadurite, marginite de abrupttiri insiruite pe Muchia Urzicii (traseul 5);
- Muchia Turneanu, continuata spre Olt cu muchiile Urzicii si Rosiei, insiruire de tancuri si virfuri stincoase cu numeroase abrupturi (Pietrele Vulturilor spre valea Zavodului sau Valea Seaca, Pietrele Rosiei spre valea Turnu (traseele 2, 5 si 7);
- Muchia Scortaru, pe sub care se strecoara traseul 2, cu virfuri stincoase si abrupturi spre vaile Turnu si Zavodu (Valea Seaca);
- Culmea Sirul de Pietre, ingusta, cu virfuri si polite stincoase (traseul 6);
- Coltii Foarfecii, muchie stincoasa, abrupta, ce separa scocurile Vaii Seci (Zavodului) si Gardului de la obirsia Pausei; Gruiul , Jangului, cu abrupturile indreptate valea Slamnei, vizibila din traseul 5;
- Muchia Caprariile, cu pereti abrupti si colturi de stinca ce cad spre obirsia vaii Slavei, vizibila din traseele 6 si 3;
- Stinca ,,Turnul lui Traian' sau ,,Turnul lui Teofil' (519 m), proeminenta stincoasa spre Olt a Muchiei Trasnite, ce domina Poiana Bivolari si barajul lacului de acumulare de la Turnu; aici a existat un vechi turn de veghe si tot aici au fost descoperite urme materiale din epoca fierului;
- numeroase ingustari ale vailor, cu pereti abrupti, aproape verticali, adevarate chei sau mici defileuri cum sint cele de pe vaile Bulzului, intre Vladeasa si Durduc (trascul 1), de la obirsia piraielor Tisa, intre virfurile Cozia si Steiul (traseele 1, 5), Rosia, Patestilor, Cetatii, Sturului, micul defileu al Baiasului de la Pripoare;
- cascadele Gardului (pe piriul cu acelasi nume), De sub Incuietori (pe piriul Bulzului) si numeroase alte repezisuri;
- stinci izolate sau grupate, in forma de turnuri, ace, piramide sau cu aspecte bizare, unele adevarate chipuri de piatra, rezultate in urma dezagregarii gnaisului de Cozia, concentrate cu precadere in Muchia Turneanu (pe versantul dinspre piriul Zavodu), in Coltii Foarfecii, in peretii Bulzului, in abrupturile Ciuhai Mari, Omului si Salbaticului;
- portile de piatra ale Coziei, adevarate arcuri de triumf naturale, modelate in stinca: Poarta de Piatra (traseul 6 a), Poarta Mioarelor, Poarta Foarfecii, Poarta Cetatii, Poarta Ursului, Poarta Stinisoarei, Poarta Turnului etc.;
- mici grote dezvoltate prin dezagregarea pe fisurile rocilor: Pestera din Cale (traseele 1, 3), Salbaticului sau Mecetul Pustnicului (traseul 11), Grota Haiducului (traseul 1), Grota Ursilor etc.
Rezervatia naturala complexa a Coziei. Cuprinde pe o suprafata de peste 5500 ha zona inalta, de peste 1100 m, a masivului si include relieful de stincarie dezvoltat pe gnaisul de Cozia, numeroase specii de plante alpine, subalpine (lina caprelor, firuta, aninul de munte, afinul) si termofile (mojdreanul, scumpia, rototelele Coziei, pesma) care se intilnesc intr-un singur areal, precum si numeroase plante endemice (trandafirul de Cozia, macesul argesean, pesma Coziei, rototelele Coziei) si plante rare (garofita de munte, iedera alba, laleaua pestrita, mixandrele de stinca). Valoarea de necontestat pe care aceasta rezervatie o acorda Coziei impune si din partea drumetilor respect si ocrotire.
Defileul Oltului de la Cozia. Ultima poarta transcarpatica a Oltului in drumul sau spre Dunare taloneaza masivul in partea sa vestica si ii imprima un plus de frumusete si maretie. Oltul, spunea Cezar Bolliac dupa ce a vizitat aceste meleaguri, ,,este cel mai frumos riu al Romaniei si toti poetii nostri nationali l-au cintat, fie pentru frumusetea malurilor sale, fie pentru aducerile aminte pe care le evoca' Si intr-adevar fantasticul spectacol pe care-l ofera Oltul in defileul de la Cozia si pe tot parcursul sau pina la iesirea din munti, la Calimanesti, a fost din plin admirat de marii nostri cintareti ai naturii si ai marilor framintari sociale de la sfirsitul secolului al XIX-lea, printre care amintim pe Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuta si Octavian Goga. In Cartea Oltului, Geo Bogza, de-a dreptul impresionat de inclestarea apelor involburate ale Oltului cu ,,aprigul munte' care intrece tot ce s-a vazut pina acum', scrie: "Pornind de pe temelii colosale, un perete negru, incruntat si implacabil asalteaza zenitul. Din zidaria lui sute de stinci par gata sa se desprinda si sa cada inapoi, asemeni stropilor azvirliti de trepidatia surda a taluzurilor. Purtat de un nepotolit tumult, aprigul munte urca tot mai sus, ranind, cu recea-i vineteala, azurul'. In fata lui, pe celalalt mal se ridica, aproape tot atit de inalt, Muntele Narutu, intregind cea mai masiva cetate in care Oltul a patruns vreodata. Acest cadru gigantic, pe care Oltul ,,1-a construit' in milioane de ani, pastreaza, prin legende, prin marturii scrise sau incrustate in piatra, graitoare dovezi legate de istoria, permanenta si cutezanta poporului roman. Locuri de legenda, locuri si monumente istorice, constructii marete ale prezentului, toate intr-o strinsa armonie, dau defileului Oltului de la Cozia plusul de maretie care ne atrage si ne impune respeet. De milenii Oltul a fost implicat in viata locultorilor si in mai toate evenimentele vremii.
Aici, pe malul sting al Oltului, romanii au deschis unul din principalele lor drumuri de acces catre inima Daciei - "ldrumul Oltului'. Prima ramura, cea mai veche, folosita de imparatul Traian in timpul expeditiei din anul 105 si dupa aceea de catre toti voievozii munteni pina la inceputul secolului al XVIII-lea, urma traseul: Calimanesti - Jiblea - Berislavesti - Radacinesti -Pripoare - Perisani - Titesti - Ciineni, un drum ce inconjura Masivul Cozia si evita cataractele Oltului din defileu. Mai tirziu a fost cunoscut sub numele de ,,drumul Lovistei'. A doua ramura se continua de la Jiblea spre nord, pe malul sting al Oltului, pe la poalele Coziei. Drumul, sapat in stinca sau suspendat pe numeroase poduri de lemn incastrate in stinca, a fost construit din ordinul imparatului Hadrian, dupa anul 123. In lungul lui au fost ridicate castre ale caror urme mai pot fi vazute si astazi la Jiblea, Poiana Bivolari (Arutela), Varateca; Copaceni (Praetorium), Ciineni (Pons Vetus). Folosindu-se aproape acelasi traseu, la inceputul secolului al XVIII-lea s-a construit soseaua care facea legatura intre Transilva-nia si Oltenia. O data cu realizarea constructiilor hidroenergetice de la Turnu, a fost construita o noua sosea care, ridicata pe piloni si viaducte, serpuieste pe sub abrupturile stincoase ale Narutului. Este replica moderna a vechiului drum roman construit pe stinga Oltului, pe sub peretii de piatra ai Coziei, cu aproape doua milenii in urma. Oltul constituia din cele mai vechi timpuri si o cale de navigatie si plutarit. Un document din anul 1222 aminteste de sase corabii care transportau sare din Transilvania, iar un altul, cu mult mai tirziu, din 1838, vorbeste de mici ambarcatiuni pentru marfuri, numite ,,nai', ce circulau pe Olt in lungul defileului. De fapt, unele toponime din defileu sint legate de acest trafic fluviatil: in locul ,,Armasarul', din dreptul Cirligului Mare, repezisurile din albia Oltului erau atit de puternice, incit plutele si ambarcatiunile erau puternic zguduite, iar in locul ,,La Clopot', situat tot pe stinga Oltului, cu vreo 2 km mai in avale, legenda spune ca in urma izbirii plutei de o stinca s-a scufundat un clopot destinat Episcopiei Rimnicului.
Intre anii 1896-1902, sub indrumarea inginerului roman Mihai Rimniceanu, a fost construita si calea ferata dintre Piatra Olt si Sibiu. Acum, tronsonul Caciulata - Gura Lotrului a fost reconstruit la un nivel mai inalt, vechiul traseu fiind acoperit de apele lacului Turnul. Si astfel, cum spune Geo Bogza, ,,trei serpi subtiri si lungi se duc la vale intr-o inversunata intrecere': drumul de ape, cel mai vechi dintre toate, drumul de piatra, pierdut in vremurile de zamislire a poporului roman, si drumul de fier, cea mai indrazneata constructie din tara noastra de la sfirsitul secolului al XlX-lea. In lungul Defileului Oltului de la Cozia se gasesc numeroase locuri si monumente pe care le putem asocia drumetiilor noastre montane:
- Castrul Praetorium, situat pe stinga Oltului, linga satul Copaceni, in apropiere de confluenta piriului Baiasu cu Oltul, construit pe drumul roman in anii 138-140 e.n.;
- Proieni, vechi sat de mosneni, azi in componenta orasului Brezoi, situat pe dreapta Oltnlui, pe soseaua nationala (DN 7), la 3 km amonte de confluenta Lotrului cu Oltul, in apropiere de statia C.F.R. Lotru; in acest sat s-a oficiat, in anul 1583, casatoria dintre Mihai Viteazul, viitorul voievod al tuturor romanilor, si Doamna Stanca;
- Hanul Lotrisor, pe dreapta Oltului, pe soseaua nationala (DN 7), la confluenta piriului Lotrisor cu Oltul; de aici, pe drumul forestier, la 2,5 km, in susul piriului Lotrisor, se poate ajunge la cascada si cheile Lotrisorului (Muntii Narutu);
- Arutela (dupa unii autori denumirea ar fi Alutela = Oltenita), vestigii romane, construite pe o veche asezare dacica, situate pe stinga Oltului, in Poiana Bivolari (odinioara o mare bivolarie domneasca), in avale de barajul de la Turnu, pe traseele turistice 3 si 11; aici sint intilnite urme ale castrului si termelor romane construite de arcasii sirieni din armata romana, precum si o portiune a vechiului drum roman, pavat cu piatra cioplita (6 m latime plus trotuare, si ele pavate); au fost gasite pietre cu inscriptii de pe vremea imparatilor Hadrian (117-138 e.n.) si Antoninus Pius (138-161 e.n.); Intreaga fortificatie a fost distrusa prin anul 235 e.n. de o mare inundatie a Oltului; linga ruinele romane se afla izvorul si putul cu ape termale de la Bivolari;
- Barajul si lacul de acumulare de la Turnu (traseele turistice 2, 3. 7 si 11), constructie moderna ridicata intre anii 1980-1983, care, prin dimensiune si rol economic, imprima Defileului Oltului o noua maretie si un nou continut - fata-n fata cu vestigiile daco-romane de la Arutela pare sa fie o punte de legatura intre trecutul glorios al stramosilor si prezentul luminos al poporului roman; fata-n fata doua epoci, doua file din istoria patriei;
- Masa lui Traian, un promontoriu stincos ce prelungeste Muchia lui Teofil pina in albia Oltului, este situata in spatele barajului de la Turnur aparind azi doar ca o mica insula iesita din apele lacului de acumulare. Legenda spune ca aici ar fi luat masa imparatul Traian in timpul campaniei sale spre inima Daciei. Mai este cunoscuta sub numele de Masa lui Mihai, care si el s-ar fi oprit aici in drumul sau spre Transilvania. Aceasta stinca 1-ar fi inspirat pe Dimitrie Bolintineanu cind a scris, in 1846, poezia ,,Cea din urma noapte a lui Mihai cel Mare': "Dar pe-un virf de munte sta Mihai la masa Si pe dalba-i mina fruntea lui se lasa; Sta in capul mesei intre capitani Si recheama dulce tinerii sai ani.'
Monumentele istorice si de arhitectura medievala situate in perimetrul Masivului Cozia se adauga peisajului natural, dindu-i un plus de pitoresc si interes.
CAI DE ACCES
Inconjurat aproape din toate partile de zone joase, depresionare, Masivul Cozia beneficiaza de o retea de drumuri aproape inelara, care leaga toate localitatile de acces in masiv, catre care putem ajunge cu trenul sau cu mijloace auto. De asemenea, in interiorul masivului patrund citeva drumuri forestiere ce ne apropie mult de principalele trasee sau obiective turistice ale Coziei.
Cai ferate. Majoritatea turistilor folosesc, pentru deplasarea din localitatile de domiciliu catre locurile de plecare pe potecile Coziei, calea ferata Piatra Olt - Podu Olt (linia 201). In acest scop recomandam urmatoarele puncte: statia Calimanesti (285 m altitudine) pentru traseele 1, 3, 4, 14 si 15 din partea de sud si sud-vest a masivului; din spatele garii autobuzele ne pot transporta pina la Jiblea Veche, Calimanesti, Caciulata si Cozia; punctul de oprire Pausa (295 m altitudine) pentru traseele 1, 3, 4, 11 si 13: statia Turnu (315 m altitudine) pentru traseele 2 si 9; statia Lotru (317 m altitudine), pentru traseul 5; halta Cornet (340 m altitudine), statia Cornet (320 m altitudine) sau statia Ciineni (340 m altitudine) pentru traseul 6.
Drumuri auto. Drumul national 7 (E 81) reprezinta principala artera rutiera modernizata ce poate fi folosita in deplasarea noastra catre Masivul Cozia. El urmareste malul drept al Oltului si face legatura, prin frumosul defileu al Oltului, intre sudul si partea centrala a tarii. Trece prin orasul Calimanesti, statiunea Caciulata, pe linga complexul turistic si balnear Cozia (legatura cu traseele turistice 1, 2, 3, 4 si 11), pe linga interesantele monumente istorice si de arhitectura situate pe valea Oltului. In continuare, spre nord, dupa ce depaseste hanul Lotrisor, lasa spre stinga drumul national 7 A (catre Brezoi - Voineasa), traverseaza riul Lotru, apoi localitatile Golotreni (legatura cu statia C.F.R. Lotru si traseul turistic 5), Corbu, Proieni, Calinesti, Ciinelui (legatura cu traseul 6). Drumul este circulat de numeroase autobuze I.T.A. apartinind autobazelor din Rimnicu Vilcea, precum si de autobuzele locale ce servesc statiunea Calimanesti. Din el se ramifica, trecind peste barajul de la Calimanesti, soseaua asfaltata catre Jiblea Veche si statia G.F.R. Calimanesti, precum si varianta de pe stinga Oltului dintre barajele Calimanesti si Turnu, ce trece prin Jiblea Veche (legatura cu traseul 4), Pausa (legatura cu traseul 1) si Poiana Bivolari, in care se gaseste si castrul roman Arutela (legatura cu traseele 3 si 11). Drumul judetean (DJ 703 G) Calimanesti - Salatrucel - Berislavesti - Dingesti, situat in partea de sud si sud-est a Masivului Cozia, urmeaza malul drept al piriului Coisca (Salatrucel), axul hidrografic ce dreneaza depresiunea submontana a Jiblei. Se suprapune, in general, vechiului drum roman construit la inceputul secolului I e.n., folosit si de imparatul Traian in timpul expeditiei din anul 105, care, prin Radacinesti trecea catre Perisani. Este tronsonul sudic al ,,drumului Lovistei'. Din satul Sacueni, prin Robaia si lanculesti, trece dealul Alingului (745 m) catre Suici, pe valea Topologului. Drumul face posibil accesul ca-tre satele Serbanesti si Patesti, locuri de incepere a urcusului in Cozia sau catre satul Dingesti, de unde porneste drumul forestier ce ajunge la cabana Cozia.
Drumul comunal spre Baiasu se desprinde din soseaua modernizata de pe valea Oltului (DN 7) si urmeaza valea Baiasului, care incinge in partea de nord Masivul Cozia. In satul Baiasu face legatura cu drumul judetean 703 H Ciineni - Boisoara - Perisani - Poiana - Salatrucu (pe valea Topologului), ramura nordica a vechiului drum roman si a "drumului Lovistei'. Din satul Pripoare se ajunge la punctul de pornire in traseul 6, iar din Surdoiu, pe poteca nemarcata, la cheile Rosiei (traseul 12). Tronsonul de drum forestier dintre Surdoiu si Dingesti inchide sistemul inelar de drumuri care inconjura Masivul Cozia, facind astfel posibila ascensiunea in masiv de pe toate laturile sale.
Sint frecvente in partea de sud si sud-est a masivului, evitind vaile si versantii mai priporosi de pe clina nordica. Ele patrund in lungul vailor pina la marginea sau in interiorul muntelui si permit deplasari usoare cu ajutorul autoturismelor sau al bicicletelor. In acest sens recomandam: drumul forestier de pe valea Pausei (traseul 13), care ajunge pina la manastirea Stinisoara; drumul forestier de pe valea Patesti (traseul 15), care se desprinde din DJ 703 G in satul Salatrucel si ajunge pina aproape de cheile Cetatii, cu acces la traseul turistic 4; drumul forestier de pe Valea Mare (drumul Coziei), care porneste din satul Dingesti si ajunge la cabana Cozia (traseul 14); drumul forestier de pe valea Bradisor (Valea Mica) ce se termina aproape de obirsie, la altitudinea de 950 m, de unde se poate continua pe poteca nemarcata, pe Dealul cu Coacaza, pina ,,La Leurde', unde intilneste drumul forestier al Coziei. In partea de est a masivului, drumul forestier de pe valea Simniceanu, care se desprinde din drumul Dingesti - Surdoiu, se intersecteaza cu drumul forestier al Coziei tot in locul numit ,,La Leurde' din Plaiul Mocirlele. Desfasurat pe o diferenta de nivel de circa 450 m si pe o lungime de 5,5 km, permite un urcus relativ usor catre partea centrala a Coziei. Este impracticabil pentru automobile.
Localitatile din care se poate incepe drumetia, sau catre care ne indreptam la coborire, sint situate la poalele masivului, respectiv in lungul vaii Oltului si in. depresiunile Lovistea si Jiblea-Calimanesti, fiind strabatute de cai ferate (linia 201), drumuri nationale (DN 7), judetene (DJ 703 G, DJ 703 H) sau comunale.
Calimanesti, oras situat pe ambele maluri ale Oltului, in partea vestica a depresiunii subcarpatice Jiblea - Calimanesti, la poalele muntilor Capatinii si Coziei. In componenta sa sint incluse statiunile Calimanesti si Caciulata, precum si satele Jiblea Veche, Jiblea Noua, Pausa si Seaca. Suprafata orasului, cu toate terenurile si satele aferente, ajunge la 10 632 ha cu o populatie de 8256 locuitori (1 iulie 1981). In centrul orasului altitudinea este de 280 m. Este strabatut de soseaua modernizata DN 7 (E 81) si se gaseste la o distanta de 195 km de Bucuresti, 81 km de Sibiu si 18 km de Rimnicu Vilcea. Pe calea ferata orasul este deservit de statia C.F.R. Calimanesti (Bucuresti - 309 km, Piatra Olt - 103 km, Rimnicu Vilcea - 16 km, Sibiu - 83 km). Functia principala a orasului este cea balneara si turistica, statiunile Calimanesti si Caciulata fiind, prin bogatia apelor minerale (peste 30 izvoare minerale) si prin clima mai blinda, cu umiditate redusa, printre principalele statiuni balneo-climaterice din tara. Apele minerale sulfuroase, iodurate, bromurate, clorurosodice, bicarbonatate, calcice, magneziene, reci, mezotermale sau termale sint folosite in tratamentul intern al bolilor cailor urinare si de nutritie, glandelor endocrine, intoxicatiilor cronice, dermatozelor, bolilor hepato-biliare si gastro-intestinale, precum si in tratamentul extern in bolile aparatului locomotor, sistemului nervos periferic, aparatului cardio-vascular etc. Teritoriul orasului Calimanesti a fost locuit din cele mai vechi timpuri, pe aceste locuri descoperindu-se urme materiale inca din epoca bronzului, dar si mai recente, din epocile geto-daca si daco-romana. Sint cunoscute astfel castrele romane din Jiblea Veche (linga podul C.F.R.) si Poiana Bivolari (Arutela), precum si cele doua drumuri romane care strabateau depresiunea Jiblea si defileul Oltului. Localitatea este atestata documentar din secolul al XIV-lea (20 mai 1388), cind in condica Coziei apare consemnata hotarirea lui Mircea cel Mare de a ridica o manastire "la locul numit Calimanesti pe Olt'. Pe teritoriul orasului Calimanesti se gasesc numeroase monumente istorice si de arhitectura medievala: Cozia (sec. XIV), Bolnita (sec. XVI), Ostrov (sec. XVI), Turnu (sec. XVII), Pausa (sec. XVII).
