Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Monografia geografica a depresiunii Jiblea -Berislavesti cu posibilitati de valorificare a potentialului agro-turistic

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic




CAPITOLUL I.

INTRODUCERE

1.     Asezare geografica, limite, vecinii.




Depresiunea Jiblea este situata in partea central-sudica a tarii, in partea de nord-est a judetului Valcea. In raport cu marile unitati de relief ale tarii ea este situata in sudul Muntelui Cozia, parte componenta a grupei Fagarasului si in nordul podisului Getic de care este despartita printr-un aliniament de dealuri. Depresiunea face parte din Subcarpatii Getici, grupa dintre Dambovita si Olt cu extindere pe partea stanga a Oltului, pe valea afluentului acestuia Coisca.(h.1).

         Privita de pe inaltimile inconjuratoare, depresiunea are aspectul unui coridor drenat de paraul Coisca ce colecteaza toate apele ce coboara de pe culmea sudica a masivului Cozia.(f.1)

         Din punct de vedere morfometric, depresiunea este bine individualizata fiind inconjurata de dealuri inalte, doar la N-E coridorul depresionar se ingusteaza spre Salatrucel si Berislavesti constituind totusi o cale de legatura cu Depresiunea Lovistei, cunoscuta si vizitata din vechime prin Seaua Grosi.

         Limita nordica este marcata de contactul dintre Masivul Cozia si depresiune prin intermediul dealurilor care oscileaza altimetric intre 700 si 1000m: Plaiul Carperilor, Dealul Cocinilor, Plaiul Haidorului, Dealul Caliman si Dealul Pausei. Aceasta limita este pusa in evidenta atat de structura geologica – contactul dintre cristalinul Coziei si sedimentarul depresiunilor – cat si de alineamentul de izvoare si alunecari de teren.

         Limita sudica se desfasoara din malul stang al Oltului pana la inseuarea de la Ianculesti prin care se leaga cu depresiunea Suici de la Topolog. Aceasta limita este usor observabila datorita versantilor nordici ai dealurilor in forma de cuesta, care stabilesc astfel cu multa precizie limita la baza dealurilor:


Harta 1 – Pozitia geografica a depresiunii Jiblea in cadrul tarii

Foto 1 - Oltul si depresiunea la poalele Coziei (depresiunea submontana)


Dealul Lastunul, Dealul Codrii, Dealul Cerbului, Dealul Robaia (871m) si Dealul Calige. Ultimele doua domina ulucul depresionar argilo-noros ele fiind constituite de conglomerate.

         Limita vestica se desfasoara pe o mica portiune numai pe dreapta Oltului fiind pusa in evidenta de dealuri cu altitudini mici (sub 700m) ce o despart de dealurile mai inalte de la poalele Muntilor Capatani, acestea sunt: Dealul Grosetu, Dealul Purcaret, Dealul Naca, Dealul Cornet si Dealul Manga.

         Limita estica este cuprinsa intre inseuarile Ianculesti si Grosi si este pusa in evidenta de relief, vegetatia si utilizarea terenurilor pe zona dealurilor: Dealul Scauieni, Dealul Negrila, Dealul Badesti, Dealul Surupaturi, Dealul Podeag si Dealul Boului.

         Intinderea intregii arii depresionare este de aproximativ 100km2  aproximativ 50% fiind in zona confluentei Oltului cu Coisca – depresiunea Jiblea delimitata de dealurile Bucii(pe stanga Coiscai) si a Arbatu(pe dreapta Coiscai).

         Lungimea totala este de 12-15km, iar latimea maxima  (pe terasele Oltului) este de 4-5km.

         Depresiunea Jiblea-Veche vatra de asezari umane a pastrat permanent legaturi cu zonele invecinate:

-         spre est prin Seaua Ianculesti cu Argesul;

-         spre nord este prin Seaua  Grosi cu „Tara Lovistei”;

-         spre nord prin pasul Cozia cu orasul Brezoi;

-         spre vest prin inseuarea dintre Dealul Manga si Dealul Cornet cu Muereasca;

-         la sud pe Valea Oltului (17km)  cu orasul Rm-Valcea legaturi vechi permanente si intense.(h.2)

2.     Istoricul cercetarii geografice:

         Depresiunea Jiblea a fost studiata sub diferite aspecte: geologic, geografic, turistic de numerosi specialisti impreuna cu unitatile vecine, cu orasul

Harta 2. – Pozitia geografica a depresiunii in cadrul judetului Valcea

Calimanesti – ca statiune balneoclimaterica. Astfel Dragos V. se refera la geologia acestei depresiuni in „Cercetari geologice asupra regiunii dintre Topolog si Olt” studiu publicat in 1953. Cercetari geologice in aceasta zona au efectuat si geologii Gheorghe Mnteanu, Ion Popescu Voitesti, Gheorghe Stefanescu, Alexandru Savu si altii fac referiri la aceasta zona in lucrarea „Geografia Carpatilor Romanesti si a Subcarpatilor” in 1962, iar in 1963 Alexandru Savu se refera la Depresiunea Jiblea in „Probleme de geografie” vol XI. Ca parte componenta a depresiuni orasul Calimanesti este studiat sub aspect geografic de Vasile Berbec, profesor de geografie V. Botvinic si Gheorghe Mamularu, medici, se refera la aspectul terapeutic si al calitati izvoarelor minerale din Calimanesti-Caciulata. Muzeul Judetean Valcea publica articolele in revista „Buridava” despre meseriile traditionale si studiul etnografic al depresiunii.

         In ultimii 10-15 ani, Societatea de Geografie „filiala Rm. Valcea”, in serialul de comunicari stiintifice „Geografia Judetului Valcea”, „Teorie si Practica” face numeroase studii de ansamblu sau directii asupra zonei depresionare Jiblea. Amintim astfel pe Marian Ene, Cristian Draghici, Mureanu Ana, Nicolae Popescu, Lucian Badea, cadre universitare de la Facultatea de Geografie- Universitatea Bucuresti precum si cercetari „I.N.M.H.G.A.” Bucuresti si altii.

Cercetari in domeniul izvoarelor minerale, padurilor, monumentelor istorice etc. sunt efectuate si de salariatii diferitelor intreprinderi din teritoriu ca medici, ingineri, profesori, muzeografi etc.

CAPITOLUL. II

ANALIZA FIZICO-GEOGRAFICA A SPATIULUI DEPRESIONAR

3. Geologie

3.1. Litologie, structura tectonica

         Cunoasterea formatiunilor geologice si a caracteristicilor acestora au mare importanta in explicarea reliefului si a proceselor geomorfologice actuale. Formatiunile geologice caracteristice sunt cele metamorfice fiind caracteristicile zonei muntoase si a celor sedimentare – caracteristicile zonei depresionare.(h.3)

         In partea de nord, Masivul Cozia prezinta formatiuni metamorfice, gnaisul ocular de Cozia, gnaisul rubanat si micasisturi. Formatiunile sedimentare din aria depresionara cuprind o succesiune de depozite cretacice, paleogene si neogene cu intercalatii de sedimente cuaternare reprezentate prin: conglomerate dure (la baza) orizonturi marnoargiloase, pietrisuri, nisipuri, maluri etc. Mentionam precizarea lui Vasile V. Dragos: „Un orizont de conglomerate dure, eocen inferior, formeaza o banda continua de la vest de Valea Oltului, pana la este de Topolog… un orizont marno-argilos de varsta eocen superior cu grosimi mai mari decat cel conglomerat din baza intalnim la Radacinesti…”

         Desavarsirea aranjamentului tectonic al zonei cristaline-mezozoice a Carpatilor Meridionali a dus la aparitia in fata ei a unei zone depresionare, bazin de sedimentare de tip avanfosa.

         In partea sudica este separata de falia pericarpatica. Depresiunea are un fundament mixt-carpatic afundat in trepte mai abrupte si de platforma, inclinat mai domol. Are un profil asimetric de depresiune piemontana.

         3.2 Evolutia paleogeografica

         Depresiunea a functionat ca bazin de sedimentare din paleogen pana la sfarsitul pliocenului cu depozite  de molasa provenite din erodarea zonei cristalino-mezozoice. In acest sens distingem perioade distincte de sedimentare:


Harta.3 – Geologia depresiunii Jiblea


ciclul de sedimentare Paleogen, ciclul de sedimentare Burdigalian-Sarmatiarul Inferior si ciclul de sedimentare Sarmatian Mediu-pliocen. Depozitele paleogene constituie un monoclin cu caderi constante  spre sud, formatiunile sedimentare incaleca peste panza valaha. Depozitele sarmato-pliocene sunt aproape orizontale . In pliocenul tarziu odata cu ridicarea Carpatilor locul s-a restrans, iar in Cuaternar miscarile neotectonice au realizat structura actuala.

4. Specificul geomorfologic

4.1. Caractere morfometrice si morfografice

4.1.1. Hipsometria

         O analiza atenta a hartii hipsometrice a depresiuni Jiblea-Berislavesti ne duce la urmatoarele concluzii: diferenta de altitudine de aproximativ 500m intre Valea Oltului (270m) si extremitatea estica(700-800m) contureaza in cadrul regiunii trei trepte de relief: treapta deluroasa inalta cu altitudini intre 600-800m; treapta dealurilor joase 400-600m prin care se face trecerea intre fundul depresiunii si treapta inalta (foto 8). Depresiunea propriu-zisa cu altitudini sub 400m, cu un intreg complex de forme de acumulare; lunci; terase; conuri de dejectie etc.(foto 4)(h. 4).

         4.1.2. Geodeclivitatea

         Pante accentuate de peste 300 se evidentiaza la contactul cu Masivul Cozia si pe frontul de cuesta din sud. Panta descreste odata cu altitudinea si astfel valori mari de 250 se intalnesc pe structura conglomeratica: Valea Rostea, Dealul Gruiului, Dealul Viilor, Valea Bodii (zona de obarsie) etc. Pe formatiunile de marne si gresii versantii sunt usor ondulati cu pante cuprinse intre 10-150 pe paraul Patesti, pe paraul Tagariei etc. Suprafetele intinse apartin  pantelor intre 7-100 si reprezinta nivelul teraselor inferioare. Astfel de pante au cea mai mare extindere pe stanga Oltului de la confluenta Oltului cu Coisca pana in nordul depresiuni. Indeosebi in zona dealurilor Ivanesti, Hotarani si pe interfluviile Valea cu Raci – Valea Seaca, Valea Tulburoasa – Valea


Harta. 4 – Harta hipsometrica din Depresiunea Jiblea


Dangestilor, in zona Scaunilor in partea de nord a paraului Patesti pe ambele parti pana la satul Serbanesti. O suprafata destul de mare este ocupata de  pante  cu inclinari de 3-70 dezvoltata pe un fundament neomogen alcatuit din depozite de marne cu conglomerate sau  nisipuri cu conglomerate. Astfel de pante se intalnesc in stanga paraului Tulburoasa aproape de confluenta cu paraul Scauieni, in dealul Bradisor la nord-vest de comuna Salatrucel, la Serbanesti in partea de sud prelungindu-se pana aproape  de centrul comunei Salatrucel.

         Suprafetele de teren cu panta redusa ajungand pana la 10 , apar pe formatiuni friabile, de-a lungul vai Coisca in cadrul lunci acesteia cu mare extindere pe dreapta, in localitatea Jiblea Veche. Pe stanga vai Coisca la  confluenta paraului cu Oltul se desfasoara un mare con de dejectie cu pante foarte reduse  00-10, portiunea numindu-se lunca Jiblei (foto 4-5). Valorile diferite ale pantelor apar ca rezultat al constitutiei litografice colaborat cu adancimea retelei hidrografice. Desi aparent relieful este ordonat si in niste limite teoretice clase, procesele geomorfologice gravitationale (eroziunea torentiala, alunecari de teren etc.) cumulate cu interventia omului creeaza un relief ravasit.(h. 5)

4.1.2. Fragmentarea reliefului

Reteaua hidrografica destul de deasa de peste 1,7km/km2 precum si debitele considerabile datorita precipitatilor peste media tarii, determina o fragmentare accentuata. Astfel numeroase vai creeaza culmi prelungi de la periferie-dealurile inalte – spre fundul depresiunii, culmi reliefate in harta fizico-geografica si in capitolul introductiv. Structura petrografica friabila: gresii, orizonturi greezo-nisipoase, marne, marne nisipoase, argile etc. cumulate cu diferenta mare de nivel intre culmile inalte si fundul depresiunii fac ca adancimea fragmentarii sa fie destul de mare, atingand valori de peste 50m pe vaile Tulburoasa, Bradisor, Patesti etc. mai ales pe cursul superior ala acestora. Aceasta scade odata cu reducerea pantei catre podul depresiunii cand procesul acumulativ al sedimentelor devine preponderent. In zona dealurilor limitrofe


Foto 4 - Conul de dejectie format de paraul Coisca la varsarea in Olt - Campul Jiblei

Harta. 5 – Harta pantelor din Depresiunea Jiblea


vaile au versanti destul de abrupti, fapt care face ca linia gospodariilor sa urmareasca cumpana de ape a interfluviilor exemplu in satele: Radacinesti, Serbanesti, Scauieni etc.

4.1.3. Morfografia

         Componenta de baza a invelisului geografic, relieful – suportul tuturor actiunilor si activitatilor – are o relativa stabilitate in comparatie cu mobilitatea celorlalti componenti ai mediului inconjurator. Relieful trebuie considerat ca baza a cercetarilor fizico-geografice, deoarece conserva cu multa fidelitate diferite aspecte ajutand la reconstituirea legaturilor, relatiilor si chiar caracterului celorlalti componenti ai mediului natural. (V. Velcea – Principii…). Relieful modifica elementele microclimatului local, genereaza o zonalitate a scurgerii raurilor a directiei si densitatii retelei hidrografice, determina structura si compozitia asociatilor vegetale, conditioneaza repartitia asezarilor omenesti, amplasarea unor obiective industriale si determina paleta preocuparilor agricole.

         Depresiunea Jiblea-Berislavesti se incadreaza in Subcarpatii Getici fiind o depresiune de contact munte-deal. Ea face parte din aliniamentul de depresiuni submontane: Campulung Muscel, Nucsoara, Bradet, Aret, Salatruc, Jiblea, Horezu, Novaci, Tg. Jiu etc (L. Badea – Contributii…).

         Fiind o unitate de contact, intre cele doua zone diferite, semnalam aparitia elementelor caracteristice atat subcarpatilor cat si zonelor depresionare, in functie de conditiile locale. Privit din ansamblu, relieful  regiunii studiate prezinta forme domoale caracteristice structurii petrografice marno-argiloase, dar studiat in amanuntime este un relief ravasit. Strategia monoclinala determina pe stanga Coiscai un relief de tip cuesta cu asimetrie evidenta. Depresiunea Calimanesti-Jiblea-Berislavesti este de natura eroziva infaptuita de raul subsecvent Coisca, intr-un orizont de depozite noi marno-argiloase, de varsta eocen-superioara, la contactul cu cristalinul Coziei si conglomerate dure ale eocenuluiinferior.


