Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AccessAdobe photoshopAlgoritmiAutocadBaze de dateCC sharp
CalculatoareCorel drawDot netExcelFox proFrontpageHardware
HtmlInternetJavaLinuxMatlabMs dosPascal
PhpPower pointRetele calculatoareSqlTutorialsWebdesignWindows
WordXml


UTILIZARE WINDOWS ME SI WINDOWS XP

windows

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Ce sunt Active Directory
Interfata Windows XP Professional
Elemente de baza despre Windows XP Professional
Cautare clasica Win2000 in Windows XP
Curatarea („cleanup”)
Deschiderea unei aplicatii din taste
INSTALAREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS NT
Windows 2000 Server
Descarcarea bibliotecilor de functii din memorie
Protejati-va identitatea cand utilizati Media Player


UTILIZARE WINDOWS ME SI WINDOWS XP

FOLOSIRE PC :

Versiune a acestei pagini scrisa cu text de culoare gri pe fundal de culoare bleumarin




PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

1. INTRODUCERE

2. SISTEMELE DE OPERARE

3. GESTIONAREA SPATIULUI DE PE HARDISC

4. TASTATURA

5. MAUSUL

INTRODUCERE

Activitatea umana din toate domeniile (industrial, comercial, educational-stiintific, de divertisment, etc.) a cistigat mult in eficienta in urma folosirii pe scara larga a calculatoarelor. Invatarea folosirii unui calculator a devenit o necesitate pentru ca indiferent in ce domeniu am lucra sau studia calculatorul este prezent pentru a ne ajuta si utilizarea lui ne aduce un plus de productivitate. Mai mult decit atit, calculatorul va deveni in viitorul apropiat principalul instrument de comunicare intre persoane, pentru ca internetul permite comunicarea in mod audio-video-text cu niste costuri foarte mici care sint aceleasi atit pentru comunicarea la nivel local cit si pentru cea la nivel planetar.

Calculatoarele au devenit o prezenta familiara atit in casele oamenilor cit si in institutii si chiar pe strada (bancomatele). Toate aparatele electronice (combinele audio, radiocasetofoanele, aparatele foto si camerele de luat vederi digitale, etc.) si electrocasnice (masina de spalat, cuptorul cu microunde, etc.) moderne incorporeaza un minicalculator, la fel ca si telefoanele mobile, bancomatele sau aparatele de informare a publicului prezente in institutiile administrative. Fiecare din aceste dispozitive are o interfata prin care utilizatorul poate sa le dea comenzi, iar aceasta interfata (indiferent de aparatul pentru care este conceputa) prezinta similaritati importante cu interfata programelor de calculator. Din aceasta cauza o persoana care invata sa foloseasca un calculator propriu-zis (computer) va putea sa invete foarte usor sa foloseasca toate aparatele electronice moderne si ca urmare va putea profita de aplicarea in practica a celor mai noi desoperiri stiintifice.

Cunoasterea modului de utilizare a unui calculator va duce si la cresterea timpului liber, pentru ca unele din activitatile care luau foarte mult timp (de ex. statul la cozi pentru efectuarea unor operatii bancare, pentru plata impozitelor sau pentru cumpararea de bilete de tren sau de avion) vor putea fi efectuate din locuinta personala cu ajutorul conexiunilor securizate prin internet. Tot internetul le va permite utilizatorilor de calculatoare sa compare pretul produselor si sa le aleaga pe acelea cu cel mai bun raport calitate-pret si eventual chiar sa cumpere produsele (carti, discuri, etc.) prin internet, fara a se mai deplasa la magazin.

SISTEMELE DE OPERARE

Lucrul eficient cu calculatorul implica familiarizarea cu functionarea atit a componentelor hardware cit si a componentelor software ale acestuia. In partea intii a Manualului de Asamblare a unui Calculator sint prezentate pe scurt si pe intelesul tuturor componentele hardware si modul lor de functionare. Componenta software principala a unui calculator se numeste sistem de operare (SO).

Sistemul de operare este programul (softul) care gestioneaza functionarea in mod unitar a componentelor hardware, adica le permite acestora sa colaboreze unele cu celelalte in scopul functionarii optime a softurilor (programelor) instalate pe calculator. SO se interpune deci intre componentele hardware si cele software iar de aici rezulta rolul sau esential pentru functionarea calculatorului. Fiecare soft (editoarele de text, programele de calcul tabelar, etc.) este specializat in realizarea anumitor sarcini si de aceea se poate spune ca fiecare soft este un fel de 'creier' specializat in domeniul sau. Aceste 'creiere' (diversele softuri instalate pe calculator) nu ar putea insa functiona optim daca nu ar avea la dispozitie un sistem de interactiune cu componentele hardware. Aici intervine SO care pune la dispozitie 'reteaua nervoasa' prin care softul intra in contact cu 'muschii' (componentele hardware) care trebuie sa produca actiunile dorite de soft (de ex. generarea de imagini, sunete, etc.).

