Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AccessAdobe photoshopAlgoritmiAutocadBaze de dateCC sharp
CalculatoareCorel drawDot netExcelFox proFrontpageHardware
HtmlInternetJavaLinuxMatlabMs dosPascal
PhpPower pointRetele calculatoareSqlTutorialsWebdesignWindows
WordXml


Reteaua numerica cu integrarea serviciilor - ISDN – Integrated Services Digital Network

retele calculatoare

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Modem-ul de internet prin cablu
NetWare-Security - Protectia la login
Sistemul GSM (Global System for Mobile Communications)
Retele de calculatoare - generalitati
Modelul de referinta TCP/IP
Placa de retea
Interconectarea retelelor de calculatoare
Tehnologii ale nivelului 2
PROTOCOALE UTILIZATE IN RETELE LOCALE: IPX/SPX, TCP/IP
Tehnici de transmisie in retele LAN fara fir


Reteaua numerica cu integrarea serviciilor - ISDN – Integrated Services Digital Network

Reteaua telefonica nu este adecvata pentru transmisii de date, si este inlocuita treptat cu reteaua numerica. Cateva dintre serviciile oferite de ISDN sunt




Ø      telefonul cu functii multiple,

Ø      dispozitivul de trezire automata,

Ø      raspuns automat si inregistrare mesaje (robot telefonic),

Ø      transferul apelurilor,

Ø      teleconferinta,

Ø      serviciile de transmisii de date: conectarea telefonului la calculator sau

la orice alt terminal din lume,

Ø      grupul inchis de utilizatori: membrii grupului se pot apela intre ei dar

nu sunt acceptate apeluri externe (cu exceptia cailor controlate),

Ø      videotextul: serviciu interactiv cu bazele de date, ca de exemplu cartea de

telefon, asistarea pentru cumparari/vanzari electronice, operatiuni bancare,

rezervari de locuri (avion,hoteluri, teatre,excursii, etc),

Ø      teletextul: forma de posta electronica (e-mail). Se tinde spre integrarea intr-un singur terminal a videotexului si teletexului,

Ø      facsmil (fax) sau transmitere de imagini statice (la transmiterea de imagini este necesara o latime mare de banda),

Ø      telemetria si alarmele (este necesara o latime mica de banda), ca de exemplu citirea contoarelor de energie electrica, alarme de incendiu sau medicale.

Sarcina ISDN este sa integreze toate aceste servicii intr-o retea unica si folosind un aparat unic, comun cu telefonul.

Din cauza pierderilor inregistrate cand semnalizarile erau in banda vocala (aparea intreruperea convorbirii la deschiderea unor cutii de cereale care emiteau un sunet, respectiv au aparut pierderi mari la telefoanele publice unde taxarea se facea conform sunetului monedei care cadea in aparat), in 1976 AT&T a introdus o retea separata pentru semnalizari CCIS (Common Channel Interoffice Signaling) cu comutare de pachete. Sarcinile CC(I)S erau

Ø      stabilirea, dirijarea si terminarea apelurilor,

Ø      accesul la bazele interne de date (pentru contabilizarea si taxarea convorbirilor, etc),

Ø      intretinerea retelei (mentenanta)

La mijlocul anilor ‘70 s-au dezvoltat si retelele comerciale cu comutare de pachete, unde taxarea se face dupa volumul de date si nu dupa timp plus distanta ca la reteaua telefonica. Astfel ca sistemul telefonic actual are trei componente: reteaua comutata de voce, CCS pentru controlul retelei vocale si reteaua cu comutare de pachete pentru date. Tendinta este de a integra cele trei retele intr-una singura.

Definirea interfetelor a fost primul pas spre ISDN. Exista si doua dispozitive NT (Network Terminal): NT1 este terminalul de retea si NT2 este o centrala ISDN privata (ISDN/PBX Private Branch exchange)

RETEA DE TRANSPORT

 


RETEA DE TRANSPORT

 


retea

  TE 1

 

retea

  TE 1

 

NT1 este plasat la abonat. Este un dispozitiv fizic conectat cu perechi de fire. Contineelectronica necesara pentru administrarea abonatului: aloca dispozitivelor conectate la cablu, rezolva competitia intre ele si alte functii, ca ca generarea nivelurilor de tensiune corecte pentru biti. NT este echivalent cu o centrala mica, de intreprindere. Contine trei niveluri 1,2,3.

Punctele de referinta R,S,T,U :

R-conexiunea intre terminal non-ISDN si TA- terminal adaptor

S-conexiunea intre terminal ISDN si NT2 (PBX-ISDN)

T-conexiunea intre NT1 si echipamentul de abonat

U- conexiunea intre NT1 si centrala ISDN (perechi de fire)

Politici ISDN

abonatul cumpara si NT1 si NT2

abonatul ianchiriaza si NT1 si NT2

abonatul cumpara NT2 si inchiriaza NT1

Primele doua solutii permit integrarea NT1 si NT2 intr-un singur echipament NT12. De fapt se

modifica PBX ca sa se poata conecta direct la centrala ISDN.Avantajul NT12 e mai ieftin decat separat. Dar NT1 izoleaza abonatul de schimbarile tehnologice din circuitul local. Readaptarea doar a NT1 pentru fibre optice va fi mai simpla decat a intregului PBX.