Harta. 6 – Expozitia versantilor din Depresiunea Jiblea


4.2. Tipuri genetice de relief

4.2.1. Relief petrografic si structural

Depresiunea Jiblea-Berislavesti are o structura predominant monoclinara fapt care determina aparitia suprafetelor structurale indeosebi in partea de nord si est. In partea de sud valea subsecventa a Coiscai a determinat aparitia cuestelor in mod deosebit in zona Berislavesti-sat si in continuare Salatrucel pana „Sub Coasta Campului” la Jiblea Noua.

         Structurile petrografice alternante: gresii nisipoase cu conglomerate, determina aparitia unor forme de relief cauzate de eroziunea diferentiata, materializate prin cornize si surplombe bine reprezentate pe Valea Mare din Dangesti si pe Pausa.

4.2.2. Relief structural

Este vizibil de asemeni pe vaile Pausa, Patesti si Valea Mare. Vai bine adancite in substratul marnos sau greso-nisipos aparand de multe ori pereti verticali (inclinare 900) sau chiar peste 900 ca pe valea Pausei unde este vizibila si o stanca in forma de cap de om „Omul Pausei”. In zonele cu pante pronuntate consemnate anterior procesul de ravenare este evident, iar ca zone remarcam dealul Negrila din Radacinesti, Dealul Salatrucel din apropierea satului Salatrucel etc. Pe versanti vailor cu mare energie de relief este evident procesul de siroire. Ploile torentiale din anotimpul de vara creeaza torenti cu canale de scurgere ce evolueaza an de an spre ravene sau ogase.

4.2.3 Relieful fluviatil

Aceste este bine reprezentat indeosebi pe cursul inferior al Coiscai la confluenta cu Oltul, unde conul de dejectie de pe partea stanga a Coiscai creeaza suport pentru  asezarea umana.

Jiblea Noua, dar si zona agricola cea mai importanta a Depresiunii Jiblea Noua cunoscuta sub denumirea „In Campul Jiblei” (foto 3 si 5). In acest sector sunt evidente doua terase ale Oltului pe care este situat satul Jiblea Noua, lunca (albia majora) fiind aici sub apele lacului de acumulare al hidrocentralei de la


Foto. 3 – Campul Jiblei si talazul Oltului

Foto 5 - Campul Jiblei si razele soarelui


Daesti. In zona satului Jiblea Veche sunt evidente din nou cele doua terase ale Oltului, pe acestea dezvoltandu-se vatra satului precum si fruntea terasei unu in zona Ocolului Silvic si a stadionului. In continuare, pe valea Coiscai se disting: albia minora, albia majora, sursa permanenta de balast, pietris si bolovani pentru constructie(foto 7) si terasa unu cu extindere asimetrica, mai ales pe stanga Coiscai, pe care este construita soseaua si se insiruie gospodariile satelor: Salatrucel, Berislavesti, Stoenesti etc.

4.3. Dinamica actuala a reliefului

Studierea si cunoasterea proceselor actuale de modelare are o deosebita importanta teoretica si practica. Acestea reprezinta o sinteza a interactiunii factorilor fizico-geografici si antropici, in functie de care procesele actuale au un anumit caracter specific local. Importanta practica consta in aceea ca stiind natura lor, aspectul lor actual si tendinta de dezvoltare se pot preveni sau chiar indeparta actiunile de distrugere. In acest fel se vine in intampinarea actiunii de pastrare si imbunatatire a fondului funciar, de marire a productiei agricole care sa asigure nevoile mereu crescande ale  populatiei. Situarea Depresiunii Jiblea in plina zona subcarpatica caracterizata prin: adancimea mare a fragmentarii, structura petrografica, friabila, precipitatii cu maxime de primavara si toamna, ploi torentiale, practicarea unei agriculturii nerationale, pasunatul abuziv, defrisarea unor paduri etc. au concurat la degradarea terenurilor, in special a solului azi necesitand ample lucrari de corectare.

Structura petrografica a depresiunii din care nu lipsesc argilele, usoara inclinare a stratelor de argila, cumulate cu ploile lente si de lunga durata au dus in numeroase zone deluroase la procese de alunecari de teren. Remarcam zone active in satul Berislavesti pe dreapta Coiscai, Salatrucel, Radacinesti in punctele „La Zid” si Negrila etc. Un fenomen de mari proportii s-a produs in urma cu aproximativ 25 de ani in catunul Badesti din satul Radacinesti cand in alunecare au fost antrenate peste 10 gospodarii care nu au mai putut fi refacute,

Foto. 7 – Paraul Coisca – bolovanisuri – efect al eroziunii fluviale

ci s-au mutat la sosea. De altfel in apropierea satului in izlazul comunal se cunoaste toponimul „Surpaturi” care nu mai are nevoie de explicatii. Ca urmare a alunecarilor de teren au aparut parti dezgolite de vegetatie (patul alunecarilor) expuse imediat degradarii, dar si lacuri de baraj care uneori au rezistat cateva luni, fiind ulterior colmatate si desecate.

         Pe pantele dealurilor sunt evidente fenomenele de :

Û    dezagregare, eroziune, spalare si mai ales alunecari de teren pe dealurile cu altitudini reduse;

Û    spalarea, siroirea si prabusirea  pe dealuri  cu altitudine mai pronuntata si structura petrografica putin cimentata, conglomerate, pietrisuri, nisipuri, etc.;

Û    acumularea si depunerea sub forma conurilor de dejectie devine predominanta in zonele centrale ale depresiuni unde panta este mica.

Torentialitatea are efecte maxime datorita cantitatii mari de precipitatii (700-800 mm/an) debitul mare al unor ploi torentiale si expunerea sudica a multor versanti, fapt ce accelereaza topirea zapezilor. Adancimea torentilor este caracteristica pentru toti afluenti Coiscai, remarcandu-se instabilitatea proceselor de versant. Exemple edificatoare din zona fiind: Valea Satului, Valea Seci, Paraul Puturosu, Valea Sararu etc. Actiunea torentiala este cele mai caracteristic agent modelator ce poate produce pagube atat prin eroziune, micsorand fertilitatea terenurilor, cat si prin depuneri, acoperind unele terenuri agricole – exemplu albia majora a Coiscai. Alunecarile de teren sunt destul de raspandite datorita:

Û    prezentei argilelor si marnelor care la seceta au coeziune accentuata ce se pierde prin imbibarea cu apa;

Û    panta straturilor argiloase caracteristica regiunilor deluroase;

Û    precipitatii lente de lunga durata;

Û    infiltratii laterale din apele curgatoare;

Û    defrisarile in masa a versantilor impaduriti.

Fenomenul cunoaste mare extindere in tot bazinul hidrografic al Coiscai semnaland chiar distrugerea si mutarea gospodariilor din catunul Badesti. Actiunile de combatere sunt firave, semnaland totusi:

Û    terasarile din Dealul Viilor;

Û    plantatiile de salcam pe cativa versanti predispusi la alunecari;

Û    regularizarea malurilor unor paraie;

Û    construirea catorva baraje de retentie si rupere de panta.

5. Clima

5.1. Factorii genetici ai climei

Depresiunea Jiblea-Berislavesti, prin pozitia sa geografica la poalele Masivului Cozia, orientata pe directia NE→SV, este bine insorita si ferita de curentii reci de aer.

Dintre factorii geografici, cel care exercita o influenta mai puternica asupra climei este relieful, prin caracteristicile sale: altitudinea, orientarea, expunerea si inclinarea versantilor.

Altitudinea absoluta inscrie depresiunea in regimul climatic al regiunilor deluroase, cu un regim termic mediu in cadrul formelor de relief ale tarii noastre, cu precipitatii relativ bogate si regim eolian potrivit. Altitudinea relativa (aproximativ 500 m) determina o etajare vizibila a elementelor climatice mai ales in anotimpurile de primavara si toamna. Diferentele de temperatura dintre fundul depresiunii si dealurile limitate determina o etajare a precipitatilor sub forma de: ploaie, lapovita si ninsoare, precum si o succesiune in timp a insamantarilor de primavara.

Expunerea si inclinarea versantilor determina diferentele termice ce se resimt in vegetatia spontana, dar mai ales in perioada de inflorire a pomilor fructiferi pe versantii cu expunere sudica sau nordica. Diferentele de microclima sunt cauzate si de alti factori ca: soluri, acoperirea cu vegetatie, activitatea omului etc.

Prin amenajarea hidroenergetica a raului Olt, lacurile de acumulare de la Turnu, Calimanesti si Daesti au modificat: albia raului, viteza de scurgere si suprafata acvatica. Acest fapt a dus la cresterea umiditatii aerului, frecventa diminetilor cu ceata, patrunderea aerului umed adanc in depresiune si aparitia unui topoclima specific.

5.2. Principalii parametrii climatici

5.2.1. Temperatura aerului

Depresiunea Jiblea-Berislavesti se inscrie in jurul temperaturilor medii anuale ale tarii cu amplitudini reduse, amplitudinea masiva fiind in jur de 550 fapt care demostreaza influenta masivului Cozia asupra depresiuni.

Temperatura medie anuala este de 100 si scade cu -10-20 in zona deluroasa mai ales cea nordica. Mediile lunare cresc din luna februarie [(-10)-(20)] pana in luna august (+190→+200). Fenomenul de inghet este caracteristic sezonului rece, dar el se poate produce si toamna tarziu ca si primavara timpurie. Acest fenomen sub forma unor brume „in floare” afecteaza productia de fructe in special pe versantii cu expunere sudica.

5.2.2. Precipitatiile atmosferice

Precipitatiile atmosferice sunt cauzate si de activitatea ciclonilor mediteraneeni, dar si de patrunderea fronturilor reci de aer din nord-vest si nord. Cantitatea cea mai mare de precipitatii se inregistreaza pe dealurile din nordul depresiunii atingand 850-900 mm anual, in timp ce dealurile din sudul depresiunii primesc in jur de 800 mm.

In perioada 1 aprilie – 30 septembrie cad 65% din totalul precipitatilor, lucru foarte important pentru culturile agricole ce solicita in aceasta perioada o mare cantitate de apa. In perioada 1 octombrie – 31 martie precipitatiile sunt mai reduse, ca urmare a predominarii regimului anticiclonic si cad in special sub forma de zapada. Luna cea mai ploioasa este luna aprilie, iar cea mai secetoasa este august. In perioada de vara si uneori de primavara putem constata caracterul torential al ploilor, favorizand o pronuntata eroziune a solului.(graficul precipitatilor). (Grafic 1)

         5.2.3. Regimul vanturilor

         Vanturile predominante sunt cele din nord-est, nord si vest. Vanturile din nord-est sunt canalizate pe aceasta directie de catre seaua Grosilor. Vanturile din nord urmaresc coridorul Oltului. Observam deci ca depresiunea este adapostita in sudul Masivului Cozia care este raspunzatoare de crearea brizelor de munte si mai rar al caracterului föehnic. Vanturile din vest sunt cele care aduc precipitatii. Viteza vanturilor este in mod obisnuit de 70-80km/h, dar in N-E-ul depresiuni pot atinge si 140-150km/h favorizate de legatura cu Depresiunea Lovistei (Titesti).

5.3 Regionarea climatica

Diferentierile climatice aparute datorita factorilor genetici si reliefati in varietatea  in teritoriu a elementelor climatice mai sus analizate diferentiaza in cadrul depresiunii urmatoarele zone distincte:

Û    zona dealurilor inalte cu temperaturi mai reduse, precipitatii ridicate (850-900mm) si viteza mai mare a vanturilor;

Û    zona dealurilor joase cu temperaturi sensibil mai ridicate, precipitatii cu 50-100mm mai reduse si vanturi cu intensitate si durata ceva mai mica;

Û    fundul depresiunii cu un climat moderat reprezentat prin temperaturi ceva mai ridicate vara  si mai reduse iarna rezultand o amplitudine termica mica. Precipitatiile sunt de regula intre 750-800mm anual, iar vanturile au caracteristici moderate (reduse);

Û    coridorul Oltului unde canalizarea circulatiei aerului pe directia nord – sud amplifica viteza si durata vanturilor si creeaza o impresie (adevarata) de temperaturi ceva mai scazute in perioada vanturilor.

GRAFIC 1.

Privita in general, clima depresiunii favorizeaza o viata economica si sociala intensa, fiind un climat de crutare benefic si activitatii balneare a orasului Calimanesti.

6. Hidrografia

6.1. Apele subterane

6.1.1.  Panza freatica

In zona dealurilor inalte si joase, mai ales in N-E-ul depresiunii substratul argilos foarte aproape de suprafata face ca apa freatica sa fie o raritate, infiltratia apei pluviale redusa, iar izvoarele naturale foarte rare. Din aceasta cauza, gospodariile din areal sufera de apa si au fost obligate sa apeleze la surse comune, de cele mai multe ori din apa curgatoare. In zonele joase de pe fundul depresiunii apa freatica este la adancimi mari datorita depozitelor sedimentare groase, uneori atingand in localitatea Jiblea Veche sub 10m. (h. 7)

6.1.2.  Apa de adancime

Este si ea destul de greu de gasit si aventura saparii unui put este pusa sub semnul incertitudinii. Exista fantani si la adancimi de peste 25 m in satul Jiblea Veche.


Harta. 7 – Regionarea hidrografica din Depresiunea Jiblea


6.1.3.  Izvoarele minerale

Acestea sunt cele mai importante inscriind localitatile Calimanesti, Caciulata si Pausa in circuitul balnear national si international. Izvoarele minerale din zona sunt preponderent sulfuroase, dar si cloruro-sodice, calcice, magneziene si unele dintre ele slab iodurate.

S-a remarcat la Caciulata si litiu ca urmare a prezentei marnelor eocene. Folosirea apelor minerale din zona este, se pare straveche, folosite de daci si mai precis de romani (termele romane). Izvoarele scrise incep din secolul XVI si devin tot mai sigure precizand astfel calitatile apelor si constructiile cu scop balnear. (1845-…trudimentar stabiliment de bai”). Apele minerale din Calimanesti-Caciulata provin din doua surse: izvoare naturale si foraje. Dupa temperatura apei distingem:

-         cu ape reci: izvorul 1. Caciulata, izvoarele 6,7,8,14 Calimanesti etc;

-         hipotermale (200-300), Cozia 3 si 4;

-         termale (420-430) forajul 1004, Caciulata, Cozia 1 si 5;

-         geotermale (peste 870) forajele 1006 Caciulata , 1007 Calimanesti si 1008 Cozia.

Apele minerale sunt in prezent utilizate la tratarea afectiunilor: renale, digestive, reumatismele, profesionale, ale aparatului respirator etc. Viata economica a statiunii fiind puternic influentata de functia balneara.

Izvoarele geotermale incalzesc hotelurile balneare, grupurile mari de blocuri, vile si case particulare. Remarcam deschiderea unui nou santier de foraj in Calimanesti care va extinde raza asezarilor deservite cu apa geotermala.

