INTERFETE

Magistrala seriala universala USB (Universal Serial Bus)

USB este un standard de magistrala seriala pentru interfatarea dispozitivelor. Initial creata pentru calculatoare, USB se foloseste in prezent si pentru memorii portabile, console pentru jocuri video, PDA-uri, DVD-uri portabile, media-player-e, telefoane celulare si chiar televizoare, echipamente stereo fixe (audio-player-e digitale) sau de masina, mouse-uri, imprimante. Implementarea USB in spectrul radio e numita Wireless USB.

PDA-Personal Digital Assistant, este un calculator portabil mic pentru organizare informatiei personale, care are un creion pentru selectia mouse-ului si tastaturii. Poate fi combinat cu telefoane celulare si alte tehnologii wireless. Se sincronizeaza cu desktop-ul prin cablu sau wireless.

USB a fost creata ca sa inlocuiasca toate porturile seriale si paralele de pe calculatoarele personale, care nu erau standardizate si necesitau o multime de drivere. USB are o structura asimetrica cu un controler gazda "host-controller", si o multime de dispozitive inseriate (daisy-chained). In lant pot fi incluse hub-uri USB suplimentare, permitand bifurcarea intr-o structura de arbore, cu maxim cinci niveluri de bifurcare per controler. La un controler gazda pot fi conectate maxim 127 de dispozitive pe bus. Cablurile USB nu trebuie sa aiba terminator. Calculatoarele personale pot avea cateva controlere gazda, permitand astfel conectarea unui mare numar de dispozitive USB.

Sigla USB ( trident)

USB a fost creata in 1996, 1 bit/serial/127 dispozitive per host, viteza maxima 480 Mbps, permitand conectarea si deconectarea dispozitivelor in timpul functionarii calculatorului, fara deconectarea sau reinitializarea acestuia (hotplugging). Primele calculatoare dotate cu porturi USB aveau doar doua porturi; acum au minim 6 porturi (dintre care cel putin 3 frontale), ca sa se evite hub-urile USB.

Conectorii USB pot fi de tip A, de tip tip B, sau hub USB.

 

Sunt disponibile mufe USB (plugs/receptacles) mai mici:

-Mini-A sau Mini-B, specificate in "On-The-Go Supplement to the USB   Specifications", respectiv

-Micro-USB, anuntate pentru 2007.

Standardizarea a fost facuta de USB-IF (USB Implementors Forum) format din companii importante producatoare de echipamente de electronica si calculatoare: Apple-Computer, Hewlett-Packard, NEC (Nipon Electric Company), Microsoft, Intel si Agere. In anul 2006 a aparut versiunea USB 2.0 la initiativa HP, Intel, Lucent, Microsoft, NEC si Philips, pentru a permite rate de transfer mai mari decat versiunea 1.1; noua versiune este compatibila cu cele mai vechi 0.9, 1.9 si 1.1.

Detalii tehnice

USB conecteaza mai multe dispozitive la controlerul gazda printr-un lant de hub-uri. Aceste dispozitive se numesc functii in terminologia USB, deoarece fiecare dispozitiv fizic poate avea cateva functii: de exemplu un ruter poate avea in plus si un dispozitiv de citire securizat SDC (Secure Digital Card). Hub-urile nu sunt considerate functii. Exista intotdeauna un hub, considerat radacina, care este atasat direct la controlerul gazda.

Functiile si hub-urile au asociate canale logice (pipes), care sunt sinonime cu fluxurile de octeti (ca la UNIX) si sunt conexiuni intre controlerul gazda si entitatile logice din punctele finale (end-points). Uneori intregul canal logic e numit punct final. Fiecare functie are asociate 32 de canale logice unidirectionale, cate 16 per sens, numerotate de la 0-15 in fiecare sens. Punctul final 0 este rezervat pentru controlul magistralei, la fiecare sens. Datele sunt grupate in canal in pachete de lungime variabila: 8, 16, 32, 64, 128, 512 B (byte), deci puteri ale lui 2.