O alta controversa este cu puncul S de referinta. Societatile de comunicatii cauta o interfata unica pentru toate telefoanele si terminalele. Dar producatorii ofera PBX-uri care “vorbesc” RS232C, RS449,x21, Ethernet, magistrala IBM- PC, telefon analogic, fibra optica,etc. Au rezultat sisteme ISDN diferite si incompatibile in tari diferite.

Interfetele ISDN leaga protocoalele pereche din niveluri pereche (si nu din niveluri succesive ca la modelul OSI)

Nivelul fizic stabileste caracteristicile mecanice, electrice functionale si procedurale ale interfetei. Conectorul are 8 pini: 2(transmisie+masa), 2(receptie+masa), 4 de alimentare (ca fie NT1 fie NT2 sa alimenteze terminalul sau invers).Transmisia este echilibrata deci imunitatea la zgomot e buna. Cablul= 1km.

Canalul de biti accepta mai multe canale multiplexate

A 4kHz, canal telefonic analogic

B – 64 kbps, canal numeric PCM pentru voce si date (64kbps=64.000 nu 65.536)

C – 8 sau 16 kbps, canal numeric.

D – 16 sau 64 kbps, canal numeric pentru semnalizare in afara benzii

E 64 kbps, canal numeric pentru semnalizare ISDN interna

H – 384,1536 sau 1920 kbps, canal numeric

Exista trei combinatii standard

-debitul de baza 2B+1D 64+16)kbps

-debit primar(30B+1D) Europa sau (23B+1D) SUA, Japonia

-debit hibrid 1A+1C

La debitul de baza doua canale sunt pentru abonat(din considerente de atractivitate comerciala) si unul pentru semnalizari. Canalul D se imparte in 3 subcanale: s- semnaliyare(exsstabilirea apelului), t- telemetrii, p-pachete de date de banda mica.

Interfata pentru debitul primar e prevazuta la punctul T de referinta, in intreprinderile care au PBX. Alegerea(30B+1D) se face pentru adaptarea cadrului ISDN la sistemul PCM de 2,048 Mbps european, respectiv(23B+1D)pentru sistemul PCM de 1,544 Mbps din SUA.

Canalul B este pentru date, fara cerinte pentru antete. Canalul D este pentru semnalizari( de ex: stabilirea apelului). Formatul pachetelor, nr.de telefon,etc sunt specificate de norma CCITT nr.7 sau #7(System Signaling).

Interfata ISDN utilizator –retea

Sunt definite 2 interfete

-interfata de baza 2 B2 64 kbps

-interfata primara 1B1 16 kbps

Interfata ISDN de baza

Plasata intre utilizator si NTE,(network terminal equipment)

Datele nu sunt schimbate U/NT1 full duplex, folosind cate o linie separata pentru fiecare sens.Codarea este pseudo-ternara (AMI-alternative mark inversion) “1” – absenta de semnal, “0” –impuls , cu polaritate alternativa 750mV

Strucura accesului de baza consta din

-2 canale de 64 kbps si 2B

-1 canal de 16 kbps si1D144 kbps sarcina/incarcare care este multiplexata pe interfata de 192 kbps la punctele S si T de referinta. Capacitatea ramasa este folosita pentru diferite scopuri de sincronizare si codaj.

Canalul B este canalul de baza pentru utilizator. El poate fi folosit pe:

-transferul datelor nr.(ex:o conexiune cu un PC- calculator personal

-transferul vocii nr.(voce codata PCM: conexiune telefonica

-sau oricetrafic care incape” in 64 kbps

La orice momentul de timp, se poate stabili cate o conexiune logica separata pentru fiecare canal B pentru a se separa destinatiile ISDN.

Canalul D - poate fi folosit pentru o conexiune destinata transmiterii datelor, la debite scazute - . De asemenea poate fi folosit pentru transferul de informatii de control necesare pentru stabilirea si deconectarea conexiunii pe canalul B. Transmisia pe canalul D consta dintr-o secventa de cadre LAPD.

Ca orice schema de transmisie TDM sincrona, transmisia pentru accesul de baza consta din cadre de lungime fixa care se repeta. In acest caz fiecare cadru e format din 48 de biti, astfel incat la o rata de transmisie de 192 kbps, cadrele se succed la fiecare 250sec

Ex (vezi fig.urmatoare)

-cadrul de sus este transmis de la TENT (terminalretea)

-cadrul de jos este transmis de la NTTE (reteaterminal)

Fiecare cadru de 48 de biti are:

-cate 16 biti de la cele 2 canale B (B1si B2)

-cate 4 biti de la canalul D

-Restul de biti au urmatoarea interpretare

Strucura cadrului ISDN pentru accesul de baza

TENT 48 biti in 250sec


F

L

B1

L

D

L

Fa

L

B2

L

D

L

B1

L

D

L

B2

L

D

L

NTTE

F

L

B1

E

D

A

Fa

N

B2

E

D

M

B1

E

D

S

B2

E

D

L

8 biti 8 biti 8 biti 8 biti

F- delimitator N- Set to opposite of Fa

(framing bit)

L- bit de echilibrare M- Multiframing bit,

In c.c(load) B1- biti ai canalului B(16 per cadru)

(de balancing bit) B2-biti ai canalului B(16 pe cadru)

E+D- echo channel bit  D- biti ai canalului D(4 pe cadru)

bit de ecou pentru canalul D S-biti de rezerva(spare bits)

A-    bit de activare

FA- bit auxiliar de delimitare

(auxiliary framing bit)

Cadru TE NT

-Fiecare cadru incepe cu un bit de delimitare F (framing bit) care este intotdeauna un impuls pozitiv Å. Acesta este urmat de un bit L de echilibrare, care este - pentru a echilibra tensiunea continua. Astfel structura F-L sincronizeaza receptorul la inceputul cadrului.