6.2.Apele de suprafata

6.2.1.Reteaua hidrografica

Reteaua hidrografica este bine reprezentata, avand densitatea mare si debit suficient ca urmare a precipitatilor inregistrate peste media tarii. Aproape toata reteaua hidrografica ce dreneaza depresiunea este colectata de paraul Coisca afluent al Oltului (foto 6).


Foto. 6 – Insula de colmatare la varsarea paraului Coisca


Paraul Coisca are o lungime de aproximativ 15km si un bazin hidrografic de aproape 100km2. El izvoraste din partea de nord-est traversand depresiunea central pe directia nord-est → sud- vest. Debuseaza in Olt dupa ce traverseaza propriul con de dejectie desfasurat cu prioritate pe partea stanga a cursului (foto 7). Afluentii cei mai multi si mai importanti ii primeste din partea dreapta fapt care face sa aiba o vale asimetrica. Participarea deosebita la debitul Coiscai au: Paraul Turburoasa, Paraul Bradisorului, Paraul Secii si Paraul Patesti, pe partea dreapta. Paraul Patesti este cel mai important prin constanta debitului, izvoarele sale fiind la altitudine de peste 1200m. Au fost proiectate si doua microcentrale. Are o lungime de 11km si un bazin hidrografic de 14 km2. Pe stanga, Coisca primeste afluenti mici: Paraul Manga, Paraul Tiganiei, Paraul Cornet, Paraul Badi etc.

          6.2.2. Lacurile

Oltul este cel mai important rau ce trece prin vestul depresiunii. Oltul, colector al apelor depresiunii formeaza in acest sector doua lacuri hidrografice: Calimanesti si Daesti.

Determinand trecutul si prezentul zonei ca istorie, viata economica, transporturi si turism in zona depresionara, Oltul in vechime curgator si linistit dupa ultimul asalt cu muntele este acum si mai linistit, apele sale fiind cantonate in cele 3 lacuri de acumulare in spatele barajelor  de la Turnu, Calimanesti si Daesti.

Lacul Turnu cel mai mare din cele 3 lacuri de acumulare din zona este situat imediat in aval de pasul Cozia in apropierea Castrului Arutela si are un volum de apa de 13,1 milioane3. Barajul constituie si cale de trecere peste Olt soseaua facand parte din centura orasului Calimanesti.(f. 16)

Lacul Calimanesti situat in aval de fostul parc natural „Ostrov” in care s-a construit de catre Neagoe Basarab si Doamna Despina intre anii 1512-1521 a bisericuta pentru rugaciune, fiind in acele vremuri fara pictura interioara. Aceasta bisericuta prezenta in parcul mai sus amintit ocupa o suprafata de


Foto. 16 – Barajul  Hidrocentralei Turnu

Foto. 25 – Ostrovul din Calimanesti format intre bratele Oltului


aproximativ 7m. Parcul Ostrov a fost creat pentru a mentine vie istoria neamului si a acestor locuri, creandu-se astfel un parc antropic (foto 25.). Lacul care inconjoara Ostrovul are un volum de apa de 5 milioane m3, barajul de beton realizand legatura dintre Calimanesti si Jiblea Veche.

Lacul Daesti care practic limiteaza depresiunea pe o mare distanta are un volum de apa de 11,2 milioane m3.

7.              Caracteristici biopedografice

7.1.Solurile

Depresiunea Jiblea-Berislavesti se incadreaza in zona molisolurilor si argiluviosolurilor. In cadrul depresiunii se disting urmatoarele tipuri de soluri: aluviunile, solurile brun-aluvionale, soluri brune eubazice si mezobazice. Solurile brune aluvionale se dezvolta sub forma unei fasii pe partea dreapta a Oltului si de asemenea ca o fasie pe dreapta Coiscai, de la Olt pana in nord-estul depresiunii. Solurile brune eubazice si mezobazice ocupa o suprafata apreciabila in zona localitatilor Jiblea Veche si Jiblea Noua. Versantii nordici ai ramei deluroase din sud sunt acoperiti cu soluri brunacide. Argiluvisolurile podzolice ocupa dealurile joase din interiorul depresiunii precum si cele inalte din zona nordica de contact. Gradul de fertilitate al solurilor este diferit, insa utilizarea diferentiata poate pune in valoare calitatile fiecarui tip de sol.(h. 8)

7.2.Vegetatia

Altitudinea absoluta a depresiunii Jiblea-Berislavesti o incadreaza in zona padurilor de stejar cu trecerea spre etajul fagului. Actiunea antropica a redus padurea la palcuri in depresiunea propriu-zisa, ea mentinandu-se pe dealurile limitrofe. In zonele impadurite fagul este specia predominanta, reprezentand 65% din totalul suprafetei impadurite.(h. 9)

Fagul apare in arborete pure, pe dreapta Oltului pe stanga vaii Coisca precum si pe alte cursuri superioare ale afluentilor Coiscai(Valea Bradisor, Valea Patestilor).


Harta.8 – Solurile din Depresiunea Jiblea


Harta.9 – Vegetatia din Depresiunea Jiblea


Gorunetele reprezinta 18% din suprafetele impadurite si este bine reprezentat la NE de satul Jiblea-Veche la nord de satul Salatrucel,

In zona se intalnesc frecvent amestecurile de: fag, stejar si conifere (rezultate din impaduriri) precum si alte esente lemnoase ca: frasin, tei, carpen, jugastru etc.

Salcamul este prezent singur sau in amestec de cele mai multe ori ca rezultat al actiunii antropice impotriva alunecarilor de teren. In conditii bune vegeteaza si specii termofile (iubitoare de caldura si ierni blande) cum ar fi: castanul dulce si  nucul in zonele Jiblea si Codrea.

Pasunile si  fanetele ocupa suprafete insemnate de terenuri cu fertilitate redusa ca: Toaca, Mlaca, Codrea, Negrila, Seaca, Hotarani, La Zid etc.

In locul padurilor defrisate din spatiul depresionar au aparut: pasuni, teren arabil, plantatii, vii etc.(foto 3).

In zonele limitrofe deluroase au aparut plantatii de coni9fere rapid crescatoare: brad, pin, molid etc.

Ocolul Silvic Jiblea gospodareste patrimoniul forestier cu mare importanta pentru peisajul geografic ca element ponderator in eroziunea versantilor colmatarea vailor, dar si in stabilitatea circuitului apei in natura.

7.3.Fauna

Ca urmare a asezarii depresiunii in preajma masivului Cozia beneficiind si de o mare varietate a covorului vegetal depresiunea Jiblea-Berslavesti dispune de o fauna variata si bogata. Studii speciale nu s-au facut, dar din observatiile personale si din discutiile cu locuitorii remarcam:

-         in zona dealurilor inalte, impadurite gasim: ursul, vulpea, lupul, jderul, dihorul, mistretul, bursucul, viezurele, caprioara si chiar capre negre (din informatii);

-         prin zavoaie si plantatii de nuci: veveritele;

-         prin pasuni si fanete: iepure, soareci, soparla verde, sarpele orb si numeroase specii de insecte;

-         lacuri de pe raul Olt sunt gazdele primitoare  pentru ratele salbatice, cormorani, scufundaci, pescarusi si chiar lebede. Fondul piscicol este variat remorcandu-se crapul, carasul, bibanul, rosioara, dar si specii rare ca: salau, stiuca, pastrav etc.

Dintre elementele de fauna prezentate cele de interes vanatoresc sunt: iepurele, mistretul, vulpea, caprioara, ursul, ratele salbatice etc. Pentru pescuit este o zona prolifica remarcandu-se speciile mai rare: pastrav, salau si stiuca.

CAPITOLUL III.

CARACTERIZAREA GEOGRAFICA UMANA SI ECONOMICA

8.              Populatia si asezarile

8.1. Populatia

8.1.1. Evolutia numerica a populatiei

Pamantul de astazi al depresiunii Jiblea-Berislavesti constituie o zona straveche de locuire si activitate umana. Marturiile arheologice atesta continuitatea populara din epoca pietrei slefuite, a asezarilor dacice, daco-romane, cea ce face inca o data daca mai era nevoie sa amintim ca aceasta zona este o zona veche, populata datorita aspectului si bogatiei naturale a resurselor solurilor, precum si a reliefului care confera o protectie impotriva calamitatilor naturale. O statistica a numarului locuitorilor pe unitati administrativ-teritoriale este realizata in tabelul de mai jos pentru 3 localitati prezente in spatiul depresiunii Jiblea-Berislavesti:

Tabelul nr.1. Statistica numarului locuitorilor pe unitati administrativ-teritoriale intre anii 1930-2002

Anul

Calimanesti

Salatrucel

Berislavesti

Total

1930

4591

1738

2637

8966

1956

6651

2059

2464

12174



1966

6735

2415

3733

12883

1977

8095

2610

3661

14617

1992

9131

2320

3166

14617

2002

8605

2237

3112

13954

GRAFIC. 2

GRAFIC. 3

O analiza pe datele de mai sus sau pe un grafic reprezentativ, indica o crestere continua a populatiei depresiunii pana in jurul anului 1992. Ultima perioada de dupa revolutia din 1989 marcheaza o scadere ca urmare a libertatii de miscare a fortei de munca, dar si a sporului natural negativ. Privita pe medii, populatia rurala Salatrucel, Berislavesti cunoaste o crestere continua pana in 1977, cand industrializarea fortata comunista obliga tineretul sa plece la scoli si acestia se stabilesc la orase determinand o depopulare a satelor pana chiar la disparitia acestora, exemplu clar este satul Robaia devenit catun dupa migratia in masa a tineretului, care si astazi renunta sa isi mai intemeieze un camin in aceasta zona izolata de restul satelor limitrofe orasului.

Orasul Calimanesti cunoaste o crestere continua pana la revolutie, dovada a inglobarii populatiei satesti sus amintite, dar si a unui  spor natural pozitiv, ultima perioada marcand un declin de aproximativ 5% cauza fiind sporul natural constant negativ de  dupa 1990 si migrarii populatiei in zone mai active economic sau in strainatate.

8.1.2. Indici demografici

Dinamica in timp a populatiei depresiunii este determinata de natalitate, mortalitate, numarul plecatilor si numarul venitilor.

Rezultatele acestora, sporul natural si sporul migrator se prezinta astfel pentru ultimi 5 ani:


Tabelul nr.2. Evolutia dinamica a populatiei depresiunii Jiblea-Berislavesti intre anii 1999-2003

Calimanesti

Salatrucel

Berislavesti

Total

Anul

N

M

Sn

V

P

Sm

N

M

Sn

V

P

Sm

N

M

Sn

V

P

Sm

Sn

Sm

1999

98

113

-15

110

105

5

31

28

3

28

38

-10

46

39

7

38

63

-25

-5

-30

2000

79

93

-14

105

88

17

32

28

4

31

42

-11

48

35

13

44

48

-4

3

2

2001

72

114

-44

137

106

31

25

26

-1

41

31

10

38

53

-15

37

62

-25

-60

16

2002

94

118

-24

175

122

53

25

31

-6

38

49

-11

30

46

-16

39

71

-31

-46

5

2003

88

102

-14

181

108

73

26

30

-4

28

51

-23

31

25

6

38

41

-3

-12

47

2004

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-




-

-

-

-

-

-

-

-


In tabelul de mai sus datele sunt numerice, dar raportate la numarul locuitorilor din tabelul anterior se pot calcula si valorile procentuale. Analizand datele de mai sus constatam o scadere a sporului natural pe perioada analizata constant si foarte ridicata la orasul Calimanesti atingand in 2001 un ingrijorator (-5,6‰). In mediul rural se observa un spor  mai ponderat pe medie, probabil conceptia religioasa despre intreruperea de sarcina. Per total in depresiunea Jiblea-Berislavesti sporul natural este negativ, anul record fiind 2001 cu 60 de pierderi numerice adica aproximativ (-4,3‰), iar anul cel mai bun fiind 200 cu un spor natural usor pozitiv. Sporul migrator este la poli opusi pe cele 2 medii. Astfel in Calimanesti acesta a crescut continuu datorita proprietatilor particulare si constructiilor de noi vile, dovada a stabilirii unor familii in acest loc deosebit de placut. La polul opus este situatia in satele depresiunii sporul migrator fiind constant negativ si la valori destul de mari, uneori sub - 10‰. Prin aportul numeric mare al orasului Calimanesti, per total sporul natural al depresiunii ramane pozitiv.

8.1.3 Structura nationala pe varste si pe sexe

Structura nationala scoate in evidenta un procent covarsitor de romani, dovada a unuei vechi vetre de asezari romanesti, grupul cel mai  numeros de alta nationalitate fiind rromi care desi la Calimanesti (Jiblea Veche) constituie o grupare foarte numeroasa peste 1/3 din  Jiblea Veche la recensamant se declara romani, rezultand astfel un procent de sub 5% (in realitate peste 15% din populatia orasului Calimanesti) peste 1000 de rromi. In orasul Calimanesti mai apar in procente reduse maghiari si germanii impreuna sun 0,5‰ rezultand ca populatia  de nationalitate romana este de 97-98%. In zona rurala, procentul de romani este covarsitor adica peste  99,8‰. Structura pe varste si sexe ne reliefeaza un numar ridicat al populatiei intre 10 ani si 50 ani. Numarul din ce in ce mai redus al grupelor de peste 50 de ani este un proces biologic natural de degradare. Numarul redus al grupelor de sub 10 ani este insa un motiv de ingrijorare care indica in timp imbatranirea populatiei si reducerea procentului populatiei active. Fara a face un calcul precis ci cu ochiul liber natalitatea ridicata se remarca in randul nationalitatii rrome.

Structura pe sexe reliefeaza un echilibru relativ cu usoara predominanta a sexului feminin. Din statistica pe grupe de varste si sexe a anului 2004 reiese un fapt iesit din comun si anume ca la populatia tanara sub 20 de ani si mai ales sub 10 ani, predomina sexul barbatesc. Probabil noile previziuni la ecograf ale sexului viitorului copil. O alta curiozitate se remarca la comuna Berislavesti unde numarul barbatilor in 2004 depaseste pe cel al femeilor cu peste 2%. Cauza constituie un subiect de studiu.