Dezvoltarea ulterioara a localitatii este desigur strins legata de apele minerale de la Calimanesti si Caciulata. Se pare ca ele erau cunoscute de multa vreme si folosite de calugarii de la "bolnita' Coziei. In prima jumatate a secolului al XIX-lea calitatea terapeutica a apelor minerale de la Calimanesti si Caciulata era deja bine cunoscuta, fapt pentru care numerosi vizitatori veneau aici pentru cura la bai. In anul 1833 un tratat de balneologie german aminteste de apele de la Caciulata, iar in 1854 Nicolae Golescu ii scrie mamei sale: "Avem la Caciulata o comoara, un izvor unic in felul sau'. In acelasi an este construit si primul stabiliment balnear. Localitatea a cunoscut o dezvoltare ceva mai mare dupa secularizarea averilor manastiresti (1863), cind satul iese de sub tutela manastirii Cozia. La sfirsitul secolului al XIX-lea, marele geolog Grigore Cobalcescu pina in evidenta rezervele de ape minerale si conduce lucrarile de captare. In 1885 este dat in folosinta pavilionul balnear central de la Calimanesti (suprainaltat intre 1907-1911), iar in anul 1890 localitatea este declarata statiune balneara. La inceputul secolului al XX-lea, indeosebi dupa construirea caii ferate Piatra Olt - Sibiu (1896-1902), in statiunile Calimanesti si Caciulata se construiesc numeroase vile, se realizeaza noi baze de tratament, se intreprind amenajari edilitare. Si astfel, mica si cocheta statiune de pe valea Oltului, beneficiara si a unui cadru natural plin de pitoresc, este inclusa in, anul 1927 in categoria oraselor. Incintat de frumusetea ei, Nicolae lorga o numeste ,,Sinaia Vilcei'. In ultimele decenii sint marite si modernizate vechile baze de tratament, sint construite noi si moderne spatii de cazare, tratament si cura balneara, precum si numeroase unitati comerciale si de alimentatie publica.
Statiunea Calimanesti (peste 4200 locuitori), care cuprinde partea principala a orasului, se gaseste pe malul drept al Oltului, de o parte si de alta a drumului national 7 (E 81). In cuprinsul statiunii se afla douasprezece izvoare minerale. Pavilionul central formeaza principala baza de tratament. Cazarea se face in vile. Pe insula Ostrov, situata in mijlocul lacului de acumulare, se gaseste un monument istoric si de arhitectura medievala (sec. XVI). Mai pot fi admirate citeva case vechi din lemn, construite in stil vilcean in secolele XVIII si XIX. In statiunea Calimanesti se organizeaza anual, in prima duminica n lunii august, festivalul cultural-folcloric "Cintecele Oltului', la care participa formatii din toate judetele de pe valea Oltului. In aceasta cunoscuta statiune de pe valea Oltului in ultimii ani au fost construite numeroase unitati comerciale si de alimentatie publica, precum si blocuri moderne de locuit. Din statiunea Calimanesti putem porni pe DJ 703 G catre satele Jiblea Veche, Serbanesti si Pa-testi si mai departe pe drumul forestier de pe valea Patesti (legatura cu traseul 4) sau catre satul Dingesti, de unde porneste drumul forestier, pe Valea Mare, catre cabana Cozia. Se poate ajunge, de asemenea, pe soseaua de pe stinga Oltului si la traseele 1, 3, 4 si 11.
Statiunea Caciulata (peste 420 de locuitori), care formeaza partea nordica a orasului Calimanesti, se extinde tot pe dreapta Oltului in lungul drumului national 7. Aici se gasesc zece izvoare minerale si termale folosite in bazele moderne de tratament de la Complexul sanatorial U.G.S.R., hotelul ,,Vilcea', sanatoriul ,,1 Mai', hotelurile ,,Caciulata', ,,Olt' si ^Cozia'. Cazarea se face in vile si hoteluri, precum si in hanul ,,Cozia'. In parcul Caciulata, asezat intre sosea si riul Olt, peste drum de restaurantul "Perla Oltului', se gasesc primele izvoare amenajate din statiune. In apropiere se afla castrul Arutela, situat in Poiana Bivolari, si monumentele istorice si de arta medievala Cozia (sec. XIV), Bolnita (sec. XVI), Turnu (sec. XVII), precum si impunatorul baraj hidrotehnic de la Turnu. Din Caciulata pornesc traseele 1 si 3, dar se poate ajunge foarte usor si in traseele 2, 4 si 11.
Jiblea Veche (2000 locuitori), localitate componenta a orasului Calimanesti, se gaseste pe stinga Oltului, intre Valea Satului si piriul Coisca (Salatrucel), la poalele dealurilor Jardei si Salatrucel. Este o asezare veche (sec. XIV), locuita pe vremuri de plaiesi. Aici ne atrag atentia citeva case vechi din lemn (sec. XVIII-XIX) si monumentul eroilor din 1916-1918. Din Jiblea Veche porneste DJ 703 G, care strabate Depresiunea Jiblea - Calimanesti, precum si soseaua modernizata de pe stinga Oltului (Jiblea - barajul de la Turnu), din care putem porni pe traseele 1, 3, 4 si 11.
Pausa (250 locuitori), mica localitate componenta a orasului Calimanesti, se gaseste pe malul sting al Oltului, in dreptul statiunii Caciulata, de care este legata printr-un pod de beton. Este strabatuta de soseaua modernizata de pe stinga Oltului. Aici se gasesc doua izvoare minerale. Din aceasta mica localitate porneste drumul forestier de pe valea Pausei (traseul 13) si traseul 1. Se poate ajunge cu usurinta si la traseele 3, 4 si 10. Seaca (280 locuitori), localitate componenta a orasului Calimanesti, situata tot pe dreapta Oltului pe DN 7, la 3 km sud de Calimanesti. Este atestata documentar din anul 1402. In anul 1646 voievodul Matei Basarab a construit aici o "moara de hirtie'. Locul de popas de pe malul Oltului este dotat cu un bufet si 70 de casute.
Serbanesti (815 locuitori) si Patesti (240 locuitori), sate vecine ce intra in componenta comunei Salatrucel, situate in partea de nord a Depresiunii Jiblea - Calimanesti, la 500-700 m altitudine, imediat sub versantii impaduriti ai Coziei. Centre de arta populara recunoscute pentru prelucrarea artistica a lemnului. Accesul la localitatile amintite se face pe drumul comunal (traseul 15) ce se desprinde din DJ 703 G, in comuna Salatrucel. Din cele doua sate se poate ajunge in traseul 4. Din satul Patesti, pe valea cu acelasi nume, se continua si drumul forestier care ajunge in apropierea cheilor Cetatii si cheilor Patestilor.
Dingesti (550 locuitori), sat ce apartine comunei Berislavesti, situat pe valea Bradisor, in partea de nord-est a DepresiuniJ Jiblea - Calimanesti, la altitudini de 500-680 m. In sat se poate ajunge pe drumul comunal ce se desprinde din DJ 703 G, in satul Bradisor. Din Dingesti porneste drumul forestier de pe Valea Mare (traseul 14), pe care putem ajunge la cabana Cozia, drumul forestier de pe, valea Bradisor, precum si drumul forestier ce trece prin saua Grosi in Depresiunea Poiana si, mai departe, in Tara Lovistei.
Varatica (95 locuitori), localitate aflata in componenta orasului Brezoi si situata pe malul sting al Oltului, sub versantul nordic al Coziei, la altitudinea de 300-320 m. Se remarca minele castrului roman situate pe un promontoriu aflat intre Olt si calea ferata. La circa 1 km spre nord se afla statia C.F.R. Lotru. De aici porneste traseul 5.
Surdoiu (115 locuitori), sat ce apartine comunei Perisani, se gaseste in Depresiunea Poiana, la confluenta piraielor Rosia cu Baiasu, la altitudinea de 550-600 m, in lungul drurnului judetean 703 H. Din satul Surdoiu, pe poteca nemarcata, se ajunge in cheile Rosiei (traseul 12).
Pripoare (peste 260 locuitori), sat ce intra in componenta comunei Perisani, situat in Depresiunea Poiana, pe DJ 703 H, in amonte de micul defileu al piriului Baiasu. Unii istorici considera ca aici se gaseste trecatoarea Posada, loc unde ostile conduse de domnitorul muntean Basarab I au invins armata lui Carol Robert de Anjou (9-12 ianuarie 1330). In acest sat cu rezonanta istorica se afla punctul final al traseului 6.
Baiasu (275 locuitori), sat apartinind comunei Perisani, situat in partea de sud a Tarii Lovistei, pe piriul cu acelasi nume. Poate fi localitatea terminus a traseului 6 (pe poteca nemarcata ce coboara din islazul Priboienilor pe valea Sasei). Numele satului vine de la ocupatia vechilor locuitori - "baiasiia - ce se ocupau cu ,,culesul au-rului'. Pe drumul forestier de pe valea Baiasului se poate ajunge, dupa 8 km, la DN 7 (E 81), in apropierea statiei C.F.R. Cornet.
Perisani (peste 440 locuitori), important centru comunal situat pe "drumul Lovistei'( DJ 703 H), in partea de sud a depresiunii, de unde putem folosi autobuzele I.T.A. pentru a ajunge la Curtea de Arges sau Ciineni. In localitate exista ruinele unui castru roman iar in fiecare an, la inceputul lunii septembrie, se organizeaza o frumoasa nedeie. De aici putem ajunge usor in traseul 6.
Ciineni (Ciinenii Mari - peste 1000 locuitori, Ciinenii Mici - circa 1000 locuitori), cea mai importanta comuna din defileul Oltului, situata de o parte si de alta a riului pe DN 7 (E 81), din care se ramifica spre sud-est ,,drumul Lovistei' (DJ 703 H). Este deservita de statia C.F.R. Ciineni. Localitatea este atestata documentar in anul 1415, pe vremea lui Mircea cel Mare. Romanii au ridicat aici un pod si un castru (Pons Vetus), ale carui urme se gasesc la locul numit ,,Turnulete'. Austriecii au construit in anul 1719 un fort de aparare (Arxavia) distrus insa de turci in 1739. In satul Ciinenii Mici de pe stinga Oltului pot fi vizitate cele doua monumente de arhitectura din secolul al XVIII-lea, iar in Ciinenii Mari, linga podul ce traverseaza Oltul, se afla monumentul ridicat in memoria generalului David Praporgescu, cazut in aceste locuri in luptele din primul razboi mondial. In aceasta comuna, de unde avem posibilitati de transport cu trenul si autobuze I.T.A. se incheie drumul parcurs prin Tara Lovistei (Perisani - Titesti - Boisoara - Ciineni) la coborirea din Masivul Cozia pe traseul 6.
Cele mai multe posibilitati de cazare se gasesc situate la baza masivului, pe dreapta vaii Oltului, in hotelurile, hanurile si popasurile turistice din statiunea Calimanesti-Caciulata sau din imprejurimi. In Masivul Cozia exista o singura cabana, care prin asezarea ei centrala ofera posibilitati de popas si cazare pentru aproape toate traseele turistice.
Hotelurile ,,Caciulata', "Olt' si ,,Cozia', care formeaza un frumos complex balnear si turistic pe malul drept al Oltului, la circa 0,5 km nord de Caciulata, ofera, prin cele 1200 locuri in camere confortabile de cite doua paturi, cele mai bune conditii de cazare la plecarea sau la sosirea din Masivul Cozia (traseele 1, 2, 3, 4, 11, 13 si 14). Au in dotare, pe linga instalatiile de tratament, restaurant, bar de zi, loc de parcare auto. Hanul "Cozia', situat pe stinga DN 7, cum ne deplasam de la Caciulata spre manastirea Cozia, vizavi de complexul de hoteluri, ofera de asemenea foarte bune posibilitati de cazare. Are in componenta sa 40 de camere cu doua paturi, 15 casute din lemn, restaurant, bar de zi, parcare auto. Hotelul ,,Vilcea' din statiunea Caciulata (240 locuri, restaurant) se gaseste in apropierea traseelor turistice 1, 3, 4, 11 si 13. Popasul turistic ,,Caciulata' este situat pe valea cu acelasi nume in amonte de restaurantul ,,Perla Oltului', linga strandul termal. Are in dotare 12 casute din lemn si un bufet. De aici putem pleca pe traseele turistice ce urca in Masivul Cozia sau in continuare pe drumul forestier de pe valea Caciulata catre Muntii Capatinii.
Cabana ,,Cozia' este situata in curmatura adinca dintre virfurile Cozia (Ciuha Mare) si Ciuha Mica, la o altitudine de 1 573 m. Reconstruita si extinsa in anul 1966, are o capacitate de cazare de 30 locuri, in camere cu 2 pina la 6 paturi. In apropiere, la marginea padurii, sub virful Cozia, se afla cantonul silvic ,,Cozia', iar in directie opusa, sub virful Ciuha Mica, se gaseste bufetul-restaurant. Cabana si bufetul functioneaza tot timpul anului. Cabana Cozia se gaseste in zona de convergenta a tuturor traseelor turistice (1, 2, 4, 5, 6, 7 si 14) care urca spre virful Cozia si spre cele mai pitoresti si interesante locuri din masiv. Durata de mers, care nu depaseste pe nici un traseu 5-6 ore, ne ofera posibilitatea sa ajungem in timp util la un loc sigur de adapost. La cabana Cozia se poate ajunge si pe drumul forestier ce urca pe Valea Mare din satul Dingesti. De la cabana pot fi efectuate mici excursii, cu durata de 2-3 ore (dus-intors), in care putem surprinde cele mai frumoase privelisti ale Coziei: stina Turneanu (pe traseul 7), stina Rotunda (pe traseul 5), stina din Coltii Foarfecii, Virful Durduc si peretii Bulzului (pe traseul 1), Virful Omul (pe traseul 6), Poarta de Piatra (pe traseul 8), "La Leurde' (pe drumul forestier). In caz de vreme nefavorabila, ne mai putem adaposti si la stinele din cuprinsul masivului: Mocirlele si Perisani (pe traseul 6), Rotunda (traseul 5), La Musetel (traseul 3), sau chiar la stinele parasite Turneanu (traseele 2, 7) si Urzica (traseul 5).
O data cu caderea primei zapezi, Masivul Cozia imbraca mantia alba si neintinata a zilelor de iarna. Desi la inaltimi in jur de 1500-1600 m, stratul de zapada se mentine circa 120 de zile, pantele impadurite sau abrupte ale Coziei nu ofera conditii prielnice pentru practicarea sporturilor de iarna. Este si motivul pentru care aici nu sint amenajate pirtii de schi. Cu toate acestea temerarii si bunii schiori, care s-au incumetat sa ajunga pina pe culmile inalte ale Coziei, pot practica sportul preferat in poienile din jurul cabanei, cum sint cele de pe culmea Turneanu, de la obirsia vaii Rotunda, din jurul virfului Babolea, de la stina Mocirlele sau dinspre Leurde. Venirea iernii inseamna insa acoperirea si troienirea potecilor cu zapada, formarea crustelor de gheata si, deci, ingreunarea accesului catre partea inalta a masivului. Multe sectoare de trasee devin impracticabile sau foarte periculoase, motiv pentru care cei care se incumeta la drum trebuie sa fie bine echipati si sa posede cunostinte temeinice pentru ascensiunile de iarna. In unele locuri, cum sint sectoarele de pe Muchia Vladesei, obirsia si abrupturile Bulzului (traseul 1) apare posibila declansarea avalanselor. De aceea recomandam evitarea lor pe timpul iernii si folosirea pentru accesul la cabana Cozia a drumului forestier Dingesti -Cozia, sau pentru drumetii bine pregatiti si cu o buna orientare in teren folosirea cu multa prudenta a traseelor 5 (Varatica - Urzica - Turnea-nu) si 2 ("La Melita' - Scortaru - Turneanu). pina la Stinisoara pot fi folosite, cu un echipament de iarna adecvat, toate traseele turistice (1, 2, 3, 13) care ajung pina aici.
ALPINISM IN MASIVUL COZIA
Desi nu exista inca trasee omologate, abrupturile din Masivul Cozia ofera posibilitati pentru practicarea alpinismului. Trebuie avut in vedere ca majoritatea peretilor verticali sau aproape verticali sint formati din gnais ocular de Cozia, puternic fisurat, iar pe aliniamentele de fisurare roca este de cele mai multe ori alterata si farimitata prin dezagregare. Cele mai multe posibilitati de escaladare ni le ofera peretii Bulzului, scocul Ursului, peretii Gardului, abrupturile Foarfecii sau abrupturile contraforturilor ce se desprind din Muchia Turneanu catre Valea Seaca (Pietrele Vulturilor). Pereti favorabili mai gasim si in muchiile Rosiei, Caprareasa si Matariile, sau chiar la nord de virful Cozia. Pentru patrunderea in tainele Coziei, in minunatele sale ,,gradini' presarate cu numeroase chipuri de piatra, porti si "incuietori', folosind poteci abia banuite sau trasee alese cu grija avem neaparat nevoie de un echipament corespunzator si de suficiente cunostinte de alpinism. In caz contrar ele trebuie admirate numai de la distanta, de pe parcursul traseelor turistice marcate.
In Masivul Cozia se poate patrunde pe trei categorii de drumuri: drumuri forestiere si drumuri de exploatare, poteci nemarcate si poteci turistice marcate. Drumurile forestiere si cele de exploatare, nemarcate, urmaresc in cea mai mare parte a lor vaile si au o frecventa mai mare in partea de sud si est a masivului. Au avantajul ca patrund mult in interiorul masivului, uneori pina la obiective turistice importante (de exemplu, cheile Vaii Seci, cheile Cetatii) sau pina in apropierea traseelor turistice (vezi si subcapitolul Cai de acces). Potecile nemarcate, folosite in principal de localnici si ciobani, urmaresc frecvent culmile din partea de sud si sud-est a Masivului Cozia. Ele fac legatura intre satele Serbanesti, Patesti si Dingesti, sau intre drumul forestier Dingesti-Surdoiu si partea centrala, mai inalta, a Coziei. Pot fi folosite mai ales la coborire. Frecventa mai mare a drumurilor forestiere, a drumurilor de exploatare si a potecilor nemarcate in partea de sud si sud-est explicata prin relieful domol cu pante reduse, format pe roci sedimentare mai putin rezistente la eroziune, suplineste lipsa potecilor turistice marcate din aceasta parte a masivului. Potecile marcate urmaresc atit vaile, cit si culmile interfluviale, majoritatea lor avind drept loc de pornire valea Oltului. Numai traseul 6 ajunge in partea de nord-est a Masivului Cozia, respectiv in Depresiunea Poiana. Caracteristica principala a potecilor si traseelor turistice din acest masiv o constituie directia lor convergenta catre partea centrala inalta si cabana Cozia, asa ca nu se poate vorbi aici de o culme sau creasta principala pe care sa o urmeze un anumit traseu sau marcaj. Este cazul culmilor Muchia Trasnita - Scortaru (traseul 2), Sitarului - Vladesei (traseul 4), Usturoaia - Turneanu (traseul 7), Jangului-Urzica (traseul 5), Sirul de Pietre - Omul - Babolea (traseul 6) care toate converg spre Virful Cozia.
Cu exceptia potecilor urmate de traseele turistice 1, 2, 3 si 4, care sint bine conturate si usor de urmarit in timpul verii, toate celelalte sint mai putin clare, uneori ascunse in frunzis. Parcurgerea lor necesita mai multa atentie si grija in orientare, impunindu-se tot timpul ca directia de mers sa urmareasca semnul de marcaj urmator.
Toate semnele de marcaj sint aplicate pe copaci sau pe pietre. Stilpii si placutele indicatoare din metal lipsesc, astfel ca in locurile deschise (poieni, pajisti) sau la intersectiile de trasee orientarea se face mai greu. Unele tablite indicatoare scrise pe scindura sau pe tabla sint aproape complet sterse. Pe unele portiuni de trasee (5, 6 si 7) semnele de marcaj sint rare sau sint sterse, motiv pentru care se pierde mai mult timp pentru gasirea lor, marindu-se astfel durata de parcurs. De aceea toamna si primavara, cind potecile sint acoperite cu frunze, trebuie sa acordam o atentie mai mare orientarii in teren.
Exploatarile forestiere si replantatiile din bazinul vaii Patesti au deteriorat si au distrus complet potecile si marcajul punct albastru de pe dealurile Sulita si Ursoaia, astfel ca ultima parte a traseului Cabana Cozia - Muchia Vladesei - Dealul Sulita - Dealul Ursoaia, care apare inca pe unele harti turistice ale Coziei, este lipsit de marcaj. Totusi legatura dintre saua de sub Muchia Vladesei (cota 976) si drumul forestier de pe valea Patesti sau dintre Dealul Sulita si localitatile Patesti si Serbanesti se poate face folosind una din numeroasele poteci nemarcate care urmaresc versantul drept al piriului Patesti. Potentialul turistic ridicat al Masivului Cozia, in special in partea central-nordica a acestuia, unde predomina relieful impunator determinat de gnaisul ocular, atrage tot mai multi iubitori ai drumetiilor montane. De aceea Cozia, acest unicat al Carpatilor nostri, merita mai multa atentie atit in directia intretinerii potecilor si marcajelor, instalarii de stilpi si placute indicatoare, indeosebi la intersectia potecilor turistice si in localitatile si punctele de plecare in traseu, cit si in cea a deschiderii de noi trasee turistice (in Coltii Foarfecii, unde vechiul marcaj, punct galben, este complet deteriorat, pe Valea Seaca si a Bulzului, in zona de obirsie a piraielor Tisei si Slamnicului etc.).
Trasee turistice
In lipsa unui traseu principal de creasta, ordinea descrierii traseelor turistice este facuta in functie de importanta lor pentru accesul in masiv pornindu-se din valea Oltului. De aceea majoritatea tra-seelor sint descrise in sensul urcarii, fapt pe care il consideram si o recomandare pentru drumetiile in Cozia. Traseele descrise pentru coborire nu sint indicate pentru urcus. Pentru traversarea masivului pe directie sud-vest - nord-est pot fi combinate unul din traseele 1, 2 sau 4 cu traseul 6, iar pentru o traversare pe directia generala nord-sud poate fi folosit traseul 5 si, in continuare, unul din traseele 1, 2, 4 sau 7. Pentru aceasta recomandam o oprire la cabana Cozia. Pentru excursii de o zi ar fi indicate traseele din partea de sud-vest (1, 2, 3, 4 si 7) cu plecarea si sosirea in valea Oltului.