Rolul SO nu se limiteaza insa la asigurarea unei interfete intre hardware si software, ci el are si alte roluri extrem de importante, ca de exemplu gestionarea resurselor calculatorului alocate softurilor care ruleaza in acelasi timp. Analogiile intre corpul uman si calculator sint instructive si in acelasi timp destul de usor de inteles. Daca lasam de-o parte analogia de mai sus putem sa cream o alta analogie referitoare la relatia dintre SO si softurile instalate. Sistemul de operare poate fi asemanat cu scheletul uman care ofera stabilitate si de asemenea puncte de fixare pentru muschi. Muschii sint aceia care pun in miscare diversele parti ale corpului in asa fel incit sa poata fi efectuate actiunile pe care le doreste un om (mers, alergat, apucat, zimbit, etc.). Softurile pe care le instalam pe hardisc pot fi asemanate cu muschii pentru ca ele sint acelea care ne permit efectuarea operatiunilor pe care le dorim (editare de text, vizionare de filme, etc.). Muschii nu ar putea insa functiona daca nu ar exista punctele de fixare oferite de oasele scheletului si in mod similar nici softurile nu ar putea functiona daca nu ar beneficia de suportul (ajutorul) sistemului de operare care le pune la dispozitie o parte din resursele calculatorului, in asa fel incit softurile sa-si duca la bun sfirsit sarcinile impuse de utilizator.

Numarul sistemelor de operare care au un numar apreciabil de utilizatori (peste 100.000) nu este mare, ele putind fi numarate pe degetele de la o singura mina. Acest lucru este datorat in buna masura complexitatii acestor softuri care sint de cele mai multe ori opera unor colective formate din mai multe zeci sau sute de programatori. Cel mai raspindit SO pentru PC este Windows care exista in mai multe versiuni, dintre care cele mai noi sint Win 98 SE, Win ME, Win 2000 si Win XP, enumerate in ordinea aparitiei lor pe piata. Windows este un SO care trebuie folosit cu licenta de utilizare, fiind deci un SO care trebuie cumparat pentru a putea fi folosit in mod legal. Un alt sistem de operare pentru care trebuie cumparata licenta de folosire este OSX, care poate fi folosit insa numai pe calculatoarele de tip 'Mac' produse de firma Apple. Utilizatorii care prefera (de ex. din motive financiare) un SO gratuit au la dispozitie Linux sau BSD care sint niste SO de tip Unix, dar care sint mult mai putin raspindite in domeniul calculatoarelor personale, ele fiind folosite pe scara mai larga in domeniul serverelor.

Primele SO pentru PC dispuneau de o interfata de comunicare cu utilizatorul bazata pe linia de comanda ('Command Line Interface' - CLI). Aceasta insemna ca un utilizator trebuia sa scrie cu ajutorul tastaturii o comanda si sa apese tasta Enter pentru ca in acest fel calculatorul sa inteleaga ce operatie are de efectuat. Crearea, stergerea sau mutarea fisierelor erau deci niste operatii relativ laborioase si pe deasupra utilizatorul trebuia sa fie mereu atent sa nu scrie o comanda gresit, caz in care calculatorul nu recunostea comanda si aceasta trebuia rescrisa. Pentru a usura interactiunea cu calculatorul a fost creata la mijlocul anilor 1980 o interfata cu SO bazata pe elemente grafice, la care nu mai era necesara scrierea comenzilor.

Interfata grafica cu utilizatorul ('Graphical User Interface') a impus folosirea mausului in locul tastaturii ca dispozitiv de emitere de comenzi pentru calculator. Cu ajutorul mausului nu mai era nevoie sa fie scrisa comanda ci era de ajuns sa ii fie indicata calculatorului operatiunea care se dorea a fi executata. Acest lucru se realiza cu ajutorul unor simboluri grafice (constind din mici desene numite pictograme, iconite - 'icons') pe care daca se facea dublu clic cu mausul erau lansate in executie diversele softuri instalate pe hardisc. Pictogramele se gaseau si in structura 'butoanelor', elemente de interfata pe care daca se facea clic era lansata in executie o comanda (de ex. copierea unui fisier). Cu alte cuvinte nu i se mai 'spunea' calculatorului ce sa faca, ci i se 'arata', lucru mai usor si mai putin predispus la greseli de interpretare din partea calculatorului. De asemenea, navigarea prin structura de fisiere ca si operatiile cu acestea au devenit mult mai usoare si mai intuitive decit inainte iar ca urmare folosirea calculatorului a devenit accesibila intregii populatii, indiferent de virsta sau de nivelul de educatie.