8.2. Asezarile umane

8.2.1.Istoricul dezvoltarii retelei de asezari

8.2.2.Istoricul asezari orasului Calimanesti

Teritoriul  a fost locuit din cele mai vechi timpuri din epoca geto-dacica si daco-romana localitatea actuala s-a infiripat probabil in secolele V-VII era noastra cand vechea obste sateasca ce se intindea pe malurile Oltului, pe dealurile de la poalele Coziei (se presupune  ca ar fi fost aici vechea vatra Cozia) s-a destramat fiind impartita intre oamenii de vaza ai vechi obsti, Caliman, Stiam…care vor infiinta localitatile Calimanesti, Stoenesti…Atestarea documentara a localitatii s-a petrecut la 20 mai 1388 (6896) prin documentul datat de voievodul Mircea cel Batran. In documentele vremii, care urmeaza anilor 1388-1611 sunt mentionate doar darile, scutirile, inlesnirile, intaririle cu peceti de catre domnitori catre manastirea Cozia. Abia la 1612 Calimanesti-ul este mentionat din nou in documente de catre Radu Mihnea voievod, care scuteste satul Calimanesti al Manastirii Cozia de toate darile in schimbul repararii drumului manastirii. In anul 1646 locuitorii satului se ridica la lupta pentru libertate, dar interventia manastirii pe langa curtile domnesti determina pe toti domnitorii sa intareasca dependenta satului de ea, mergand pana acolo incat Matei Basarab intr-un hrisov semnat la 12 mai 1646 ii acuza pe calimanesteni si jibleni ca s-au ridicat „ca niste caini”, aratand totodata ca „o sa trimit domnia mea sa va spanzure dinaintea caselor”. Cert este ca asezarea Calimanesti figureaza pe harta  intocmita de stolnicul Constantin Cantacuzino la 1700. O perioada mai grea au avut locuitorii de infruntat in timpul ocupatiei Olteniei de catre austrieci, in 1718-1719 cand exploatarea se intensifica. Cele dintai notatii istorice asupra localitatii le intalnim in tratatele doctorilor Episcopescu (1837) si Fatu (1874) care au descris valoarea terapeutica a apelor de aici. St. V. Episcopescu, in lucrarea sa „Apele metalice ale Romaniei Mari” mentioneaza ca „unii tarani din Calimanesti au avut casele lor, pe la inceputul secolului XIX-lea pe Aga Iusuf si pe Selim Bei din Rusciuc carora le faceau bai sulfuroase, apa minerala o incalzeau cu pietre arse in foc, iar dupa baie ai frectionau pe corp cu ulei parfumat, apoi le aprindeau narghileaua”. Acest sistem de incalzire al apei sulfuroase s-a mentinut pana in anul 1950. Exista in Calimanesti Valea Puturoasa pe care o aminteste V. Episcopescu in care sunt mai multe izvoare sulfuroase reci, de la care cei care aveau cai carau apa minerala in butoiase de lemn la ei acasa o incalzeau cu pietre incinse in foc si faceau bai celor veniti in statiune. Derulam acum multe momente scrise in istoria acestor locuri: 1821 ridicarea lui Tudor Vladimirescu impotriva exploatarii feudale a dus la atacarea conacelor si mosiilor clerice si laice printre care si cele ale Manastirii Cozia. „La Ramnic – spune Solomon – am gasit o scrisoare a lui Tudor, scriindu-mi ca la Manastirea Cozia sa las 100 de panduri ca sa ingrijeasca de zaharelele ce sunt acolo si orice sarbi sau greci ce vor fi prin manastire sa-i dam afara si sa ramana numai pandurii”. Intre anii 1837 –1847 sunt dese plangerile taranilor clacasi din Caliman. In anul 1877 Calimanestiul a adus o contributie materiala prin dotarea Spitalului militar din Dragasani cu mobilier, vesela de la bai, lucruri confirmate in documentele vremii aflate la Arhivele Statului, filiala Valcea. La Cozia s-au refugiat  pasoptistii D. Golescu, Popa Sapca, iar la Calimanesti si Cozia domnitorul A.I. Cuza va cunoaste entuziasmul locuitorilor cu prilejul vizitei facute pe meleagurile Oltului in 1859, iunie dupa Unirea Principatelor. In decembrie 1864, prin legea secularizarii averilor manastirii se pune astfel capat dominatiei se secole a Coziei asupra localitatilor din aceasta zona, Calimanestiul incepand sa cunoasca o dezvoltare libera. In anii urmatori lui 1864 Calimanestiul isi stabileste definitiv vatra prezentand in cadrul plaiului Cozia 5 catune, cum noteaza C. Alessandrescu in „Dictionar geografic al judetului Valcea” (1893), la pagina 70 si anume: „Calimanesti, comuna in plaiul Coziei formata din 5 catune: Calimanesti, Gura Vaii, Seaca, Tignia, Caciulata”. Atunci erau 2088 locuitori (988 barbati si 1100 femei, 497 case). In anul 1910 Parlamentul voteaza o lege prin care statiunile balneare trec in exploatarea „Societatii Govora- Calimanesti” timp de 50 de ani. In anul 1913 se construieste Uzina Electrica (astazi aici se afla Casa de Cultura). Anul 1919 reprezinta anul in care se intervine pentru construirea unei halte si pasarele peste Olt, in dreptul Uzinei Electrice, care intra in functiune abia in 1939. In anul 1927 localitatea Calimanesti este declarata oras cu statul de comuna urbana categoria a II-a. Intre anii 1928-1944 se realizeaza pavarea soselei din dreptul Primariei pana la izvorul Caciulata. Criza economica din anii 1929-1933 are repercusiuni si asupra activitatii din statiunea Calimanesti-Caciulata, dar odata cu iesirea din criza afacerilor incep sa prospere. In anii 1943-1944 hotelul societatii Govora-Calimanesti si celelalte hoteluri mai mari au fost transformate in spitale militare. In anul 1945 in luna aprilie, ziua 25 orele 17.00 erau predate lui Tiberiu Cioroianu primarul orasului Calimanesti de catre dr. Traian Dinculescu, bunurile apartinand societatii Govora-Calimanesti. Au urmat ani si ani in care s-au adaugat numeroase obiective social-culturale care au facut ca aceasta localitate sa fie inzestrata cu cea ce se poate vedea astazi, iar de aici incolo cu siguranta se vor adauga si altele. Marele istoric N. Iorga, vizitand aceste locuri de doua ori numeste Calimanestiul „Sinaia Valcii”, iar peisajul care incanta pe oricare, diversitatea factorilor de cura si tratament fac ca aceasta localitate sa fie declarata perla statiunilor de pe Valea Oltului.

8.2.3.Din istoricul asezarii umane Jiblea Veche

Pamantul de astazi al depresiunii Jiblea constituie o zona de straveche locuire si activitate umana, cele mai vechi urme conducandu-ne pana in epoca pietrei, fapt dovedit de marturiile arheologice, ce atesta vechi asezari dacice, urme ale vietii daco-romane si romane. Asezarea umana Jiblea Veche are o vechime  destul de mare: daca dam crezare unei traditii conform careia viile din partea de nord ar exista de pe timpul dacilor, ii putem atribui o istorie milenara. Dupa unele opinii satul ar fi fost infiintat in jurul anului 1000 primii locuitori provenind din Serbanesti si Salatrucel. Coborand de pe deal, cei dintai jibleni s-au statornicit in catunul Valea Satului, acolo formandu-se primul nucleu uman.

Daca pana acum adevarul si legenda isi dau mana catre sfarsitul secolului al XIV-lea certitudinea castiga din ce in ce mai mult teren; astfel primul document oficial care vorbeste despre existenta satului Jiblea dateaza din 20 mai 1388; este vorba despre actul scris la Cozia de catre logofatul Filos, prin care domnitorul Mircea cel Batran doneaza manastirii amintite printre alte localitati si satul Jiblea. Peste mai bine de un an la 4 septembrie 1389 printr-un act dat in „orasul domniei mele” Ramnic, domnitorul revine asupra acestei donatii si satul Jiblea este dat acum in stapanirea boierilor: Costea, Stanciul, Valcul, Albul si Radomir pentru ca le-a luat acestora intreaga suprafata de la Priboiul de Jos la varfurile muntelui Cozia si in sus de-a lungul Oltului pana la Carlig, suprafata pe care a donat-o tot manastirii Cozia.

Dupa 3 ani de la moartea marelui domnitor la 19 iunie 1421 fiul acestuia Radu Prasnoglova doneaza din nou satul Jiblea manastirii Cozia odata cu satele Braduteni, Bogdanesti, Calimanesti si Lunceni. Intrarea taranimii din aceste asezari sub stapanirea manastirii a dus la o impotrivire generala contra administratiei monahale. Printre cei mai darji in aceasta lupta sociala s-au dovedit a fi jiblenii care s-au zbatut prin diferite forme inclusiv prin plangeri adresate domniei sa scape din starea de severitate si sa-si recapete demnitatea de tarani liberi. De astfel liberi se socoteau ei dupa moartea fiecarui domnitor, interventia manastirii pe langa curtile domnesti a determinat capetele incoronate de pana la Cuza sa intareasca mereu aceasta stapanire. In vara anului 1629 o delegatie de tarani din Jiblea si Calimanesti merge la divan sa se planga de inscrierea in catastihul visteriei a obligatie de a plati anual taxa numita „cuibul de soimi” pentru imperiul Otoman. Dorinta lor este satisfacuta de Alexandru Ilias revenit in a doua domnie, dar castigurile de cauza sunt de scurta durata; manastirea Cozia gaseste un sprijinitor activ in domnitorul Matei Basarab care porunceste jiblenilor si calimanestenilor sa nu se mai ridice „ca niste caini” impotriva asezarii monahale cum glasuieste documentul datand din 12 mai 1646: „astfel vor avea parte de pedeapsa prin spanzurare”. Abuzurile si lacomia unor egumeni erau nemasurate. Nemaiputand indura sicanele calugarilor, jiblenii fac jalba catre domnie cum ca li s-a luat locul de hrana „li se vinde fanul scump decat e obiceiul le inchid vitele si le-au luat tevile (este vorba despre tevile cazanelor de fabricat rachiul) si le-au tinut pana s-au prapadit prunele”. De acelasi tratament inuman au avut atunci parte si taranii vecini din Calimanesti. Dupa revolutia de la 1848 s-au format garzi nationale in multe centre ale tarii printre care si in Jiblea. Un alt eveniment istoric important de care nu sunt straini nici locuitorii din Jiblea este Unirea Principatelor Romane cu fazele ei pregatitoare cunoscute. Ca deputat in Divanul ad-hoc al Tarii Romanesti, jiblenii au trimis pe consateanul lor Tudose Mugescu. Intr-un tablou din 29 septembrie 1857 realizat la Bucuresti acesta apare ca un om prezentabil, demn de mandatul ce i s-a incredintat. Abia cu ocazia secularizarii averilor manastirii din 1864 sub domnitorul Al. I. Cuza, satul Jiblea ca si cele invecinate lui scapa de sub stapanirea seculara a manastirii Cozia si incepe sa cunoasca o dezvoltare libera.

8.2.4.Considerente istorice asupra asezarilor din depresiune

Fiecare asezare umana din depresiunea isi are propria istorie, perioada romana lasand urme ce ajung pana astazi. Astfel sunt binecunoscute in zona: Calea lui Traian, Masa lui Traian, Castrul Arutela, Castrul Radacinesti, Castrul de la Jiblea etc. Atestarile documentare din cadrul  depresiunii dateaza din


Foto 2 - Oltul, Jiblea Noua, Depresiunea, Dealurile de contact si masivul Cozia


secolul XV astfel: comuna Berislavesti – 1424 ; Serbanesti, Seaca, Salatrucel – 1488; Scauieni, Patesti, Dangesti –1490.

8.2.5. Asezarile rurale

Sunt predominante in cadrul depresiunii fiind dealtfel primele tipuri de asezari umane. Depresiunea a oferit din cele mai vechi timpuri areal de locuire si protectie impotriva invadatorilor, dar si a vicisitudinilor climatice. Nu este de mirare ca aici la adapostul Coziei, densitatea locuitorilor a fost mare si s-au mentinut structuri traditionale de organizare a satelor cu viata economica, toponimie, nume de familie si persoane denumiri de obiecte si ocupatii, obiceiuri etc. rezultat al unui indelungat proces de munca si lupta a unei populatii ce a facut parte din fosta provincie istorica, Tara Romaneasca. Satele din depresiune, dupa dispunerea gospodariilor si locul ocupat de mosie sunt:

Û    Sate risipite, cu mosie in jurul gospodariei, situate mai mult pe rama deluroasa: Serbanesti, Patesti; Seaca; Robaia, Radacinesti;

Û    Sate rasfirate cu gospodariile dispune de-a lungul vailor si mosia in extravilan: Jiblea Veche, Salatrucel, Berislavesti;

Û    Sat adunat de tip geometric si densitate mare cu mosia in extravilan (campul Jiblei): Jiblea Noua (foto 2).

Gospodariile satelor risipite sunt amplasate in functie de relief si posibilitatile de legatura in asa fel incat sa elimine aglomeratia, tradand mai mult discretia decat izolarea. Ca arhitectura intalnim toate tipurile de case caracteristice arhitecturii valcene, precum si unele tipuri specifice altor zone etnografice. Dupa marimea care tradeaza si gradul de bunastare intalnim:

Û    Case cu incapere si prispa marginita de stalpi si balustrada;

Û    Case cu tinda, camera de locuit si prispa(figura 26);

Û    Casa cu tinda la mijloc, doua camere de locuit si prispa;


Foto. 11-12 Case vechi in stil traditional cu pridvor si pivnita


Caracteristica zonei este casa cu foisor intalnita des in depresiune, casa ce tradeaza priceperea mesterilor locali, reprezentativa pentru oamenii instariti din zona este casa de pe strada 24 Ianuarie intersectie cu strada Garii, „casa inalta cu foisor, cunie, bucatarie si camera de dormit, sub care se gaseste  magazia sau beciul situat la demisol” (foto 11-12). Materialele de constructie a caselor si anexelor gospodaresti sunt lemnul si piatra prezente din belsug in aceasta zona si ulterior caramida. Casa este construita pe talpi din lemn cioplit de esenta tare si anume stejar, peretii din barne cu incheietura rotunda, dreapta au in coada de randunica. Peretele interior se face din caramida sau piatra deoarece langa el se afla vatra. Acoperisul este din sita. In ultimul secol caramida ia locul lemnului trecand prin numeroase faze intermediare, iar in zonele de vale, lunca isi fac aparitia casele mari (5-6 incaperi) si moderne.

8.2.6.  Orasul Calimanesti

Este situat in vestul depresiuni Jiblea-Berislavesti la iesirea Oltului din defilee, la poalele Coziei si Naratului. Matematic este situat la intersectia paralelei 450 15’ latitudine nordica cu meridianul de 240 22’ longitudine estica. Orasul s-a extins pe dreapta Oltului avand o forma liniara-tentaculara. Axa principala o constituie asezarile: Cozia-Caciulata-Calimanesti-Seaca, din oras facand parte si Jiblea Veche, Pausa-Jiblea Noua situate pe stanga Oltului, primele doua fiind traversate de centura orasului care beneficiaza de constructia celor doua baraje. Asezarea balneara Calimanesti in jurul anului 1868 se limita la cateva pavilioane rudimentare. Sfarsitul secolului marcheaza inaugurarea Pavilionului Central stil elvetian marcand aparitia unei cladiri centrale in jurul careia apar vile ce intregesc aspectul urbanistic. La inceputul secolului XX se construieste Cazinoul din Ostrov si Bazarul cu teatru (azi cinematograful) si terasa (biblioteca). Apar diverse vile in stil elvetian sau romanesc care concentreaza posibilitati de cazare pe grupuri de 20-30 de persoane, dar asigura spatii verzi largi si integrare armonioasa in cadrul natural. Dupa 1972 apar hotelurile care grupeaza mari capacitati de cazare, dar un stil geometric.