Canalele sunt de 4 tipuri, in functie de tipul transferului:

transfer de control, pentru comenzi simple, scurte, spre dispozitiv, sau pentru raportarea starii (status response) pe canalul 0 de control a magistralei.

transferuri isocrone, la viteza garantata (maxima pe cat posibil), dar cu posibile pierderi de date: de exemplu, traficul de timp real, audio sau video.

transferul intreruperilor, pentru dispozitive la care se garanteaza raspunsul rapid (cu intarziere limitata), ca de exemplu tastatura sau dispozitive cu care se controleaza miscarea cursorului pe ecran (pointing devices: mouse, trackball, joystick, touchpad, light-pen ).

transferuri masive de date, ocazionale, dar fara garantii de viteza sau intarziere, ca de exemplu fisierele, care folosesc banda disponibila ramasa.

La atasarea pe bus la controlerul gazda a unui dispozitiv, functie sau hub, prin intermediul oricarui hub, acesta primeste o adresa unica pe 7 biti, pe magistrala, de la controlerul gazda. Apoi controlerul gazda exploreaza ciclic magistrala (round robin), astfel ca fiecare dispozitiv va putea trasmite doar in urma unei invitatii la emisie (poll) a controlerului gazda.

Transferul intreruperilor de la punctele finale este tratat ca un trafic de prioritate mare, deoarece nu se intrerupe traficul de date de pe magistrala: punctele finale sunt planificate astfel incat sa fie interogate mai des, si intre transferurile mari.

Pentru accesarea punctelor finale se foloseste o structura ierarhica. Un dispozitiv conectat la magistrala are un descriptor al dispozitivului, care la randul sau poate avea unul sau mai multi descriptori ai configuratiei; configuratiile corespund starilor (de exemplu, modul activ sau de putere redusa). Fiecare descriptor de configuratie are unul sau mai multi descriptori de interfata, ce se refera la anumite aspecte ale dispozitivului, astfel incat acesta poate fi folosit in scopuri diferite: de exemplu o videocamera poate avea si o interfata audio si una video. Descriptorii de interfata pot avea o setare implicita a interfetei (default interface setting) si eventual setari alternative ale interfetei.

Interfetele cu controlerul gazda sunt registre sau porturi din calculator. Ele reprezinta interfata dintre programator si controlerul gazda+hubul radacina numit HCD (Host Controller Device). Exista mai multe variante de interfete:

OHCI -Open Host Controller Interface, a firmei Compaq, adoptata ca standard USB-IF,

UHCI - Universal Host Controller Interface, a firmei Intel, comandata mai mult prin soft decat OHCI,

EHCI - Enhanced Host Controller Interface, e implementarea USB 2.0 HCD, fiind singura care permite transferuri de viteza mare. Un controler EHCI contine 4 implementari HCD virtuale pentru a suporta dispozitive de viteza mica sau mare.

Listarea dispozitivelor USB se poate face din LINUX cu comanda lsusb-v.

Clase de dispozitive

Dispozitivele atasate pot fi personalizate, necesitand drivere personalizate de client, sau pot apartine unor clase general valabile cu (dispozitiv+clasa) bine definite. Se presupune ca un sistem de operare implementeaza toate clasele. Cele mai utilizate clase au ID-urile:

0x00 - valoare rezervata in descriptorul dispozitivului care arata ca descriptorul de interfata contine identificatorul de clasa a dispozitivului pentru fiecare interfata,

0x01 - clasa dispozitivelor USB audio: placa de sunet;

0x02 - clasa dispozitivelor USB de comunicatie folosite pentru modemuri: placi de retea, conexiuni ISDN, fax;

0x03 - clasa dispozitivelor USB pentru interfata umana, HID (Human Interface Device): tastatura, mouse, etc;

0x06 - clasa dispozitivelor USB de captare a imaginilor statice (identica cu folosirea pe USB a protocolului de transfer a imaginilor, Picture Transfer Protocol) ;