Fiecare SO are nevoie de aplicatii (softuri) care sa fie scrise in mod special pentru el. Creatorii de softuri se orienteaza deci catre un anumit SO atunci cind se decid sa conceapa un soft. Acest lucru face ca pentru SO Windows sa existe un numar mai mare de softuri disponibile (cu plata sau gratuite) decit pentru SO Linux, explicatia fiind ca autorii de softuri pentru PC au interesul ca produsul muncii lor sa aiba o piata mai mare de desfacere. Totusi exista si pentru Linux sau BSD un numar apreciabil de aplicatii (in marea lor majoritate gratuite) in special in ceea ce priveste folosirea obisnuita a calculatorului (editare de text, explorarea internetului, etc.). Aceste SO sint insa deficitare in privinta softurilor pentru divertisment (jocuri pe calculator, programe profesionale de creare de muzica, etc.) ai caror autori se orienteaza in marea lor majoritate catre SO Windows si nu creeaza de cele mai multe ori si o varianta a softurilor pentru SO de tip Unix.

Sistemele de operare sint niste softuri complexe care se caracterizeaza prin faptul ca activitatea lor se desfasoara in cea mai mare parte in fundal si in mod automat, deci fara ca activitatea sa iasa in evidenta si fara sa fie nevoie de interventia utilizatorului calculatorului. Din aceasta cauza invatarea folosirii unui SO este usoara pentru ca acele aspecte ale activitatii sale care sint vizibile (si care deci trebuie invatate) sint de cele mai multe ori extrem de simple si se refera in principal la gestionarea fisierelor de pe hardisc si la configurarea echipamentelor hardware in asa fel incit acestea sa poata fi recunoscute de SO si astfel sa poata fi folosite corespunzator.

GESTIONAREA SPATIULUI DE PE HARDISC

Una din cele mai importante functii ale SO (Windows sau altul) este gestionarea (administrarea) spatiului de pe hardisc, lucru evidentiat de faptul ca precursorul SO Windows se numea MS-DOS (Microsoft DOS), unde acronimul DOS insemna Disk Operating System (sistem de operare a discului [de stocare de date]). Chiar daca numele SO Windows doreste sa puna accentul pe faptul ca acest SO are o interfata grafica, administrarea spatiului de pe hardisc ramine in continuare una din functiile esentiale. Intelegerea modului in care se realizeaza aceasta functie a SO este absolut necesara. Vom apela la niste analogii si de asemenea vom simplifica mult descrierea unor componente pentru ca principiul de functionare sa fie inteles mai usor.

GENERALITATI DESPRE HARDISC

Hardiscul ('hard-disk') este compus din doua piese principale si anume platanul si capul de scriere/citire. Cum aceste piese sint ascunse in interiorul unei carcase vom apela la o analogie pentru a explica modul de functionare a hardiscului. Aparatul care este folosit pentru citirea discurilor muzicale din plastic ('discuri vinil') seamana foarte bine cu un hardisc. Acest aparat numit pick-up are un platan (placa de metal rotunda) pe care se aseaza un disc care contine melodii gravate pe suprafata sa. Linga platan se afla un brat mobil la extremitatea caruia se gaseste capul de redare a melodiilor. Citirea melodiilor de pe disc se face de catre capul de redare, care contine un ac special ce intra in contact cu suprafata santurilor gravate pe disc. Atunci cind dorim sa ascultam o anumita melodie pornim pick-up-ul si intii pozitionam bratul iar apoi il coborim, in asa fel incit acul capului de redare sa se aseze pe disc exact la inceputul melodiei dorite. Acest lucru se realizeaza foarte simplu, in mod intuitiv. Pe suprafata discului vinil muzica este gravata sub forma unor santuri foarte fine care sint dispuse concentric. La o privire mai atenta se observa ca melodiile sint delimitate pe suprafata discului cu ajutorul unor benzi subtiri si concentrice care nu contin santuri. O anumita melodie se prezinta deci ca o fisie concentrica de citiva centimetri latime si este cuprinsa intre doua benzi delimitatoare. Aceasta fisie seamana foarte bine cu o pista de alergare de pe un stadion.