Foto 23 – Hotel central


Confortul creste si statiunea poate primi la tratament si iarna turisti din toate partile lumii. In prezent este un amestec de stil arhitectonic vechi deosebit de placut in curs de renovare a cladirilor, cu cladiri noi cu spatii judicios folosite, dar stil geometric. Orasul Calimanesti este o statiune balneoclimaterica ce inca nu si-a pus la punct functia predominanta, mai precis functia balneara si pe cele ce concura la prima: de servicii, rezidentiala, culturala etc.(f. 23)

9. Economia

9.1.Agricultura

9.1.1. Ocupatii de baza

Depresiunea Jiblea-Berislavesti devenita dupa cum am aratat o aglomeratie umana bine delimitata de relief si cu legaturi istorice cu zonele vecine are si o viata economica corespunzatoare conditiilor oferite de cadrul natural. Mentionam ca ocupatia de baza este: cresterea animalelor, pomicultura, agricultura, carausia la padure, serviciile etc.(h. 10)

Cresterea animalelor

Aceasta preocupare a constituit si constituie inca principala sursa de venituri pentru populatia stabila a depresiunii mai ales in partea sa superioara. In acest sens predomina bovinele cu accent pe vacile cu lapte. Depresiunea a fost sursa de alimentare cu lapte, branza proaspata, cas si telemea a pietii statiunii Calimanesti. Cresterea bovinelor de tractiune a avut o importanta deosebita in trecut cand barbatii din multe familii aveau state de plata la Ocolul Silvic – Jiblea pentru trasul lemnelor la rampele de incarcare. In prezent numarul boilor de tractiune s-a redus ei fiind folositi pentru araturi sau transport. Bovinele pentru carne au alimentat ani buni bazele de achizitionare din depresiune care cumparau pentru abatorul de la Ramnicu-Valcea – Bujoreni. De asemenea pieile au constituit materie prima pentru tabacarii, dar si preocupare pentru tabacarii locali cei prezenti in Jiblea-Veche. In ultimele decenii am asistat la ameliorarea raselor traditionale, locale cu randament redus, vaca sura cu rase de


Harta. 10 – Utilizarea terenului din Depresiunea Jiblea


productivitate mare de lapte  si carne: Simenthal Schwitz si in ultimul timp chiar rase elvetiene si olandeze.

Ovinele

Cresterea oilor a fost o preocupare traditionala a oamenilor de la poalele muntelui a avut aici extindere notabila datorita atribuirii a muntelui pentru pasunat la fiecare comuna din depresiune. Fara a fi socotite „sate de oieri”, cresterea ovinelor a adus numeroase foloase oamenilor ca: lana, miei, lapte, branza. Rasa traditionala este turcana la care se adauga rasa tigaie si stogose. Numarul oilor este in scadere in ultima vreme datorita mai putin interesului pentru aceasta veche preocupare care a avut ecou atat in istoria noastra ca popor mioritic, dar si pentru beneficiile obtinute. Totusi nu trebuie uitat faptul ca aceasta veche preocupare necesita si o munca extraordinar de grea si in conditii mari de risc atat la munte cat si la campie, mai precis in timpul transumantei asa cum le place adesea marilor critici si scriitori sa defineasca aceasta „perla istorica” a neamului romanesc.

Porcinele

Raman animalele de referinta si depasesc considerabil numarul gospodariilor. Au aparut chiar microferme, individuale insa o stiinta a cresterii si valorificarii superioare in zona nu exista. Sunt obisnuite rasele: marele alb, bazna mangalita si mai rar landrace.

Cabalinele

Sunt in numar restrans si folosite in special pentru tractiune.

Cresterea pasarilor

Este in mod deosebit particulara de mica anvergura predominand ca specii gainile si mai rar rate, gaste, curci etc.

Piscicultura

Nu este bine reprezentata desi sunt conditii in anumite zone.

Sericicultura

Lipseste cu desavarsire in ultimii 15 ani datorita neimplicarii organelor abilitate in acest sens.

Pomicultura

Este o preocupare de mare randament in zonele deluroase sericarpatice. Aici ca in toate  depresiunile submontane, populatia si pomicultura au facut buna prietenie. Exista chiar un dicton care spune ca: „Daca s-a nascut un copil, parintii trebuie sa planteze: un prun sau mar, un cires, un visin, un cais, un piersic etc”. Si am dat o oarecare ordine procentuala a suprafetelor ocupate cu pomi fructiferi.

Prunul este cel care ocupa locul I ca suprafata in teritoriu, predominand soiurile autohtone; prun de vara, gogolane, prune negre, cloate sau prune de toamna. Aceste soiuri necesita tratamente speciale si sunt folosite in principal pentru tuica renumita in acest loc. In perioada „intovarasirilor” au fost realizate plantatii de prun cu calitati deosebite si anume tuleu gras D’Ager, Ana Spath, Reisa Glaude vanat de Italia etc. Aceste soiuri se valorifica sub forma de tuica, dar si ca prune de masa, uscate compoturi, magiunul, dulceturi etc.

         Marul  ocupa locul II ca suprafata ocupata existand soiuri autohtone, rezistente ca: mar dulce, pietricesc, cretesc, stuhos, salciu etc. Plantatiile masive ocupau atat versantul drept – dealul Caliman si Salatrucel (foto 9-10) cat si pe cel stang – valea Bodii. O plantatie masiva moderata a fost chiar pe conul de dejectie dintre Jiblea Veche si Jiblea Noua (foto 10). Aceste plantatii dispuneau de soiuri alohtone (aduse) superioare calitativ ca: ionatan, ionaret, bot de iepure, golden si golden urias etc. In urma retrocedarii terenurilor la proprietari majoritatea suprafetelor cu plantatii au fost desfiintate din cauze personale multiple. Disparitia statie de protectia a plantelor, sustragerii masive de mere uneori crude, nepriceperea intretinerii, lipsa unui centru de prelucrare etc. In prezent numarul este mult mai mic si mai rar sub forma de plantatii fiecare asigurandu-si necesarul pentru familie si o cantitate mica pentru valorificarea la piata.

Visinul ocupa suprafete reduse fiecare gradina dispunand de cativa  visini pentru consumul familiei si ca fruct proaspat pe piata etc. Sunt utilizate mai mult soiurile autohtone roz cele nobile din pepiniera.

Parul este un pom fructifer traditional registrul soiurilor autohtone fiind destul de bogat. Au aparut si soiuri ameliorate ca bergamote de vara, bergamote de iarna etc. In zona exista obiceiul ca din mere padurete si pere padurete sa se faca obtina o bautura placuta la gust si miros, dar avand un gust acrisor si bogata in vitamina C necesara in perioadele de iarna  atunci cand aceasta bautura denumita de localnici „livej” este extrasa din butoiul sau putina in care au fost puse respectivele fructe. Aceasta bautura se reface continuu prin adaugare de apa.

            Ciresul cultivat in gradinile caselor, solitar sau in  grup mic. A existat si o plantatie pe versantul drept al Coiscai, in prezent foarte redusa. Sunt cunoscute soiurile: pietroase, timpuri de Mai, inima de porumbel, cirese negre, napoleon etc. Se utilizeaza proaspete, compot sau dulceturi.

         Nucul este bine reprezentat tradand o clima de adapostire a depresiunii, nucul fiind o planta termofila. Soiurile intalnite sunt: Sebesel si Soldanesti.

         Piersicul pom fructifer cu viata scurta (7-8 ani) prezent cu cele 2 varietati sangvine Ronge si La France.

         Caisul este destul de rar cu varietati de culoare galben-portocaliu – Ananas si Paviot.

Cultura cerealelor

 Cerealele cultivate in depresiune sunt diverse datorita reliefului variat, pantelor diferite, solurilor diferite si climei blande. Astfel intalnim: porumb, grau, cartof, plante de gradina etc.

Graul se cultiva pe suprafete reduse datorita faptului ca sunt in subcarpati si el este o planta de campie. Totusi se obtin rezultate bune cu grau de toamna in

Foto 10 - Plantatie de meri pe dealul Salatrucel

Foto 9 - Plantatie tanara pe albia majora a Coiscai


„Campul Jiblei” adica pe conul de dejectie ingemanat al Coiscai (partea stanga) si Oltului (foto 3-4-5). Sunt obisnuite soiurile Cenad si American.

      Porumbul  ocupa suprafete mai mari ca graul si se cultiva atat in „Campia Jiblei” unde solul aluvionar si umiditatea crescuta favorizeaza productivitatea cat si in zonele cu panta mai pronuntata si soluri argiloase unde productivitatea este modesta. Se folosesc varietatile: Dinte de cal, Pignolita cinguautin, Portocaliu etc. Semintele folosite sunt de regula cele selectionate si produse de statiunile de cercetari. Porumbul se cultiva pentru boabe folosite ca furaj la cresterea animalelor, faina de porumb pentru alimentatia oamenilor si pentru coceni folositi ca furaj.

     Ovazul – planta furajera ce se adapteaza bine la clima si solurile depresiunii. Nu este suficient folosit, suprafetele cultivate  fiind foarte mici. Soiul obisnuit este Cenaol.

     Secara cereala panificabila ce poate da rezultate bune . Se cultiva accidental.

Plante de gradina

Cartoful este o cultura obisnuita, dar suprafetele sunt relativ reduse dupa nevoile familiale datorita mai ales protectiei permanente impotriva gandacului de Colorado. Sunt folosite soiurile: galben rotund si alungit, rosu rotund si alungit. Se folosesc pentru hrana oamenilor si animalelor. Alte plante de gradina aproape fiecare gospodarie are gradina unde cultiva pentru necesarul din gospodarie si chiar pentru comercializare. Sunt obisnuite plantele de gradina: fasole, ceapa, usturoi, morcovi, castraveti, varza, rosii, ridichii, verdeturi etc.

Plante de nutret

Cresterea animalelor necesita si cultivarea corespunzatoare a plantelor de nutret care sa completeze fanetele naturale. Intalnim astfel suprafete care sa completeze fanetele naturale. Intalnim astfel suprafete considerabile ocupate de sfecla de nutret, lucerna, trifoiul rosu. Mai rar sunt folosite ghizdeiul si porumbul de nutret ambele cu productivitate mare si bine acceptate de animale.

Viticultura

Nu este o preocupare principala. Din necesitatea fructelor proaspete mai toate gospodariile au vita de vie sub forma de pat sau in jurul casei din care rezulta si cantitati relativ mici de vin. Sunt folosite soiuri autohtone rezistente. Notabil este faptul ca statiunea de cercetari viticole Dragasani a infiintat la Jiblea Veche pe Dealul Caliman a podgorie cu soiuri nobile de vin si de masa care a avut rezultate bune. A fost socotita cultura la cea mai mare altitudine din Romania.

9.1.2.  Ocupatii traditionale

Izvoarele scrise si nescrise ne informeaza ca in zona au fost: dulgheri, dogari, furari, olari, varari, carausi etc.

Dulgheritul

Este o meserie veche aparuta odata cu locuintele satesti. Fiecare sat are mesteri renumiti cu stilul caracteristic. Azi aceasta meserie sufera influente moderne, casele din lemn fiind tot mai rare si dispuse in zone periferice. Oricum la aparitia vitelor si cabanelor unde lemnul este folosit a dus la perfectionarea mesterilor in acest sens. Sunt renumiti dulgheri din Robaia, Radacinesti si Salatrucel.

Dogaritul

Remarcat in Radacinesti si Salatrucel a avut ca motiv prezenta prunilor si fabricarea tuicii care necesita vase pentru fermentarea fructelor si depozitarea produsului finit: butoaie, putini, hardaie, butii si candva traditionalele: vadra si putineiul.

Carausia

Meserie veche traditionala avand ca domeniu de lucru padurea si mai apoi campul. Aceasta indeletnicire a impulsionat in trecut cresterea numarului boilor de tractiune si a cailor. In prezent este intr-o restrangere accentuata datorita utilajelor mecanice care le-au luat locul.

Albinaritul

A fost si este o meserie traditionala, inca de pe timpul dacilor, exista in zona o flora melifera variata: rasinoase, plantatiile de salcam, flora submontana, florile si fructele pomilor etc. Aceasta se practica sedentar, dau au aparut numerosi apicultori care practica apicultura si in pastoral.

Olaritul

A constituit candva o indeletnicire cunoscuta in zona. Notabile sunt numele olarilor Popa Ion Craciun Nicolae, Olaru Ion etc. din comuna Salatrucel care au confirmat cu lux de amanunte despre roata olarului, cuptorul, materia prima si produsele finite pe Eugen Deca in comunicarea „Mestesugul Olaritului in comuna Salatrucel”. Acest centru mic al ceramicii romanesti a disparut datorita concurentei cu centrele Horezu, Oboga, Curtea de Arges etc.

Vasaritul

Este o alta indeletnicire apusa. Pe timpuri oamenii isi obtineau singuri varul din pietrele calcaroase de pe rauri cu care construiau varnita – cuptor pentru ars piatra de var – obtinand varul stins si apoi varul pasta. Si acum se mentin locurile traditionale de varnita in satul Radacinesti.

Bocseritul

Se practica in zonele impadurite: Radacinesti si Serbanesti. Se obtinea carbunele din lemn prin arderea inabusita –dupa cum spunea bocsarul Titan Gheorghe – a lemnului de fag. Fierarii obtineau carbunii necesari la aceasta meserie prin arderea si stingerea lemnului de prun. Cred ca ar fi foarte interesant sa se infiinteze in Jiblea un „Muzeu al meseriilor traditionale” din zona.

9.2. Industria

Orasul central si polarizator al vietii economico-sociale din Depresiunea Jiblea-Berislavesti este orasul Calimanesti. Aparut si dezvoltat ca statiune balneoclimaterica din cel mai vechi timpuri cunoscut pentru efectele terapeutice ale apelor minerale din timpul lui Barbu Stirbei si beneficiind de efectul acestora, printre altii Napoleon al III-lea, Al. C. Golescu, M. Kogalniceanu etc.


Foto 17 - Barajul hidrocentralei Calimanesti


Orasul Calimanesti s-a dezvoltat ca oras de servicii cu functia principala de statiune balneo-climaterica. Localitatile din componenta, dar si cele de pe Valea Coiscai devin furnizoare de forta de munca, produse animaliere, legume si zarzavaturi, fructe etc. In aceste conditii industria are un rol minim si asa a si fost de-a lungul timpurilor. Cauza principala si logica este necesitatea asigurarii unui aer curat, nepoluat si a unei atmosfere linistite fara praf si poluare sonora. Micile ateliere si intreprinderi care au existat in zona nu au pus in pericol renumele statiunii. In prezent depresiunea Jiblea Veche dispune de cateva unitati industriale ca:

9.2.1.Industria energetica

Probabil ca prima importanta este bine reprezentata prin cele 2 hidrocentrale.