Am considerat, de asemenea, necesar ca pe linga descrierea potecilor turistice marcate sa introducem si unele descrieri, mai sumare, ale drumurilor forestiere si ale unor poteci nemarcate care ne conduc spre unele obiective interesante din Masivul Cozia, mai ales ca unele din ele pot fi folosite in deplasarile auto sau cu bicicleta.
1. Caciulata (300 m) - Pausa (300 m) - Dealul Pausa (647 m) - Curmatura ,,La Troita' (673 m) - Poiana Stinisoarei (720 m) - Muchia Vladesei - Muntele Durduc (1568 m) - cabana Cozia (1 573 m)
Marcaj: banda albastra Diferenta de nivel: 1 273 m Timp de mers: 5½-6 ore Timpi intermediari: Curmatura "La Troita' - 1½ ore; Stinisoara 2-2¼ ore. Trasee de legatura: 2, 3 (Curmatura "La Troita'); 9, 10 (Stinisoara); 4 (Muchia Vladesei).
Traseu accesibil tot timpul anului (Caciulata - Pausa - Stinisoara), recomandabil numai vara (Stinisoara - Muchia Vladesei - cabana Cozia). Este principalul traseu turistic catre care se poate ajunge din Calimanesti, Caciulata, Pausa si Jiblea Veche. Se mentine, in general, pe culme, urmind la inceput Dealul Pausa si apoi Muchia Vladesei. In lungul sau se intilnesc numeroase elemente de interes turistic: Grota din Cale, abrupturile si strungile din Valea Seaca, stincile si grotele din Mun-tele Salbaticu, repezisurile vaii Bulzului, Coltul lui Damaschin, Grota Haiducului, cheile si abrupturile Bulzului, numeroasele "chipuri de piatra' din creasta Bulzului, muntele Durduc. La inceput traversam padurile seculare de gorun si fag cu multe specii termofile, apoi padurile de molid si mesteacan in poienitele carora intilnim o bogata flora subalpina si endemica. De la curmatura "La Troita' ne gasim in rezervatia naturala - complexa - a Coziei, de un deosebit interes stiintific.
Traseul 1 porneste din statiunea Caciulata, respectiv din dreptul restaurantului ,,Perla Oltului' (300 m) aflat intr-una din cele mai pronuntate schimbari de directie pe care o face soseaua internationala E 81 (DN 7). Ne aflam in zona de confluenta a vaii Caciulata cu Oltul. De aici ne indreptam mai intii catre Calimanesti, traversam podul peste apa Caciulatei, trecem apoi prin apropierea complexului comercial, a cinematografului "Cozia', precum si a bibliotecii statiunii. Pe partea dreapta putem admira frumoasele si confortabilele constructii turistice apartinind statiunii Caciulata, respectiv Complexul sanatorial al U.G.S.R. si Hotelul ,,Vilcea'. Dupa citeva zeci de metri, pe partea stinga, ne apare noul pod pietonal, din beton, ce 1-a inlocuit pe cel vechi pe cabluri, care ne va facilita traversarea riului Olt. De pe pod, spre nord, vom putea admira frumosul defileu al Oltului.
Dupa traversarea riului, trecem pe linga tabara de pionieri si apoi pe linga primele case din micul sat Pausa. Traversam cu atentie calea ferata si, urcind citeva trepte metalice, ajungem pe asfaltul noii sosele de contur a lacului de acumulare ce porneste, pe stinga Oltului, de la Calimanesti si ajunge la barajul de la Turnu. In fata noastra se profileaza dealul bine impadurit al Pausei, iar in plan indepartat, ca un indemn la drum, ne apare creasta atit de frumoasa a Masivului Cozia. Catre amonte (spre nord) zarim constructiile complexului balnear, iar in aval soseaua asfaltata care conduce catre statiunea Calimanesti. Traversam soseaua si ne continuam drumul pe malul sting al piriului Pausa, lasind in partea dreapta drumul forestier care urca in lungul vaii pina la Poiana Stinisoarei. Pe un podet de beton trecem pe malul drept al Pausei si strabatem colonia muncitoreasca. Dupa citeva zeci de metri drumul ajunge la marginea padurii de foioase, unde, pe un copac izolat, se afla primul semn al marcajului banda albastra, care ne va conduce de-a lungul Dealului Pausa spre saua ,,La Troita' si de acolo mai departe catre Stinisoara. pina aici au trecut circa 10-15 minute, timpul afectat deplasarii fiind si in functie de dorinta noastra de a mai admira inca o data statiunea Caciulata si culmile domoale, impadurite ale Muntilor Capatinii. La marginea padurii ne apar trei poteci, dintre care numai pe cea din dreapta o urmeaza traseul marcat. Aceasta poteca se mentine pe fata sudica a Dealului Pausa, de unde vom avea posibilitatea de a privi tot timpul, in dreapta noastra, valea inca destul de larga a Pausii. Patrundem in padurea de foioase presarata cu pini. Beneficiind de racoarea ei, urcusul cu pante de 12-15, de pe fata sudica a Dealului Pausa, ni se pare parca mult mai usor. Directia generala de mers este catre nord - nord-est. Marcajul este rar, insa poteca bine conturata, in urcus continuu, ne poarta circa 25 de minute pina intr-o zona cu padure ceva mai rara si cu citeva mici poienite. In acest sector se produce o usoara schimbare de directie catre est (schimbare marcata si pe unul din copacii ce au servit drept suport marcajului turistic). Atenti la multele poteci sau drumuri de caruta ce strabat pantele dealului, urmarim in continuare directia nord - nord-est, mentinindu-ne tot timpul foarte aproape de linia de culme a dealului. Continuam sa urcam, traversam o mica viroaga si ne orientam in urcus spre dreapta, catre poteca ce se situeaza la contactul dintre o fosta zona defrisata (acoperita acum de o padure tinara, foarte deasa) si vechea liziera a padurii. Semnele de marcaj reapar ceva mai des. Strabatind o zona acoperita cu o vegetatie abundenta, ajungem intr-o poiana ceva mai mare, in mijlocul careia se afla un foisor de vinatoare si un tarc. Sintem pe culmea Dealului Pausa. pina aici au trecut circa 35-40 de minute de la intrarea in padure si circa o ora de la plecare. Din poiana privirea cuprinde spatii largi din muntii de pe dreapta Oltului, respectiv culmile sud-estice ale Muntilor Capatinii. In continuare, pina in saua "La Troita', drumul este mult mai usor.
Strabatem poiana prin mijlocul ei, indreptindu-ne (prin dreapta tarcului) direct catre marginea padurii. Dupa un scurt urcus ajungem intr-o zona defrisata, de-a lungul careia poteca parcurge circa 60-70 m (nord-vest) si apoi intra din nou in padure (dreapta, nord-est). Dupa un alt urcus, usor, pe curba de nivel, poteca incepe sa coboare intr-o sa puternic adincita, pe parcurs putind admira sectorul de creasta al Coziei ce cuprinde virful Cozia (Ciuha Mare), Ciuha Mica, Durducul si Bulzul. Dupa circa 20 de minute de la foisorul de vinatoare ajungem in sa, in dreptul unei bancute din lemn de mesteacan. In sa mai ajung doua poteci - una dinspre vest, ce vine din poiana ,,La Musetel' si alta dinspre nord-est (de fapt un drum de caruta) ce urca din valea Pausa. Noi urmam poteca, tot inainte, catre nord. Urmeaza un urcus sustinut de circa 10 minutey iar dupa alte 5 minute de urcus usor poteca incepe sa coboare intr-o noua sa. Poteca larga se transforma treptat intr-un drum de caruta, pe alocuri inmlastinit. Drumul se mentine imediat sub culmea dealului, coborind usor catre saua ,,La Troita' (673 m). Am urcat pina aici, din valea Oltului, o diferenta de nivel de circa 370 m si a trecut circa o ora si jumatate de la plecare. Saua "La Troita', marcata printr-o mica constructie din lemn acoperita cu tabla si o masa, constituie un important punct de convergerita a inca doua trasee turistice: dinspre vest poteca marcata cu banda rosie ce urca de la gara Turnu (traseul 2) si drumul marcat cu banda galbena ce urca din valea Oltului, prin poiana nLa Musetel' (traseul 3). Din sa cele trei marcaje turistice urmeaza, pentru un timp, un drum comun. pina la Stinisoara mai avem de mers circa 50 minute.
Dupa binevenitul repaus din poiana, pornim prin spatele troitei, pe drumul amintit, in urcus usor, la inceput catre nord apoi catre nord-est, strabatind o padure tinara de fag. Dupa circa cinci minute incepem sa coborim usor, avind o frumoasa priveliste asupra abruptului sudic al Muntilor Cozia, precum si asupra drumului pe care-1 vom urma in continuare. Catre dreapta se observa drumul forestier de pe valea Pausa. Poteca urmareste acum versantii de pe clina vestica a Muchiei Scortaru, coborind usor si ajungind dupa 10-15 minute de ,,La Troita', in locul unde, catre stinga, se desprinde drumul marcat cu banda rosie catre saua ,,La Melita' si mai departe catre Muchia Turneanu si cabana Cozia (traseul 2). Bifurcatia este anuntata printr-o sageata prinsa pe un copac si prin inscrisul pe o lespede de piatra pe care poteca urca brusc catre nord, pierzindu-se in padure. Noi continuam traseul pe poteca larga, marcata acum doar cu banda galbena si banda albastra. Coborim continuu printre blocuri de piatra asezate ca treptele unei scari. Din loc in loc padurea ne lasa sa privim Coltii Foarfecii sau in plan mai departat Durducul si Bulzul. Traversam o vilcea seaca si patrundem, dupa circa 25 de minute de ,,La Troita', intr-o zona cu pereti stincosi, presarati cu firide si cu o mica grota. Poteca ocoleste prin dreapta peretii stincosi, trece prin fata unei grote (Grota din Cale), ajungind in locul in care a functionat mai demult un funicular. Am patruns intr-o alta zona in care blocurile stincoase au forme dintre cele mai interesante. Pe stinga potecii apar contururile ascutite ale unui bloc de piatra ce ne duce cu gindul la aripile unui vultur. Ne strecuram pe sub peretii de stinca si ajungem in apropierea unui foarte frumos punct de belvedere situat la circa 700 m altitudine si la circa 30 de minute de ,,La Troita'. Pentru a urca pe acest mic promontoriu stincos, ne abatem circa 2 minute din poteca, spre valea Pausei, catarindu-ne cu usurinta pe stincile din dreapta potecii, acoperite din loc in loc cu frumoase exemplare de pin.
De aici admiram, imediat sub noi, cheile din cursul inferior al piriului Seaca spre confluenta cu piriul Bulzului, iar dincolo de ele spre vest-nord-vest abrupturile Muntelui Salbaticul, in spatele caruia, pe un pinten linistit si domol se vede manastirea Stinisoara. Mai spre nord, creasta zimtata a Coziei, dominata de Coltii Foarfecii, rasplateste prin maretia ei mica abatere de la traseu. Spre sud-sud-est se deschide larg valea Pausii insotita de drumul forestier ce o urmeaza. Versantii, altadata despaduriti, au fost replantati. Padurea de foioase acopera aproape totul. Numai tancurile stincoase de culoare cenusie tisnesc din verdele crud al padurii. Toamna, cind padurea este colorata, spectacolul este unic. Ne despartim cu greu de aceasta minunata priveliste si coborim din nou la poteca pe care am parasit-o. Bine conturata, aceasta continua sa coboare printre blocuri stincoase, traverseaza o vilcea cu pereti abrupti, isi schimba directia orientindu-se catre dreapta, pe linga citeva abrupturi cu pereti surplombati presarate cu firide si mici grote. Coborirea ia sfirsit la firul piriului Gardului, prilej de a sorbi citeva picaturi de apa dupa drumul parcurs pina aici. Traversam valea si ne indreptam in urcus, pe poteca larga catre nord-est (stinga riului). Dupa circa 5 minute intilnim firul cu apa al piriului Manastirii, in apropiere de confluenta lui cu piriul Gardului. Apoi, printr-o mica serpentina, ajungem in Poiana Stinisoarei. Locul este excelent pentru instalarea corturilor, mai ales ca in imediata apropiere se afla un izvor amenajat. Dincolo de valea ce coboara dinspre manastire se afla bufetul ,,Stinisoara', la care se ajunge trecind pe un podet de lemn.
Din poiana spre nord, prin deschiderea ingusta si priporoasa a vaii Gardului, se profileaza abrupturile si tancurile din Coltii Foarfecii, iar spre nord-est peretii stincosi, cu forme ciudate si mici grote, ai Muchiei Fruntea Oii. Tot de aici, din marginea nordica a poienii, porneste si poteca abia schitata, dar marcata cu punct rosu, ce ne conduce catre Cascada Gardului (traseul 10). Continuam sa urcam prin poiana si dupa citeva minute ajungem la capatul drumului forestier de pe valea Pausa. Au trecut circa 2½-2¾ ore de la plecarea din Pausa, iar pina la cabana Cozia mai avem circa 3-3½ ore.
Tot de aici porneste si poteca in circuit, catre Muntele Salbaticul (traseul 9), de unde avem o frumoasa priveliste catre creasta inalta si abrupta a Coziei. Drumul catre cabana Cozia continua in urcus domol. Ne orientam de-a lungul gardului unei gradini de legume, pina in zona unde se afla o mare lespede de piatra, pe care se afla aplicat semnul de marcaj. In acest loc, unde se mai afla si un adapost pentru animale, poteca isi schimba directia catre stinga (nord-est), incepind sa urce pantele Muntelui Fruntea Oii. Ajungem astfel la un drum de caruta ce vine de la Stinisoara si pe care-1 urmam spre stinga. Semnele de marcaj, aplicate pe stinci sau copaci, ne conduc in urcus usor (aproximativ pe curba de nivel) catre obirsia unui piriias, afluent al Bulzului. Au trecut 15 minute de la plecare. De aici este bine sa ne aprovizionam cu apa. Continuam sa urcam, de data aceasta sustinut, printr-o frumoasa padure de stejar. In cele 15-20 de minute de urcus am cistigat circa 90 m altitudine. Dupa 30 de minute de la plecare urcusul se domoleste, incepind cu un grup de blocuri stincoase dispuse haotic pe partea dreapta a potecii. Ne indreptam apoi pe curba de nivel catre peretele stincos ce parca ne inchide calea. Poteca ajunge insa la partea superioara a vaii Bulzului, uneori lipsita de apa, in zona unei foarte atragatoare cascade, care in perioada secetoasa ne dezvaluie frumoasele trepte de pe care apa se arunca vijelios, scobiturile pe care aceasta le-a creat in corpul stincii.
Traversam valea si ne orientam catre est, evitind peretele stincos din fata noastra. Poteca bine conturata incepe sa urce in serpentine, mai intii in lungul vaii, apoi catre est (dreapta). Este bine sa evitam anumite scurtaturi care ne vor consuma inutil fortele. Continuam sa urcam sustinut, poteca efectuind in scurt timp o noua schimbare de directie, catre vest, dindu-ne din nou ocazia sa cuprindem cu privirea valea Oltului si plaiurile impadurite ale Muntilor Capatinii. Serpentinele sint dese si la circa 45-50 de minute de la Stinisoara, in stinga potecii, o mica platforma stincoasa strajuita de un pin contorsionat ne invita la un mic dar binevenit popas. Este locul numit "Coltul lui Damaschin' (1010 m), un promontoriu stincos marginit de abrupturi ce se lasa adinc catre piriul Bulzului. De aici, catre nord-vest, putem admira din nou impunatorul abrupt sudic al Coziei, respectiv peretii si virfurile crenelate din Coltii Foarfecii, Durducului si Bulzului. Spre sud - sud-vest valea Pausei se adinceste puternic intre dealurile Calimanului si Fagetelului, iar mai departe se profileaza Depresiunea Jiblea-Calimanesti si dealurile subcarpatice, ce o inchid spre sud. Valea Oltului poate fi usor urmarita ca o panglica stralucitoare ce se unduieste printre dea-luri si se pierde in zare inspre sud, catre Rimnicu Vilcea. Se disting bine lacurile de acumulare, mai intii cel de la Calimanesti, apoi cele de la Daesti si Rimnicu Vilcea. Inainte de a reveni in poteca marcata, in stinga noastra, catre valea Bulzului, printre arbusti si copaci izolati se desprinde o poteca firava, ce ne conduce dupa citiva metri la Grota lui Damaschin (Grota Haiducului), un bun loc de refugiu in caz de vreme rea.
Reveniti in poteca, vom continua sa urcam din greu, orientindu-ne catre nord-est, pe o muchie inclinata si acoperita cu foioase, intre care predomina fagul. Dupa aproximativ o jumatate de ora de mers ajungem pe Muchia Vladesei, intr-o mica rariste (Poiana Vladesei) in care numeroasc exemplare de pin dau un pitoresc deosebit peisajului. Sintem intr-un important loc de intersectie a potecilor turistice din Cozia: traseul nostru, marcat, in continuare cu banda albastra, si traseul 4 ce vine de la Calimanesti prin Dealul Sitarului si virful Sulita, marcat cu triunghi albastru. De fapt o placuta indicatoare prinsa pe un copac ne informeaza ca de aici pina la cabana Cozia mai avem de parcurs doua ore, iar spre satul Patesti, in coborire, putem ajunge in timp de 1 ora. Dupa un mic popas, continuam sa urcam. Imediat, dupa o serpentina catre stinga, ajungem pe o mica platforma inierbata. Catre vest, dincolo de valea Bulzului, putem admira peretele stincos, care la baza prezinta o serie de grote (doua mai vizibile din punctul in care ne aflam). Continuam sa urcam pe Muchia Vladesei, mentinindu-ne tot timpul pe versantul ei vestic, imediat sub cumpana de ape, pina in locul in care poteca devine mai domoala si din care avem o privire de ansamblu asupra zonei Bulzu-Durduc. Desi muchia, dominata aici de o frumoasa poienita, ne imbie parca la o ascensiune directa catre abruptul Bulzului, nu ne vom incumeta la acest urcus deoarece el ne va purta catre o zona periculoasa, greu accesibila, a Muchiei Vladesei.
Fig 5. Masivul Cozia. Schema marcajelor
Coborim deci catre stinga (nord-vest), pe fata vestica a muchiei, trecind pe linga un foarte interesant bloc stincos, unul din numeroasele chipuri antropomorfe ale Coziei, pe care imaginatia fiecaruia il poate numi intr-un fel anume. Ne indreptam catre obirsia piriului Bulzului. Poteca coboara traversind un prim vilcel stincos, cu apa (atentie la gheata in anotimpul mai rece) si dupa un alt mic urcus atingem cel de-al doilea vilcel cu apa apartinind tot piriului Bulzului. Ne aprovizionam cu apa, deoarece pina la cabana nu mai avem posibilitatea sa o facem. O pauza de citeva minute este binevenita. In continuare ne asteapta un urcus mai dur, dar din plin recompensat de maretia peisajului. Sintem, de fapt, in ,,cetatea de piatra" a Bulzului, unde fiecare stinca ne dezvaluie chipuri dintre cele mai bizare. Traversam vilcelul si incepem sa urcam, initial catre stinga, dar imediat poteca ne conduce printr-o serpentina deasupra jgheabului cu apa parasit mai inainte. Urcam sustinut in serpentine strinse, dese, avind in fata peretii stincosi, cind luminati de o raza de soare, cind intunecati si sumbri. Ne aflam intr-o adevarata cetate de piatra, unde agentii modelatori (vintul, ploaia, zapada) au creat forme interesante: stinci cu aspect de piramide, hornuri adinci, excavatii de diferite marimi, surplombe si chiar un mic pod natural. Padurea s-a catarat cu curaj pe pantele inclinate, dar s-a retras in fata peretilor aproape verticali. Doar exemplare frumoase de pin si mesteacan se agata de cite o brina, dind locului o deosebita maretie. Poteca, uneori cu caracter de brina, strabate lastarisuri si zone presarate cu grohotis. Trunchiurile albe ale mestecenilor profilate pe albastrul cerului ne dau o imagine de neuitat. Suficient de lata, poteca urca catre dreapta, apoi isi schimba din nou directia catre stinga, evitind peretii stincosi si haurile ce o impresoara. Ne indreptam catre un horn, foarte frumos si tentant, dar care ulterior devine inaccesibil. Asadar, urmam poteca care alege hornul din stinga, argilos si alunecos in caz de ploaie, dar mai accesibil. Cablurile instalate aici ne permit, mai ales pe vreme rea, sa trecem cu bine pragurile stincoase. Prin serpentine scurte iesim la partea superioara a hornului, la aproximativ 50 de minute de la jgheabul cu apa, intr-o rariste invadata de afinis aflata intr-o mica sa.