-Specificatiile inerfetei pretind ca, dupa aceasta pereche de biti de inceput de cadru, prima aparitie a unui “0” sa fie codata ca un impuls negativ - , dupa care se codeaza dupa regula pseudo-ternara(“1” = absenta de semnal(0V), cu polaritate alternanta)

-urmatorii 8 biti apartin lui B1- primul canal B, urmat de asemenea de un bit de echivalare L.

Apoi urmeaza un bit de pe canalul D, urmat de L un bit de echilibrare.   Acesta este urmat de FA- un bit auxiliar de delimitare, care deobicei e pus pe in afara de cazul cand e folosit intr+o structura multicadru, oricum e insotit de un bit L de echilibrare.

-urmeaza apoi 8 biti ai canalului B2 si perechea L,bitul de echilibrare

-urmeaza apoi 1 bit de pe canalul D si perechea L,bitul de echilibrare

-urmeaza apoi 8 biti ai canalului B1 si perechea L, bitul de echilibare

-urmeaza apoi 1 bit de pe canalul D si perechea L, bitul de echilibrare

-urmeaza apoi 8 biti ai canalului B2 si perechea L,bitul de echilibrare

-urmeaza apoi 1 bit de pe canalul D si perechea L,bitul de echilibare

Structura cadrului NT- TE

Este asemanatoare cu cea a cadrului TENT, cu observatia ca anumiti biti noi inlocuiesc unii biti de echilibrare

-bitul E (echo) de ecou pe canalul D, este o retransmisie de la NT a celui mai recent bit D receptionat de la TE. Scopul ecoului este

-bitul A(de activare) e folosit pentru a activa/dezactiva TE/ul, permitand terminalului TE sa “intre” pe linie cand e activitate, sau cand nu e activitate sa fie pus pe consum redus.

-bitul N e pozitionat pe 1 in mod normal

-bitii N si M pot fi folositi pentru delimitarea multicadru

-bitul S (spare) e rezervat pentru standardizari viitoare.

Bitul E din cadrul TENT exista pentru a rezolva functia de “rezolvare a concurentei” care e necesara cand mai multe terminale TE partajeaza o singura linie fizica(ex: leg[tura multipunct).

Traficul este de 3 tipuri

Traficul pe canalul B - nu necesita functii suplimentare pentru controlul accesului pe cele 2 canale B, deoarece fiecare canal e dedicat cate unui TE anume, la orice moment de timp

Traficul pe canalul D - canalul D poate fi folosit de toate dispozitivele, atat pentru semnalizari de control cat si pentru transmisii de pachete, deci exista posibilitatea concurentei (contencion). Apar 2 situatii

- traficul de intrare : schema de adresare LAPD e suficienta pentru adresarea corecta a fiecarei destinatii

-traficul de iesire : trebuie reglementat accesul astfel incat la un moment de timps sa transmita un singur dispozitivacesta e scopul algoritmului de rezolvare a concurentei (competitiei)

Algoritmul de rezolvare a concurentei pe canalul D

1.Cand un dispozitiv al clientului (subscriber) nu are cadre LAPD de transmis, el va transmite pe canalul D o secventa de “1”, utilizand cadrul pseudoternar, ceea ce corespunde absentei de semnal in linie.

2.La receptionarea unui bit pe canalul D,NT il returneaza “reflecta inapoi” valoarea binara cu un bit de ecou pe canalul D.

3.Cand terminalul TE e pregatit sa transmita un cadru LAPD, el “asculta” fluxul de biti “1”,sir egal de lungime cu un prag Xi, el poate transmite.Altfel, TE presupune ca alt TE transmite si el trebuie sa astepte.

4.In cazul in care, mai multe terminale care urmaresc fluxul de ecou, incep sa transmita simultan, apare o coliziune. Pentru a depasi aceasta situatie TE-ul transmitator urmareste bitii E de ecou si-i compara cu bitii D transmisi. In caz de nonconcordanta, TE isi inceteaza trasmisia si revine la starea de ascultare.

Obs: Caracteristicile electrice ale interfetei (ex: bitul de “1”=absenta de semnal)determina situatia ca orice echipament utilizat care transmite un bit de “0”va “invada” echipamentul utiliyatorului care trasnmite un bit de “1”la acelasi moment. Acest lucru a fost prevazut pentru ca sa se asigure ca un dispozitiv sa-si incheie cu succes transmisia.

Algoritmul inchide un mecanism primitiv de prioritati, bazat pe valoarea de prag Xi.Informatiilor de control li se da prioritate fata de datele utilizatorului. In cadrul fiecareia( dintre aceste 2)clase de prioritate) o statie inncepe cu prioritate normala si apoi, dupa transmisie, isi coboara prioritatea la prioritatea scazuta. Ea ramane la prioritatea scazuta pana cand toate celelalte terminale au ocazia sa transmita.

Valoarea lui Xi(pragul) sunt:

Informatii de control Date utilizator

Prioritate normala X1=8  Prioritate normala X2

Prioritate scazuta X1=9 Prioritate scazuta X2

Interfata primara ISDN

Interfata primara, la fel ca si interfata de baza, multiplexeaza multimea de cadre prin acelasi mediu unic de transmisie.In cazul interfetei primare sunt permise doar configuratie pct-la pct,

Tipic,interfata principala suporta o PBX nr, sau alte dispozitive concentratoare controland TE-uri multiple si care au prevazute facilitati de TDM sincron pentru accesul la ISDN.