Centrala hidroelectrica Turnu intrata in functiune in 1981 fiind echipata cu doua turbine Kaplan care-i asigura o capacitate instalata de 70Mw si o productie medie de 194Gw h/an.

Centrala hidroelectrica Calimanesti care are o putere  instalata de 38Mw fiind dotata cu doua turbine Kaplan care produc 106Gw h/an si a intrat in functiune tot in anul 1981.(f. 17)

9.1.3.  Unitati de exploatare a lemnului

La Jiblea  cu sectia de exploatare si transport U.F.E.T. ce dispunea si de o platforma pentru incarcarea vagoanelor. In prezent parasita si o alta unitate catre limita dintre Jiblea Veche si Salatrucel unitate de aprovizionare cu material lemnos si gaten pentru prelucrarea primara.

9.1.4.  Unitati de morarit si panificatie

Se remarca cele doua mori de la Berislavesti si Salatrucel si trei brutarii la Calimanesti, Jiblea Noua si Berislavesti.

9.1.5.  Ateliere mecanice

La Jiblea Veche pentru utilajul forestier precum si unul la Jiblea Veche pentru prelucrari metalice si reparatii utilaje grele Calimanesti, ateliere reparatii autoturisme.

9.1.6.  Cazane

Pentru prelucrarea fructelor si obtinerea bauturilor alcoolice Calimanesti, Berislavesti si Salatrucel.

9.1.7.  Ateliere mestesugaresti

Aceste ateliere mestesugaresti pot fi intalnite in Depresiune Jiblea-Berislavesti sub urmatoarele forme: croitorie, cizmarie, dulgherie avand fiecare un numar restrans de lucratori. Se resimte dupa cum observam lipsa intreprinderilor de prelucrare a produselor animalice: prelucrarea laptelui, abator pentru sacrificarea si valorificarea carnii, prelucrarea pieilor etc.

Prezenta acestora ar motiva sectorul de crestere a animalelor al caror produse in prezent se valorifica doar la piata libera din Calimanesti. De asemenea in Salatrucel a existat o fabrica de sucuri, ulterior desfiintata. Se impune aparitia in depresiune a unei unitati de colectare, prelucrare si valorificare a fructelor fapt  care ar duce la crearea si intretinerea plantatilor de pomi fructiferi in prezent in reducere a suprafetelor datorita lipsei motivatiei materiale.

9.3.Comertul

In ultima perioada comertul s-a adaptat la regulile de piata fiind in totalitate particular si se desfasoara dupa regula cererii si a ofertei.

9.3.1. Piata libera

Se desfasoara in doua locatii Calimanesti si Caciulata. Ofertantii fiind din zonele limitrofe din depresiune, dar  si din sectorul sudic unde legumele si zarzavaturile sunt mai timpurii. Se remarca amploarea comertului de duminica zi in care piata primeste ofertanti si din alte zone cu produse de tamplarie, tapiterie, dogarie etc. precum si comercianti ambulanti din Valcea. De asemenea remarcam in apropierea barajului Calimanesti organizarea targului duminical cu cereale si porcine.

9.3.2.  Comertul de magazin

S-a dezvoltat vizibil, aparand pe langa asociatiile familiale si societati comerciale de tip „supermarket” etc.

9.3.3.  Targul anual

Remarcabil este si targul anual de 7-8 septembrie care este  intr-o mare zi de sarbatoare si anume „Nasterea Maicii Domnului” – numita de localnicii sarbatoarea Sfintei Marii Mici, al carui ultim loc de organizare a fost la Jiblea Veche pe marginea stanga a Oltului in apropierea stadionului de fotbal.

9.4.Caile de comunicatie

Sunt bine reprezentate pe directia N-S pe traseul vechi al armatelor romane, care ulterior a devenit o axa de circulatie peste Carpatii Meridionali intre Sibiu si Ramnicu-Valcea, pe Valea Oltului.

9.4.1. Calea ferata

     Sibiu-Podul Olt are o vechime deosebita destul de recent fiind dublata pe traseul depresiunii Jiblea. Ea este deservita de doua statii feroviare: Jiblea Veche si Pausa. Mentionam existenta acum 40 de ani a unei linii cu ecartament redus pe  valea Coiscai de la Jiblea la Dangesti destinat exploatarii forestiere.

9.4.2.  Caile rutiere

Soseaua principala ce insoteste calea ferata mai sus amintita si Oltul este E81, in prezent bine intretinuta, dar cu o singura banda de mers pe sen. Aceasta sosea face legatura intre capitala tarii si punctele de granita Nadlag (Arad) sau Episcopia Bihorului (Oradea).

De-a lungul vaii Coisca, raul Coisca este insotit de D.N. 7 care leaga orasul Calimanesti de satele Salatrucel, Stoenesti, Robaia si trece in judetul Arges facand legatura cu soseaua de pe Topolog. Drumurile judetene, pietruite si mai putin intretinute, leaga centrul orasului Calimanesti cu Jiblea Noua sau centrul comunelor Salatrucel si Berislavesti cu satele componente in cadrul depresiunii sunt si numeroase drumuri comunale de interes local din pamant utilizate in special in afara perioadelor ploioase. Arterele de circulatie sunt completate de prezenta podurilor peste Olt, Coisca sau afluentii acestora. Mentionam trecerile peste barajele Calimanesti si Turnu podul de peste Olt de la Caciulata, podul peste Coisca spre Jiblea Noua, podul de la Scaueni etc.

9.4.3.  Transporturile

Depresiunile fiind bine populate si avand o viata economico-sociala intensa, transporturile sunt si ele bine puse la punct mai ales pe axa Rm. Valcea-Sibiu, calea ferata dublata asigura o circulatie intensa a trenurilor de marfa si calatori, remarcandu-se ca noutate traseul trenului „sageata albastra”. Pe aceiasi axa, dar pe E81circulatia rutiera este deosebit de intensa remarcandu-se circulatia tonajului greu – TIR a autoturismelor, dar si a curselor de calatori pe trasee judetene, nationale si internationale, frecventa acestor curse fiind imbucurator de mase. Pe axa depresiunii circulatia rutiera este intensa, aceasta intensitate scazand de la Jiblea spre satele periferice. Circulatia publica este asigurata de curse regulate ale autobuzelor, dar si de un mare numar de autoturisme, camionete si camioane personale. Transporturile de apa sunt inexistente datorita barajelor de pe raul Olt, mici incercari de turism acvatic existand pe lacul din zona Calimanesti-Jiblea ca dealtfel si cantonamente si antrenamente ale unor laturi de caiac-canoe.

CAPITOLUL. IV

ANALIZA FENOMENULUI TURISTIC IN DEPRESIUNEA JIBLEA

10. Oferte turistice

Turismul reprezinta in prezent prin continutul si rolul „sau, un domeniu distinct de activitate, o componenta importanta a vietii economice si sociale pentru un numar tot mai mare de tari ale lumii. Turismul este o sursa importanta de revitalizare economica demografica si culturala a unei zone.” Pentru Depresiunea Jiblea-Calimanesti, turismul este unul dintre sectoarele cu mare potential de dezvoltare in cadrul economiei regionale si un excelent mijloc de afirmare a identitatii culturale. Un aspect al notiunii de turism se refera la ideea de a vizita diferite locuri si obiective atractive pentru placerea proprie. In cazul arealului Jiblea-Berislavesti avem de analizat turismul ca activitate economica, ofertanti de servicii se vehiculeaza din ce in ce mai des conceptul de „dezvoltare durabila” care este un proces ce se desfasoara fara a distruge sau epuiza resursele asigurand dezvoltarea. Resursele trebuie valorificate intr-un ritm identic cu cel de innoire a lor, renuntandu-se la exploatare atunci cand sursa se regenereaza foarte lent. Toate resursele trebuie exploatate in asa fel incat de ele sa beneficieze si generatiile viitoare. Dezvoltarea turismului este privita astfel sub mai multe aspecte care se insumeaza conceptului.

     10.1. Oferta turistica primara

In depresiunea Jiblea – Berislavesti deosebim doua zone distincte ce formeaza o unitate subcarpatica: depresiunea propriu-zisa si zona deluroasa ce o delimiteaza structura petrografica sedimentara a depresiunii este interesanta prin zonele plane sau varsarile raurilor. Mai spectaculoase sunt zonele deluroase unde structura petrografica specifica: marne si gresii creeaza mini defilee, chei, pereti verticali, carnize si surplanbe deosebit de frumoase. Intalnim astfel de formatiuni pe Valea Mare, afluent al paraului Bradisor si pe Valea Patesti. Clima ca premisa ambienta, favorizeaza practicarea activitatii turistice in sezoanele vernal, estival, serotinal si autemural, dar nici in hiemol nu este de ocolit, deoarece caracterul moderat este propice refacerii sanatatii, a energiilor, odihnei si relaxarii turistilor. La acestea se adauga briza de munte care trecand peste padurea de brad aduce aer ozonat si racoreste diminetile si serile din depresiune.

Potentialul turistic al apelor curgatoare este deosebit. Pitorescul unui tinut este dat de prezenta unui munte si a unei ape mari. Depresiunea Jiblea – Calimanesti le are pe amandoua. Oltul de la Pasul Cozia(marcheaza)

Depresiunea pe distanta de 10km, dand frumusete acestor locuri dupa cum spune poezia „Umbra lui Mircea la Cozia” (Grigore Alexandrescu) sau diverse balade ca „Ma dusei sa trec la Olt” etc. Apa curgatoare autohtona este Coisca al carei bazin hidrografic in mare parte se suprapune depresiunii. Structura formelor geologice, gradul ridicat de tectonizare si de foliere face ca panzele de apa sa aiba debite semnificative. Un rol deosebit il au izvoarele minerale, intre care cele mai frecvente sunt cele sulfurate si iodurate. Acestea au fost captate si folosite in scopuri curative in cadrul statiunii balneoclimaterice – Calimanesti – Caciulata. Izvoarele si captarile care au dat si dau o faima deosebita statiunii sunt:

Û    Izvorul Caciulata Nr.1 – (aflat in parcul din Caciulata, temperatura apei: 120C, mineralizare 3335 mg/l). Este o apa sulfuroasa, clorurata, sodica, slab bicarbonatata, calcica, magneziana si hipotona. Apa de Caciulata este prin excelenta o apa diuretica are o actiune excitanta asupra secretiei gastrice si biliare, favorizeaza fixarea glicogenului in ficat si scade glicoziunea si glicemiile patologice are o actiune antialergica etc.

Û    Izvorul Caciulata Nr.2 – Forat in anul 1957 are o temperatura de 100C si mineralizare 2123 mg/l. are apa minerala sulfuroasa clorurata, bicarbonatata sodica, hipotona etc.

Û    Izvorul Nr.4 Calimanesti – Temperatura apei este intre 8-140C, mineralizare totala 1987,9 mg/l etc.

Û    Izvorul Nr.5 Calimanesti – 8-140C, mineralizare totala 6137,3 mg/l. Este sulfuroasa, sodica, hipotona.

Û    Izvorul Nr.6 Calimanesti – Temperatura apei este de 160C cu o mineralizare de 17778; 20 mg/l este cel mai concentrat izvor pentru cura interna etc.

Û    Izvorul Nr.7 Calimanesti (Central) – Cunoscut odinioara sub numele de Puturosul se afla la nord de Hotelul Central fiind cel mai slab mineralizat, continand foarte putine saruri etc.(f. 22)

Û    Izvorul Nr.8 Calimanesti – aflat in parcul Hotelului Central. Pana in 1949 era folosit pentru bai, apoi a fost recomandat numai in cura interna. Mineralizare 6995 mg/l. este sulfuroasa, iodurata, clorurata, sodica, calcica, magneziana, hipotona etc.

Û    Sonda 1003 (Izvorul Caciulata nr. 3) – forata intre anii 1966-1969 cu o temperatura la suprafata de 560C si mineralizare de 5520 mg/l. are apa sulfuroasa, clorurata, bromurata, iodurata, sulfatata, bicarbonatata etc.

Û    Sonda 1004 – Forata in 1968-1971, temperatura de 480C si o mineralizare de 3000 mg/l. Ca si sonda 1003, este recomandata la bazele de tratament de la Caciulata si strandul termal in aer liber.

Û    Izvorul Nr.1 Cozia – Forat in 1971-1975 are o temperatura de 410C si o mineralizare de 6542 mg/l cu apa minerala sulfuroasa, clorurata, iodurata, bromurata, sodica, hipotona si termala.

Û    Izvorul Nr.2 Cozia – Forat in 1971-1975 are o temperatura de 150C si mineralizare 1254,5 mg/l etc.

Û    Izvorul Nr.3 Cozia – Forat in 1971-1975 cu o temperatura de 230C si o mineralizare totala de 5044 mg/l, este o apa minerala sulfuroasa, clorurata, iodurata, sodica si hipotona. Utilizata in cura externa.




Foto 22 - Izvorul 7,14 din parcul Hotelului Central (Pavilion)


Û    Izvorul Nr.4 Cozia – Forat intre anii 1971-1975 cu o temperatura de 280C si mineralizare 5620 mg/l etc.

Û    Izvorul Nr.1 Pausa – Forat in 1950-1955 cu o temperatura a apei de 11,50C mineralizare totala 1552 mg/l etc.

Û    Izvorul Nr.2 Pausa – Forat intre anii 1950-1955 cu o temperatura a apei de 11,80C mineralizare totala 1133,69 mg/l etc.(f. 21)

Invelisul biogeografic al zonei Calimanesti este deosebit de complex dispunand de o mare varietate de specii salbatice, populatii si ecosisteme naturale. Acestea contribuie in mod activ la definirea potentialului atractiv avand rol activ in desfasurarea diverselor activitati turistice. Padurea cu toate cele 3 etaje reprezentate in zona inregistreaza un coeficient de atractivitate superior fiind un element de echilibru al naturii. Ea ozonifica aerul determina reducerea maselor, poluarii sonore si a radiatilor solare, preintampina degradarea terenurilor si a modereaza clima. Imbinarea padurii cu poienitele ocupate de pajisti submontane indeplineste la superlativ functia estetica si peisagistica de recreare si reconfortare in timp ce fauna prin resursele sale cinegetice si peisagistice completeaza turismul de agrement cu cel de vanatoare sau pescuit.

10.2 Oferta turistica secundara

Depresiunea Jiblea-Berislavesti si in special orasul Calimanesti dispune de numeroase obiective turistice realizate in secolele trecute, dar si in perioada contemporana.

