Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


TURISMUL RURAL - O ALTERNATIVA VIABILA PENTRU VALORIFICAREA POTENTIALULUI ANTROPIC DIN ZONA

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic




Turismul rural - o alternativa viabila pentru valorificarea potentialului antropic din zona

In Romania inceputului celui de al treilea mileniu, diferenta dintre spatiul rural si spatiul urban este inca foarte mare. Insumand un procent important din populatie, spatiul rural romanesc are un aport relativ mic la constituirea produsului intern brut national. Spatiul rural este zguduit din temelii de numeroase framantari, generate in primul rand de lungile decenii in care OMUL a contat in realitate mai putin, iar NATURA aproape deloc.




In judetul Bistrita-Nasaud ponderea spatiului rural este chiar mai mare decat in restul tarii. Astfel, conform datelor statistice, vo­lumul populatiei rurale a judetului este de aproxi­mativ 60% din total, peste media nationala si mult peste media Uniunii Europene. Aceasta reali­tate indica la o prima analiza un nivel de dezvoltare al judetului foarte redus, fapt confirmat si de plasarea pe ultimul loc in Transil­vania, in ceea ce priveste pro­dusul intern brut realizat.

Gradul redus de urbanizare a populatiei judetului prezinta si avan­taje, doar potentiale, in momentul de fata. Oportunitatile sau directi­ile de dezvoltare ale spatiului rural sunt relativ limitate. Princi­palele doua ar fi industria fores­tiera si agricultura.

In ceea ce priveste industria forestiera, aceasta ofera perspec­tive reale, in conditiile in care judetul Bistrita-Nasaud se situea­za intre primele din tara, in ceea ce priveste masa lemnoasa ex­ploatabila. Exploatarea masiva, uneori scapata de sub control poate avea in timp consecinte grave pe termen lung asupra mediului. Strategia de dezvol­tare a acestui sector are in vede­re in special o crestere intensiva, respectiv cresterea gradului de prelucrare la nivel local a materia­lului lemnos, si pe aceasta baza a valorii adaugate. Aceasta s-ar putea traduce printr-o stagnare sau chiar diminuare a numarului locurilor de munca, dar si printr-o crestere a venitului mediu. O alta masura guvernamentala care incepe sa se faca simtita in acest sector este punerea sub un regim strict de autorizare si control a instalatiilor de debitat busteni, masura care ar putea sa-i afec­teze pe multi dintre proprietarii de instalatii artizanale, renumitele 'banzicuri'.

Potentialul agricol al judetului Bistrita-Nasaud, se reduce mai ales la zootehnie si pomicultura. Acest sector, ca si dezvoltarea lui, depind foarte mult peste tot in lume de sprijinul guvernamental, in general acest spijin se materi­alizeaza in subventii masive, dar pentru moment acestea lipsesc in Romania.

O alternativa tot mai des evo­cata in ultimul timp este dez­voltarea turismului rural. Turismul rural este insa o activitate deosebit de com­plexa, consacrata in forme ex­trem de variate pe plan interna­tional, astfel incat o strategie de dezvoltare a turismului rural pre­supune luarea in consideratie a unei intregi game de aspecte.

Nevoia unei populatii urbane, din ce in ce mai numeroase, de intoarcere la natura, la arhaic este consecinta urbanizarii masive, a globalizarii culturale care confera particularitatilor locale, o valoare deosebita, privilegiata. Orientarea relativ noua catre petrecerea vacantelor la tara capata an de an mai mult teren. Prin varietatea peisajelor sale, bogatia patrimoniului, conservarea traditiilor, ospitalitatea locuitorilor, spatiul rural atrage pe toti acei care cauta in vacantele lor experiente culturale deosebite, petrecerea timpului liber in liniste, alaturi de proprietarii spatiilor de cazare.

Din aceste motive, cheile dezvoltarii si reusitei turismului rural se regasesc in principal la nivelul articularii necesitatilor urmatoare:

Nevoia turistilor de a re­gasi un echilibru pe baza unui tu­rism de calitate;

Necesitatea conservarii patrimoniului colectiv care este spatiul rural,;

Reconversia taranilor (lo­cuitorilor spatiului rural) catre noi activitati;

Implementarea unui mediu profesional, dar si concurential pentru prestatorii de activitati in domeniul turismului rural.

Dezvoltarea turismului rural in vederea „salvarii' satului roma­nesc nu este o solutie sim­pla. Pentru a avea efecte, strategiile de dezvoltare trebuie sa tina cont si de mediul concurential care este piata turistica.