Rata datelor de interfata primara este : (1,544 respectiv 2,048)Mbps

1 cadru = 193 biti/125

64kbps

 

64kbps

 

Diviz

 

Diviz “C”de timp

 


Diviz

 

Diviz “C”de timp

 

F

12…8

Interfata la 1,544 Mbps

 
 

Interfata la 1,544 Mbps

 
 
23+1D

1 cadru = 256 biti/125sec

Diviz

 

Diviz

 

Diviz

 

Diviz

 

Diviz

 

Diviz

 

Diviz

 

Diviz

 


12 . . . 8

12 . . . 8

. . . 8

Interfata la 2,048 Mbps

 

Interfata la 2,048 Mbps

 
Canal de 30B+1D

sincronizare/delimitare

Formatul cadrelor pt.acord primar ISDN

 

Formatul cadrelor pt.acord primar ISDN

 
(framing channel)

Interfata ISDN la 1,544 Mbps este bazata pe structura transmisie DS-1, nord-americana, care e folosita in srviciul de transmisie T1.Fluxul de biti e structurat in cadre de 193 biti care se repeta, fiecare cadru constand din 24 de diviziuni a cate 8 biti si un bit de delimitare/sincronizare(framing) folosit pentru sincronizare si alte scopuri de control(management). Aceeasi diviziune de timp care apare in cadre succesive constituie un canal. La rata de 1,544 Mbps, cadrele se repeta la fiecare 125 sec, sau 800 cadre/sec. astfel fiecare canal este de 64 kbps. Tipic, structura transmisiei permit 23 de canale B si un canal D de 64 kbps. Codul de linii folosit este AMI (Alternate Mark inversion) folosind B8ZS (Bipolar with 8

Interfata ISDN la 2,048 Mbps e bazata pe structura europeana a transmisiei, la aceeasi rata. Fluxul de biti e structurat in cadre repetitive de 256 biti. Fiecare cadru are 3 diviziuni a cate 8 biti. Prima diviziune e folosita pentru delimitare(framing) si sincronizare, restul de 31 de diviziuni sunt canale utilizator. La rata de 2,048 Mbps, sau 8000 cadre/sec sau fiecare cadru apare la 125sec. Tipic, structura transmisiei suporta 30 canale B si 1 canal D(la 64 kbps).Codarea de linie este AMI folosind HDB3.

SONET – SDH

SONET (Synchronous Optical Network) e o interfata optica de transmisie(propusa de Bellcore si standardizata de ANSI). In recomandarile ITU-T G.707,8,9 a fost propusa o versiune compatibila, SDH (Synchronous Digital Hierarchy), SONET furnizeaza specificatii pentru a se putea face uz de facilitatile de transmisie de foarte mare viteza oferite de fibrele optice.

Ierarhia semnalelor

payload

Denumire

SONET

Denumire

CCIT

Rata datelor

(Mbps)

Rata incarcaturii

utile(Mbps)

STS-1/ OC-1

STS-3/ OC-3

STS-9/ OC-9

STS-12/OC-12

STS-18/OC-18

STS-24/OC-24

STS-36/OC-36

STS-48/OC-48

STM-1

STM-3

STM-4

STM-6

STM-8

STM-12

STM-16

STS-1 Synchronous Transport Signal – Level 1 STM Synch Trans-

OC-1 Optical Carrier level 1 fer Mode

Rata lor e 51,84 Mbps (iar rata utila 5,112). Ea poate fi folosita pentru transferul unui semnal DS-3,sau a unui grup de semnale cu rate mai scazute ca DS1,DS1C,DS2 plus rate ITU (ex.2,048).

Mai multe semnale STS-1 pot fi folosite pentru a forma un semnal STS-N, care e format prin intercalarea octetiilor de la N semnale STS-1 care sunt reciproc sincronizate.

Pentru SDH, ITU –T cea mai mica rata este de 155,52 Mbps alocata pentru STM-1, ceea ce corespunde lui SONET STS-3. Motivul acestei discrepante este ca STM-1 este semnalul de cea mai mica rata/viteza care poate fi acceptat(accomodate) un semnal ITU-T de nivel (139,264)Mbps.

Formatul cadrelor

Blocul SONET de baza este cadrul STS-1 care consta din 810 octeti la fiecare 125s, pentru o rata globala de 51,84 Mbps. Cadrul poate fi reprezentat ca o matrice cu 9 linii si 90 octeti/linie, cu transmisia succesiva a liniilor, de la stanga la dreapta si de sus in jos

a)

3 87

Antet de

linie

 

Antet de

sectiune

 

Antet de

linie

 

Antet de

sectiune

 

Primele 3 coloane (3 oct9 linii = 27 octeti) ale cadrului sunt pentru antet

-9 octeti pentru antetul de sectiune

-18 octeti pentru antetul de linie

restul cadrului e incarcatura utila, care e furnizata de niveluri de cale(path lazer). Incarcatura utila (payload)include o coloana de antet de cale, care nu e necesar sa fie plasata in primele coloane. Antetul de linie contine un pointer care indica unde incepe antetul de cale.

In fig.b) e aratat formatul general al cadrelor de rate mai mari, conform ITU-T.

b)

Octetii de antet SONET-STS1 antet de cale

Antet de

Sectiune

(section

overhead)

Delim

A1

Delim

A2

STS-1D

C1

BIP-8

B1

Orderwire

E1

User

F1

Data Com.