10.2.1. Vestigii arheologice monumente de arhitectura si edificii religioase

-         Arutela – declarat monument istoric, pe malul stang al Oltului, in perioada Bivolari in timpul lui Hadrian romanii au ridicat castrul Arutela ca punct strategic de aparare al Lines Alutarusului. Castrul Arutela a fost zidit de romanii in actuala poiana Bivolari in anii 137-138.(f. 15)


Foto. 21 – Izvorul Pausa

Foto. 15 – Castrul Roman Arutela


-         Manastirea Cozia – ctitorie a lui Mircea cel Batran intre anii 1386-1388, 1393 in stil bizantin autentic. In pronaos se afla mormintele lui Mircea cel Batran cu o piatra funerara de numele careia este legat istoricul Nicolae Iorga prin initiativa pe care a avut-o in 1936 de a se realiza o noua piatra funerara. A fost locuita la 15 mai 1938 din cauza dimensiunii si a textului lung. Din cele 4 portrete ale lui Mircea, doua sunt la Cozia, unul in Biserica cea mare, iar celalalt la Bolnita, iar cel de la Cozia este singurul portret in care voievodul poarta arma. In fata Sfintei Biserici spune Paul de Alep – „este o fantana indestulata de apa care curge de la munte si incanta simturile. In jurul bazinului sunt patru chipuri din a caror gura curge apa”. Crucea de pe turla este din vremea lui Mircea cel Batran. Lucrari de restaurare au avut loc dupa anul 1970 cand s-a introdus incalzirea centrala, iar biserica a fost acoperita cu tabla de arama prin stradaniile Episcopiei Ramnicului si ale staretului Arhimadrit Gamaliil Voida (+2000). Hramul manastirii este „Sfanta Treime” sarbatoare celebrata a doua zi de Rusalii. Paraclisul sudic cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, la 15 august a fost ctitorit in 1584 de Amfilohie, egumenul Coziei. Paralisul nordic cu hramul „Duminica tuturor sfintilor” (26 iunie) etc. Daca ajungi la Cozia – spune Cella Delavrancea „parca nu-ti ingaduie graba aceasta manastire care-si propteste odihna de stanca oglindita-n rau”.(f. 19)

-         Bolnita – declarat monument istoric, aflata in partea dreapta a soselei, vis-a-vis de Manastirea Cozia a fost zidita din caramida netencuita si piatra taiata in 1544 de domnitorul Petru Voda calugarit dupa mazilire sub numele de Radu Paisie (1353-1545). Ea reprezinta un valoros monument de arhitectura ce nu-si gaseste analogie in Tara Romaneasca, remarcandu-se prin proportiile armonioase si prin originalele fresce interioare dintre care se remarca portretul ctitorului si anume cel al lui Mircea cel Batran, al fiului acestuia Mihai si spatarului Stroe etc.

Foto 19 - Manastirea Cozia - ctitorie a lui Mircea cel Batran,                sec al XIV-lea

-         Cozia Veche – schitul Sfantului Ioan de la Piatra. Ruinele unei vechi bisericute ale carei ziduri se aflau la o distanta de 1km de la  Manastirea Cozia catre Sibiu. Din documentele Manastirii Cozia aflam ca aceasta bisericuta ctitorita de Radu, tatal lui Radu cel Mare, la sfarsitul secolului XIV – inceputul secolului XV a purtat numele de „Biserica cu hramul Sfantul Ioan Botezatorul”. Refacuta de  mitropolitul Teodosie al Tarii Romanesti in anul 1670, iunie 24, cand o si sfinteste. Intre anii 1802-1838 cand au fost cele doua cutremure aceasta asezare monahala s-a ruinat astfel incat ea n-a mai fost refacuta decat in zilele noastre. In pronaos se afla pictata familia ctitorului si parintelui staret arhimandritul Vaida. A fost folosita caramida de epoca (de la Medias), piatra de rau din zona, iar pictura fresca executata de pictorul Ion Savu din comuna Sapata (Arges). Tablourile votive executate de Ion Ciobotariu (din Iasi), apartin de manastirea Stanisoara.

-         Biserica din Jiblea Noua – cu hramul „Nasterea Maicii Domnului” – 8 septembrie. Zidirea bisericii s-a petrecut intre anii 1935-1945 cu contributia enoriasilor si a muncitorilor de la cariera Cozia. Sfintirea ei a fost facuta in 1945 de P.S. Episcop Iosif al Argesului. Pictura terminata in 1947 de catre pictorul Emil Ivanescu decorator V. Stoica, ucenini Valeriu si Nicu. Biserica a fost facuta prin grija epitropului Gheorghe Stanca.

-         Biserica SalatrucelManastirea Berislavesti – Biserica Scauieni

Manastirii ale vietii feudale in depresiune constituie cele doua monumente istorice de valoare artistica-arhitecturala. Biserica cu zidurile in ruina de la Berislavesti al carui stil arhitectonic imita marea ctitorie a lui Mircea cel Batran. Nu trebuie uitata biserica Scauieni cu splendidul sau turn. Ambele monumente au fost pictate in stilul manastirii Cozia. Evident ca fiecare sat din zona isi are biserica sa, fiecare cu o istorie si importanta (individuala) specifica.

-         Case vechi – arhitectura caselor din Calimanesti si Jiblea se prezinta cu cateva piese vechi unele dintre ele declarate monumente istorice si care merita a fi mentionate: Casa veche (N. Balcescu nr. 25 – Jiblea Veche), construita la 1811. Casa lui Petrache Miscurici (inceputul secolului XIX), casa inalta, soclul de 2,5m cu doua pivnite boltite. Casa de lemn (casa Dobrin), str. Tudor Vladimirescu nr.16 construita la 1880 – monument istoric(f. 11-12)

-         Masa lui Traian – (la 300m de Arutela). Langa schitul Turnu in marginea Oltului pe o cruce pusa de episcopul Ghenadie aceasta Sfanta cruce dupa memorabila masa a lui Traian s-au ridicat precum se poate observa prin osardia si cheltuiala preasfintitului episcop al Argesului D.D. Ghenadie pentru conservarea acestui loc si spre amintirea trecerii pe aici a M.S. Regelui Romaniei Carol I. precum si intru pomenirea fericitului mitropolit Varlaam, fondatorul schitului Turnu.

-         Monumentul eroilor (Jiblea Veche) - din primul razboi mondial (1916-1918) ridicat in amintirea celor care si-au jertfit viata din comuna Jiblea-Arges. Inceput in 1934, terminat in 1939 (18 mai ziua eroilor). Coloana de piatra inalta de 5m pe care se afla gravate nume de ostasi romani ce si-au dat viata in luptele purtate pe aceste meleaguri in 1916 etc. (f. 13)

-         Schitul Ostrov – primul  document al manastiri Calimanesti-Ostrov este hrisovul lung dat de Mircea cel Batran in ziua de 20 mai 1388. Din el reiese ca voievodul a zidit din temelie „manastirea in numele Sfintei Troite la locul numit Calimanesti, pe Olt.” In 1392, ianuarie 8, manastirea Calimanesti primeste un nou hrisov care mentioneaza ca Mircea Voda a facut aici mai multe lucrari: „am savarsit si am tarnosit si am reparat”. Data vechimii schitului ramane insa deschisa mai ales ca la 1731 stapanirea austriaca recunoaste schitului o scutire de vinariei pe baza unui hrisov al lui Radu cel Mare din anii 1499-1500 (7008) ceva fi fost aratat de schit. Schitul Ostrov cu hramul Nasterea Maicii Domnului (8. sept.)

Foto.13 – Monumentul Eroilor din Jiblea Veche


Intre Jiblea si Calimanesti, Oltul formeaza Ostrovul, renumit loc de atractie cu Schitul Ostrov

Foto 20 - Schitul Ostrov - monument istoric secolul al XIV-lea


este pastrarea icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului. Fiecare locas de cultura are cate o legenda, iar cea a schitului Ostrov este urmatoarea: „Un tanar muntean a fost prins de o napraznica navala a apelor care a smuls muntelui aceasta fasie de pamant (numita Ostrov) cu toata vegetatia sa. Scapat ca prin minune de furia apelor tanarul a ridicat pe locul de azi al schitului un mic altar de multumire”. „Astazi multumim lui D-zeu ca acest loc de inchinaciune exista”, „iar prin grija maicii starete Miriam vii aici cu toata dragostea sa te rogi in clipele de cumpana, dar si in cele de fericire”.(f. 20)

-         Biserica Sfintii Petru si Pavel – Calimanesti

Situata pe strada principala, Calea lui Traian langa primarie avand hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel (29 iunie). Constructia ei a inceput la 26 septembrie 1910 din initiativa preotului Contantin Staretu Constantinescu prin contributia locuitorilor si a altor crestini din tara

10.2.2. Constructii hidrotehnice

         Pe langa rolul lor in producea curentului electric si legatura peste Olt a orasului Calimanesti cu restul depresiunii si un mijloc de recreare deosebit. Farmecul locurilor este intregit si de Ostrov care este un copil mic pe langa Ostrovul de alta data, natural cu arbori seculari…bac(pod pe cablu) si cazinoul. O plimbare pe faleza uneori intre hoteluri si izvoare este tonifianta pentru orice turist si chiar localnic. In numeroasele perioade pe locul Calimanestiului s-au organizat cantonamente de pregatire a loturilor de caiac-canoe prilej de admiratie si pentru turisti. Oricum aici este loc de valorificari turistice superioare.

10.2.3. Hoteluri si Vile

q       Hotelul Central – situat in Calimanesti a fost declarat monument istoric. Ministerul Domeniilor hotaraste construirea in Calimanesti a unui hotel si a unui stabiliment de bai minerale, intre anii 1881-1886 complex inaugurat la 12 iulie 1886 de D.A. Stolojan ministerul Domeniilor. Cu o arhitectura in stil elvetian a fost realizat din piatra, caramida si lemn. In perioada 1911-1912 s-a realizat constructia de inaltare a edificiului care  cuprinde 140 camere si 40 de cabine pentru bai, purtand denumirea de marele hotel al Statului a carei arhitectura a ramas nemodificata pana astazi. Hotelul ofera conditii excelente pentru cei veniti in statiune la odihna si tratament. Categoria hotelului este de 1* stea, cu 300 locuri in camere cu doua, trei paturi si apartamente, telefon, televizor – cablu, frigider la cerere, pensiune – restaurant, bar de zi, club, disco-bar, agentie CFR, baza proprie de diagnostic si tratament balnear, piscine interioare, parcare. Telefon: 0250/750990-92.

q       Castelul Cantacuzinilor – cunoscut sub denumirea de „Vila 23 August” domeniul printului I.C. Cantacuzino, coborat din stirpe de voievozi si oameni de cultura ai Tarii Romanesti. Constructia dateaza de prin anul 1850 si seamana unui castel medieval, cu turnuri, ziduri groase, acoperisuri ascutite. Aflat sub padurea ce margineste statiunea pe partea cealalta a raului Olt etc.

q       Hotel Traian – se afla in statiunea Caciulata. Hotel de 2** stele cu o capacitate de 526 locuri in camere duble si single. Fiecare camera este dotata cu baie, dus, TV. Restaurantul Traian si restaurantul Intim cu terasa pe malul Oltului, bar de zi, berarie, cofetarie.

q       Vila Flora de 4**** stele (doua apartamente, living, trei camere duble, bucatarie, parcare). Baza de tratament dotata pentru tratarea afectiunilor tubului digestiv, hepato-biliare, renale, reumatismale, respiratorii si a-sociate (dermatologice, ginecologice, astenie, boli profesionale). Telefon: 0250/750780.

q       Hotelurile Caciulata-Cozia-Oltul – cunoscute sub denumirea Complex Balnear Cozia a luat fiinta datorita descoperirii in chiar gradinile manastirii Cozia a unor puternice panze de ape termale sulfuroase si cloro-sodice. Cele trei hoteluri dispun de 1300 de locuri in camere cu doua paturi si apartamente, telefon, TV-cablu, pensiuni, restaurante, baruri de zi, sali de receptie, agentie de turism, baza proprie de diagnostic si tratament balnear, piscine interioare si exterioare, punct farmaceutic, parcare. Sala polivalenta aflata in Hotelul Cozia cu o capacitate de 50-150 locuri cu posibilitati de organizare de simpozioane, intalniri de afaceri, cantonamente. Telefoane: 0250/ 750520-21; 750160-61; 750401-02.(f. 24)

q       Institutii balneare – dupa nationalizare la 11 iunie 1948, statiunea a trecut in proprietatea statului si a luat fiinta intreprinderea Balneara de Stat pe principii economice cu director coordonator medical si director adjunct administrativ pana in 1960. Prin H.C.M. 9/60 se hotaraste o noua reorganizare a statiunilor

1)     Serviciul Medical Balnear (S.M.B.);

2)     Intreprinderea Economica Balneara, cazare+masa (I.E.B.);

3)     Intreprinderea de Gospodarire Oraseneasca (I.G.O.)

Prin H.C.M. 558/mai 1970 se unifica S.M.B. cu I.E.B. si se formeaza Complexul Balnear Calimanesti in cadrul caruia functioneaza si Policlinica balneara. In 1990 incepe procesul de privatizare, dar a ramas in continuare Policlinica balneara etc.

q       Vila Florilor – construita dupa modelul vilei din Capria scriitorului suedez Axel Munthe cunoscuta ca Vial Dr. Nicolescu(1942) Vila Aurora aflata in apropiere a gazduit cu ani in urma pe actrita Sarita Montiel. Aceasta se afla cu o intreaga echipa de actori din bucuresti la filmarile pentru filmul „Tunelul”, alaturi de alti actori romani indragiti de publicul anilor 70-80 ca: Margareta Paslaru, Ion Dichiseanu si altii.

q       Vila Pausa – aceasta noua unitate hoteliera situata la 22km de Ramicu Valcea pe malul stang al Oltului la intrarea in Calimanesti. Cele 70 de locuri  de cazare sunt distribuite in apartamente cu 2 sau 3 paturi sau in camere single. Toate camerele sunt  dotate cu telefon, TV, radio, frigider. Vila poseda restaurant propriu, bar si room-service. Pentru grupuri organizate se poate pune la dispozitie microbuz pentru vizitarea obiectivelor turistice din judetul Valcea.

Mai exista si alte vile care se afla intr-un proces de degradare asteptand parca stapanii de altadata.

10.2.4. Alte aspecte ale vietii spirituale: scoala, creatia populara, activitatea cultural artistica

         Scoala este un alt pilon al vietii spirituale care in acest areal se pare ca din nou a avut un punct de plecare. Manastirea Cozia unde pe 28 aprilie 1624 este mentionat dascalul Iosif de la Cozia. In prezent reteaua scolara este bine reprezentata in fiecare sat, iar in orasul Calimanesti intalnim: un liceu economic, un colegiu universitar denumit „Colegiul de Geografie al Activitatilor Turistice” din cadrul Facultatii de Geografie Bucuresti si o sectie de turism a Facultatii de Stiinte Economice din cadrul Universitatii „Lucian Blaga” – Sibiu.

         Creatia populara este rezultatul vietii si muncii de secole a unei populatii romanesti cu ocupatii, obiceiuri, unelte casnice si manifestari traditionale. Remarcam pe mesterii de case si anexe gospodaresti, sculptori renumiti din Serbanesti, Salatrucel si Calimanesti.