In mod similar suprafata platanului hardiscului este si ea impartita in astfel de piste iar capul de citire/scriere se muta pe suprafata platanului in functie de nevoile utilizatorului pentru a citi datele stocate in portiunea respectiva. Hardiscul are un platan acoperit cu o substanta magnetizabila (de ex. oxid de fier) linga care se afla un brat care are la extremitatea sa capul care realizeaza scrierea/citirea datelor. In timpul functionarii hardiscului (tot timpul cit calculatorul este deschis) platanul se invirte iar capul de scriere/citire care se afla la extremitatea bratului se deplaseaza automat si magnetizeaza portiuni de pe suprafata hardiscului, in acest fel realizindu-se scrierea de date noi. Stocarea datelor pe hardisc (sau pe o discheta) se face la initiativa utilizatorului, insa procesul este automatizat si el este permanent sub controlul SO care va 'tine minte' locul in care sint stocate ('scrise') datele, ca si locurile 'libere' de pe hardisc unde pot fi scrise date noi.

Aspectul pick-up-ului seamana bine cu al unui hardisc, insa functionalitatea sa nu este asemanatoare cu a acestuia din urma decit intr-o anumita masura. In cazul pick-up-ului putem doar sa ascultam muzica de pe disc insa nu putem grava noi insine muzica pe disc. In cazul hardiscului putem atit sa citim date de pe el cit si sa scriem noi insine date noi, eventual stergindu-le pe cele vechi.

FORMATAREA HARDISCULUI

Inainte de a putea folosi un hardisc el trebuie formatat, lucru care se face de obicei atunci cind am cumparat un hardisc nou, dar pe care putem sa-l repetam ori de cite ori dorim sa stergem complet toate datele de pe hardisc pentru ca acesta sa fie 'ca nou'. Formatarea este procesul prin care un hardisc este facut apt pentru a putea fi scrise date pe el.

Pentru a intelege mai bine necesitatea formatarii hardiscului vom apela la o analogie. Sa presupunem ca sintem proprietarii unei librarii si dorim sa facem pe hirtie un inventar care sa contina titlurile cartilor, data la care au fost achizitionate de librarie, numarul de exemplare din fiecare titlu, editura care a publicat fiecare titlu, raftul din magazie unde este depozitat stocul de volume pentru un anumit titlu, precum si alte date utile. Cea mai eficienta metoda este sa trasam pe hirtie cu creionul un tabel in care sa punem fiecare titlu pe un rind, iar coloanele tabelului sa contina datele pe care dorim sa le stim despre el (data achizitionarii, editura, pretul, stocul de volume, locul in magazie, etc.). In acest fel ne asiguram ca pastram o evidenta clara a tuturor cartilor din magazie si ne va fi usor sa le administram in mod corespunzator. Trasarea tabelului pe hirtie reprezinta in fapt 'formatarea' hirtiei, adica pregatirea ei pentru scrierea de date in asa fel incit datele sa fie ordonate si usor de gasit in cazul in care avem nevoie de ele. Dupa completarea tabelului ne va fi deci foarte usor sa gasim un anumit titlu si vom putea modifica foarte simplu datele care il privesc (nr. de exemplare adaugate in magazie, scaderea pretului, mutarea locului in care se afla stocul, etc.). In mod similar SO trebuie sa formateze hardiscul (care are rol de 'hirtie' virtuala) pentru ca sa poata sa tina evidenta datelor stocate pe el, iar utilizatorul sa le poata accesa extrem de rapid atunci cind are nevoie de ele.

Scrierea datelor de catre diversele softuri trebuie facuta foarte precis si ca urmare este nevoie ca suprafata hardiscului sa fie 'impartita' in diviziuni care sa fie recunoscute de SO in asa fel incit acesta sa stie care sint portiunile deja ocupate cu date si care sint portiunile libere unde pot fi scrise date noi. Impartirea nu se face la nivel fizic, adica nu sint trasate nici un fel de santuri pe suprafata hardiscului, ea se face la nivel 'logic', marcajele de delimitare fiind facute tot prin magnetizarea suprafetei hardiscului. Diviziunile in cauza se numesc piste si sectoare. O pista este o fisie (banda) concentrica care are un aspect asemanator cu acela al unei melodii de pe un disc de vinil. Spre deosebire de acestea din urma, pistele de pe un hardisc sint impartite la rindul lor in sectoare. Daca ne inchipuim ca sint trasate niste linii drepte (ca niste raze) pornind din centrul hardiscului catre periferia acestuia, atunci un sector este portiunea dintr-o pista care se gaseste intre doua 'raze' consecutive. Un sector al hardiscului are deci un perimetru format din doua linii drepte egale (portiuni din raze) si doua arcuri de cerc inegale (portiuni din marginile circulare care delimiteaza pista), fiind identic in privinta aspectului cu figura geometrica numita chiar 'sector de cerc'. Formatarea hardiscului (sau a unei dischete) are ca rezultat 'aparitia' unui numar de piste si de sectoare care variaza ca numar in functie de capacitatea de stocare a hardiscului.