D1

Data Com.

D2

Data Com.

D3

Antet

de

Linie

Pointer

H1

Pointer

H2

Pointer

Action

H3

BIP-8

B2

Pointer

H2

Pointer

Action

H3

BIP-8

B2

APS

K1

APS

K2

Data Com

D4

Data Com

D5

Data Com

D6

Data Com

D7

Data Com

D8

Data Com

D9

Data Com

D10

Data Com

D11

Data Com

D12

Growth

Z1

Growth

Orderwire

E2

Capitolul 5

Protocoale de nivel retea

Protocolul IP ( Internet Protocol)

Internetworking – lucrul cu mai multe retele

Interretea = internetwork = colectie de retele conectate prin rutere

Internet = retea virtuala

Ø   Orice calculator poate comunica cu oricare alt calculator

Gaz de

 
Adrese IP

Retea

Local

Ø      Clasa A (1+3 bytes) 1 7 24 biti 1.0.0.0 –

Retea

Local

Ø      Clasa B (2+2bytes) 2 14 16 biti 128.0.0.0-

Retea

Local

Ø      Clasa C (3+1 bytes) 3 21 8 biti 192.0.0.0-

4 28 223.255.255.255

Grup de hosturi

Ø      Clasa D 224.0.0.0-



239.255.255.255

Rezervat pentru utilizari viitoare

Ø      Clasa E 5 27 biti 240.0.0.0-

247.255.255.255

Ø      Local = Subnet+host (lungime variabila)


Calculul claselor de adresare

Primii 4 biti

Index

Clasa

A

A

A
A

A

A

A

A

B

B

B

B

C

C

D

E

Clasele si notarea zecimala(cu punct)

Ø        Binar 1100 0000 0000 0101 0011 0000 0000 0011

Hexazecimal CO 05 30 03

Zecimal 192. 5.48. 3

Clasa

Domeniu

A

B

C

D

E

Clasa

Biti in prefix

Nr.max.de retele

Biti sufix

Nr.max.de hosturi per retea

A

B

65.536

C

256

Ø        Exemplu

Toate hosturile unei retele au acelasi prefix de retea.

Obs Numerele de retea sunt atibuite de NIC(Network Information Center). Adresele de retea, pe 32 de biti, sunt scrise de obicei in notatia zecimala cu punct. Fiecarui octet ii pot corespunde valori de la 0-255, astfel ca adresele IP pot fi de la 0.0.0.0 la 255.255.255.255.

-Valoarea 0.0.0.0 inseamna hostul curent (folosita doar la pornire)

-Valoarea 255.255.255.255 (numai biti de 1) e adresa de difuzare pentru hosturile din reteaua indicata.

statia gazda/hostul

difuzare in reteaua locala

Retea

difuzare in reteaua la distanta

Orice

bucla locala

Adresele IP cu 0 ca numar de retea se refera la reteaua curenta permitandu-le hosturilor retelei sa refere propria retea fara a-i cunoaste numarul Dar trebuie sa stie clasa adresei, pentru a sti cate zerouri sa includa.

Subretele: toate hosturile unei retele trebuie sa aiba aceeasi adresa de retea. Cand reteaua creste, peste 254 de hostutri, apar probleme(254 hosturi de clasa C). Atunci trebuie creata o noua retea (LAN) caz in care trebuie contactat NIC, pentru a obtine un numar nou de retea. Apoi numarul trebuie anuntat in toata lumea.

Daca un host se muta dintr-un LAN intr-altul, trebuie sa i se schimbe adresa IP (se modifica si fisierele de configurare) si acest numar trebuie anuntat in toata lumea. Iar daca adresa IP recent eliberata I se da altui host, acesta va primi toata corespondenta vechiului destinatar, pana cand noile adrese IP se propaga in toata lumea.

Solutia este divizarea interna a retelei in mai multe subretele, care pentru exterior sa se comporte ca o singura retea. Astfel alocarea de noi subretele nu necesita apelarea NIC sau modificarea unor baze de date externe. Ex: o companie porneste cu o adresa de clasa B (nu C), si putea initial sa-si numeroteze hosturile de la 0-254. Cand sosea al 2-lea LAN, putea sa-si imparta cei 16 biti pentru host in 6 biti pentru subretea (62 LAN-uri) si 10 biti pentru hosturi, adica fiecare LAN putea cuprinde 1022 hosturi (0,1 rezervate)

12 16 22 32

B

 

B

 

Retea

Subretea 62 LAN-uri

Gazda

1022 hosturi

Masca de

subretea

  Masca de

subretea

  1 1 1 1 . . . . . . . .1 1 1 1 1 1 1 0 0 0 . . . . . . . . . . . . . . . . .0 0

Obs: pentru a vedea cum functioneaza subretelele sa vedem cum sunt procesate pachetele IP intr-un ruter. Fiecare ruter are o tabela ce memoreaza un numar de adrese IP de forma(retea 0) si altele de forma (aceasta retea, host/gazda).

-Adresele(retea,0) arata cum se ajunge la retelele la distanta.

-Adresele (aceasta retea,host) arata cum se ajunge la hosturile locale.

La sosirea unui pachet IP I se cauta adresa destinata in tabelele de dirijare. Daca pachetul e pentru o retea la distanta, e trimis ruterului urmator prin interfata specificata in tabela. Daca reteaua nu este prezenta, pachetul e trimis unui ruter implicit, care are tabele mai extinse.