0x07 - clasa dispozitivelor USB de imprimare: imprimante;

0x08 - clasa dispozitivelor USB de memorare: flash-drive, portable hard drive, cititoare de carduri de memorie, camere digitale, audio player-e digitale. Aceasta clasa de dispozitive se refera la dispozitivele bloc folosite de obicei pentru memorarea fisierelor;

0x09 - hub-urile USB;

0x0E - clasa dispozitivelor USB video: camere video, web-cam, in general dispozitive de captare a imaginilor in miscare;

0xE0 - controlere wireless: de exemplu cheile hard pentru Bluetooth / dongles;

0xFF - clasa dispozitivelor personalizate de client: pentru cazul cand dispozitivul sau interfata nu suporta nici o clasa standard de dispozitive.

Semnalizarea USB

High = (2,8-3,6) V Low = (0-0,3)V

Semnalele USB se transmit pe cabluri de perechi de fire torsadate, notate cu D+ si D-, care lucreaza de obicei impreuna, nu sunt conexiuni simplex separate. Impreuna folosesc o transmisie diferentiala semiduplex, pentru reducerea efectului perturbatiilor electromagnetice.

Viteze de transfer

-Viteza mica (Low-Speed) pana la 1,5 Mbps (187,5 kBps) pentru interfata HID (tastatura, mouse, joystick).

- Viteza medie (Full-Speed) pana la 12 Mbps (1,5 MBps) a fost viteza maxima pentru multe dispozitive, pana la aparitia USB 2.0. Dispozitivele full-speed partajeaza banda de frecvente ramasa de la traficul isocron, dupa sistemul primul sosit primul servit (first-come-first-served). Toate dispozitivele suporta aceasta viteza.

- Viteza mare (High-Speed) pana la 480 Mbps (60MBps).

Hub-urile, care servesc mai multe dispozitive de viteza mica sau medie, le impart acestora banda totala de 12 Mbps, efectul fiind incetinirea lor, cu exceptia cazului cand hub-ul are un translator de tranzactie la fiecare port. Translatorul de tranzactie este o functie a hub-urilor de viteza mare, care separa pe magistrala traficul de viteza mare de cel de viteza medie si mica.

Nu toate dispozitivele USB 2.0 sunt de viteza mare. De obicei dispozitivele de viteza mare opereaza doar la 30 MBps, jumatate din viteza maxima, de 60 MBps, iar multe dintre ele lucreaza la 3 MBps, uneori pana la 10-20 MBps. USB-IF certifica dispozitivele si da licenta pentru folosirea unui logo comercial, fie pentru viteza de baza (mica si medie), fie pentru viteza mare, dupa efectuarea unui test de conformitate si platirea unor taxe. Toate dispozitivele sunt testate conform cu ultimele specificatii, astfel ca dispozitivele de viteza mica recente sunt 2.0. Daca un dispozitiv de viteza mare e conectat intr-un hub de viteza medie, va lucra la viteza mai mica, viteza medie.

Codarea datelor se face NRZI cu dopare cu biti: aparitia lui 1 duce la inversarea nivelului, iar aparitia lui 0 nu modifica nivelul. Doparea cu biti (bit-stuffing) prevede ca dupa 5 de 1 succesivi sa fie automat introdus un 0 la emisie, care va fi ignorat de receptor. Acest tip de dopare se face deoarece majoritatea cadrelor de date au prevazuti delimitatori de inceput si sfarsit de cadru de forma 01111110; se elimina astfel posibilitatea ca o succesiune asemanatoare aparuta in campul de date, sa fie interpretata ca delimitator.

Alimentarea se face la 5 V pe un fir (maxim 5,25V si minim 4,35V intre liniile +ve si -ve). Consumul maxim de curent permis initial a fost de 100 mA, si se mai permite sa consume de la dispozitivele din amonte cate 100 mA. Dar in practica, multe porturi genereaza direct 500 mA sau chiar mai mult inainte de deconectare, chiar daca dispozitivele nu cer acest lucru. Daca, conform specificatiilor, un dispozitiv consuma mai mult decat disponibilul, e necesara fie rearanjarea conexiunilor USB, fie surse externe suplimentare.