Pentru a avea o privire mai cuprinzatoare asupra drumului parcurs, mai facem efortul de a ajunge intr-un nou punct de belvedere situat deasupra hornurilor pe care le-am lasat mult sub noi. De pe stinca cu forma ciudata, pe care unii o numesc ,,inteleptul', ce strajuieste punctul amintit, putem cuprinde intreaga zona pe care am strabatut-o. Peisajul este inaltator. Pereti stincosi care nu ne lasa sa vedem decit rareori baza, creste secundare puternic ferastruite, clai de piatra, turnuri si piramide. Privind stincile ce ne inconjoara, gindurile ne poarta catre o adevarata lume de basm: chipurile de piatra, sculptate de acest maestru neintrecut care este natura, iau forme dintre cele mai bizare, pe care imaginatia fiecaruia le poate usor asemui cu o faptura oarecare. Si toata aceasta lume de povesti poate fi gasita aici, in ,.gradina Bulzului' (abrupturile sudice dintre Copitaua - muchia scurta ce se desprinde spre sud din Ciuha Mica si virful Bulzului). Dupa cele citeva minute de repaus, reluam urcusul printre blocuri de stinca trecind pe linga o mica grota. Ne strecuram pe sub abrupt catre "spintecatura Bulzului', urmind poteca pietroasa. Am intrat in zona padurii de conifere. La 15 minute de la punctul de belvedere si dupa ce am urcat continuu in serpentine, ajungem in ,,spintecatura Bulzului' (partea ei vestica), dincolo de care, spre est, se inalta virful Bulzu (1560 m). Poteca face un cot spre stinga (vest), iar urcusul se mai domoleste. Strabatem culmea ingusta si rotunjita, presarata cu mici poienite, pina ajungem in dreptul unei mici inseuari. Este locul unde ne putem lasa rucsacurile si din care, spre stinga (sud-sud-est), se desface o poteca ingusta ce ne conduce in circa 5 minute pe virful Durduc (1568 m), o mica platforma de piatra in centrul careia se afla o cruce metalica (Crucea Ciobanului). Aceasta proeminenta stincoasa, suspendata intre peretii Bulzului (in est) si peretii Gardului (in vest), ne ofera una dintre cele mai marete privelisti ale Coziei: spre est, obirsia Bulzului, stra-juita de abrupturile crenelate ale virfului Bulzu, cu numeroasele sale stinci cu forme ciudate; spre sud, sub noi, muchia ingusta si prapastioasa dintre piriul Bulzului si Scocul Ursului; spre sud - sud-est, Scocul Ursului, iar in continuare, spre est, valea adinca si prapastioasa a Gardului dominata de Coltii Foarfecii, ramasi acum sub nivelul nostru. Forme bizare de piatra rasar la tot pasul. De sub Durduc o poteca agatata pe una din brinele din abrupturile Gardului coboara curajos catre stina din Foarfeca. In zare, spre sud, peste intregul bazin al Pausei, privirile ne ajung catre Calimanesti si mai departe, in lungul Oltului pina spre Rimnicu Vilcea. Catre sud-vest se contureaza bine defileul Oltului, iar mai spre vest, culmile zimtate ale Muntilor Narutu.
Reveniti in poienita in care ne-am lasat bagajele, ne continuam drumul catre cabana Cozia. Poteca, in urcus usor, se strecoara acum spre nord-vest, pe fata sud-vestica, partial defrisata, a virfului Ciuha Mica (1629 m). Dupa putin timp ajungem in drumul forestier Dingesti - Cozia, pe care, mergind spre stinga (nord-vest), vom ajunge in citeva minute la cabena Cozia (1 573 m) situata in curmatura adinca dintre virfurile Cozia si Ciuha Mica.
Din fata cabanei, de linga parapetul metalic al drumului, avem o frumoasa perspectiva spre valea Oltului. In planul apropiat, imediat sub noi, vedem Coltii Foarfecii, apoi obirsia Vaii Seci (Zavodul) strajuita spre dreapta sa de Pietrele Vulturilor - contraforturi stincoase ce se desprind spre vale de sub Muchia Turneanu. Mai departe se disting clar valea Oltului intre Calimanesti si Lotru, lacurile de acumulare de la Calimanesti si Turnu, precum si Cirligul Mare al Oltului dominat de abrupturile estice ale Muntilor Narutu. Dincolo de Olt zarim culmile domoale ale Plaiului Frasinetulni ce coboara spre Calimanesti, abrupturile Muntele Basarab, valea Puturoasa, Muchia si valea Lotrisorului. In ultimul plan, spre sud-vest, se ridica impunator masivul calcaros Buila-Vinturarita. Se disting, de asemenea, cu claritate plaiurile inalte ale Muntilor Capatinii dominate de virfurile Gera (1886 m), Preota (1954 m) si Zmeuret (1979 m). Spre nord-vest, dincolo de valea larga din cursul inferior al Lotrului, se inalta in zare culmile vestice ale Muntilor Lotrului, din care distingem virfurile Robu (1899 m), Floarei (2 065 m) si Sterpului (2142 m).
Daca timpul si fortele ne mai permit, putem face o scurta plimbare (30-40 minute dus-intors) pina pe Virful Cozia (1668 m), cea mai mare inaltime a acestui munte atit de pitoresc. Pentru aceasta ne angajam in urcus direct, pe linga cantonul silvic, lasind in dreapta drumul forestier ce coboara catre Calimanesti. Urcam sustinut prin padurea rara de molid si dupa ce am iesit la golul alpin atingem virful Cozia pe care se afla instalata o statie meteorologica automata, a carei constructie alba se poate observa chiar din valea Oltului. De aici se deschide o frumoasa priveliste. Spre sud-vest, imediat sub noi, admiram marele amfiteatru de la obirsia Vaii Seci (Zavodului), strajuita pe stinga de Coltii Foarfecii, iar pe dreapta de Pietrele Vulturilor de sub Muchia Turneanu. Dincolo de curmatura adinca dintre virfurile Cozia si Rotunda, spre vest, se desprind muchiile dinspre Olt ale Masivului Cozia, presarate cu numeroase ,,clai de piatrau (turtudane): Turneanu, Armasarului, Gruiul Jangului si Boldanului. Spre nord, avem obirsia priporoasa a vaii Tisei, iar mai departe, spre nord-est, se vad virful Omul (1558 m) si abrupturile din Muchia Caprariile ce domina obirsia Simnicului. Spre sud, privirea cuprinde Depresiunea Jiblea-Calimanesti, dealurile subcarpatice si valea Oltului pina aproape de Rimnicu Vilcea. Spre vest Masivul Buila-Vinturarita si culmile vestice ale muntilor Capatinii si Lotrului, despartite de valea Lotrului, domina orizontul. Spre nord, dincolo de Tara Lovistei, cu numeroasele sate ce se ascund printre livezi si paduri, se profileaza culmile impunatoare ale Fagarasului, din care putem distinge creasta si virfurile de peste 2200 m ce se insiruie pina spre nord de Negoiu (Tataru, Suru, Grohotisu, Serbota; Scara). Spre est remarcam masivele din grupa sudica a Fagarasului: Frunti, Ghitu si lezer-Papusa.
2. Gara Turnu (310 m) - Curmatura ,,La Troita' (673 m) - Curmatura ,,La Melita' (735 m) -Muntele Scortaru - stina Turneanu (1100 m) -Muchia Turneanu - cabana Cozia (1573 m)
Marcaj: banda rosie : Diferenta de nivel: 1263 m - Timp de mers: 5-5½ ore - Timpi intermediari: Curmatura "La Troita' - 1 ora; stina Turneanu -3¼-3½ ore : Trasee de legatura: 1, 3 (Curmatura ,,La Troita'), 7 (Stina - Turneanu), 5 (Muchia Turneanu);7 Traseu accesibil tot timpul anului (Gara Turnu - Curmatura "La Troita'); pe timp de iarna accesibil: doar turistilor cu pregatire tehnica si bine echipati (Curmatura ,,La Troita' -stina Turneanu).
Acest traseu poate fi folosit de cei care, veniti cu trenul pe valea Oltului, coboara la statia Manastirea Turnu, situata intr-un mic bazinet depresionar din partea sudica a defileului, pe malul sting al lacului de acumulare. El urmareste, in general, fatada vestica a Masivului Cozia, strabatind mai intii Muchia Trasnita, apoi obirsia vaii Turnu pe sub versantii stincosi ai Muchiei Scortaru si mai departe Muchia Turneanu pina la cabana Cozia. Pe tot traseul remarcam vegetatia bogata si variata, indeosebi padurile falnice de fag si gorun, numeroase exemplare de specii termofile (teiul, scumpia, mojdranul), apoi pe poteca priporoasa de pe Scortaru tufele dese ale macesului de Cozia (specie endemica si ocrotila) Aproape tot traseul se desfasoara in rezervatia stiintifica a Coziei.
Din spatele garii prindem drumul larg ce se indreapta la inceput catre sud-est, apoi spre est. Urcam apoi pe aleea pietruita ce ne conduce pina in curtea frumosului monument de arta si arhitectura din secolul al XVII-lea. Pina aici au tre-cut 10-12 minute. Traversam piriul Turnu, admirind spre stinga obirsiile stincoase ale acesteia de sub Muchia Scortaru. Dupa citeva zeci de metri parcursi in lungul vaii ne abatem spre dreapta (nord-est) si ne angajam in urcus direct prin padurea seculara de gorun si fag, tinind poteca lata, presarata cu lespezi de gresii. Marcajul banda rosie aplicat pe copaci apare dostul de rar. Dupa citeva serpentine, in urcus pronuntat, poteca strabate o padure de pin si molid, unde pe o mica distanta trebuie sa evitam doboriturile de vlnt. Ne mentinem tot timpul pe versantul sudic al Muchiei Trasnite. Ajunsi intr-o padure tinara de fag si gorun, prin care poteca larga se strecoara ca o adevarata alee, panta se mai domoleste, urcusul devenind mult mai usor. Dupa circa o ora de mers, ajungem in curmatura "La Troita' (673 m), unde, intr-o rariste a padurii, gasim un loc bun de popas. Aici intilnim alte doua poteci marcate, respectiv traseul 1 (marcaj banda albastra) si traseul 3 (marcaj banda galbena). Din spatele troitei ne continuam drumul pe poteca marcata acum cu trei semne: banda rosie (traseul nostru), banda albastra si banda galbena. Aceasta ne poarta in urcus usor, la inceput catre nord apoi catre nord-est, strabatind o padure tinara de fag. Dupa circa 5 minute incepem sa coborim usor pe poteca asemanatoare aici unei alei de parc. Un mic luminis ne permite sa privim in si dincolo de valea Pausii (dreapta). Astfel, putem admira abrupturile sudice ale Coziei: Coltii Foarfecii, virful Ciuha Mica (cu turnul releului de televiziune), Durducul, Bulzul. Poteca, in coboris usor, ne conduce dupa aproape 10 minute de "La Troita', in punctul in care traseul nostru, marcat cu banda rosie, se desprinde catre stinga (nord-vest), prin saua ,,La Melita', spre cabana Cozia. Poteca marcata cu banda albastra si banda galbena (traseele 1 si 3) se continua spre Poiana Stinisoarei. Ramificatia de poteci este marcata printr-o sageata fixata pe dreapta potecii, ca si pe lespedea de piatra din stinga.
Poteca urmata de noi, mult mai ingusta, strabate in urcus usor panta versantului. Pe partea stinga, apar o serie de stinci cu forme interesante modelate in gresia cretacica. Dupa 5-6 minute de la ramificatia potecilor, ajungem pe culme, marcata de aparitia citorva pina razleti. Marcajele se afla aplicate pe lespezi de piatra sau pe trunchiurile pinilor. Dupa circa 30 m parcursi pe Muchia Scortaru ajungem in curmatura "La Melita' (735 m), loc in care rocile sedimentare grezoase vin in contact cu cele cristaline reprezentate de gnaisul de Cozia. De aici traseul nostru, care urmeaza versantul vestic al Muchiei Scortaru, este invadat de vegetatie, din care remarcam numeroase tufe de maces de Cozia, specie endemica si ocrotita, pe care o gasim inflorita in lunile iunieiulie, pina pe Muchia Turneanu poteca strabate o frumoasa padure de fag.
Plecind din sa ne orientam spre stinga urmind fata vestica a Muchiei Scortaru. Traversam o mica vilcea, poteca strecurindu-se prin spatele unui bloc stincos, si iata ca avem din nou posibilitatea de a privi catre valea Oltului cu abrupturile dinspre Muntele Basarab, iar in planurile apropiate, spre nord-vest, valea Turnu strajuita de muchia stincoasa a Rosiei. Dupa citeva zeci de metri, poteca se strecoara pe la baza unui nou abrupt de gnais si ajunge la un important punct de belvedere situat deasupra vaii Turnului. De ,,La Troita' am urcat circa 100 de metri diferenta de nivel. In stinga, catre sud-vest, apare poteca pe care am urcat timp de aproape 10 minute pornind din saua ,,La Melita'. Catre Olt zarim Muntele Basarab, iar catre nord-nord-vest culmile si versantii abrupti ai Muntelui Narutu. In ultimul plan se profileaza culmea calcaroasa a Builei - Vinturaritei. Dincolo de valea Turnu (nord) se intinde padurea Rosia situata la poalele Muchiei Usturoaia, din care se desprind spre vale contraforturile stincoase ale Pietrelor Rosiei. Poteca coteste catre dreapta (nord), strabatind pe curba de nivel o zona de grohotisuri desprinse din abrupturile Muchiei Scortaru, apoi se angajeaza in urcus continuu, pe versantul unui afluent al piriului Turnu. Dupa circa 5 minute ajungem intr-un nou punct de belvedere, aflat in locul in care poteca intersecteaza o mica muchie stincoasa, din capatul careia se deschide o frumoasa perspectiva asupra partii de sud si sud-est a Coziei si asupra muntilor de dincolo de Olt. In prim-plan, imediat in stinga (sud), revedem saua "La Melita', din care porneste spre Olt Muchia Traznita. Dincolo de ea se contureaza valea Pausei cu versantul sting, dinspre Dealul Fagetclului, defrisat. In ultimul plan se disting dealurile subcarpatice ce inchid Depresiunea Jiblea-Calimanesti. Dincolo de Olt avem o frumoasa perspectiva asupra Muntilor Capatinii, din eare se detaseaza masivul calcaros Buila-Vinturarita, Cirligele Olanestilor si, mai aproape de Olt, muchiile stincoase ale Muntelui Narutu.
Dupa traversarea muchiei printr-o mica strunga, poteca coboara in serpentine scurte circa 20 de m diferenta de nivel, pina la baza unui bloc de gnais, cu un abrupt surplombat, care ne poate oferi adapost in caz de vreme rea. Dupa ce traversam o vilcea mica, continuam sa urcam spre stinga (nord-vest), ca dupa circa 10-12 minute de la punctul de belvedere sa ajungem la un izvor (,,La Troc'). Linga acesta se afla un grup de stinci colturoase ce tisnesc din fondul intunecat al padurii. Dupa ce ne-am aprovizionat cu apa, ne continuam drumul pe poteca ce urca spre nord. La aproximativ 7-8 minute de ,,La Troc' intersectam Muchia Haiducului, o culme socundara ce se desprinde din Muchia Scortaru, apoi, tot in urcus, depasim o alta culme secundara, dupa care poteca strabate citeva vaiugi ce ne obliga la urcusuri si coborisuri usoare. Dupa un coboris domol catre dreapta ajungem pe firul unei vai seci, afluente piriului Turnu, unde intilnim numeroase blocuri de piatra imprastiatc haotic. Au trecut circa 15 minute de ,,La Troc'. Traversam valea si ne indreptam spre stinga (nord-vest). Poteca urca in serpentine strinse versantul drept al acestcia, strecurindu-se printre blocurile de piatra, evitind abrupturile. Dupa un urcus sustinut de 6-7 minutc, traversam printr-o strunga ingusta o muchie stincoasa de pe care, spre vest, prin raristea padurii, se pot observa abrupturile Muchiei Usturoaia. Au trecut peste doua ore de la plecarea din gara Turnu, iar pina la cabana Cozia mai avem inca circa 3 ore. De aici coborim catre firul principal al piriului Turnu, trecind pe linga un bloc mare de stinca cu o sageata rosie ce ne indica directia de mers. De aici, catre nord - nord-vest, ne angajam in urcus catre Muchia Turneanu direct pe firul vaii. Din cauza frunzisului care o acopera, poteca este mai greu vizibila, incit trebuie sa cautam mai cu atentie semnele de marcaj. Continuam sa urcam pe firul vaii Turnu pina la confluenta acesteia cu un alt piriu, marcata printr-un bloc de stinca prabusit in albie, pe care gasim si marcajul. Sub blocul de stinca se afla un mic izvor la care ne astimparam setea si de la care ne putem face o noua provizie de apa (pina la cabana Cozia nu vom mai intilni nici un izvor). Ne angajam de-a lungul piriului din dreapta, trecind peste arbori cazuti si printre urzici.
Dupa circa 25-30 de minute de urcus pronuntat pe firul vaii Turnu, poteca pe care am urmat-o in directia nord se abate la stinga (vest), angajindu-se pe versantul destul de inclinat al acesteia. Dupa putin timp coteste spre dreapta (nord), urcind piezis, aproape paralel cu firul vaii, ramas acum in dreapta noastra. Poteca este invadata de ferigi si urzici, printre care ne strecuram cu multa atentie. Inainte de a iesi pe Muchia Turneanu, pe o sageata indicatoare prinsa pe trunchiul unui copac se poate citi: ,,Spre saua La Troita' - 1½-2 ore". Urcusul pronuntat ne-a condus, prin ultimele doua serpentine ale potecii, in mica poienita (1100 m) de pe Muchia Turneanu, in care se mai pastreaza stina cu acelasi nume, acum parasita. De la confluenta celor doua piraie pina pe culme traseul devine foarte alunecos pe timp ploios. In poiana de la stina Turneanu intilnim marcajul triunghi rosu (traseul 7) care vine de la cabana Cozia si coboara catre gara Turnu. Ne alegem un loc de popas, intr-unul din locurile neinvadate de urzici, brusturi sau ferigi, de unde, privind in directia din care am venit (sud-est), putem admira mai intii Muchia Scortaru, presarata cu trunchiuri stincoase si abrupturi ce coboara catre valea Turnu. In planul imediat urmator vedem versantul sting, despadurit, al piriului Noroaiele, fragmentat de numeroase organisme torentiale, din care coboara catre Olt culmea prelunga si impadurita a Dealului Fagetelului, continuata cu Plaiul Sitarului. In continuare, spre sud-est, se contureaza Depresiunea Jiblea-Calimanesti si dealurile subcarpatice ale Topologului. In aceeasi directie, stralucesc in zare oglinzile de apa ale lacurilor de acumulare de la Calimanesti, Daesti si Rimnicu Vilcea.
Dupa popasul facut ne continuam drumul catre cabana Cozia, avind in fata inca aproape 2 ore de mers. Urmam catre dreapta (nord-est) poteca marcata acum cu banda rosie si triunghi rosu, mentinindu-ne aproape tot timpul pe Muchia Turneanu. Pornim din poiana in sensul de urcus al culmii, intrind din nou in padure, dar pe fata stinga a culmii. Dupa circa 10 minute de urcus iesim din nou pe muchie intr-o frumoasa poiana, cu excelente perspective spre valea Oltului, pina dincolo de Rimnicu Vilcea. In plus, distingem acum statiunea Caciulata si complexul turistic Cozia, cu hotelurile Caciulata, Oltul si Cozia. Continuam sa urcam, mentinindu-ne pe directia nord, pe fata nord-vestica a culmii, evitind poteca nemarcata spre locul in care se afla altadata stina Mariei. Strabatem in urcus o frumoasa padure de mesteacan, apoi o impunatoare padure de fag. Urcusul se mai domoleste. Poteca se inscrie pe curba de nivel, urmind directia nord, apoi din nou in urcus spre nord-vest, dupa care iesim pe culme intr-o admirabila poiana. Aici ajunge si poteca nemarcata ce a urmat tot timpul linia de cea mai mare inaltime a crestei. Au trecut circa 35-40 de minute de la plecarea din poiana de la stina Turncanu. Urcam pe un mic pinten situat in dreapta potecii, de unde avem posibilitatca sa facem cunostinta cu admirabilul spatiu montan al Coziei. Catre nord-nord-est se vede Muchia Turneanu pe care ne vom continua drumul, iar spre nord-est virfurile Ciuha Mica (1629 m), cu releul de televiziune, si Durducul (1 568 m). In fata, spre est-sud-est, imediat sub noi, se deschide valea prapastioasa a Zavodului (Valea Seaca), cu abrupturile Pietrelor Vulturilor, dincolo de care se inalta impunatorii Colti ai Foarfecii; la baza lor, mai departe, spre sud-est, se vede Poiana Stinisoarei. In continuare, spre sud, zarim valea Pausii si culmile impadurite ale Pausei, Fagetelului si Sitarului, dincolo de care se contureaza Depresiunea Jiblea-Calimanesti. Salba de statiuni de pe valea Oltului - Calimanesti, Caciulata, Cozia - ne apar in toata splendoarea.