STOCAREA DATELOR PE HARDISC

Pentru ca munca de stocare si de cautare a datelor de catre utilizator sa fie mai usoara si mai intuitiva, administrarea datelor de catre SO se face respectind niste principii ierarhice (de subordonare). Pentru ca notiunile prezentate sa fie intelese mai usor vom apela la analogia dintre hardisc si un birou. Sa presupunem ca dorim sa cautam in birou ultima chitanta primita la achitarea abonamentului la internet prin cablu al firmei noastre, pentru a vedea cind va trebui sa reinnoim abonamentul. Vom deschide sertarul in care tinem toate documentele referitoare la plati (impozite, abonamente, cheltuieli diverse), vom cauta si apoi vom scoate dosarul care contine chitante primite pentru plata abonamentelor (cablu, ziare, etc.) si in final vom gasi chitanta cautata. Astfel, daca sintem o persoana ordonata vom putea sa gasim chitanta in foarte scurt timp. In mod similar cu exemplul de mai sus putem sa ne ordonam datele de pe hardisc in asa fel incit sa gasim foarte usor ceea ce cautam.

Sistemul de operare ordoneaza datele grupindu-le in niste 'containere' (recipiente) care pot fi puse unul in altul, la fel cum un geamantan mic poate fi pus in unul mai mare. Hardiscul este containerul principal (cel mai mare) si el poate fi impartit in containere mai mici numite partitii sau volume ('partitions - volumes'). Fiecare partitie va contine containere mai mici numite dosare ('folders' in lb. engleza) iar acestea la rindul lor vor contine containere mai mici numite fisiere ('files' in lb. engleza). Putem sa apelam din nou la analogia hardisc - birou. Un birou are mai multe sertare, in fiecare sertar se afla mai multe dosare, care la rindul lor contin mai multe file de hirtie. Un hardisc are mai multe partitii, fiecare partitie contine mai multe dosare, care la rindul lor contin mai multe fisiere. Corespondenta dintre elementele folosite in analogie este clara, birou = hardisc, sertar = partitie, dosar = dosar, fila = fisier. Aceasta prezentare a modului de stocare a datelor in mod ierarhic (partitie - dosar - fisier) a fost simplificata la maximum pentru a fi mai usor de inteles. In realitate lucrurile sint un pic mai complicate, dar nu foarte mult. Astfel, o partitie poate contine dosare (care la rindul lor contin fisiere), dar poate contine si fisiere separate, neincluse in dosare. Pe de alta parte un dosar poate contine inauntrul lui atit fisiere cit si dosare. Dosarele continute intr-un alt dosar pot fi denumite 'subdosare' ale acestuia, dar in limbajul obisnuit sint denumite simplu tot 'dosare'. Chiar si in cazul unui birou putem observa ca un sertar poarte contine atit dosare cit si file disparate, iar un dosar poate contine la rindul sau atit file cit si alte dosare.

Hardiscul poate fi deci asemanat cu un birou in care ne tinem documentele, birou in care putem depozita documente noi (in limita spatiului disponibil) si din care putem scoate documentele de care nu mai avem nevoie pentru a le arunca. Atunci cind avem nevoie de un document din birou, il cautam deschizind sertarele si apoi dosarele in care ne tinem de obicei documentele. Pentru ca acest lucru sa fie mai usor punem niste etichete pe dosare (si eventual si pe sertare) care sa ne usureze munca de cautare. Vom denumi diferitele dosare cu nume sugestive ca 'Rapoarte', 'Chitante', 'Contracte', etc. si in acest fel vom cauta un anumit document numai in dosarul in care se incadreaza dupa continutul sau. Datele care sint stocate pe hardisc de catre SO sint 'puse' in niste locuri de pe suprafata magnetizabila pe care utilizatorul nu le cunoaste si nici nu are nevoie sa le cunoasca. Datele sint stocate sub forma de succesiuni de biti (de valoare 1 sau 0) care reprezinta portiuni de pe suprafata hardiscului care sint magnetizate (1) sau nu (0). Atit forma de stocare a datelor cit si locul in care sint puse pot fi intelese cel mai bine de o masina (calculator) si nu de om. Acesta din urma poate insa sa gaseasca datele cu usurinta folosind interfata grafica pusa la dispozitie de SO si unde poate pune 'etichete' cu nume sugestiv pe partitii, dosare si fisiere pentru a le gasi mai usor. Hardiscul este deci un fel de birou in care nu cautam propriu-zis documentele care ne trebuie, ci ii indicam unui asistent unde sint ele iar acesta ni le aduce. Sistemul de operare este asistentul care are o functie dubla si anume aceea de depozitare a documentelor si de gasire a lor in caz de nevoie.