Daca pachetul este pentru un host local(de ex.in LAN-ul ruterului) este trimis direct la destinatie.

Astfel, algoritmul cere ca fiecare ruter sa memoreze numai retele si hosturi, nu perechi (retea,host), reducand considerabil dimensiunea tabelelor de dirijare si efortul de cautare.

Cand este introdusa impartirea in subretele, tabelele de dirijare sunt schimbate, adaugand intrari de forma(aceasta retea, subretea,0) si (aceasta retea, aceasta subretea, host). Un ruter din subretea k stie cum sa ajunga la toate hosturile din subreteaua k si nu trebuie sa stie detalii despre hosturile altor subretele.

Defapt schimbarea consta intr-un SI logic cu masca de subretea, a retelei, pentru a elimina numarul hostului, si a cauta adresa ramasa in tabelele sale, evident dupa ce determina carei clase de retele ii apartine.

Subretele

Ø        Folosind clasele, partea pentru retele are 1 sau 2 sau 3 byte

lungime. Ex: pentru 257 de retele, trebuie folosita clasa B

Ø        Orice numar de biti poate fi tratat ca subretea

Ex: primii 23 de biti = subretea

adresa 1001 0100 1010 1000 0001 0000 1111 0001

masca 1111 1111 1111 1111 1111 1110 0000 0000

Si (AND) 1001 0100 1010 1000 0001 0000 0000 0000

Adrese IP speciale

Ø        subnet (subretea) = subset al retelei (set = multime)

Ø        supernet (supraretea) =supraset de retele =adrese de clasa C

Ø        exemplu: Clasa C1: 1101 0100 1010 1000 0001 0000

Clasa C2: 1101 0100 1010 1000 0001 0001

Supernet: 1101 0100 1010 1000 0001 0000

Ø        primii 23 biti subnet

Adresa : 1101 0100 1010 1000 0001 0001 1111 0001

Masca : 1111 1111 1111 1111 1111 1110 0000 0000

Si : 1101 0100 1010 1000 0001 0000 0000 0000

Adrese IP speciale

Ø        0 peste totacest calculator(in unele retele vechi 0.0.0.0difuzare nu se folosette)

Ø        0 la sufix(host)adresa de retea peste tot

Ø        0 la prefix(retea)aceasta reteaex: 0.0.0.2 – hostul 2 din

acesta retea peste tot

Ø        1 la sufix(host)tote hosturile din reteaua destinatie(difuzare

directa) peste tot

Ø        127.*.*.*bucla de test(loopback) prin nivelul IP

Adrese private

Ø   orice organizatie le foloseste in interiorul propriei retele [RFC]

Nu pot fi folosite in afara retelei, in Internet.

Adrese

publice

 

Adrese

private

 

NAT

(Network Address

Translator)

Translator de

adrese de retea

 

Retea

privata

 

Interent

 


CIRD Classles Interdomain Routing

Ø   se pronunta “ cider”

Ø   classless notiunea de clase trebuie uitata. Se folosesc adrese

si lungimi de prefixe (RFC 1517-1520)

Ø   toate intrarile tabelelor de dirijare au lungimile prefixelor

ex:164.107.61.0/26

Ø   ruterele au 2 sau mai multe adrese, cate una pentru fiecare

interfata.

Caracteristicile IP

Ø   Servicii fara conexiune

Ø   Datagrame de lungime variabila

Ø   Livrare ”best – effort” (intarzieri, desecventiere, corupere,

pierdere). Nivelurile superioare trebuie sa rezolve aceste probleme.

Ø   Se ocupa doar de transmiterea (forwarding) datelor. Foloseste

labele de dirijare pregatite de alte protocoale (de ex: OSPE, RIP ) (Open shortest Path First, Routing inf. Protocol)

Ø   Ofera doar serviciile „Send ”si „Delivery” (transmisie/ livrare).

Mesajele de control si de eroare sunt generate de ICMO (Interval Control Message Protocol).

Formatul datagramei IP antetul

 

Versiune

Lungime

Antet

Tip serviciu (QOS)

(DTR)

Lungime totala antet (5-15)cuvinte

a 3 biti

 

Identificare



D

F

M

F

Deplasamentul fragmentului

 

Timp de viata

(255 sec max)

Protocol

(TCP,UDP,etc)

Suma de control a antetului

(FCS)

Adresa sursei(32)

Adresa destinatiei(32)

Optiuni(0 sau mai multe cuvinte)

Datele

Ø   Versiunea 4 biti IPV4, IPV6

Ø   IHL (Internet Header Length) :lungime antet in cuvinte de 32

biti. Antetul minim e de 5 cuvinte sau 20 bytes, cand nu sunt optiuni. Antetul maxim e de 15 cuvinte/60 octeti ( prea putin pentru inregistrarea caii, de exemplu) aceasta optiune este nefolositoare.

Ø   Tipul de serviciu: fiabilitate, precedenta, intarziere, viteza. Sunt

posibile diferite combinatii: pentru vocea digitizata livrarea rapida e prioritara fata de transmisia corecta, invers decat la fisiere.

8 biti

Precedenta

D

T

R

Tipul de delay reliability

Serviciu  throughput

prioritatea

0 – normal

.

7 – pachet de control

a retelei

Teoretic, D,T,R permit sa ia decizii, de exemplu, sa aleaga o legatura prin satelit cu intarziere C mare si viteza mare (T) sau o linie terestra dedicata cu intarziere mica si viteza mica.