Pornim din nou la drum. Strabatem poiana in urcus, ocolind obirsia larga a unei vilcele, si ne indreptam catre creasta ce s-a profilat in fata noastra - Muchia Turneanu. Citeva mici virfuri, de forma unor clai de piatra, separate de mici platouri, ne obliga la un urcus in trepte. Poteca urmeaza marginea padurii ce acopera, spre stinga, intreaga vale a Rotundei, orizontul raminind insa deschis spre dreapta, catre Valea Seaca si zona inalta a Coziei, din care vedem Coltii Foarfecii, Durducul si Ciuha Mica. Primavara si vara, pajistea cste presarata cu un covor de flori multicolore. Dupa circa 30 minute de urcus de la ultimul popas, in stinga noastra, dincolo de valea Rotunda, la baza unui abrupt, vedem stina Rotunda pe linga care trece traseul 5 (marcaj banda albastra), ce urca in Cozia pornind de la gara Lotru. Dupa un urcus pronuntat, de aproximativ 5-7 minute, ajungem pe versantul sudic al virfului Rotunda, de unde putem admira maretia virfurilor Cozia (1668 m) si Ciuha Mica (1629 m).
in fata noastra apar stincarii, abrupturi ametitoare ce inchid obirsia Vaii Seci (Zavodului). Sintem in zona Pietrelor Vulturilor. Pe fata sudica a culmii apar tufe de ienupar. Ne aflam linga un mic adapost de vite, astazi distrus, de unde coboara o poteca nemarcata catre Valea Seaca (in dreapta). Din acest loc poteca se orienteaza catre nord, ocolind prin stinga blocuri mari de stinca, ce se inalta de-a lungul potecii si pe care se afla aplicate marcajele. Continuam traseul printr-o padure rara, unde ni se alatura si marcajul banda albastra (traseul 5) ce urca dinspre valea Oltului, de la gara Lotru. Dupa 30 de minute de urcus, de la iesirea din raristea de padure, depasim un pinten scurt ce se desprinde din virful Rotunda catre Valea Seaca din dreapta. Versantul acestuia este presarat cu numeroase blocuri de gnais ce imbraca forme bizare. Poteca incepe sa coboare intr-o inseuare adinca, avind in fata virful piramidal al Coziei, cu casuta alba a statiei meteorologice si ocoleste pe curba de nivel obirsia Vaii Seci, dincolo de care se inalta Coltii Foarfecii. Depasim in urcus usor un picior de munte terminat cu un turn stincos ce priveste spre adincurile Vaii Seci (Zavodului). Poteca se angajeaza pe sub abruptul din dreapta, cu blocuri desprinse din peretii stincosi. In continuare, coborim usor catre dreapta, apoi incepem sa urcam pe rind vaile de obirsie ale Vail Seci. Dupa 5 minute de urcus, timp in care ne-am strecurat pe sub sau pe deasupra unor abrupturi stincoase, ajungem in dreptul unui horn ce se profileaza in stinga potecii. Traversind hornul printr-o strunga ingusta, poteca coboara folosindu-se de treptele sapate in stinca, dupa care urca usor catre padurea de conifere ce se dezvolta sub virful Cozia. Dupa un parcurs usor, pe curba de nivel, la circa 10 minute de la traversarea hornului, ajungem la cabana Cozia (1573 m).
3. Caciulata (300 m) - Cozia - Poiana Bivolari (305 m) - stina ,,La Musetel' (530 m) - Curmatura ,,La Troita' (673 m) - Poiana Stinisoarei (720 m)
Marcaj: banda galbena Diferenta de nivel: 420 m Timp de mers: 2-2½ ore Timpi intermediari: Poiana Bivolaru - 15-20 minute; curmatura ,,La Troita' - 1¼ ore Trasee de legatura: 11 (sub poiana "La Musetel'), 1, 2 (curmatura ,,La Troita' 9, 10 (Poiana Stinisoarei)
Traseu usor accesibil tot timpul anului. Este un traseu usor care se desfasoara in partea de sud-vest a Coziei, pe culmile mai joase ale acesteia, dar care poate fi continuat catre virful si cabana Cozia pe traseele 1 sau 2. Pe parcursul sau se intilnesc numeroase obiective de interes turistic: Grota din Cale, abrupturile si strungile din Valea Seaca, stincile si grotele din Muntele Salbaticu. Strabate frumoasele paduri de gorun si fag de pe Dealul Chiciora si Muchia Traznita. Intrarea in acest traseu se poate face fie de la Calimanesti sau satul Pausa, mergind pe soseaua de pe stinga Oltului pina in Poiana Bivolari, fie din dreptul complexului turistic Cozia, de pe dreapta Oltului, in apropierea statiunii Caciulata. Acest ultim loc de plecare este mai convenabil deoarece se gaseste in statia autobuzelor care fac legatura intre gara Calimanesti si Caciulata si este mai aproape de poteca marcata. Pornim deci din dreptul complexului turistic Cozia, urmind in amonte, spre nord, soseaua asfaltata DN 7 (E 81). Lasam in stinga hanul Cozia, apoi tabara de pionieri. Dupa circa 250 m ajungem la complexul muzeal Cozia (sec. XIV). O placa de marmura fixata pe parapetul din stinga soselei ne aminteste de constructia realizata in timpul lui Constantin Brincoveanu (1688-1714), un apeduct pentru alimentarea manastirii Cozia. Depasim, pe dreapta, bufetul ,,Arutela', din apropierea caruia avem o frumoasa priveliste asupra defileului Oltului prins intre abrupturile impunatoare ale Muntelui Basarab, pe dreapta, si ale Muchiei Usturoaiei si Turnului lui Teofil, pe stinga Oltului, asupra barajului hidrocentralei de la Turnu si Masivului Cozia. Spre est, in dreapta noastra, sus, pe versantul sting al Oltului, vedem poiana ,,La Musetel', iar jos, linga malul betonat al Oltului, ruinele castrului roman Arutela.
Traversam Oltul pe soseaua ce urmeaza coronamentul barajului. Daca privim in stinga noastra, spre nord, vom observa sub Turnul lui Teofil (519 m) o mica insula stincoasa ce iese din apa lacului - Masa lui Traian. Dupa traversarea barajului si caii ferate, ne inscriem spre dreapta (sud), pe soseaua asfaltata ce urmareste malul sting al Oltului. Dupa circa 100 m de la baraj. pe un stilp de beton ne apare indicatia .,spre Turnu' - marcaj punct albastru (traseul 11). Tot in acest loc incepe si marcajul banda galbena, pe care-l vom urma catre poiana ,,La Musetel'. Pina aici drumul a durat 15-20 minute.
Parasim soseaua si ne angajam spre stinga (est) pe versantul defrisat al Oltului, urmind marginea unui torent amenajat, apoi un drum de tractor ce urca sustinut catre poiana ,,La Musetel'. Dupa circa 10-12 minute de urcus, in dreptul celui de-al doilea stilp de beton (nr. 431), cele doua marcaje urmate pina acum (banda galbena si punct albastru) se despart. Poteca marcata cu punct albastru (traseul 11), catre Turnu, se orienteaza spre stinga (nord), pe cind traseul urmat de noi (marcat cu banda galbena) continua sa urce pe linga liziera padurii. Treptat ne incadram pe unul din drumurile de caruta ce urca spre partea superioara a poienii. Dupa 25-30 de minute de urcus sustinut, ajungem la stina din poiana ,,La Musetel' (530 m). Ceva mai jos de stina, din partea estica a poienii, se desprinde spre nord-est un drum de caruta care, urmind piriul Musetel, ajunge in Dealul Chiciora, unde intilneste traseul turistic 1. Facem un mic popas pentru a admira frumoasa priveliste ce se deschide catre valea Oltului. De aici putem vedea complexul Cozia, tabara de pionieri, iar mai spre nord-vest Muntele Basarab, Muchia Lotrisorului si tancurile priporoase dinspre virful Narutu.
Dupa ce ne-am aprovizionat cu apa de la sipotul din spatele stinii, ascuns intr-o bogata vegetatie de mlastina, ne indreptam catre stinga (nord-vest) pe drumul de caruta ce se indreapta spre liziera padurii, trecind prin spatele grajdului de vite. La circa 100 m de la intrarea in padure se desprinde spre stinga (vest) o poteca nemarcata ce coboara catre gara Turnu. Drumul nostru, larg si bine batatorit, coteste brusc spre dreapta (nord-nord-est) si se inscrie, la inceput, pe pantele impadurite cu gorun ale culmii ce separa piraiele Bivolari si Musetel, apoi pe sub Dealul Chiciora, pe versantii de obirsie ai piriului Bivolari. Evitam in acest fel poteca din dreapta, ce urmeaza culmea si merge catre Dealul Chiciora. Dupa aproape 100 m de urcus lejer, drumul face o curba larga catre stinga, intersectind toate piraiele de la obirsia Piriului Manastirii. Strabatem o frumoasa padure de fag, mentinindu-ne pe directia generala nord-est. Dupa 25 de minute de ,,La Musetel', drumul coteste spre dreapta. Urmeaza un urcus sustinut, avind in stinga Piriul Manastirii. In versantul sectionat de drum observam stratele de gresie cretacica. Dupa alte 5 minute ajungem in curmatura "La Troita', important loc de convergenta a traseelor turistice din partea de sud si sud-est a Coziei: din vest traseul 2 (marcaj banda rosie) ce vine de la gara Turnu si din sud-est traseul 1 (marcaj banda albastra) ce urca din satul Pausa. pina aici au trecut 1¼ ore, iar pina la Poiana Stinisoarei mai avem de parcurs 1-l½ ore.
In continuare traseul 3 este comun cu traseul 1, fapt pentru care pina la Poiana Stinisoarei vom urma marcajul dublu cu banda galbena si banda albastra (vezi, in continuare, descrierea traseului 1). Urmind poteca bine conturata pe versantul vaii Pausa, vom trece pe linga Grota din Cale, prin abrupturile si micile strungi din Valea Seaca, vom vedea stincile si grotele din Muntele Salbaticu. Din Poiana Stinisoarei putem face o excursie pe Muntele Salbaticu (traseul 9) sau la cascada Gardului (traseul 10).
4. Calimanesti (280 m) - Dealul Jardei (483 m) -Plaiul Sitarului (652 m) - Dealul Fagetelului (967 m) - Dealul Sulita (1006 m) - Muchia Vladesei - cabana Cozia (1 573 m)
Marcaj: triunghi albastru. Diferenta de nivel: 1 293 m. Timp de mers: 5¼ -5½ ore. Timpi intermediari: saua "La Balta" - 1¼ ore, virful Sulita - 2½ ore, poiana Vladesei - 3¼-3½ ore. Trasee de legatura: 1 (Muchia Vladesei)
Traseu accesibil tot timpul anului (Calimanesti - Dealul Sulita); recomandabil numai vara (Muchia Vladesei - cabana Cozia). Aceasta poteca, ce urmareste interfluviul de pe stinga vaii Pausa, face parte din traseele situate in partea de sud-est a Masivului Cozia, fiind mai usor accesibil celor care pornesc din statiunea Calimanesti sau din satul Jiblea Veche. Pe traseu sint strabatute locuri deosebit de pitoresti: Muchia Vladesei, cheile si abrupturile Bulzului, virful Durduc si interesantele stinci, cu forme bizare, din apropierea Bulzului. Pentru a ajunge in traseu folosim mai intii autobuzul din Calimanesti pina in Jiblea Veche (statia "La monument'). Din intersectie mergem pe soseaua asfaltata ce urmareste spre nord malul sting al Oltului. Dupa circa 600 m ajungem in locul de unde se desprinde spre dreapta poteca noastra. Marcajul, vizibil din sosea, este aplicat pe trunchiul unui pin de la marginea padurii, alaturi de care se afla o banca de lemn. Poteca se angajeaza pe versantul drept al unui piriias ce se scurge spre Olt. Dupa ce am trecut printr-un pilc de pini, ne inscriem in urcus pronuntat pe fata nord-vestica a Dealului Jardel, dupa care poteca revine pe culme, unde strabate o padure de gorun. In partea dreapta, un gard de sirma protejeaza terenurile cultivate si de pasunat ale jiblenilor. Dincolo de gard, un drum de caruta merge paralel cu poteca noastra. Dupa 30 de minute de la plecare, am ajuns pe Dealul Jardei (483 m), pe care se gaseste o mica constructie din beton. De aici coborim intr-o mica inseuare de unde avem o frumoasa priveliste asupra Depresiunii Jiblea-Calimanesti. Continuam sa urcam acum spre nord-est, pe culmea ingusta si acoperita cu padure de gorun. Depasim citeva mameloane, ocolim prin dreapta (est) un virf mai proeminent pina intr-o inseuare mai adinca de la obirsia a doua piraie. Din dreapta ajunge in sa si un drum de caruta. Continuam sa urcam, de data aceasta pe directie nord, in lungul unor drumuri de caruta adincite si puternic ravenate. Dupa circa 200 de metri, parasim drumul de caruta si ne indreptam usor catre stlnga (nord-vest), trecind pe fata vestica a Plaiului Sitarului. Dupa alti 60-70 m, lasam in stinga o poteca ce coboara spre Olt, traseul nostru orientindu-se spre dreapta, urcind din nou pe culme. Marcajul si o sageata aplicata pe trunchiul unui stejar ne indiea directia de mers. Continuam sa urcam pe Plaiul Sitarului, ajungind, la circa 1 ora de la plecare, la o banca de lemn situata linga un pilc de pina si in locul de intilnire a unor drumuri si poteci: spre nord, continua drumul de caruta, spre stinga (sud-est) o poteca se lasa catre satul Pausa. Noi vom continua pe poteca orientata spre nord-vest si care strabate o zona defrisata, acoperita cu tufe de zmeura si maces. Poteca urca in continuare prin padurea de gorun, coboara intr-o mica sa in care se gaseste un frunzar pentru animalele padurii, dupa care urca pe un promontoriu unde intilnim o culme aproape plata. Dinspre est, de la Jiblea, ajunge aici un drum lung de carute. Ne aflam in locul "La Peri' si au trecut 1½ ore de la plecare.
Parcurgem, in continuare, o zona defrisata, urmind poteca inca 100 m pina cind vom intersecta un drum forestier care coboara catre Jiblea. Urmam drumul forestier catre stinga (nord), trecind pe sub o linie de inalta tensiune printr-o zona defrisata. Catre stinga, coboara spre valea Pausei un alt drum de caruta. Noi urmam in continuare drumul forestier ce se orienteaza catre dreapta, ocolind un mic virf acoperit cu exemplare de fag. Pe partea stinga a drumului se afla o plantatie de pini, protejata de un gard de sirma. Ne mentinem la citiva metri sub culme. Ocolim piriul din dreapta noastra pe la obirsie si ajungem intr-o poiana situata intr-o noua sa la poalele virfului Fetelor. Din sa drumul de caruta si poteca marcata se separa pentru scurt timp. Drumul se angajeaza pe fata estica (dreapta) a virfului Fetelor (610 m), rotunjit si acoperit cu padure rara de fagi iar poteca noastra urmareste fata vestica (stinga). Marcajul se afla aplicat vizibil pe trunchiurile copacilor ce marginesc spre nord poiana.
Continuam deplasarea pe poteca marginita pe stinga de gardul de sirma al plantatiei de pini. In plan departat, din mantia padurii, tisnesc abrupturile zonei inalte a Coziei, din care se detaseaza spre est virful pietros al Bulzului. In plan apropiat, distingem, intre afluentii Pausei, Paltinul si Noroaiele, Dealul Calimanul. Dupa parcurgerea a circa 100 m din sa, reintilnim drumul de caruta, drum care, ca si poteca marcata, urmeaza catre nord-est interfluviul ingust presarat cu citeva mici mameloane grezoase. Dupa un scurt parcurs drumul se abate spre dreapta coborind in satul Serbanesti. Poteca, marcata cu triunghi albastru, urmareste in continuare culmea ingusta, impadurita, coborind treptat intr-o mica sa adincita. Si aici se afla o bancuta de lemn ce ne indeamna la popas. In sa intilnim un alt drum de caruta pe care-l vom urma circa 60 de metri, ocolind un virf rotunjit. Am ajuns intr-o noua sa, larga, cu poiana, in locul numit "La Balti' (665 m). De aici drumul de caruta continua catre satul Serbanesti. Au trecut aproape 1¾ ore si ne aflam la poalele Dealului Fagetelului.
Din Saua ,,La Balti' incepem sa urcam mai accentuat pe versantul defrisat al Fagetelului, in directia nord, apoi nord-est pina ajungem la un drum de caruta ce iese din plantatia de pin si care ne scoate intr-o poiana larga, acoperita de tufe de feriga, situata intr-o noua inseuare. Continuam sa urcam Culmea Fagetelului, acoperita cu padure rara de pin si cu mici poienite, fapt ce ne permite sa admiram permanent creasta dantelata a Coziei si dealurile bine impadurite din sud-vestul masivului. Dupa circa 15 minute de urcus, ajungem in virful impadurit al Fagetelului (967 m). Aici calea ne este barata de un gard de lemn, pe care-l vom trece printr-un loc special amcnajat. Din virful Fagetelului poteca marcata coboara spre nord, catre o noua sa, in care vom intilni si un drum de caruta (cu pat nisipos) ce coboara tot in satul Scrbanesti. Din sa, la limita plantatiei de pin cu padurea de mesteacan, putem admira in toata splendoarea abruptul sudic al Coziei. Deasupra abrupturilor distingem Ciuha Mica, Durducul si Bulzul, precum si impresionantii Colti ai Foarfecii. Inaintam aproximativ 100 m pe drumul de caruta, strecurindu-ne pe sub un mic virf situat pe stinga noastra. Urmeaza un loc in care trebuie sa fim foarte atenti la orientare. Vom evita sa ne abatem catre stinga (vest) pe drumul de caruta foarte bine conturat ce coboara catre piriul Noroaiele, traseul nostru continuind drept inainte, catre nord-vest, printr-o padure tinara de fag si mesteacan, pe un drum de caruta ceva mai putin conturat. Vom evita orice poteca ce se abate spre stinga sau dreapta. In aceasta portiune de traseu ce urca pe virful Sulita, marcajul lipseste sau este sters. Urmam deci drumul de caruta si dupa 20 de minute de mers ajungem in virful Sulita (1006 m), important loc de belvedere: spre nord-vest - Coltii Foarfecii (1445 m), virful Ciuha Mica (1629 m), virful izolat si neprimitor al Bulzului (1560 m), iar catre nord virful Cetatii (1136 m) cu abrupturile ce coboara catre cheile Cetatii si Patestilor. Au trecut 2½ ore de la plecare.
Ne deplasam spre o sa larga in mijlocul careia se inalta un fag batrin si uscat, foarte inalt, pe care se afla aplicat marcajul. Coborim inca citeva zeci de metri, apoi ne inscriem pe interfluviul neted ce ne ofera posibilitatea admirarii adincurilor vaii Patesti, cu abrupturile ce o strajuiesc pe partea stinga. Treptat poteca trece pe versantul dinspre valea Patestilor si coboara usor in saua de sub Muchia Vladesii (976 m). Din virful Sulita pina aici am mers cale de 20 de minute. Din sa se desprinde catre dreapta (nord-est) o poteca nemarcata, care coboara in valea Patesti. Tot din saua de sub Muchia Vladesei apare si punctul albastru care, inainte de taierea padurii, marca poteca ce urma dealurile Sulita si Ursoaia catre satul Patesti. Insotiti de ambele marcaje, triunghi albastru si punct albastru, incepem sa urcam accentuat catre nord-vest, pe fata sud-vestica a Muchiei Vladesei. Dupa circa 10 minute, intersectam muchia stincoasa a Vladesei, presarata cu pini. Urcusul continua chiar pe muchie, evitind unele portiuni mai dificile, prin ocolisuri spre dreapta sau stinga ei. Dupa 3¼-3½ ore de la plecare, ajungem intr-o rariste de padure - Poiana Vladesei, loc in care intilnim traseul 1 (banda albastra) ce vine de la Poiana Stinisoarei. Poteca noastra urmeaza de acum pina la cabana traseul 1, trecind, in continuare, prin cheile Bulzului si virful Durduc (vezi descrierea la traseul 1). Pina la cabana Cozia mai sint circa doua ore de mers.
5. Gara Lotru (317 m) - Varatica - Muchia Urzicii - stina Rotunda - Virful Cozia (1668) -cabana Cozia (1573 m)
Marcaj: banda albastra Timp de mers: 4½-5 ore Timpi intermediari: satul Varatica -15-20 minute, stina Urzica - 2½ ore, stina Rotunda - 3¾ ore Trasee de legatura: 2 si 7 (Muchia Turneanu).
Traseu accesibil indeosebi in semestrul cald. larna il recomandam doar turistilor bine pregatiti si bine echipati, buni cunoscatori ai muntelui. Traseul 5 este recomandabil celor care sosesc cu trenul si coboara in gara Lotru sau celor care doresc sa urce in masiv pe culmile nord-vestice ale acestuia. Poteca urmareste, in general, versantii de pe stinga vaii Slamnei, trece apoi in lungul Muchiei Urzicii, cu numeroasele ei "turtudane' sau "clai de piatra', dupa care ajunge in lumea de basm a Coziei ce se deschide din Muchia Turneanu. Marcajul aplicat pe trunchiuri de copaci este foarte rar, incit parcurgerea traseului necesita mai multa atentie pentru orientare. Ne vom afla tot timpul in rezervatia stiintifica complexa a Coziei. Din gara Lotru ne indreptam catre satul Varatica. Urmam la inceput catre sud soseaua asfaltata ce se indreapta catre Brezoi, dar pe care o parasim dupa numai circa 250 de metri, apoi ne inscriem, tot in lungul Oltului, pe drumul de caruta situat intre calea ferata si riu. Dupa aproape 300 m, drumul de caruta trece pe sub calea ferata, spre stinga, strecurindu-se pe sub versantul dinspre Olt al Dealului Varaticii. Dupa alti citiva zeci de metri observam, pe dreapta, pe un pinten, detasat din versant de debleul caii ferate, silueta alba a Varaticei. In partea de sud a curtii acesteia, sapaturile arheologice din anul 1983 au identificat vestigiile unui castru roman ridicat probabil in lungul "drumului Oltului' (sec. II e.n.). In fata noastra, putem admira Muntele Foarfeca, ce domina pe dreapta intrarea Oltului in defileul de la Cozia. Urmam drumul de caruta, depasim pe stinga un cuptor de var, traversam piriul Varaticii si ajungem in catunul Varatica, component al orasului Brezoi. Marcajul banda albastra, aproape sters uneori, este aplicat razlet pe copacii situati de o parte si de alta a drumului. Din gara pina in catunul Varatica ne-au fost necesare 15-20 minute. Mergem pe ulita satului pina la casa cu numarul 22, dupa care ne angajam, spre stinga (est) pe o ulicioara ce urmareste piriiasul care curge prin spatele gospodariilor. Dupa circa 60 m de mers, in locul in care se termina gardul gospodariei de pe stinga piriului (dreapta cum urcam), gasim aplicat pe un copac marcajul banda albastra. De aici poteca paraseste firul vaii, urca pronuntat pe versantul sting al acestuia (sud-est), dupa care se angajeaza spre est pe o poteca ingusta, pe linga gardul unei gospodarii. In dreptul unui copac scorburos, pe care se afla aplicat marcajul, ne deplasam citiva metri catre dreapta, ajungind pe spinarea conului de dejectie al piriului Slamnei, intr-o frumoasa poiana presarata cu mesteceni. Ne aflam la circa 340 m altitudine. Piriul Slamnei ramine in dreapta (sud), urmindu-ne drumul catre Olt, pe sub poala impadurita a muchiei Urzicii. Au trecut 30 de minute de la plecarea din gara Lotru.