TASTATURA

Pentru a putea folosi SO Windows trebuie sa ne obisnuim cu instrumentele de interactionare cu calculatorul cu ajutorul carora il instruim care sint comenzile pe care dorim sa le execute. Tastatura si mausul sint doua dispozitive folosite in permanenta in lucrul cu calculatorul pentru ca pe moment ele sint singurele (daca nu luam in considerare folosirea vocii, care se afla inca in stadiu experimental) care ne permit sa comunicam (interactionam) cu el.

PREZENTARE

Tastatura este un dispozitiv a carui folosire este extrem de simpla, fiind necesar doar sa apasam pe butoanele ei (numite 'taste') la fel cum am face in cazul unei masini de scris. Butoanele unei tastaturi sint impartite in mai multe (de obicei patru) grupuri in functie de rolul lor.

Cel mai important grup este cel care ocupa cea mai mare parte a tastaturii si el contine atit taste a caror apasare produce aparitia pe ecranul monitorului a unor litere (Q, W, E, etc.), cifre (1, 2, 3, etc.) sau simboluri (@, #, etc.), cit si taste speciale (Enter, Shift, Control, Alt, etc.) a caror functionalitate variaza in functie de programul folosit si care va fi explicata mai jos.

Deasupra grupului principal se afla un sir de taste numite 'functionale' (F1, F2, F3, etc.) al caror rol este sa lanseze in mod direct comenzi pentru calculator, comenzi care sint diferite in functie de softul pe care il folosim la un anumit moment. Ele sint folosite foarte mult in jocuri, dar si alte softuri le pun in valoare.

La dreapta grupului principal se afla un grup impartit in mai multe (de obicei trei) subgrupuri si care contine taste folosite in principal pentru navigare pe ecran (tastele care au desenate sageti pe ele, Tastele Page Up sau Page Down, etc.) dar si unele taste cu functii speciale (cum este tasta Delete).

La extremitatea (marginea) dreapta a tastaturii se afla un grup de taste care sint folosite in special pentru scrierea de cifre si pentru efectuarea de operatii aritmetice (adunare, scadere, etc.), tastele fiind asezate foarte comod pentru lucrul cu mina dreapta. O parte a tastelor din acest ultim grup are o functionalitate dubla, ele putind fi folosite si pentru navigare.

Unele taste (Shift, Ctrl, Alt, Windows) sint prezente in dublu exemplar si sint asezate simetric fata de axul tastaturii, ambele taste avind de obicei aceeasi functionalitate. Unele softuri (de ex. jocurile) profita de faptul ca o tasta este prezenta in doua exemplare si specifica cite o comanda separata care sa fie executata la apasarea tastei drepte, respectiv stingi.

Tastaturile mai noi au o serie de butoane care sint incluse special pentru a fi folosite cu aplicatiile multimedia (filme, melodii) sau pentru navigarea pe internet. Ele nu vor fi luate in discutie aici pentru ca nu sint prezente pe majoritatea tastaturilor iar asezarea lor nu este supusa nici unui standard, ele fiind grupate dupa criteriile de ergonomie ale companiei producatoare a tastaturii.

Caracterul alfanumeric (litera, cifra, simbolul) care poate fi scris cu ajutorul unei taste este imprimat pe tasta respectiva si poate fi pus in evidenta cu ajutorul unui editor de text (de ex. Notepad, inclus in SO Windows) in care deschidem un nou document si incepem sa apasam pe taste. Anumite taste permit scrierea a doua caractere alfanumerice distincte, dintre care unul apare daca apasam tasta in mod obisnuit, iar celalalt doar daca se apasa si tasta Shift impreuna cu tasta in cauza.