         In comuna Salatrucel se practica olaritul, costumele nationale sunt traditionale lada cu zestre avand afinitati cu costumele argesene, dar si cu specificul local.

         Obiceiurile de iarna sunt cele cu caracter zonal: colindatul, steaua, plugusorul, sorcova, iordanul etc. Obiceiuri imprumutate: capra, calusii din Moldova: dar si locale: Jurcarile, Ostetelul.        


Foto. 24 – Complexul Balnear Cozia


Nunta traditionala se mai pastreaza doar partial si in zonele izolate ale depresiunii cu seara bradului (Fedeles) si nunta de duminica. Dintre obiceiurile de mai sus unele au fost valorificate scenic: Ostetelul (strigare peste sate) si Fedelusul (Bradul Miresei) de catre Ansamblul folcloric „Doina Oltului” al Casei de Cultura din Calimanesti.

         Hora satului s-a mentinut pana nu demult in zona existand numerosi lautari si dansatori ca si formatii de dansuri cu renume national: Radacinesti, Berislavesti, Jiblea, Calimanesti, dar si international ansamblul „Doina Oltului” participand la turnee si manifestari in Bulgaria, Iugoslava, Italia, Basarabia etc.

         Pictura, creatia literara, muzica sunt alte fatede ale vietii spirituale care au scos la lumina pictori locali: dr. Octavian Udriste, dr. Augustin Talos, Mihai Scarlatescu etc. sau scriitori: Dumitru Mitrana, Fenia Driva etc.

         De altfel in acest sens la biblioteca oraseneasca functioneaza un cenaclu literar deosebit de activ.

         10.3. Potentialul agroturistic

         Diversitatea formelor de relief, a tipurilor de sol, a unui climat propice activitatilor economice in special agricole sunt premise ale agro-turismului din arealul depresiunii. La acestea se adauga traditiile populatiei din aceasta zona in domeniul cresterii animalelor si culturii, plantelor cat si complexul de preocupari traditionale: datini si viata spirituala. Case vechi traditionale ce inca se mai mentin, mestesugurile ce se mentin sau trebuie redescoperite sunt alte elemente in sprijinul agro-turismului. Varietatea preocuparilor din domeniul cresterii animalelor, pomicultura, gradinarit etc. sunt atuuri in sprijinul unui agro-turism profitabil. La toate acestea se adauga pregatirea populatiei care pe doua directii este benefic:

q       pregatirea in cadrul Grupului Scolar Administrativ si de Servicii Calimanesti sectia alimentatie publica pentru deservire (bucatari, cofetari, ospatari). Colegiul de Turism este un alt atuu al acestei zone.

q       Colegiul de Turism din Bucuresti.

Cele expuse si nu numai completeaza potentialul turistic alaturi de potentialul natural si antropic.

11. Valorificarea actuala a potentialului turistic

11.1. Infrastructura turistica existenta

         Zona beneficiaza de cateva puncte tari externe:

-         infrastructura rutiera majora, prin E81 si calea ferata dubla ce pot sustine circulatia din directii sudice sau nordice;

-         aeroporturile de la Sibiu, Craiova si Bucuresti care sa preia fluxul de sosiri internationale si sa-l dirijeze spre aceasta zona;

-         capacitatea de cazare aditionala turismului balnear – prezenta in apropiere a P.N. Cozia cu o suprafata de 17.000ha  partial apartinand comunei Berislavesti.

-         Muntele Cozia constituie un sprijin in organizarea unor excursii sau drumetii cu durata de 1-2 zile pe trasee deosebit de frumoase pana la Manastirea Stanisoara sau chiar pana la creasta.

         In acest sens expunem traseele cele mai indicate:

1)     Caciulata (300m) – Pausa(300m) – Dealul Pausa (647m) – Curmatura „La Troita” (673m) – Poiana Stanisoara (720m) – Muchia Vladesei – Muntele Durduc (1568) – Cabana Cozia (1573m); timp de mers 5½-6h.

2)     Gara Turnu (310m) – Curmatura „La Troita” (673m) – Curmatura „La Melita” (735m) – Muntele Scortaru – stana Turneanu (1100m) – Muchia Turneanu – Cabana Cozia (1573m);  timp de mers 5-5½;

3)     Caciulata (300m) – Cozia-Poiana Bivolari (305m) – stana „La Musetel” (530m) – „La Troita” (673m) – Poiana Stanisoara (720m); timp de mers 2-2½;

4)     Poiana Stanisoara (720m) – Muntele Salbaticu - Poiana Stanisoara; timp de mers ¾ ;

5)     Poiana Stanisoara (720m) – Valea Gardului – Cascada Gardului (Urzicii) – Poiana Stanisoara; timp de mers 1½- 1¾;

6)     Poiana Bivolari (305m) – Castrul Roman Arutela – Inseuarea din spatele Turnului lui Teofil (470m) – Valea Manastirii – Gara Turnu (320m); timp de mers ¾-1h;

In orizontul mai indepartat pot fi efectuate excursii cu mijloacele auto pentru vizitarea statiunilor valcene:

1)     Calimanesti – Lotrisor – Brezoi – Voineasa (56km);

2)     Calimanesti – Ramnicu-Valcea – Ocnele Mari – Ocnita (28km);

3)     Calimanesti – Ramnicu-Valcea – Olanesti (36km);

4)     Calimanesti – Ramnicu-Valcea – Govora (38km);

5)     Calimanesti – Ramnicu-Valcea – Bistrita – Arnota ;

6)     Calimanesti – Ramnicu-Valcea – Manastirea Hurez (53km);

7)     Calimanesti – Ramnicu-Valcea – Horezu –Vaideeni – Polovragi –Pesterea Muierii

8)     Calimanesti – Ramnicu-Valcea – Manastirea Dintr-un Lemn;    

-         Varietatea peisajului hidrologic oferit de Olt si lacurile antropice Turnu, Calimanesti si Daesti;

-         Existenta unor drumuri pietruite ce permit vizitarea Vf. Coziei – Ciuha Mare si Ciuha Mica, a manastirii Stanisoara, manastirea Turnu, Cheile Lotrisorului etc;

-         Gradul ridicat de impadurire al zonei de peste 50% cu toate atuurile padurii in sprijinul turismului;

-         Existenta a numeroase obiective turistice cu caracter arheologic, istoric si de cult;

-         Mass Media: TV Valcea1, TV Etalon, Radio Valcea1, Radio Metronom, Radio F.M., presa locala, Info-Cozia etc.


Foto. 18 – Manastirea Turnu aproape de Olt sub crestele Coziei


11.2. Servicii turistice

         Daca ne referim la serviciile turistice din Calimanesti acestea sunt reprezentate prin:

-         capacitatea mare de cazare, peste 3000 locuri de case dispune statiunea, la care se adauga posibilitatile de cazare particulara;

-         existenta a numeroase restaurante si unitati de alimentatie publica;

-         prezenta a 2 piete: Calimanesti si Caciulata se ofera zilnic produse proaspete agro-alimentare;

-         existenta a numeroase curse pentru calatori pe soseaua E81 ca si a trenurilor de persoane pe directia Sibiu – Rm. Valcea si invers;

Cursele rutiere ce leaga orasul Calimanesti cu comunele Salatrucel si Berislavesti ca si satele componente ale acestora. Prezenta numeroaselor autoturisme personale.

Strandurile care sunt prezente in zona sunt in numar de 5 dintre care 2 acoperite, iar 4 cu apa termala pentru tratament si agrement. Serviciile turistice sunt asigurate de personal calificat specializat pe plan local la Grupului Scolar Administrativ si de Servicii Calimanesti si la Colegiul de Turism filiala a Facultatii de Geografie – Bucuresti.

12. Propuneri pentru amenajarea si valorificarea turistica in vederea dezvoltarii agro-turismului

Depresiunea Jiblea-Berislavesti dispune de reale posibilitati de dezvoltare a agro-turismului practicarea acestuia fiind nu numai posibila, dar si necesara pentru relansarea socio-economica a zonei. Valorificarea premizelor naturale a traditiilor si valorilor culturale ale zonei prin agro-turism creeaza conditii de crestere a veniturilor populatiei locale si de ameliorare a nivelului de viata, de crestere a viabilitatii mediului natural si a stabilitatii populatiei. Aceasta forma de turism are reale sanse daca la promovarea lui concura:

-         familii sau grupuri de persoane cu pregatire in domeniu si hotaraste sa realizeze acest deziderat;

-         organele ale administratiei sa realizeze acest deziderat;

-         organele administratiei locale sa fie bine intentionate si sa sprijine initiativele;

-         existenta unor proprietati financiare corespunzatoare si a unui capital de pornire sau utilizarea unor fonduri externe;

-         realizarea integrarii in circuitul turistic national si international;

Teoretic totul este posibil si realizabil, dar nu trebuie uitat fondul problemelor de mai jos:

-         trebuie asigurate conditii corespunzatoare de acces si indicatoare pana la pensiunea agroturistica;

-         trebuie asigurate conditii civilizate de cazare, igiena perfecta si spatii placute de recreare, joaca pentru copii etc.

-         este indicata amenajarea unui minimuzeu rural sau a unor piese dispuse discret in cadrul gospodariei;

-         sectorul zootehnic sa fie plasat in asa fel incat sa nu deranjeze si sa nu polueze. Speciile existente sa fie performante. Turistii sa fie bine primiti si tratati cu respect si caldura;

-         vizita turistilor sa fie un moment placut si deconectant;

-         sectorul pomicol sa fie diversificat, bine intretinut si metodele de intretinere sa fie ecologice;

-         viticultura sa fie reprezentata prin vite de soiuri nobile;

-         gradina de zarzavat sa fie diversa, bine intretinuta si cu produse ecologice;

-         spatiile care se preteaza sa fie ocupate cu flori si plante ornamentale autohtone traditionale, dar si exotice;

-         apa curenta sa fie completata de o fantana rustica cu apa potabila verificata;

-         daca este posibil este indicat un elesteu de peste si o piscina;

-         personalul sa fie calificat sau instruit, sa fie amabil, sa manifeste disponibilitate pentru turism „… cine nu stie sa zambeasca, nu are ce cauta in turism”;

-         relatiile dintre membrii echipei pensiunii sa fie calme in vorbire si actiune. Relatiile om-animale sa fie de asemenea nonviolente;

-         pensiunea sa beneficieze de un loc pentru iarba verde cu gratar, lemne, carbuni etc. si sa sprijine turistii pentru asemenea actiuni;

-         sa dispuna de mijloace de transport auto eventual hipo si bicilete pentru plimbare si sa aiba un ghid pentru drumetii si excursii;

-         personalul pensiunii sa aiba cel putin un reprezentant vorbitor de limba de circulatie universala, engleza ar fi cea mai indicata, urmand apoi germana, franceza etc.

Pentru toate aceste conditii, dar si pentru altele pe care le-am omis, este necesar ca la nivel de localitate sa existe cursuri de pregatire si informare pentru practicarea agro-turismului, sustinute de specialisti. De asemenea , organele administrative locale trebuie sa se implice in sprijinirea cu fonduri financiare necesare realizarii pensiunii in conditii avantajoase:

-         procurarea de specii de animale si soiuri de plante performante;

-         sprijin in actiunea de cunoastere a pensiunii pe plan national si extern.

In concluzie, daca toate aceste mici probleme ar fi luate in calcul de un mic intreprinzator atunci cu siguranta turismul rural ar incepe sa intre si la noi in tara pe fagasul pe care il merita cu prisosinta.

Depresiunea Jiblea are si poate sa creeze un spatiu national de dezvoltarea agro-turismului deoarece cum am expus in aceasta lucrare are atat istoric, relief si atractii incat nimeni de oriunde ar fi din aceasta lume nu ar rezista tentatiei de a vizita macar o singura data aceste meleaguri. Cu siguranta ar putea povesti si altor prieteni, respectiv apropiati, familiei despre aceste minunate meleaguri pline de istorie si avand un farmec ce nu poate fi uitat prea curand.


Foto. 14 –Deseuri de-a lungul paraului Coisca


BIBLIOGRAFIE

I. Anghel Julea si Dr. C. Calniceanu – „Calauza agricultorului” – Bucuresti 1943;

II. Carmen Sragota si E. Tanase – „Variabilitatea cantitatii de precipitatii in zona Rm. Valcea” –1998;

III. Cristian Draghici si Ana Moreanu – „Calimanesti. Caracteristici ale Organizarii spatiului” – Sesiunea de comunicari din 2002;

IV. Claudiu Giurcareanu si C. Mocanu – „Valea Oltului” – Bucuresti 1967 – paginile 224 – 267;

V. Dragos V. – „Cercetari geologice asupra regiunii dintre Topolog si Olt” – Bucuresti 1953;

VI. Driva Fenia – „Calimanesti. Caciulata. Cozia” – Editura Carphys Rm. Valcea 2002;

VII. Eugen Deca – „Olaritul in comuna Salatrucel” – 1979;

VII. H. Editura de directia topografica militara –1975;

IX. Hidroconstructia S.A. – „Constructii hidroenergetice in Romania” 1950-1990;

X. I. Oprea –„Arhitectura populara in depresiunea Jiblea” –1979;

XI. Iulia Deaconu – „Promovarea si dezvoltarea turismului in judetul Valcea”

              - „ Geografia judetului Valcea - teorie si practica” – 2003;

XII. Lucian Badea – „Contributii la studii – Piemontul Getic ” – Probleme de geografie vol. II 1955;

XIII. Marian Ene –„ Potentialul turistic al judetului Valcea” – Simpozion al judetului Valcea, noiembrie 2002;

XIV. Mitrana Dumitru –„Din istoricul asezari umane Jiblea Veche”

XV.  Oprea Ion – „Arhitectura populara din depresiunea Jiblea”;

                         - „Revista Buridava” nr.3/1979;

XVI. Savu Alex – „Probleme de geografie”, Volumul XI. -1963

XVII. Simion Mehedinti si George Valsan – „Lecturi geografice”,  Editura Albatros 1973, paginile 184-234;

XVIII. Traian Naum – „Morfologia – Morfostructura si morfotectonica teritoriului Valcean” –1998;

XIX. Valeria Velcea –„Principii si metode de cercetare in geografia fizica”;

XX. Valeria Velcea si Alexandru Savu – „Geografia Carpatilor Romanesti a Subcarpatilor” Romania 1962.

XXII. – L. Badea – „Depresiunea Jiblea” – Probleme de geografie vol. VIII. 1960.

-         Serviciu de meteorologie si climatologie;

-         Date statistice din ultimi 10 ani;

-         Serviciu hidrologie;

-         Debite si niveluri (inghet, sloiuri etc);

-         Inspectoratul de protectia mediului;

Materiale ajutatoare (Anexe):

-         Fisele de studii;

-         Interviuri cu vechi interpreti de folclor;



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 6787
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site