Poteca, bine conturata, se continua in urcus usor, spre est, in lungul poienitei Slamnei. In fata ne apar tancurile stincoase desprinse din Piciorul Jangului. Dupa aproape 200 m iesim din poiana, iar poteca se continua tot catre est, pe spinarea conului de dejectie, patrunzind de data aceasta intr-o frumoasa padure de fag. Inainte de a intra in padure putem admira, catre vest, muntele Foarfeca si contururile priporoase ale Narutului, iar, in ultim plan, vom putea distinge clar o parte din culmile Muntilor Lotrului. De asemenea, vedem pe valea Lotrului orasul Brezoi. Din loc in loc, pe fagii batrini ce ne inconjura se disting semnele marcajului banda albastra (lipseste fondul alb). Dupa circa 5 minuto de mers, ajungem din nou intr-o mica poienita, partial ingradita, situata la baza Piciorului Jangului. De aici o poteca urca pe piriul din stinga (cum urcam), pe cind poteca noastra se orienteaza spre dreapta, ajungind dupa citeva zcci de metri in valea Slamnei (450 m). Au trecut 10 minute din poiana Slamnei. Poteca se strecoara prin albia pietroasa, avind tot timpul, in dreapta, apele cristaline ale Slamnei. In padurea care ne inconjura distingem exemplare impunatoare de fag. Pe culmile din stinga si dreapta vaii se ivesc numeroase tancuri, versantii devenind din ce in ce mai priporosi. Dupa circa 12-15 minute de urcus pe valea Slamnei, poteca trece pe stinga piriului (dreapta noastra) evitind baza abrupta a versantului ce coboara din Piciorul Jangului.
Atentie! Poteca este putin vizibila, fiind acoperita cu frunzis. Ceva mai sus ne aprovizionam cu apa, deoarece apa piriului se pierde treptat sub masa de grohotis. Dupa inca 5-6 minute de mers, pe partea stinga cum urcam (dreapta vaii), pe un fag si pe o stinca se afla aplicate doua sageti albastre pe fond alb, care ne avertizeaza ca poteca noastra paraseste firul vaii, trecind pe versantul din dreapta (stinga vaii). Tot aici reapare pentra scurt timp apa Slamnei, prilej de a ne umple bidoanele cu apa, daca am omis sa facem acest lucru in locul mentionat anterior.
Atentie! Aici este singurul punct de orientare, care ne permite schimbarea directiei de mers si prinderea potecii marcate. Deci, din dreptul stincii cu marcajul avertizor poteca se angajeaza in urcus pieptis, in serpentine strinse, pe versantul sting al.piriului Slamnei (dreapta cum urcam), pe directie generala sud-est. Strabatem, in continuare, padurea de fag in amestec cu mesteacan si ne indreptam catre Muchia Urzicii. Toamna, coloritul padurii da o frumusete deosebita peisajului. Dupa circa 10 minute de urcus de la firul vaii (1 ora si 10 minute de la plecare), ajungem intr-un mic luminis de unde, spre nord-vest, se contureaza abrupturile Culmii Turtudanului Brezoiului. Vom putea patrunde cu privirea pe valea Lotrului, iar spre nord apare Poiana Sulitei si abrupturile ce se lasa din Culmea Vacarului catre piriul Betelul (afluent pe dreapta al Oltului, la Calinesti). In spatele nostru, catre est, se disting clar tancurile stincoase desprinse din Gruiul Jangului, de pe dreapta piriului Slamnei.
Lasam in stinga valea tot mai adinca si ingusta a Slamnei, poteca, in urcus pronuntat, mcntinindu-se cam la 80-100 m deasupra talvegului. Dupa traversarea unei vaiugi largi, abia schitata in versant, ne angajam spre dreapta pe un interfluviu ingust presarat cu mici abrupturi stincoase. Marcajul este aplicat pe trunchiurile mai groase ale fagilor. A trecut aproape o ora si 30 de minute de la plecare si ne gasim la circa 710-720 m altitudine. Poteca se continua in serpentine largi, indepartindu-se tot mai mult de firul vaii Slamna. Dupa alte 7 minute de urcus, intilnim in dreapta potecii, aplicata pe un trunchi de fag, o noua sa-geata care ne indica directia de mers. Dupa alti 50 m o alta sageata ne atrage atentia asupra, devierii potecii spre dreapta si angajarea ei tot mai accentuata catre Muchia Urzicii. Urcind continuu prin serpentine strinse ajungem intr-o frumoasa padure de mesteacan. Dintr-o rariste de padure (circa 875 m) avem din nou ocazia sa privim catre valea Oltului cu marele sau meandru de la Cirligul Mare. Mai departe, spre nord-vest, zarim prelungirile estice ale Muntilor Lotrului, in care se disting abrupturile de pe vaile Bctelul si Calinesti. Ceva mai sus, apare Poiana Sulitei presarata cu numeroase salase. Dupa alte 15 minute de mers, la circa 960 m altitudine, apar primele exemplare de brad; spre nord avem din nou o frumoasa perspectiva asupra vaii Oltului, intre localitatile Proieni si Calinesti. Pe stinga Oltului se vad dealurile impadurite ale Lotrisorului Coziei, situate in partea de sud-vest a Tarii Lovistei. Urcusul continua dupa ce am mai cistigat citeva zeci de metri altitudine, ajungem pe un platou acoperit cu padure de fag in amestec cu mesteacan. Urmarind marcajul aplicat pe un fag scorburos urcam pieptis catre Muchia Urzicii. Culmea dintre piriiasul pe care l-am avut tot timpul in dreapta noastra si piriul Slamnei se ingusteaza treptat. In fata ne apar doua tancuri stincoase; le ocolim prin dreapta, pe la obirsia piriiasului, dupa care in citeva minute ajungem pe muchia ingusta a Urzicii (1140 m). Au trecut aproximativ 2 ore si 30 minute de la plecare, iar pina la cabana Cozia mai avem inca 2-2½ ore.
Muchia este ingusta, presarata cu mici proeminente stincoase. Spre deosebire de versantul nordic, impadurit, versantul sudic, dinspre obirsia vaii Armasarului, este partial despadurit. Poienile sint acoperite cu tufe mari de feriga si urzici. Pe Muchia Urzicii un popas este binemeritat. Lasind rucsacurile in carare, ne putem abate spre dreapta (vest) circa 50 metri in urcus usor, ajungind intr-un punct de unde avem o cuprinzatoare perspectiva asupra vaii Oltului, Munceilor Olanestilor si Muntelui Narutu. Putem admira astfel plaiul prelung al Frasinetului, valea Caciulata, Muntele Basarab, valea Puturoasa, Plaiul Lotrisorului, valea Lotrisor (la confluenta careia cu Oltul se afla hanul ,,Lotrisor'), Cirligul Mare al Oltului si, in continuare, spre vest, Muntele Narutu cu virful Foarfeca.
Reluam traseul indreptindu-ne catre est, pe muchia ingusta a Urzicii; dupa citeva minute ajungem in Poiana Urzicii, unde se afla si stina cu acelasi nume (astazi parasita). De aici catre nord-vest avem din nou o frumoasa perspectiva asupra vaii Oltului si Muntilor Lotrului. Ne atrag atentia, in planurile dinspre Lotru, abrupturile de pe Valea Melcilor (afluent pe stinga al Lotrului, la Brezoi), virful si Poiana Sulitei, cu abrupturile pronuntate dinspre vaile Betelul si Calinestilor, iar mai departe, spre nord-vest, culmea principala a Lotrului cu virful Robu. In cotul Oltului pe dreapta vaii, se vad satele Corbu, Proieni si Calinesti, alungite de o parte si de alta a soselei nationale, iar spre stingu - (nord) satele Copaceni si Racovita, din partea vestica a Tarii Lovistei. Spre nord si nord-est, pe timp senin se contureaza culmile vestice ale Fagarasului. Spre sud vedem cursul superior al vaii Armasarului si Muchia Armasarului care coboara in trepte pina in Cirligul Mare al Oltului. Pornind din nou la drum, urcam prin poiana ce se alungeste in directia culmii, catre liziera padurii de fag, unde vom intilni un marcaj forestier cu nr. 111 aplicat pe un fag, iar la 4 m mai sus aparc si marcajul turistic - banda albastra - care ne arata ca poteca se indreapta prin padure catre un virf proeminent situat pe Muchia Urzicii. Cam dupa 200 m de urcus, pe un alt fag este trasata o sageata albastra, ce ne indica schimbarea directiei de mers, spre nord-nord-est (stinga). Poteca se mentine, in continuare, in padurea de fag, cu numeroase si impunatoare exemplare. Dupa 20 de minute de mers de la stina Urzica, in fata noastra se profileaza muchia stincoasa a Turtudanului Urzicii, pe care o lasam putin in stinga noastra. De aici poteca se orienteaza catre dreapta (est), inscriindu-se pe fata :nord-estica a unui alt turtudan din Muchia Urzicii. Inainte de a continua urcusul, putem sa ne abatem 15- 20 m la stinga (vest) ajungind intr-un loc de perspectiva spre valea Oltului si spre Muntii Lotrului. Continuam sa urcam. Poteca devine tot mai pietroasa. Dupa 5-6 minute de mers ajungem intr-o curmatura situata intre doua virfuri stincoase apartinind Muchiei Urzicii (1300 m). Poteca trece prin curmatura, patrunde in bazinul vaii Armasarului si continua catre sud-est, mentinindu-se pcntru un timp pe curba de nivel, pe sub abruptul sudic al muchiei, urmarind marcajul aplicat pe stincile de pe partea sudica a potecii. Poteca se strecoara pe la liziera padurii si pe la baza abrupturilor, dupa care intra din nou in padurea de amestec (fag, mesteacan, conifere). Pentru traversarea unei muchii stincoase. poteca se angajeaza pe o distanta de 15 m pe una din brinele relativ inguste ale acesteia. In caz de vreme rea sau in lipsa de echipament corespunzator, aceasta portiune poate fi evitata, coborind pe o poteca situata mai jos cu 5-6 m fata de baza abruptului. Potecile se reunesc apoi, dupa care ne abatem putin catre stinga. Intr-un urcus mai accentuat, catre unul din turtudanele Urzicii, iar dupa citeva minute ajungem aproape de culme intr-o frumoasa poiana dominata de o "claie de piatra' si presarata cu tufe de ienupar, brazi pitici si exemplare batrine de fag. Toamna peisajul este de-a dreptul admirabil. In aceasta oaza de liniste si frumusete, ne aflam la vest de virful impadurit al Claii cu Brazi (1525 m).
Din poiana, fara sa urcam in culme, ne abatem spre dreapta (sud) si prindem potoca bine conturata situata la intrarea in padure. Dupa un urcus usor, ocolind obirsia unuia dintre piraiele afluente pe dreapta ale vaii Armasarului, ajungem intr-o frumoasa poiana (1340 m) situata pe un promontoriu ce se desprinde spre sud-vest din Claia cu Brazi. De la stina Urzica au trecut circa 50 de minute. Din nou vom avea o panorama cuprinzatoare spre sud si sud-vest asupra vaii Oltului, Culmii Frasinetului, iar in plan mai departat se contureaza la inaltimi mai mari masivul calcaros Buila-Vinturarita. Spre vest ne apar din nou vaile Puturoasa si Lotrisor, muchia din Cirligul Mare al Oltului, iar dincolo de riu, culmile crenelate ale Narutului si, mai departe, culmile domoale, dar mai inalte, ale Capatinii. Valea Lotrului ne apare si ea in toata splendoarea, iar spre vest si nord-vest, plaiurile Muntilor Lotrului.
Din poiana de sub Claia cu Brazi ne indreptam spre sud-est, intrind din nou in padure. Dupa un urcus de aproape 15 m diferenta de nivel poteca urmeaza curba de nivel, iar dupa circa 10 minute intersecteaza valea principala a Armasarului. Pe tot acest parcurs strabatem o padure deasa de conifere cu exemplare impunatoare de molid. In continuare, in urcusuri si coborisuri usoare, poteca intersecteaza, la baza unor abrupturi de gnais, obirsia vaii Armasarului. Dupa circa 7-8 minute ajungem in Poiana Rotunda (1390 m), unde se afla si stina cu acelasi nume, asezata intre doua promontorii stincoase. Au trecut aproximativ 20 de minute de la plecarea din poiana de sub Claia cu Brazi si circa 3 ore si 45 de minute de la plecarea din gara Lotru.
De la stina Rotunda avem posibilitatea sa traversam, pe directie sud-est, valea Rotunda si sa ajungem in Muchia Turneanu urmata de traseele 2 (mareaj banda rosie) si 7 (marcaj triunghi rosu). Urmindu-le pe sub virfurile Rotunda si Cozia putem ajunge direct la cabana Cozia, fara a mai trece prin virful Cozia.
Traseul nostru trece prin fata stinei, cu o deviere spre stinga (est-sud-est), si apoi tot mai spre est (stinga), urcind pe dreapta piriului Rotunda, pina la circa 20-25 m sub virful Rotunda (1593 m). Pe aceasta portiune marcajul este rar sau sters. De sub virful Rotunda (impadurit), tot spre est, poteca putin vizibila, dar marcata din loc in loc, ajunge in curmatura dintre virfurile Rotunda si Cozia, la 1575 m altitudine, din mijlocul careia se ridica un mic virf stincos, Steiul, din care porneste spre nord-nord-vest muchia adinc ferastruita, stincoasa, dintre scocurile ce formeaza izvorul principal al Vaii Tisei. De aici se deschide o frumoasa perspectiva atit spre nord, asupra obirsiilor priporoase ale Tisei, cit si asupra vaii Baiasului si Tarii Lovistei. Spre sud privirea se opreste catre partea centrala a Coziei, dominata de Coltii Foarfecii.
Din inseuare avem din nou de ales. Coborind spre sud, ajungem in poteca marcata cu banda rosie (traseul 2) si triunghi rosu (traseul 7) pe care, in circa 15 minute, ajungem la cabana Cozia (1573 m). Fiind foarte aproape de virful Cozia (1668 m), putem sa ne continuam drumul catre virf, urcind direct pe versantul vestic, despadurit si puternic inclinat. In aproximativ 20 de minute atingem punctul cel mai inalt al masivului, efortul facut fiind din plin rasplatit de splendoarea panoramei ce se deschide de jur imprejurul nostru. Pentru coborire folosim poteca ce se strecoara prin padurea de molid direct la cabana Cozia, unde ajungem in 10-12 minute.
6. Cabana Cozia (1 573 m) - curmatura de la stina Mocirlele (1427 m) - Virful Omul (1558 m) -Muchia Sirul de Pietre - stina Perisani (1231 m) - izlazul Priboiasa (776 m) - satul Pripoare (520 m)
Marcaj: cruce rosie Diferenta de nivel: l 053 m Timp de mers: 3½-4¼ ore plus 15 minute pina in satul Perisani, sau inca 2½ ore pina la statia C.F.R. Cornet. Timpi intermediari: saua Mocirlele 45-50 minute; Virful Omul - 1½ ore; stina Perisani - 2¼-2½ ore. Trasee de legatura: 8 (saua Mocirlele)
Traseu accesibil tot timpul anului. Necesita o buna orientare in teren. Este singura poteca marcata care face legatura intre Masivul Cozia si Tara Lovistei. Foloseste culmea principala ce se desprinde din Virful Cozia catre nord-est, trecind prin Virful Omul (1558 m) si mai departe, urmind muchia ingusta Sirul de Pietre. Traseul se deruleaza aproape tot timpul prin padurea de molid si fag, doar citeva raristi sau poienite oferindu-ne posibilitatea unor priviri mai cuprinzatoare.
Traseul porneste din spatele cabanei Cozia unde se afla fixata o sageata indicatoare pe care se poate citi: Spre Poarta de Piatra, marcaj punct rosu - 1 ora si 30 minute, Stina Mocirlele -Virful Omul (1 ora) - Pripoare - Perisani, marcaj cruce rosie - 5 ore'. Pornim in directie nord-est, pe drumul forestier ce coboara in panta usoara pe sub Virful Cozia, ocolind una din obirsiile piriului Patesti (dreapta, sud). Inca de la intrarea pe drumul forestier, in fata, se vede inseuarea larga, mamelonata, dintre vlrfurile Cozia (1668 m), si Babolea (1538 m). Dupa prima serpentina a drumului, in dreapta, ne atrage atentia silueta impunatoare a Bulzului (1 560 m). Dupa circa 1 km de la cabana si 15 minute de mers, drumul forestier intersecteaza inseuarea larga din partea de est a Virfului Cozia (curmatura Babolea 1501 m), de unde, spre nord, avem o frumoasa perspcctiva asupra defileului Oltulii dintre Turnu Rosu si Ciineni, adincit intre Muntii Lotrului, spre vest, si Muntii Fagarasului, ce zvicnesc ca o lama in partea de est. De asemenea, tot in fata noastra, spre nord, se profileaza relieful mai domol si mai linistit al Tarii Lovistei, unde numeroase sate se insiruie in lungul vaii Titestiului sau pe coastele Dealului Carbunarului. Imediat sub noi, tot spre nord, se deschide obirsia Slamnicului, unul dintre afluentii Lotrisorului, iar mai spre est se profileaza muchia impadurita a Omului. Spre sud cuprindem cu privirea Depresiunea Jiblea-Calimanesti si, in continuare, dealurile mai inalte ale Muscelelor Topologului.
Din Curmatura Babolea (1501 m) parasim drumul forestier (care ramine in dreapta, ocolind prin sud-est virful Babolea) si urcam direct pe culmea din fata noastra, pe directia stilpilor de inalta tensiune. Drumul este clar, bine sapat in versant. Dupa ce depasim doua mameloane (primul cu pasune, celalalt partial impadurit), coborim intr-o mica inseuare, avind in fata Virful Babolea (1538 m). Il ocolim prin stinga, angajindu-ne pe poteca larga si bine batatorita de pe versantul nordic al acestuia, situata la contactul dintre pilcul de conifere de pe virf si padurea de fag de la oblrsia vaii Slamnicului. In curind ajungem in curmatura de la stina Mocirlele (1427 m), situata intre virfurile Babolea si Poarta de Piatra. Au trecut 45-50 minute de mers. Din sa, coborind trei-patru minute pe drumul de caruta ce porneste spre dreapta (est), putem ajunge la izvorul situat sub peretele nordic, abrupt, al Virfului Babolea. Intrucit pina la stina - Perisani nu mai gasim apa pe traseu, este bine sa ne aprovizionam de aici.
In curmatura Mocirlele se poate ajunge folosind in continuare, din curmatura larga situata sub virful Cozia, drumul forestier pina la obirsia piriului Cetatii, in coltul de sud-est al poienii Mocirlele. Aici drumul descrie o serpentina mare spre sud, catre Inseuarea de ,,La Leurde'. Parasim drumul forestier si urcam spre stinga (nord), pe un drum de caruta, pe linga izvorul de sub Virful Babolea, pina in inseuarea Mocirlele, unde vom intilni marcajul traseului nostru, cruce rosie. Din inseuarea Mocirlele se desprinde, spre stinga (nord-vest), poteca marcata cu punct rosu, ce ajunge la "Poarta de Piatra' (traseul 8). Daca timpul ne permite, putem face o mica deviatie de la traseu pentru a vedea una din curiozitatile Coziei (timp necesar: 1 ora dus-intors). Din saua Mocirlele poteca se indreapta spre Virful Omul, urmarind muchia ingusta si impadurita a muntelui, pe directia nord. Dupa ce am ocolit prin stinga virful de deasupra stinei, in 10 minute ajungem din nou intr-o noua inseuare, cu o frumoasa poienita, situata sub Virful Poarta de Piatra (1483 m). Intr-un urcus mai accentuat, ocolim virful prin dreapta (est), pe la obirsia Vaii Rosiei, si in 6-7 minute ajungem intr-o poienita situata sub Virful Omul. Printre brazi, observam catre nord-vest abrupturile Pietrei Soimului.