TASTELE SPECIALE

Tastele speciale nu produc aparitia nici unui caracter alfanumeric la apasarea lor, ci au functia de a lansa direct comenzi in cazul in care sint apasate singure sau in cadrul unei combinatii cu alte taste. Ele sint urmatoarele :

ENTER : Este cea mai mare tasta si are de obicei o forma caracteristica, aceea a literei 'L' privita in oglinda. Tasta Enter are in principal rolul de a lansa in executie softurile, dar si de a determina calculatorul sa execute o comanda importanta care este specificata de softul care se afla in functiune in momentul respectiv. Tasta Enter are intr-o mare masura aceeasi functionalitate ca si butonul sting al mausului. In cazul editarii de text apasarea tastei Enter duce la crearea unui paragraf nou de text, sub cel curent.

BACKSPACE : Se gaseste de obicei deasupra tastei Enter si are rolul de a sterge ultimul caracter (litera, cifra, etc.) scris in cadrul unui text. Daca este tinuta apasata ea va determina stergerea tuturor caracterelor aflate la stinga cursorului.

SHIFT : Este o tasta dubla, cea dreapta gasindu-se de obicei sub tasta Tasta Enter iar cea stinga pe acelasi rind insa la marginea stinga a tastaturii. Tasta Shift este cel mai des utilizata pentru scrierea de litere majuscule, pentru acesta trebuind sa apasam in acelasi timp tasta Shift (indiferent care din ele) si tasta literei in cauza.

CONTROL (CTRL) : Este o tasta dubla, cea dreapta gasindu-se de obicei sub tasta Tasta Shift iar cea stinga pe acelasi rind insa la marginea stinga a tastaturii. Tasta Ctrl este cel mai des utilizata pentru comenzi care sint lansate in executie la apasarea unei combinatii de taste.

ALT : Este o tasta dubla care se gaseste pe rindul cel mai de jos al tastaturii la ambele capete ale unei taste alungite ('Spacebar'). Tasta Alt este cel mai des utilizata pentru activarea barei de meniuri a ferestrelor softurilor, dar si pentru comenzi care sint lansate in executie la apasarea unei combinatii de taste.

WINDOWS (WIN) : Este o tasta dubla avind desenat pe ea logoul ('simbolul') SO Windows si care se gaseste pe rindul cel mai de jos al tastaturii, linga tastele Alt. Tasta Windows este cel mai des utilizata pentru comenzi care sint lansate in executie la apasarea unei combinatii de taste.

TASTA PENTRU MENIUL CONTEXTUAL : Este situata intre tastele Win si Ctrl din partea dreapta. Apasarea ei duce la aparitia unui meniu contextual care consta dintr-o lista de comenzi utile, lista care este specifica fiecarui soft in parte si contextului particular de folosire a acestuia.

ESCAPE (ESC) : Este tasta aflata de obicei in coltul din stinga sus al tastaturii. Tasta Esc are intr-o anumita masura o functionalitate opusa celei a tastei Enter si anume ea ne permite sa evitam executarea unei comenzi in situatia in care nu sintem siguri ca am facut alegerea cea mai buna. Numele tastei este sugestiv, 'escape' insemnind fuga, evitare a unei situatii. Apasind tasta Esc ne intoarcem la o situatie in care putem sa cintarim inca o data decizia pe care dorim sa o luam in privinta unei anumite comenzi. De exemplu atunci cind instalam un soft, tasta Esc ne permite sa revizuim deciziile luate asupra componentelor acestuia pe care dorim sa le instalam, inainte de a declansa procesul de instalare propriu-zis.

TAB : Este aflata la marginea stinga a tastaturii si are desenate pe ea doua sageti indreptate in directii opuse. Tasta Tab este folosita in principal pentru navigarea rapida intre elementele importante ale ferestrei unui soft (de ex. atunci cind avem de ales intre mai multe optiuni si dorim sa trecem rapid de la o optiune la alta fara a folosi mausul) sau intre legaturile continute intr-o pagina web.

SPACEBAR (BARA DE SPATIU) : Este tasta lunga aflata pe rindul cel mai de jos al tastaturii. Este folosita exclusiv pentru introducerea de spatii goale in texte, de exemplu atunci cind dorim sa despartim cuvintele dintr-o fraza. Datorita marimii si asezarii ei este folosita si in foarte multe jocuri pentru ca este usor de apasat fara a ne desprinde ochii de pe ecran.

CAPS LOCK : Este aflata pe rindul cel mai din stinga ala tastaturii, intre tastele TAB si SHIFT. Are functia de a bloca ('lock') corpul de litera pe care il folosim intr-un text. Tasta este activata prin apasare si din acest moment textul va fi scris cu majuscule. Dezactivarea se face tot prin apasarea pe tasta si ca urmare textul va fi scris cu litere mici. In cazul in care tasta este activata se va aprinde un led (dioda luminescenta) aflat in partea din dreapta sus a tastaturii.