Wireless USB este o extensie "fara fir" a USB, pentru distante scurte si banda foarte larga, care combina viteza si usurinta utilizarii USB 2.0 cu comoditatea tehnologiilor wireless. Se foloseste uneori abrevierea WUSB, desi USB-IF prefera denumirea "Certified Wireless USB", pentru a o diferentia de produsele concurente. Wireless USB se bazeaza pe platforma radio comuna WiMedia Alliance's Ultra-WideBand, care permite un debit de 480 Mbps pe distante pana la 3m, sau 110 Mbps pe distante pana la 10m, in gama de frecvente (3,1-10,6) GHz, folosind SS (Spread-Spectrum) prin care se face o imprastiere a semnalului intr-o banda foarte larga.

WUSB se aplica in aceleasi domenii ca USB 2.0 dar nu e adecvat pentru transferul paralel al fluxurilor video. Primele produse WUSB, ale companiilor Ellisys si LeCroix au aparut la sfarsitul anului 2005. In 2006 USB-IF a facut prima demonstratie a unui produs Certified Wireless USB interoperabil. La sfarsitul anului 2006 au fost aprobate solutiile pentru primul HWA (Host Wire Adapter) si DWA (Device Wire Adapter) pentru utilizare indoor si outdoor.

Specificatii

Nu se pot folosi hub-uri. Desi hosturile WUSB accepta pana la 127 de dispozitive, a fost definita si o noua clasa de dispozitive pentru adaptare (Wire Adapter), numit si HWA (Host Wire Adapter) care actioneaza ca un host pentru sistemul Wireless USB si permite modernizarea PC-urilor existente cu wireless USB. In plus, DWA (Device Wire Adapter) actioneaza ca un host pentru sistemele USB cablate care permit dispozitivelor USB cablate sa fie conectate fara fir la un host PC.

WUSB mai accepta si dispozitivele cu dublu rol, care pe langa functia de dispozitiv client WUSB, pot functiona si ca hosturi cu functii limitate. De exemplu, o camera digitala apare ca un client cand e conectata la un calculator si ca un host cand transfera imagini direct unei imprimante.

IEEE 802.15.3a a fost incercarea de a creste viteza UWB (Ultra Wide Band) de la IEEE 802.15.3 pentru aplicatii multimedia si imagini, care a esuat din cauza diferendelor dintre forumul UWB si WiMedia Alliance. Dar ceea ce a ramas a fost consolidarea specificatiilor 23 UWB PHY in doua propuneri separate MB-OFDM-UWB (Multi-Band-Orthogonal Frequency Division Multiplexing) de la WiMedia Alliance si DS-UWB (Direct Sequence- UWB) al forumului UWB.

Interfata V.24 / RS232C

Interfata V.24 a fost propusa de CCITT, iar RS232C de catre ANSI, dar ele sunt asemanatoare, cu unele mici diferente. Caracteristicile interfetei sunt

Ø        caracteristici mecanice: cupla DB 25

Ø        caracteristici electrice (3-15)V la interfata V.24

(3-25)V la interfata RS232C

Ø          caracteristici functionale: functiile fiecarui circuit/pin

Ø          caracteristici procedurale: cronogramele semnalelor pentru activarea, mentinerea si dezactivarea legaturii intre entitatile legatura de date.

Interfetele utilizate cel mai frecvent sunt: V.24/RS232C, V.25/RS366, X.21, RS449, RS.422A, RS 423A.

Exemple de conectare DTE/DCE cu V.24/R.S.232C

Configuratie normala (cupla DB25)

Configuratie minimala

modem "nul" (DTE/DTE) sau (DCE/DCE)

Exemplu de conectare DTE/DCE cu X.21 (cupla DB 15)