Intram din nou in padure; drumul devine mai ingust si mai pietros si urca in panta accentuata pina pe Virful Omul (1558 m), marcat printr-o borna de beton. Privind spre sud, in directia din care am venit, din poiana inconjurata de molizi si brazi putem din nou admira Piatra si Spintecatura Bulzului, Virful Ciuha Mica si Virful Cozia. De la cabana Cozia pina pe Virful Omul ne-au fost necesare 1 ora si 15 minute. Pina la stina Perisani, poteca este mai putin clara, iar marcajul aplicat pe copaci este si el mai rar. Trebuie sa fim foarte atenti la orientare, indeosebi la iesirea din poiana Omului catre Culmea Sirul de Pietre. Din Virful Omul continuam sa mergem pe culme in directie nord-est (dreapta cum am urcat). Trecem printr-o rariste cu doborituri de vint, la marginea careia, pe un trunchi de copac, gasim marcajul cruce rosie (fara fond alb). Prindem din nou poteca bine conturata ce se afunda in padure, pe dreapta culmii, pe deasupra obirsiei Vaii Rosiei. Dupa citeva zeci de metri poteca revine in culme, isi schimba brusc directia spre stinga (nord), continuindu-se pe culmea ingusta acoperita cu o padure rara de molid si brad. Coborim putin, intr-o inseuare abia schitata, cu o poiana bine inierbata si alungita pe culme. Poteca orientata spre nord se vede clar in lungul acestei culmi (Muchia Matariile). La inceput vom fi tentati sa o urmam, dar ea se va afunda in padure si in versantii abrupti dupa numai circa 150 m. Poteca marcata pe care o vom urma, abia schitata prin iarba, se desprinde din culmea pe care am venit, catre dreapta (nord-est), la circa 250 m distanta de Virful Omul. Marcajul (cruce rosie) il vom gasi la marginea padurii, aplicat pe un molid cu trei trunchiuri ingemanate. Poteca turistica evita deci muchia prapastioasa a Matariilor si alege culmea ingusta, dar mai accesibila a Sirului de Pietre.
Intrind in padure, ocolim pentru un timp culmea, pe versantul dinspre obirsia Vaii Rosiei, apoi, dupa 100 m, revenim pe Muchia Sirul de Pietre. Ea este insa mai putin vizibila, iar drumul nostru devine, pe o durata de circa 30 minute, o adevarata "cursa cu obstacole'. Muchia foarte ingusta, pe care poteca fie ca o urmeaza, fie ca o ocoleste lateral, prin dreapta sau prin stinga, este acoperita cu arbori doboriti de vint, fiind astfel nevoiti sa ocolim, sa trecem peste sau pe sub copacii cazuti.
Dupa aproximativ 35-40 de minute de la plecarea din Virful Omul, ajungem la o "claie de piatra' mai proeminenta situata pe muchia ingusta a muntelui. Poteca o ocoleste prin stinga, dupa care coboara repede catre raristea de padure dintr-o noua inseuare. De aici, printre brazi, se deschide, spre nord, o splendida perspectiva asupra Tarii Lovistei cu satele, pierdute printre poieni si livezi, de pe vaile Perisani si Dosului care coboara in apa Baiasului. In zare se disting clar admirabilele creste ale Muntilor Fagaras. Poteca se continua inca 200 m tot pe muchia ingusta a Sirului de Pietre, intrind de acum in padurea de amestec (fag cu molid), dupa care paraseste muchia si se abate spre dreapta (est-nord-est) intrind intr-o padure deasa de fag de pe versantul sud-estic al Muchiei Sirul de Pietre. Acum coborisul devine foarte accentuat, strecurindu-se pe sub stincile aliniate in lungul muchiei. Dupa 7-8 minute revenim pe culme, urmind-o un timp, dupa care poteca se abate brusc la stinga (nord) ajungind in Poiana Perisani, unde, sub virful stincos al Soimului (1281 m), se gaseste stina Perisani. A trecut circa o ora de la plecarea din Virful Omul. Din marginea padurii ne orientam putin spre stinga (nord) si traversam in coboris poiana, pina la liziera padurii, unde se inalta o stinca izolata numita ,,La Piatra'. La circa 100 m mai sus de stinca amintita, la marginea padurii, regasim marcajul si o sageata care ne atrage atentia asupra directiei de mers. Parasim Culmea Claia de Piatra si ne afundam din nou in padure, in zona de obirsie a piriului Sasa. La inceput poteca are o orientare nord-estica. Dupa un coboris de circa 10 m, traversam obirsia larga a Izvorului Stinii (posibilitate de aprovizionare cu apa). dupa care ne angajam in serpentine largi, tot pe directie nord-estica, trecind obirsia Izvorului Lespezi; mai departe, printr-o mica strunga stincoasa, ajungem in locul numit "La Lespezi'. De aici o noua priveliste se deschide asupra Tarii Lovistei. Spre nord, putem admira Valea Spinului, pe al carei versant drept se insira casele satului cu acelasi nume. Catre stinga (nord-vest) ne apare Golul Ciresului (953 m) ce separa bazinetul depresionar al Perisanilor de bazinetul depresionar al Titestilor. In ultim plan zarim culmea inalta a Fagarasului cu virful Boia. In cadrul Masivului Cozia, distingem catre nord virfurile Sturu si Stirbina, sub forma a doua gilme impadurite separate de o sa cu poiana, precum si valea Sasei care separa Cozia de Muntele Sturu (837 m).
Continuam sa coborim accentuat prin padurea de foioase si dupa circa 15 minute de ,,La Lespezi" sosim pe Izlazul Priboiasa, in Curmatura Sturului (776 m), prilej de a privi mai de aproape virfurile Sturu si Stirbina, aflate in fata noastra, iar mai departe, catre dreapta, satele Pripoare si Poiana, din depresiunea submontana Poiana. De fapt, ajungind in Izlazul Priboiasa am terminat traseul montan propriu-zis. De la cabana Cozia pina aici au trecut aproximativ 3-3½ ore. Din Izlazul Priboiasa putem cobori pe poteca nemarcata, pe valea Sasei, pina in satul Baiasu, de unde, pe sosea, putem continua drumul circa 7 km pina in valea Oltului, in avale de manastirea Cornet, intre halta si statia Cornet.
Din Curmatura Sturului spre satul Pripoare pornesc doua poteci: prima coboara direct prin izlaz, urmind valea Piriul lui Sasu (La Comori); a doua se abate pe sub culmea pietroasa a Sturului. Ambele ajung in albia piriului Baiasu, la marginea satului Pripoare (520 m). Pentru acest ultim coboris ne mai trebuie 25-30 minute. Au trecut 3¾-4¼ ore de la cabana Cozia. Continuam drumul de pe stinga piriului Baiasu, care trece pe linga primele case din satul Pripoare, iar dupa citeva sute de metri il traversam pe un podet de lemn, ajungind in DJ 703 H, vechiul "drum al Lovistei'. Sintem in micul defileu al Baiasului, unde unii istorici considera ca s-a dat lupta de la Posada (in ianuarie 1330) intre ostile domnitorului Basarab I si cele ale regelui Ungariei Carol Robert de Anjou. Strabatem defileul prins intre Muntele Sturu si Muntele Mamurile si dupa 2 km de mers pe soseaua pietruita ajungem in satul Perisani. De aici, cu autobuze I.T.A., ne putem deplasa catre Curtea de Arges sau catre Ciineni. In acest ultim caz facem legatura cu DN 7 si cu calea ferata Sibiu-Piatra Olt (gara Ciineni).
7. Cabana Cozia (1 573 m) - Muchia Turneanu -Pietrele Rosiei - gara Turnu (310 m)
Marcaj: triunghi rosu. Diferenta de nivel: 1 263 m Timp de mers: 3½-3¾ ore Timpi intermediari: stina Turneanu 45-50 minute; capatul sudic al Muchiei Turneanu - 2 ore. Trasee de lcgatura: 1 si 5 (Muchia Turneanu); 2 si 11 (gara Turnu)
Traseu accesibil numai vara. larna poate fi folosit cu multa precautie numai de turisti bine echipati si antrenati. Este unul din traseele care se folosesc indeosebi pentru coborire, facind o legatura mai directa intre cabana Cozia si gara Turnu. Urmareste obirsia Vaii Seci (Zavodului) cu frumoase promontorii stincoase (Pietrele Vulturilor), Muchia Turneanu, dupa care se strecoara pe abrupturile sudice ale Pietrelor Rosiei. pina in dreptul stinei Rotunda, poteca este comuna cu cea a traseelor 5 (marcaj banda albastra) si 1 (marcaj banda rosie), ultimul separindu-se la stina Turneanu. Pornim de la cabana Cozia (1573 m) orentindu-ne catre nord-vest. Lasam in dreapta poteca ce urca direct pe Virful Cozia si urmam, pe curba de nivel, poteca ce intra in padurea de conifere de la obirsia Vaii Seci. Un mic ocol catre stinga ne permite sa ajungem in dreptul hornului situat sub virful Cozia. Continuam sa coborim, orientindu-ne treptat catre dreapta, catre saua adinca dintre virfurile Cozia si Rotunda. Poteca se mentine sub culme. Urca usor o muchie ce inainteaza catre Valea Seaca (stinga) si apoi prin padurea rara de molid avind tot timpul o frumoasa priveliste asupra Coltilor Foarfecii. In coboris continuu pe Muchia Turneanu, lasam in dreapta poteca traseului 5 (marcaj banda albastra), ce se indreapta pe la stinele Rotunda si Urzica catre gara Lotru. Continuam drumul pe muchia ingusta a Turneanului, presarata cu mici proeminente stincoase, catre saua si poienita situate la intrarea in padure. Ne strecuram astfel pe la liziera padurii care urca din valea Rotunda (dreapta) pina aproape de creasta. Dupa intrarea in padure coborisul se mai domoleste, dar pentru putin timp, deoarece pierdem din nou altitudine. Din loc in loc cite o mica sa inierbata ne permite sa ne odihnim cite putin, admirind in acelasi timp zonele inconjuratoare. Sub virful Mariei (care ramine in stinga potecii) strabatem o frumoasa padure de mesteacan. Dupa circa 5 minute de coboris ajungem la stina Turneanu. Au trecut circa 45-50 de minute de la plecarea de la cabana si am coborit 473 m diferenta de nivel. De la stina Turneanu poteca marcata cu banda rosie (traseul 2) se orienteaza catre stinga (sud), coborind pe sub Muchia Scortaru la gara Turnu. Noi ne vom mentine insa tot inainte pe Muchia Turneanu, urmind marcajul triunghi rosu. Din poiana stinei Turneanu, pe peretii careia se afla aplicata o sageata indicatoare ,,Catre gara Turnu 3-4 ore - drum periculos', ne indreptam catre partea de jos a poienii, alungita aici in lungul Muchiei Turneanu. La circa 100 m de la intrarea in padure (marcajul este aplicat pe fagi batrini), mergind chiar pe muchie, intilnim o proeminenta stincoasa de la care coborim usor catre stinga (sud-est) prin padure. Dupa alti 30 m pe muchia ingusta, stincoasa, poteca ocoleste catre dreapta (sud-vest), mergind pe curba de nivel si dupa o noua portiune de coboris ne scoate iar pe muchie. Trebuie evitate potecile care se orienteaza spre virf sau catre stinga virfului si multa atentie la orientare. Au trecut circa 15 minute de la stina si am mai coborit aproximativ 80 m diferenta de nivel. Pe muchia pe care am ajuns poteca se contureaza printre arbusti si prin frunzisul uscat. Coborim accentuat pe o culme mai lata si ajungem in dreptul unei noi proeminente stincoase, de unde coborisul continuu urmeaza iarasi muchia ingusta pina la o mica inseuare. De aici, avind in fata citiva fagi batrini, aproape uscati si cu ramurile contorsionate, poteca se angajeaza in urcus, urmind Muchia Turneanu catre sud-vest pe o panta de 35-45. Dupa acest urcus cu o diferenta de nivel de numai 20 m, ocolim prin stinga ,,claia de piatra' la care am ajuns, apoi coborim din nou, dar pe fatada vestica a muchiei (dreapta). Pentru orientare, amintim ca in coborire lasam in urma noastra borna forestiera cu indicativul U 156. Dupa citeva minute poteca. ne scoate din nou in culme, pe care o urmeaza intr-un coboris foarte accentuat prin padurea de stejar. Dupa aproape 10 minute, poteca ocoleste prin dreapta o portiune de culme ceva mai stincoasa, evitind astfel muchia ce se termina spre stinga, catre valea Turnului, cu un abrupt. Din mica inseuare in care am sosit incepem sa urcam pe poteca ce se deruleaza acum mult mai aproape de partea superioara a muchiei stincoase. Dupa circa 100 m poteca ajunge pe o proeminenta stincoasa pe care o coboara, orientindu-se apoi catre stinga tot in coborire. Ne inscriem astfel pe o culme mai rotunjita, cu orientare sudica, bine inierbata, cu frumoase exemplare de stejari.
Atentie! Dupa circa 100 m de coboris usor va trebui sa parasim Muchia Turneanu si sa ne orientam catre Pietrele Rosiei de pe versantul drept al vaii Turnului. Orientarea ne este usurata de o sageata incrustata in trunchiul unui stejar, putin mai sus de un semn de marcaj. In acest fel vom evita sa urmam poteca mai clara, dar nemarcata, care urmareste culmea mai larga a Usturoaiei, ce se prelungeste catre sud-vest pina in valea Oltului. Pina aici au trecut aproape 2 ore de la cabana Cozia. Un popas pentru odihna si ortentare este binemeritat. Din dreptul stejarului cu semn de marcaj si sageata cotim brusc spre stinga si putin inapoi (est) si ne angajam in coboris pe versantul drept, impadurit, al vaii Turnu. Dupa citeva zeci de metri poteca se orienteaza spre dreapta (sud). Depasim un trunchi de copac cazut perpendicular pe poteca, intersectam o muchie stincoasa scurta, continuind sa coborim tot pe directia sud.
Dupa circa 15 minute' trecem obirsia unei vaiugi si depasim o polita stincoasa cu abruptul pe partea dreapta a potecii. Dupa un coboris scurt, de-a curmezisul versantului, ajungem la o alta muchie presarata cu lespezi de piatra, pe care poteca o urmeaza tot pe directie sud. Urmeaza 30-40 m de coboris, dupa care poteca ocoleste spre stfnga (sud-est), orientindu-se in lungul unei vilcele delimitata pe dreapta si stinga de mici abrupturi. Coborim in serpentine scurte pina pe muchia din stinga vilcelei, pe care se continua acum poteca noastra. Trecem pe linga o stinca de forma unei ciuperci, ramasa in stinga, iar in dreapta observam vilceaua care se adinceste tot mai mult strecurindu-se pe sub abruptul sudic al Muchiei Usturoaia. Dupa aproximativ 40 m de coboris pe muchie, ajungem la o mica suprafata orizontala terminata spre sud cu doua turnuri proeminente. Poteca nu continua insa pe muchie, ci se lasa catre sud-est, pe versantul din stinga. Coborim pina la baza celor doua turnuri, pe care le ocolim prin stinga. Traversam o mica portiune de grohotis (3-4 m) si ocolim din nou, prin capatul sudic, un turn proeminent. In coborire intersectam o vaiuga si ne angajam pe un picior pietros ce se desprinde din buza abruptului pe care 1-am evitat cind ne-am aflat in dreptul celor doua turnuri. Abatindu-ne putin catre stinga, putem observa versantul drept al piriului Turnu, o imensa masa stincoasa, din care turnurile si peretii abrupti tisnesc din verdele padurii de stejar. Sintem in zona Pietrelor Rosiei.
Lasam in stinga aceasta zona stincoasa si ne orientam spre dreapta, continuind sa coborim in lungul piciorului de munte stincos pe care ne aflam. Dupa circa 100 m poteca paraseste din nou culmea coborind catre dreapta (sud-sud-vest), iar dupa ce ocoleste obirsia unei vilcele ajunge intr-o mica inseuare in fata careia se inalta un promontoriu de circa 5 m, de pe virful caruia putem admira panorama vaii Oltului, a Muntelui Basarab si abrupturile Muntelui Usturoaia. Au trecut 30 de minute de la popasul facut la parasirea Muchiei Turneanu. Din noua inseuare, impadurita, poteca coteste la stinga (sud-est) angajindu-se din nou intr-un coboris accentuat de-a curmezisul versantului. Coborim vertiginos, lasind in stinga versantii puternic inclinati, impaduriti, ai unui torent ce coboara catre valea Turnu, iar spre dreapta abrupturile culmii stincoase pe care am evitat-o prin coborirea din inseuare. De sub partea terminala a abruptului coborim sustinut prin padure, mentinindu-ne aceeasi directie (sud). Marcajul este aplicat pe stinci si copaci si ne poarta pe o mica culme ce prelungeste abruptul stincos amintit anterior.
Dupa un coboris de circa 20 m pe poteca putin clara. ne indreptam spre stinga si iesim intr-o rariste de padure, in care un pilc de tei este usor de recunoscut. Din punctul in care ne aflam, un versant bine inierbat, zarim deja zona in care se afla manastirea Turnu. Poteca intersecteaza poienita intr-un coboris accentuat, dupa care coteste la dreapta de-a curmezisul versantului. Urmarim in continuare un scurt interfluviu din care parcurgem circa 50 m, apoi poteca 11 paraseste, orientindu-se catre dreapta. Continuam sa coborim, ne orientam din nou spre stinga (sud), strabatind pante cu inclinare mare, in serpentine largi. Coborim deci fata muntelui dinspre valea Turnu; poteca invadata de vegetatie, uneori foarte ingusta, are caracter de brina, putind deveni pe timp ploios foarte greu de parcurs. In scurtele momente de ragaz, zarim constructiile de la Turnu si drumul ce urca pe valea cu acelasi nume. Aruncam o privire si asupra Turnului lui Teofil ce se inalta dincolo de manastire. Ajungem in dreptul unui mic abrupt, pe care il depasim trecind printr-o serpentina, pe deasupra si pe la baza lui. Patrundem din nou intr-o padure de stejar foarte deasa, coborind cu grija un mic abrupt stincos si alunecos din cauza vegetatiei. Ne inscriem, in coborire, po muchia dintre doi torenti, cu directie sud-vest. Dupa 3-4 minute de mers prin padurea rara, mai bine aerisita, ajungem in o troita de lemn. De aici poteca continua pe culmea rotunjita acoperita de un lastaris bogat pe care o vom urma pe linia de cea mai mare inaltime. Inaintarea este dificila. Marcajul este aplicat pe copacii mai mari, iar orientarea este grea, fiind obligati sa mergem aproape fara sa zarim nimic in jur. Nu ne abatem nici in stinga, nici in dreapta culmii. Parcurgem poteca ce se strecoara prin lastarisul de fag. Dupa circa 15 minute de coboris, sosim la o casa situata pe dreapta drumului de acces spre gara Turnu. Din punctul in care ne aflam putem ajunge in 5-6 minute la gara Turnu.
8. Cabana Cozia (1 573 m) - Curmatura Mocirlele (1427) m) - Poarta de Piatra - Curmatura Mocirlele - cabana Cozia .
Marcaj: punct rosu. Diferenta de nivel: 150 m. Timp de mers : 2½-3 ore. Timpi intermediari: curmatura Mocirlele - 45-50 minute; Poarta de Piatra - 1¼-1½ ore. Trasee de legatura: 6 (cabana Cozia, curmatura Mocirlele).
Traseu accesibil indeosebi vara. Lipsa potecii clare si a unui marcaj mai des il fac foarte dificil sau impracticabil iarna. Obiectivul principal al traseului este Poarta de Piatra, un imens portal deschis in stinca, situat pe muchia ingusta si priporoasa ce se desprinde spre vest din Virful Portii de Piatra (1483 m) din partea de sud a Virfului Omul. Intre cabana Cozia si Curmatura Mocirlele drumul este comun cu cel al traseului 6. Vizitarea Portii de Piatra, una din cele opt porti cunoscute pina in prezent in Cozia, se poate face fie intr-o mica excursie separata revenind la cabana Cozia (traseul nostru), fie ca o deviere a traseului 6. Din spatele cabanei, unde gasim o sageata pe care se poate citi ,,Spre Poarta de Piatra, marcaj punct rosu - 1½ h", mergem pe drumul forestier circa 1 km (15 minute) pina in curmatura larga (1501 m) de sub Virful Babolea (frumoasa perspectiva catre defileul Oltului, Tara Lovistei si Muntii Fagarasului). De aici parasim drumul forestier, care ramine in dreapta, si urmam poteca ce se mentine pe directia Virfului Babolea. Ocolim, virful pe versantul lui nord-vestic (stinga) si ajungem in Curmatura Mocirlele (1427 m). In fata avem Virful Portii de Piatra (1483 m), catre care se continua traseul 6 (marcaj cruce rosie). In dreapta se vede stina Mocirlele, iar ceva mai jos, sub versantul abrupt al Virfului Babolea, la marginea poienii, se gaseste un izvor cu apa rece, cu debit bogat.
Pe stilpul de beton aflat in saua Mocirlele se distinge marcajul punct rosu si o sageata in-dicatoare orientata spre stinga (vest). Ne indreptam spre liziera padurii si dupa ce am depasit o tufa ceva mai mare de ienupar, incercam sa descoperim poteca din frunzisul des al padurii de fag. Urmam marcajul aflat pe copaci si coborim destul de repede catre unul din piraiele de la obirsia Slamnicului. Dupa aproximativ 5 mimite de coborire, traversam talvegul piriului, dupa care urcam putin spre stinga, catre peretele abrupt ce ne-a aparut in fata. Ne strecuram printre uscaturile copacilor doboriti de vint si dupa circa 10 minute de urcus pronuntat intersectam una din muchiile stincoase ce se desprind spre vest din culmea principala. Poteca se angajeaza din nou in coboris catre scocul din fata, avind tot timpul in dreapta abrupturile muchiei intersectate mai devreme. Dupa traversarea scocului, in apropierea obirsiei, coborim usor pe versantul drept al acestuia, pe sub abruptul pe care se anina frumoase exemplare de conifere.