In practica ruterele ignora campul ” tip de serviciu”.

Ø   Lungimea totala (16 biti): a antetului si a datelor, in bytes, care

trebuie sa fie mai mica de 64 kB.

Ø   Identificatorul (16 biti) ajuta la identificarea unica a datagramei

pe durata existentei sale, pentru o sursa data si o adresa destinata.

Ø   Flag-uri: 1 bit nefolosit; DF – don’t fragment, nu permite

fragmentarea datagramei, pentru ca destinatia nu o poate reasambla la loc. Ex: cand un calculator porneste memoria sa ROM poate cere sa i se transmita o imagine de memorie ca o singura datagrama. Prin marcarea cu DF a datagramei, emitatorul stie ca ea va ajunge ca o singura bucata, chiar daca asta inseamna ca datagrama trebuie sa evite anumite trasee, cu pachete mai mici si sa urmeze o ruta suboptimala. E necesar ca toate masinile sa accepte fragmente de 576 octeti sau mai mici.

MF = more fragments: toate fragmentele datagramei, cu exceptia ultimului, au acest bit activat, pentru ca receptorul sa stie cand au ajuns toate fragmentele datagramei.

Ø   Deplasamentul fragmentului 13 biti ( fragment offset), in unitati

de 8 byte, arata locul fragmentului in datagrama. Toate fragmentele, cu exceptia ultimului, trebuie sa fie un multiplu de 8 octeti = unitatea de fragmentare elementara. Cu 13 biti 8192 de fragmente per datagrama = 65536 octeti, cu unul mai mult decat campul de ”lungime totala”.

Ø   Timp de viata, 8 biti, exprimat in numar de salturi prin rutere

(router hops) ( hop = trecere de la o retea la alta). Contorul e decrementat la fiecare salt. Cand ajunge la zero, pachetul este distrus si se trimite un avertisment sursei. Se previne astfel circulatia la nesfarsit a pachetelor, situatie ce poate aparea daca tabelele de dirijare devin incoerente.

Ø   Protocol (8 biti): indica protocolul de nivel transport

(TCP,UDP, etc, RFC 1700) caruia trebuie predate datele.

Ø   Suma de control a antetului : se face suma pe cate 16 biti, cand

sosesc cuvintele si se memoreaza complementul fata de 1. suma se reface in fiecare router (pentru ca se modifica antetul, ex: timpul de mviata).

Ø   Adresa sursei (32 biti) , ramane aceeasi pe tot traseul .

Ø   Adresa destinatiei (32biti), ramane aceeasi pe tot traseul, indica

numarul de retea si numarul gazda/host.

Ø   Optiuni (variabil): securitate, dirijare de la sursa, identificarea

fluxului (folosit pentru voce) pentru resurse rezervate, inregistrarea de timp (timp stamp), anregistrare cale.

Ø   Completare (padding): face lungimea antetului multiplu de 4.

Ø   Datele (var): datele + antet 65,535 octeti.

Exemple

Ø           Toate hosturile unei retele au acelasi prefix de retea

Ø           Hosturi cu interfete multiple

-fiecare interfata are o adresa

Daca exista 2 sau mai multe interfetemulti-home host

-multihoming – ul are ca scop siguranta si/sau performanta

Ø           Ruterele si principiul de adresare IP

Ruterele au 2 sau mai multe adrese, cate una pentru fiecare interfata

Ø           Expedierea/forwarding datagramelor IP

- livrarea datagramelor la reteaua destinatie/subretea

- ruterele mentin un tabel de dirijare cu urmatorul „hop”

- hop- ul urmator nu apare in datagrama

Reteaua

1

 

Reteaua

1

 

Tabela in rutereul 2 Destinatie Hopul urmator

Retea 1 Expediaza la R1

Retea 2 Livreaza direct

Retea 3 Livreaza direct

Retea 4 Expediaza la R3

Ø           Fragmentarea datagramelor

-Fiecare subretea are o dimensiune maxima de cadre

Ethernet – 1518 bytes

FDDI – 4500 bytes

Token-ring- (2000-4000) bytes

-Astfel ca datagramele IP (antet+date), daca sunt mai lungi,

trebuie fragmentate in pachete de aceste dimensiuni MTU = Maximum Transmission Unit.

IPv6

4 4 24

 

Versiune

Prioritate

Eticheta fluxului

 

Lungime informatie utila

Antetul urmator

Limita de

salturi

Adresa sursa

16 octeti/128 biti

Adresa destinatie

16 octeti/128 biti

Ø           versiunea IPV4 sau IPV6

Ø           prioritatea, folosit pentru a distruge pachetele care provin de la

surse care pot fi controlate ca flux

0 – 7 – pentru transmisiuni ce pot fi incetinite in caz de congestie

8 – 15 – pentru traficul de timp real, la care rata de transmitere este constanta (CBR – constant bit rate) chiar daca toate pachetele sunt pierdute.

Obs: in cadrul fiecaui grup, numerele mici corespund inor prioitati reduse. IPV6 sugereaza:

stiri (news)

4 – FTP

6 – conexiuni Telnet.

Ø           eticheta flux: permite stabilirea unei pseudoconexiuni cu

anumite proprietati ( de ex: intarzierte garantata, similar cu subretelel cu circuite virtuale)

Ø           antetul urmator arata carui protocol de transport ( 6 posibile) ii

va fi predat pachetul IP ( ex: TCP sau UDP)

Ø           limita salturilor, la fel cu timpul de viata, impiedica pachetul sa

circule la nesfarsit prin retea

Ø           adresele sursa/destinatie au 16 octeti, suficienti pentru

dezvoltarea viitoare a planetei.