Bazinul superior al Somesului Mare intre traditie si perspectiva

Relativa izolare a asezarilor din aceasta zona, in comparatie cu satele mai apropiate de centrele urbane, au asigurat pana la un momment dat o mai buna pastrare a tuturor formelor traditionale de civi­lizatie materiala si spirituala, ce ca­racterizeaza de fapt intreaga zona etnografica reprezentata de Tara Nasaudului. Peisajul cultural consti­tuit in timp si intr-un cadru geografic unitar, dominat de Muntii Rodnei si valea Somesului Mare, este indisolubil legat de evolutia istorica si de evenimentele care si-au lasat amprenta asupra acestuia.

Istoria comuna a acestor sate romanesti libere, incepe in secolul al XV-lea fiind continuata si consolidata in epoca moderna, in perioada habsburgica, cand aceleasi asezari devin sate graniceresti beneficiind de privilegii acordate de curtea imperiala. Civilizatia rurala, conservatoare prin excelenta, din cauza ocupatiilor de baza mereu aceleasi, reluand secole de-a randul aceleasi forme de viata materiala (tipuri de asezari, de case de sat si de camp, de suri si de grajduri) dar si aceleasi obiceiuri, colinde, dansuri, costume a supravietuit pe valea Somesului pana dupa al doilea razboi mondial. Comparativ cu asezarile sasesti din apropierea Bistritei, care au fost in marea lor majoritate parasite de populatia germana dupa razboi sau in anii '60, iar satele au ramas, partial asemenea unor muzee, satele de pe valea Somesului reprezinta inca o zona vie, care a cunoscut pro­funde schimbari, dar a in­cetat sa mai reprezinte un peisaj cultural bine definit.



Pana in anii '50 bazinul superior al Somesului Mare reprezenta un peisaj cultural prea putin alterat de relativa urbanizare a Rodnei, vechi centru minier cu statut special inca din sec­olul al Xlll-lea, a llvei Mici, centrul feroviar si de prelu­crarea lemnului si de Sangeorz, statiune balneara cu regim specific. Alaturi de perimetrul (prea mult spus) urban al acestor asezari se intalnesc intinse zone rurale sau chiar un sat asemenea satelor invecinate.

Dupa un exod masiv al populatiei catre zonele urbane, pe vremea industrializarii fortate, la “reintoarcerea la origini” a celor plecati acestia au gasit o populatie imbatranita, o infrastructura deficitara, structuri administrative greu adaptabile la viteza schimbarilor inceputului de mileniu, oportunitati economice reduse. “Revenirea la tara” sau chiar “permanenta la tara” a cunoscut impactul obiceiurilor urbane si atractia permanenta a exoticelor modele vestice. Sate intregi, iar cele de pe Somes nu fac exceptie, sunt martore ale unui val de plecari catre statele vestice, in speranta unui loc de munca mai bine platit si a unui trai mai usor. Pe de-o parte, resursele materiale care revin in aceste locuri sunt importante si pot contribui esential la dezvoltarea zonei. Modelele preluate de „dincolo” insa, care nu au nimic de-a face cu traditia autohtona, substituie adesea caracteristicile ce faceau odinioara din satul somesan un loc cu un stil aparte, autentic.

Comunele si satele situate pe cele trei axe : Somes, Ilva si Lesu se incadreaza intr-o categorie a satelor de munte caracterizate prin :

O echipare tehnico edilitara redusa a localitatilor ;

Existenta insuficienta si adesea necorespunzatoare a infrastructurilor si serviciilor aferente;

O configuratie economica dominant agro-silvo-pastorala (vezi anexele nr. 6 si 7);

Lipsa de diversificare a activitatilor economice,

Putine locuri de munca non agricole

Drumuri locale necorespunzatoare ;

Scadere numarului populatiei si imbatranirea demografica (vezi anexa nr. 8 ) ;



Un nivel de instuire si educatie inca relativ scazut.

Specialisti din diferite domenii ale stiintelor ruralului (agronomi, economisti, sociologi etc.) au conceput strategii de „dezvoltare si revitalizare” a satelor. Canalizate de obicei pe problemele specifice fiecarui domeniu, acestea vizeaza:

Dezvoltarea infrastructurii, activitatii economice, dotari si echipari;

Politici protectioniste pentru mediul natural si valorile spirituale;

Imbunatatirea productiei agricole (cantitativ si calitativ);

Cresterea ponderii turismului in aportul dezvoltarii economiei rurale.