De acum trebuie sa fim foarte atenti la marcaj. Spre deosebire de poteca mai bine batatorita, care se continua in lungul scocului, traseul nostru face o deviatie la dreapta, catre abrupturile din partea superioara a versantului. Pentru orientare semnalam: pe dreapta si stinga potecii doi busteni uscati, in apropiere un brad doborit de vint de pe abruptul stincos ce ajunge pina in poteca; intre cei doi busteni uscati se inalta un brad din al carui trunchi principal se desprind doua ramuri distincte. Din poteca urcam, deci, spre dreapta, in lungul unui horn acoperit cu grohotis. Dupa un urcus de circa 20 m diferenta de nivel, ajungem sub arcada Portii de Piatra. Au trecut aproximativ 30 minute de la plecarea din Curmatura Mocirlele. Ajunsi in arcada de gnais situata chiar pe muchia ingusta si stincoasa ce se desprinde din virful Portii de Piatra, vom observa sub noi scocurile puternic adincite de la obirsia piriului Slavei, iar mai departe abrupturile salbatice si neprimitoare ale Muchiei Caprariile.
Dimensiunile portalului sint impresionante: aproape 9 m inaltime si 7 m latime, iar grosimea pachetului de roci care inchide arcada atinge 6-7 m.Ne desprindem cu greu de aceasta interesanta creatie a naturii si urmind traseul in sens invers vom ajunge din nou, dupa circa 25-30 minute, in saua Mocirlele, iar dupa alte 45-50 minute la cabana Cozia.
9. Poiana Stinisoarei (720 m) - Muntele Salbaticul - Poiana Stinisoarei
Marcaj: cruce albastra. Diferenta de nivel: circa 50 m. Timp de mers: ¾ ora.
Traseu accesibil tot timpul anului. Traseul are drept obiectiv cunoasterea abruptului sudic al Muntelui Salbaticul, Grota Salbaticul (Mecetul Pustnicului) si surprinderea unei incintatoare privelisti asupra vaii Pausei si abrupturilor de pe Valea Seaca. El poate fi asociat oricarui traseu care ajunge in Poiana Stinisoarei (2, 3 si 13). Poteca porneste ceva mai sus de Poiana Stinisoarei, de unde se indreapta spre sud, urcind o diferenta de nivel de circa 20 m pina in inseuarea larga din partea de est a Muntelui Salbaticul. Din poiana se deschide o frumoasa perspectiva: spre nord putem admira in toata splendoarea abrupturile Coltilor Foarfecii, Durducului si Bulzului, Virful Ciuha Mica, precum si firava cascada a Gardului (Urzicii); spre sud, valea adinca a Pausei, cu abrupturile de gresie din micul defileu pe care-l face in zona de confluenta cu Valea Seaca. Lasam in stinga drumul forestier (traseul 13) si ne abatem spre dreapta (vest), pe pajistea de pe versantul sudic al muntelui. In curind ajungem la Grota Salbaticul si troita situate pe peretele stincos de gnais. De aici putem admira spre vest si nord-vest valea priporoasa a Zavodului, iar spre sud valea larga a Pausei, piaa la confluenta cu Oltul.
La locul de plecare putem reveni fie facind cale intoarsa pe aceeasi poteca, fie continuind traseul, pe poteca nemarcata, catre Poiana Stinisoarei. In acest ultim caz, traversam muchia pietroasa a Salbaticului, de unde, pe una din cararile abia conturate prin padure, putem cobori catre baza poienii din care am plecat.
10. Poiana Stinisoarei (720 m) - valea Gardului - cascada Gardului (Urzicii) - Poiana Stinisoarei.
Marcaj: punct rosu. Diferenta de nivel: circa 200 m. Timp de mers: 1½ -1¾ ore. Timpi intermediari: cascada Gardului - 35-45 minute
Traseu recomandabil numai vara. Traseul are drept tinta principala cascada Gardului (Urzicii) si peisajul impunator prin maretia abrupturilor ce se deschide asupra Coltilor Foarfecii. Poate fi asociat oricarui traseu care ajunge in Poiana Stinisoarei (2, 3 si 13). In partea de nord-vest a poienii cu nuci, in apropierea izvorului, pe un trunchi de copac se afla fixata sageata indicatoare care ne orienteaza catre firul de apa al vaii Gardului. Prindem mai intii, pe directie nord-vest, un drum de caruta care se termina insa dupa citeva sute de metri. Avem tot timpul in fata abrupturile ce se desprind din lama zimtata a Coltilor Foarfecii. Poteca, putin vizibila, se strecoara in urcus continuu, in lungul vaii pietroase a Gardului, dupa care se catara spre dreapta (nord) pe versantul sting al vaii si fata vestica a Muchiei Fruntea Oii. In curind vom auzi vuietul caderii de apa. Dupa ce depasim o portiune de versant presarata cu blocuri mari de gnais, ajungem la baza cascadei, a carei inaltime este de aproximativ 20 m. Aici valea Gardului este aproape inchisa de versantii stincosi ce coboara din Coltii Foarfecu, pe dreapta piriului, si Muchia Fruntea Oii, pe stinga. pina aici au trecut 35-45 minute.
Dupa popasul meritat de la baza cascadei, ne vom inapoia in Poiana Stinisoarei folosind aceeasi poteca marcata cu punct rosu.
11. Poiana Bivolari (305 m) - inseuarea din spatele Turnului lui Teofil (470 m) - Valea Manastirii - gara Turnu (320 m)
Marcaj: punct albastru. Diferenta de nivel: 190 m. Timp de mers: ½-1 ora. Trasee de legatura: 3 (Poiana Bivolari), 2 (gara Turnu).
Traseu acccsibil tot timpul anului. Aceasta poteca face posibil accesul dintre Poiana Bivolari si gara Turnu, intrerupt pe valea Oltului din cauza barajului si lacului de acumulare. In Poiana Bivolari se: poate ajunge fie din Calimanesti prin satele Jiblea Veche si Pausa, pe soseaua asfaltata de pe stinga Oltului, fie din Caciulata, pe DN 7, pina la barajul de la Turnu. Dupa ce am vizitat castrul Arutela, situat pe malul Oltului, la marginea poienii si a soselei asfaltate, ne vom indrepta spre baza versantului defrisat de sub poiana ,,La Musetel'. Pe un stilp de beton gasim indicatia: ,,Spre Turnu, marcaj punct albastru'. Un timp poteca marcata cu punct albastru va fi comuna cu cea a traseului 3 (banda galbena). Din marginea soselei ne angajam spre est, in urcus sustinut pe versantul defrisat, urmind la inceput marginea unui torent si apoi un drum de tractor, Dupa 10-12 minute de urcus, in dreptul celui de-ai doilea stilp de beton (nr. 431), poteca se desprinde spre stinga (nord), in timp ce traseul 3 (marcaj banda galbena) continua urcusul catre poiana "La Musetel'. Urmarim liziera padurii, la inceput pe curba de nivel, apoi in urcus pronuntat. Dupa circa 8 minute poteca se abate spre stinga (nord-vest), intrind in padure. Sageata de pe un copac ne indica directia de urmat. Dupa ce am traversat un mic piriias pe la obirsie, apoi inca doua vaiugi, urmeaza o coborire tot mai accentuata, catre valea puternic adincita a piriului Bivolari. Poteca bine batatorita traverseaza, pe un podet, valea Bivolari si se angajeaza in urcus pe versantul drept al acesteia. In curind ajungem intr-o mica inseuare de pe culmea care separa piriul Bivolari de piriul Manastirii. Aici gasim o masa si o banca ce ne imbie la un mic popas. Au trecut 35 minute de la plecarea din Poiana Bivolari.
Continuam drumul spre stinga (vest). Dupa ce am depasit o serie de mici sei si mameloane ajungem pe un platou aproape orizontal, apoi in inseuarea adinca (470 m) din spatele Turnului lui Teofii (519 m). De aici poteca incepe sa coboare accentuat, prin padure, in serpentine strinse. Traversam o vilcea, apoi un drum de tractor, dupa care, tot in coboris, ajungem la Piriul Manastirii. Dupa traversarea acestuia ajungem la drumul ce coboara catre gara Turnu.
12. Satul Surdoiu - cheile Rosiei - satul Surdoiu
Poteca nemarcata Diferenta de nivel: 100 m Timp de mers: 1-1½ ore. Trasee de legatura: 6 (satul Pripoare)
Traseu accesibil tot timpul anului. In satul Surdoiu se poate ajunge pe drumul pietruit Cornet-Baiasu-Pripoare-Surdoiu (12 km). Recomandam ca drumul la cheile Rosiei sa fie asociat traseului 6. In acest ultim caz, din satul Pripoare, capatul traseului 6, pe drumul pietruit de pe valea Baiasului, ajungem dupa 1,5 km in satul Surdoiu. Traversam satul de pe stinga Vaii Rosiei pina la marginea lui, apoi urmam drumul de caruta ce duce in Izlazul Priboiasa. Urcam pe acest drum, pe marginea unui teren alunecat, lasam in stinga (sud-vest) un drum de caruta si continuam drumul, in urcus usor, pe directia vest. Ajunsi la o noua intersectie de drumuri, lasam in dreapta (nord) drumul ce duce spre Izlazul Priboiasa si ne angajam spre sud-vest, in urcus usor, apoi in coboris, pe drumul ce ne conduce pina in apropierea cheilor Rosiei, marginite pe stinga de peretii abrupti ce se desprind din virful Soimului (1281 m). Ne vom apropia cit mai mult de ele, strecurindu-ne prin albia sau pe sub versantul abrupt al piriului. Pentru intoarcere vom folosi acelasi drum sau vom cobori direct prin fineata de pe versantul stinga al vaii Rosia pina in satul Surdoiu.
13. Satul Pausa (300 m) - valea Pausei - Poiana Stinisoarei (720 m)
Drum forestier (7 km) Diferenta de nivel: 420 m Timp de mers: 1½-2 ore.
Accesibil tot timpul anului. Nu este recomandabil autoturismelor. Punctul de pornire il constituie satul Pausa (300 m) situat in varsarea riului Pausa in Olt. Dupa citeva minute, parasim ultimele case ale asezarii si ne angajam pe drumul larg marginit cu plopi. Traversam apa Pausei in dreptul coloniei muncitoresti si continuam sa urcam pe dreapta vaii, ai carei versanti sint complet impaduriti. Dupa circa 20 minute, ajungem in locul in care a fost construita o microhidrocentrala, iar dupa alte 10 minute traversam din nou apa riului trecind pe partea stinga. Dupa circa 100 m ajungem la un mic lac de acumulare, a carui apa este preluata prin conducta si orientata catre turbina microhidrocentralei intilnite anterior.
Continuam sa urcam usor, depasim cascada firava de pe stinga vaii, a carei frumusete sporeste in perioadele cu precipitatii mai bogate. Pe masura ce inaintam, valea incepe sa se ingusteze tot mai mult, padurea care acopera foarte bine ambii versanti se retrage uneori de pe peretii cu pante abrupte. In dreptul unei muchii grezoase, trecem din nou pe dreapta apei. Aceasta muchie (situata pe stinga vaii, dreapta cum urcam), lipsita de vegetatie, este sectionata median de un mic curs de apa ce coboara in trepte catre apa Pausei. Au trecut aproximativ 40 minute de la plecare. Ceva mai in amonte, urmind drumul forestier de pe dreapta vaii, ajungem la confluenta riului Pausa cu afluentul sau Noroaiele pe care se continua o ramificatie a drumului forestier. Aici se afla o troita, iar alaturi o masa, o banca din lemn si in apropiere un izvor cu apa rece.
Parasim izvorul, depasim confluenta Pausa cu Noroaiele si dupa 150-200 m parcursi pe drumul forestier principal, traversam din nou apa Pausei pe un pod de lemn. Pe stinga, cum urcam, vom putea distinge un bloc grezos, puternic surplombat, pe sub care apa riului se strecoara la adapostul unui adevarat ,,acoperis naturai'. Dupa ce am depasit un grup de blocuri grezoase, interesante ca aspect, situate pe dreapta cum urcam (pe stinga vaii), ajungem la o cascada de circa 3 m inaltime (aproximativ 5 km de la plecare). La baza cascadei se afla sapata in gresie o grota de 4 m lungime, 1,5-2 m latime si 2,5 m inaltime. Traversam din nou piriul, pe deasupra cascadei, pe malul lui sting; depasim o cheie scurta, apoi drumul incepe sa urce mai insistent; paraseste firul vaii si cistiga altitudine prin doua serpentine accentuate. Ne-am ridicat cu 10-12 m deasupra firului vaii, de unde putem privi zbaterea apelor riului ce se arunca in mici cascade. Prin cele doua serpentine, am evitat zona de ingustare ce ne-a aparut in cale, respectiv defileul Stinisoarei din apropierea confluentei Vaii Seci (Zavodului) cu Pausa. Pe stinga (dreapta vaii), zarim un tanc stincos cu un profil foarte interesant.
Continuam sa ne deplasam pe drumul forestier ce se strecoara printre versantii impaduriti ai Pausei. Ajungem in locul unde din drumul forestier principal, care se mai continua citeva sute de metri in amonte, paralel cu valea Pausei, se desprinde spre stinga un drum de caruta. Pentru a ajunge in Poiana Stinisoarei, vom continua sa mergem pe drumul de caruta ce urca mai accentuat pe versantul drept al vaii. O serpentina accentuata ne orienteaza spre stinga, ajungind la gardul de incinta al Stinisoarei, iar dupa putin timp in inseuarea de sub Muntele Salbaticul (741 m), loc in care se afla si o mica cladire anexa. De aici putem admira in toata splendoarea abrupturile ce coboara din culmea principala a Coziei. Distingem cu usurinta Coltii Foarfecii, Ciuha Mica, Durducul, Bulzul si frumoasa cascada a Gardului (Urzicii). Catre sud-est apare Dealul Caliman, iar catre sud patrundem cu privirea in adincurile vaii Pausa, admirind abrupturile grezoase din micul defileu pe care 1-am strabatut ceva mai inainte.
14. Calimanesti (280 m) - comuna Berislavesti - satul Dingesti - Valea Mare - Curmatura ,,La Leurde' (1190 m) - cabana Cozia (1573 m)
Calimanesti - Berislavesti: 14,5 km - DJ 703 G; Berislavesti - Dingesti: 3,5 km - drum comunal pietruit; Dingesti - cabana Cozia: 14,5 km - drum forestier pietruit. Diferenta de nivel: 1 293 m .
Drum accesibil tot timpul anului. Vara practicabil si pentru autoturisme. Din Calimanesti, urmam DJ 703 G, traversam Oltul pe barajul lacului de acumulare, depasim localitatile Jiblea Veche (in centrul careia se afla monumentul eroilor din primul razboi mondial), Salatrucel (pina unde exista drum asfaltat) si Stoenesti si ajungem in centrul comunei Berislavesti, linga Consiliul Popular. Drumul judetean s-a mentinut tot timpul pe dreapta piriului Coisca (Salatrucel). Dupa ce am traversat piriul Bradisor (cota 380 m) parasim DJ 7C3 G si ne orientam spre nord pe drumul comunal pietruit ce urmareste, pe malul sting, valea Bradisor. Inainte de a depasi satul Bradisor, drumul traverseaza valea (cota 425 m) si urca in continuare pe malul sau drept. In fata - stinga (nord-vest) - se profileaza Culmea Haidorului si, mai departe, caciula de piatra a Bulzului (1560 m). La intrarea in satul Dingesti (cota 510 m), in dreapta noastra, spre est, se inalta Dealul Dosul Morii (610 m). Dupa circa 700 m, traversam piriul Valea Mare (cota 495 m) si imediat parasim drumul comunal spre stinga (nord-vest), intrind pe drumul forestier ce urca pe stinga vaii. In dreapta noastra (est) ramine Plaiul Cocinilor, iar in stinga (vest) Culmea Haidorului. Dupa aproximativ 4 km ajungem la un grup de cabane muncitoresti (circa 850 m). De aici drumul traverseaza Valea Mare si se angajeaza, spre sud, apoi spre vest pe versantul drept al acesteia. Dupa o larga serpentina spre dreapta (nord-est) drumul se inscrie pe sub Culmea Haidorului, pastrind, in urcus continuu, directia generala nord-vest. Dupa o noua serpentina accentuata catre stinga (vest) si apoi dreapta (nord-est) drumul strabate obirsia unei vilcele, dupa care intersecteaza o culme secundara a Haidorului si se angajeaza apoi in urcus (nord-vest) pe dreapta uneia din obirsiile Vaii Mari. Din curmatura "La Leurde' (1190 m) se deschide o frumoasa perspectiva asupra Coziei: spre vest, peste vaile adinci ale Cetatii si Patestilor, Virful Bulzului (1560 m), Spintecatura Bulzului, Virful Ciuha Mica (1629 m) si Virful Cozia (1668 m); spre nord-vest, gilmele insirate ale Babolei, pe sub care serpuieste drumul forestier; spre sud-est plaiurile cu livezi si paduri ale Haidorului si Cocinelor, ce coboara domol catre Depresiunea Jiblea-Calimanesti.
Din inseuarea ,,La Leurde', drumul se indreapta spre est, ocoleste obirsia Vaii Mari dupa care, pe sub Culmea Pleasa, se indreapta din nou spre nord-vest si ajunge in partea superioara a Dealului Grosilor. Lasa in dreapta (est) o baraca forestiera parasita (1215 m) si se indreapta, pe sub Plaiul Mocirlele, catre virful Babolea. Prin doua serpentine pronuntate se cistiga altitudine. Din Plaiul Mocirlele, pe un drum de caruta, putem ajunge in citeva minute in Curmatura Mocirlele (1427 m), unde intilnim traseele 6 si 8. In continuare, drumul forestier ocoleste in serpentine largi obirsiile piriului Cetatii, apoi ale Patestilor pe sub culmea Babolea, si pe directie generala vest-sud-vest ajunge la cabana Cozia.
15. Calimanesti (280 m) - comuna Salatrucel -satul Patesti - valea Patesti - Pietrele Lacului (740 m)
Calimanesti - Salatrucel: 4,5 km - DJ 703 G asfaltat; Salatrucel - Patesti: 4 km - drum comunal pietruit; Patesti - Pietrele Lacului: 2,5 km - drum forestier. Diferenta de nivel: 460 m.
Drum accesibil tot timpul anului. Din Calimanesti, folosind DJ 703 G, trecem mai intii prin localitatea Jiblea Veche. Intram in comuna Salatrucel, iar dupa ce traversam piriul Salatrucel (Patesti) si lasam in dreapta magazinul satesc si biserica, ajungem la ramificatia drumului comunal (325 m) catre satul Patesti. Ne indreptam deci spre stinga (nord-nord-vest), pe drumul comunal, si dupa circa 0,5 km traversam din nou piriul, pe dreapta acestuia. Parcurgem aproximativ 0,75 km si dupa ce depasim ultimele case ale Salatrucelului drumul se departeaza de vale urcind spre nord-vest, catre satul Serbanesti, pe care-1 ocoleste prin marginea sa estica. Depasim satul Serbanesti si ne apropiem tot mai mult de valea si satul Patesti, care ramine in dreapta (est). Drumul continua sa urce pe malul drept al piriului; depasim locul in care coboara poteca de pe Dealul Ursoaia, apoi lasam in urma un grup de cabane forestiere situate in apropierea confluentei Piriului Adinc cu Patestiul (cota 650 m). Drumul forestier se termina la confluenta piriului Pietrele Lacului cu Patesti (740 m). De aici, spre stinga (nord-vest), o poteca ce urmeaza valea unui piriias ajunge pina in inseuarea (976 m) dintre Dealul Sulita si Muchia Vladesei, unde intilneste traseul 4. Urmind valea Patestilor, fara poteca, dupa aproximativ 1 km, putem ajunge in cheile Cetatii. Efortul ne va fi rasplatit din plin.
INVITATIE LA DRUMETIE
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA
Asezare si limite
Geologia
Relieful
Reteaua hidrografica
Conditii climatice
Vegetatia
Fauna
TURISM IN MASIVUL COZIA
Potentialul turistic
Cai de acces
Drumurile forestiere
Localitati si puncte de plecare in drumetie
1Locuri de cazare si adapost
larna in Masivul Cozia
Alpinism in Masivul Cozia
Drumuri, poteci si marcaje
TRASEE TURISTICE
1. Caciulata-Pausa-Dealul Pausa-Curmatura ,,La Troita'-Poiana Stinisoarei-Muchia Vladesei-Muntele Durduc-cabana Cozia
2. Gara Turnu-Curmatura ,,La Troita'-Curniatura "La Melita'-Muntele Scortaru-stina Turneanu-Muchia Turneanu -cabana Cozia
3. Caciulata-Cozia-Poiana Bivolari-stina "La Musetel-Curmatura ,,La Troita'- Poiana Stinisoarei
4. Calimanesti-Dealul Jardei-Plaiul Sita-rului-Dealul Fagetelului-Dealul Sulita "Muchia Vladesei-cabana Cozia
5. Gara Lotru-Varatica-Muchia Urzicii- stina Rotunda-Vf. Cozia-cabana Cozia
6. Cabana Cozia-curmatura de la stina Mocirlele-Virful Omul-Muchia Sirul de Pietre-stina Perisani-izlazul Priboiasa-satul Pripoare
7. Cabana Cozia-Muchia Turneanu-Pietrele Rosiei-Gara Turnu
8. Cabana Cozia-Curmatura Mocirlele-Poarta de Piatra-Curmatura Mocirlele-cabana Cozia
9. Poiana Stinisoarei-Muntele Salbaticul -Poiana Stinisoarei
10. Poiana Stinisoarei-valea Gardului- cascada Gardului-Poiana Stinisoarei
11. Poiana Bivolari-inseuarea din spatele Turnului lui Teofil-valea Manastirii- gara Turnu
12. Satul Surdoiu-cheile Rosiei-satul Surdoiu
13. Satul Pausa-valea Pausei-Poiana Stinisoarei
14. Calimanesti - com. Berislavesti - satul Dingesti-Valea Mare-Curmatura "La
Leurde'-cabana Cozia
15. Calimanesti-com. Salatrucel-satul Patesti-valea Patesti-Pietrele Lacului
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2738
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