- adresele care incep cu 80 de zerouri pentru adrese IPV4 cu 2 variante ce se refera la transmiterea prin tuneluri

- se folosesc prefixe separate pentru

- adresele bazate pe furnizor

- adresele bazate pe zona geografica

X.25

Ø      Prima interfata cu comutare de pachete. A aparut in 1976 si a fost revizuita in 1980, ’84, ’88,’92.

Ø      Interfata DTE/DCE, utilizator- retea UNI (user-network interface):

Ø      Protocol ITU-T pentru WAN – uri, diferind modul de stabilire si mentinere a conexiunilor utilizator – retea:

Ø      Dispozitiv de retea X.25.

-DTE – Data Terminal Equipement: calculatoare/hosturi aflate

la capatul retelei;

-DCE – Data Circuit Equipment: modemuri, placa de retea;

-PSE - Pachet Switching Exchange: comutatoare.

X.25

 

Subretea de Comunicatii

(PSN-Packet Switched Network)

Ø      X. 25 are 3 niveluri ( operarea X.25 e similara cu HDLC)

nivelul fizic: X21bis, RS232C, RS449, RS530, G703

-nivelul legatura de date, HDLC – LAPB, LAP – X (semiduplex)

-nivelul retea : PLP – Patched Layer Protocol

Ø      PLP – protocolul de nivel retea

-face multiplexarea de protocol

LLC2 – pentru LAN–uri si LAPD pentru ISDN, LAPB pentru retele comutate;

-are 5 moduri de lucru distincte:

call setup – stabilirea conexiunii ( acircuitului virtual);

data transfer – transferul datelor;

call clearing – deconectarea conexiunii ( a circuitului virtual);

idle – nefolosit (nu sunt date de transferat), dar activ;

restarting – repornire (intre DTE/DCE) pentru sincronizare.

-AP – apel virtual sau circuit virtual comutat (SVC = Switched

Virtual Circuit):

-CV – circuit virtual (PVC – Permanent Virtual Circuit).


Fazele unei conexiuni X.25 (apel virtual)

Formatul general al pachetelor X.25

Identificator format

grup

Canal logic

Tip pachet

alte campuri


-Identificator format (GFI – General Format Identifier), identifica

parametrii pachetului :  - pachetul de control;

- pachetul de date;

- confirmare locala (de la

DCE ul local);

- confirmare de la DTE ul

de la distanta;

- prioritate 0 sau 1 pentru

date livrate nivelului

transport.

-Grup + canal logic = 12 biti = permite 4096 circuite virtuale DTE/DCE ( LCI –Logical Channel Identifier);

-Tipul de pachet( PTI – Packet Type Identificatier) – identifica unul din 17 pachete posibile.

Observatie : Pachetul CALL REQUEST poarta si adresa sursei si a destinatiei necesare la stabilirea circuitului virtual. Adresele DTE-urilor apelant/apelat sunt: identificarea tarii/specificarea retelei/adresa in interiorul retelei (14 cifre zecimale: prima cifra 0 sau 1 utilizari viitoare, 8 si 9 retele telex/telefonice)avizul *121 specifica adresarea ( asemanatoare cu cea din retelele telefonice).

Obs: Majoritatea pachetelor de control au octeti ( cu exceptia CALL REQUEST) care stabileste circuitul virtual si facilitatile. Dintre facilitati:

-colectarea apelurilor

-grup inchis de utilizatori

-debitul

-transmiterea prioritara a unui pachet scurt transmis in afara secventei: interruptinterrupt confirmation

-transmiterea de confirmari cand nu exista trafic in sens opus: receive readyreceive not ready

-reinitializarea unui circuit virtual reset, aduce la zero parametrii ferestrei. Cauza: defectiunea subretelei

-reinitializarea tuturor circuitelor virtuale restart. Cauza: defectiuni ale DTE-ului sau DCE-ului

-transmiterea unor pachete diagnostic.

Obs: varianta X.25/1976 nu avea serviciul de datagrama. Ulterior, la solicitare SUA si Japoniei a fost adoptat, pentru servicii de tip cerere-raspuns ( opreratii bancare.etc)

- selectia rapida , fast select: transmiterea de date in pachetul call

request (128 octeti), raspunsul este continut in pachetul clear request ( max.

128 octeti). Nu se stabileste un circuit virtual.

Ø      PAD – Pachet Assembler – Disassembler – dispozitiv de

asamblare- dezasamblare a pachetelor, intre terminale simple si X.25, plasat intre DTE si DCE normele ”triplex”.


Ø      memoreaza caracterele livrate de terminal

Ø      le asambleaza in pachete

Ø      le dezasambleaza la receptie

FRAME RELAY X.25 simplificat

Ø      viteza mare: X.25 pana la 200kbps, Fr la 2,048 Mbps si mai

mult.

Ø      nu are controlul fluxului si nici al erorilor (Nivelurile

superioare)

Ø      are doar 2 niveluri: comutarea si multiplexarea conexiunilor

logice ai loc la nivelul 2, in loc de 3, eliminind un nivel intreg de procesare creste viteza.

Ø      controlul apelului se face in afara benzii, pe alte conexiuni

logice decat datele






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1052
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site