Mult trambitatele politici si strategii de dezvoltare rurala sunt cvasinecunoscute la sate si, mai rau, aproape inaplicabile. Politicianismul ieftin, de conjunctura, nu a facut altceva decat sa adanceasca prapastia dintre realitatea acestor sate si imaginea lor idealizata. Astfel de programe, impresionante prin terminologie si mod de prezentare, te fac sa te intrebi - ce reprezinta de fapt – „visul politicienilor”, „teoria economistilor”, „planul arhitectilor”?… Si intrebarea vine firesc deoarece intre toate acestea lipseste „visul localnicilor”. Aceste insumari de cifre si linii nu ne spun nimic despre nivelul real al educatiei si veniturilor familiilor, despre starea reala a gospodariei taranesti, despre relativa lipsa de interes cu privire la turism, nu ne spun nimic despre padurile care se „hacuie” fara noima si in locul carora nu se pune nimic, despre bogatia culturala care trece tot mai rapid in domeniul uitarii…

Pe acest fond, cu importante implicatii economice si sociale, exista serioase amenintari la adresa identitatii culturale, a resurselor naturale si, nu in ultimul rand, a viabilitatii acestui spatiu rural autentic.

Candva un impresionant 'peisaj cultural', zona vaii superioare a Somesului Mare este astazi o regiune ce si-a pierdut vechea identitate fara a dobandi una noua definibila si specifica. Traditiile si obiceiurile vechi se pierd pe zi ce trece, fiind intretinute artificial in viata. Imaginea satului mustind de autenticitate si traditie este une idilica. Taranul nu ezita sa darame si sa dea foc lemnului din care era facuta vechea casa, inlocuind-o cu o vila banala, este la fel de nerabdator sa arunce intr-un colt de pod, in cel mai bun caz, mobilierul, vechile icoane inlocuindu-le cu vulgare reproduceri de duzina. Este limpede ca taranul, autorul si detinatorul acestor comori ale civilizatiei traditionale nu realizeaza valoarea lor imensa. Pentru el, casa, lada de zestre, furca incrustata, portul au fost si sunt in primul rand utilitate si mai putin arta. Era bine daca un lucru era si „fain”, dar mai intai trebuia sa fie „bun”. De aceea renuntarea la traditie in favoarea modernitatii se face lesne si fara regrete.

Fara patetism si fara a incerca sa dramatizam lucrurile, nu putem sa nu constatam ca incercarile politice de a deschide si a revitaliza spatiul rural pentru o noua dimensiune, a viitorului, s-au soldat in majoritatea lor cu lamentabile esecuri. Nevoia de dezvoltare a satelor este imensa si reala iar potential exista mai mult decat credem. Turismul rural poate fi unul dintre domeniile esentiale de valorificare a acestuia. Dar nici strategiile imaginate la diverse nivele de coordonare, regionale sau centrale, nici planurile elaborate la aceleasi nivele, pe la diferite ministere sau servicii publice, nu pot avea sansa de a raspunde acestei nevoi daca ele nu sunt cunoscute si, mai ales, asumate de comunitatile locale. Fara implicarea efectiva a tuturor factorilor de interes, astfel de documente vor ramane in sertare, prafuite, servind cel mult statisticilor si studiilor…

Dezvoltarea rurala durabila, un concept des uzitat, nu poate fi conceputa altfel decat bazata pe planuri realizate prin cunoasterea si participarea directa a comunitatii locale, asumate de aceasta, sustinute si modelate la nivelul structurilor centrale, intr-un context mai larg, european.

Ce s-ar putea face pentru salvarea si valorificarea „zestrei rurale” de pe Valea Somesului Un prim pas ar fi acela al unei inventarieri si fotografieri a intregului patri­moniu material si spiritual inca pastrat, recuperarea sau reconstituirea celui pierdut. Nu poate fi protejat si valorificat decat un patri­moniu cercetat si cunoscut. Crearea unor echipe interdisciplinare, asemenea celor organizate de Gusti candva, ar putea pune in valoare imensul potential turistic pe care acest patrimoniu il inmagazineaza. Atentia ce s-ar acorda ves­tigiilor unei civilizatii pe cale de dis­paritie ar putea schimba, fie si in parte, atitudinea celor ce le stapanesc, ele ar putea deveni puncte de suport pentru turismul rural



Orice strategie in acest sens trebuie sa por­neasca de la valorificarea avanta­jelor competitionale pe care satele nostre le au fata de cele din alte tari. Patrimoniul etno-cultural de care vorbeam, constituie un avantaj, destul de fragil insa, care poate fi afectat chiar de cresterea numarului de turisti care patrund in spatiul rural. Conservarea acestui avantaj trebuie sa reprezinte componenta de baza a strategiei de dezvoltare a satului somesan, turismul fiind una dintre componentele care pot sa ofere si motivatia financiara pentru tarani. Un alt avantaj al sa­tului din aceasta zona este situarea sa in mijlocul unei naturi superbe, putin afectate de industrializare. Si acest avantaj insa se poate pierde, in conditiile in care, lipsa de respect fata de natura minunata ce ne-a fost daruita, afecteaza din ce in ce mai mult mediul.

Un al doilea aspect al strate­giei de dezvoltare a turismului rural in zona ar trebui sa vizeze construirea unei oferte de servicii complete, care sa aiba in vedere, pe langa cazare si masa si serviciile de agrement, unde pot fi incluse cu succes nenumaratele posibilitati de valorificare a resurselor antropice existente cum ar fi participarea tu­ristilor la activitatile din cadrul gospodariei, la confectionarea obiectelor de artizanat, la sarba­tori din cadrul comunitatii, punerea in valoare a obiceiurilor si gastronomiei traditionale etc., alaturi de practicarea sporturilor de iarna, drumetiei, pescuitului, vanatorii, echitatiei etc. Distributia si promovarea ofer­tei de turism rural este o problema de care se vor putea ocupa mai putin taranii. Aceasta va ramane in sarcina autoritatilor publice, a institutiilor guvernamentale sau non-guvernamentale specializate si a agentiilor de tu­rism.

Desigur vor mai trebui luate si alte masuri, desfasurate alte ac­tivitati, dar o concluzie poate fi ca dezvoltarea turismului rural nu este doar o pro­blema care se rezuma la constru­irea unor pensiuni agro-turistice sau pastrarea unor 'obiceiuri stravechi', ci una mult mai com­plexa, care tine de piata, de jocul cerere-oferta.

Pentru rezolvarea acestei probleme, una dintre solutiile relativ simple, dar imperioase ar fi o solidarizare profesionala a ruralistilor. Infiintarea atat la nivel local cat si central a unor institutii cu profil interdisciplinar, in care alaturi de etnologi, agronomi, economisti si sociologi, specialistii in turism sa-si aiba locul si rolul bine definit, ar putea crea adevarate nuclee ale functionarii solidaritatii stiintelor rurale, fundamentale pentru ca satul sa nu ramana o lume abandonata si de stiinta si de dezvoltare.

Prin radacini si prin ceea ce am dobandit in aceasta scoala, mi-as dori o intoarcere la « obarsie » care sa foloseasca renasterii satului de care tot timpul imi va dor…

Nu pot fi incheiate aceste randuri fara a adresa multumirile cuvenite domnului Conf. Univ. Dr. Mircea Muresianu, coordonatorul acestei lucrari si, mai mult, un model de simtire someseana.

BIBLIOGRAFIE:

BOCA P., (1972), Portul popular din Ilva Mare si Lunca Ilvei, in „Arhiva Somesana”, Nasaud;

BUZILA STEFAN, (1910), Monografia comunei Saniosif – sau Poiana, Tipografia George Matheiu, Bistrita;

CIANGA NICOLAE, (1998), Turismul din Carpatii Orientali – studiu de geografie umana, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca;

CIANGA NICOLAE , (2002), Romania. Geografia turismului (partea intai), Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca;

CHINTAUAN IOAN, (1998), Spalarea aurului, nr. 1, Revista „Zestrea”, Bistrita;

COCEAN POMPEI, VLASCEANU GHEORGHE, NEGOESCU BEBE, (2002), Geografia generala a turismului, Meteor Press, Bucuresti;

COCEAN POMPEI, (2002), Geografie regionala, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca;

COCEAN POMPEI, DEZSI STEFAN, (2001), Prospectare si geoinformare turistica, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca;

DECEI PAUL, (1983), Pe plaiuri si vai carpatine, Editura Albatros, Bucuresti;

IDU DAN PETRU, (1999), Om si natura in Carpatii Maramuresului si Bucovinei, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca;   

MIHU ACHIM, (1997), Antropologie culturala, Napoca Star, Cluj-Napoca;

MURESIANU MIRCEA, (1997), Potentialul turistic din Bazinul superior al Somesului Mare, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca;

MURESIANU MIRCEA, BALAI EMIL, BALAI RODICA, SILVESTRU MURESIANU (1996), Editura Ando Tours, Timisoara;

PAIUS MIRCEA, (2003), Monografia comunei Rodna Veche, Editura George Cosbuc, Bistrita;

PRAHASE MIRCEA, (1998), Obiceiuri folclorice legate de ciclul agrar, in nr. 1, Revista „Zestrea”, Bistrita;

VLADICA MIRCEA, (2001), Ilvenii in valtoarea vremurilor, Napoca Star, Cluj-Napoca;

VLADICA MIRCEA, (2003), Sangeorz-Bai – veche vatra de credinta si cultura romaneasca, Napoca Star, Cluj-Napoca;

VEDINAS TRAIAN, (2001), Introducere in sociologia rurala, Editura Polirom, Bucuresti;

VULCANESCU MIRCEA, (1997), Prolegomene sociologice la satul romanesc, Editura Eminescu;

VARVARI OFILAT, (2004), Comuna Poiana Ilvei pana la inceputul mileniului trei – pagini de monografie, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca;



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1079
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site