NUM LOCK : Determina care este functionalitatea tastelor aflate in grupul situat in partea dreapta a tastaturii, grup in care este situata si tasta NUM LOCK. Tasta este activata si dezactivata prin apasare. Atunci cind tasta este activata (situatia obisnuita) grupul de taste din partea dreapta este folosit pentru scrierea de cifre. In cazul in care tasta este dezactivata grupul de taste poate fi folosit pentru navigare, in mod similar cu tastele navigationale. In cazul in care tasta este activata se va aprinde un led aflat in partea dreapta sus a tastaturii. Dupa incarcarea SO (Windows 98SE, ME) tasta este activata si in consecinta grupul de taste din dreapta poate fi folosit pentru scrierea de cifre. In cazul SO Windows XP tasta nu este insa activata si de aceea poate apare impresia ca tastatura este defecta in momentul in care dorim sa scriem cifre cu tastele din dreapta. Solutia este sa activam tasta apasind pe ea dupa incarcarea completa a SO, in acest fel putind sa o folosim si pentru a scrie cifre.

TASTELE NAVIGATIONALE

Grupul tastelor navigationale este impartit in doua subgrupuri si anume tastele HOME, END, PAGE UP, PAGE DOWN pe de o parte si tastele directionale (care au desenate niste sageti pe ele) pe de alta parte. Sint folosite pentru navigarea in cadrul ferestrelor diverselor softuri sau in cadrul unei pagini de text. Tasta HOME ne duce la inceputul unui text, tasta END ne duce la sfirsitul unui text, tastele PAGE UP si PAGE DOWN ne urca, respectiv ne coboara cu o pagina (ecran) in cadrul unui text. Tastele cu sageti (stinga, dreapta, sus, jos) ne permit navigarea in cadrul unui text cu cite un caracter la stinga sau la dreapta, respectiv cu cite un rind in sus si in jos.

DELETE : Este folosita pentru stergerea unor elemente prezente in fereastra unui soft (fisierele in Windows Explorer, mesajele de posta electronica in Outlook Express, etc.) dar cel mai frecvent este folosita pentru a sterge caracterele aflate la dreapta cursorului in cadrul unei pagini de text. Poate fi folosita pentru stergerea unui singur caracter (daca o apasam o singura data) sau pentru stergerea unui sir de caractere (daca o tinem apasata mai mult timp).

COMBINATIILE DE TASTE

Fiecare soft in parte are disponibile citeva combinatii de taste care permit lansarea unor comenzi fara a mai apela la maus. Numarul de combinatii posibile este mare si in general se folosesc combinatii de doua sau de trei taste. O combinatie de doua taste se scrie sub forma tasta1 + tasta2 unde in loc de tasta1si tasta2 poate fi orice combinatie de taste (de ex. Ctrl+A). Semnul + care apare intre taste este o conventie de scriere si semnifica faptul ca tastele trebuie apasate in acelasi timp pentru ca sa fie lansata in executie comanda. Combinatiile de taste trebuie sa includa in mod obligatoriu o tasta speciala dar celelalte taste pot fi atit taste speciale (Shift, Tab, etc.) cit si taste obisnuite (tasta A, tasta C, etc.) sau functionale (F2, F6, etc.).

MAUSUL

PREZENTARE

Mausul este dispozitivul care ne permite o interactionare mai directa, mai evidenta cu calculatorul decit tastatura. Mausul poate fi privit in mod simbolic ca o extensie a miinii noastre 'inauntrul' calculatorului. Mina noastra interactioneaza cu mediul inconjurator si ne permite sa intram in contact cu obiectele prezente in acesta. Putem astfel sa aratam inspre un obiect, sa il luam in mina, sa il cercetam, sa il mutam dintr-o parte in alta, sa il aruncam. In mod similar, mausul ne permite sa facem tot felul de operatii cu obiectele (fisiere, iconite, ferestre, etc.) prezente in interfata grafica a sistemului de operare sau a diverselor softuri. Putem sa selectam obiecte, sa le inspectam, sa le schimbam locul (in cadrul interfetei grafice sau a sistemului de stocare) si putem chiar sa le schimbam dimensiunile (micsorarea sau marirea ferestrelor).

Mausul clasic are un corp alungit, plat pe partea de jos si bombat in partea de sus, dimensiunile si forma sa fiind alese in asa fel incit el sa poata fi cuprins usor cu palma miinii. In portiunea din fata a partii de sus a mausului se gasesc doua butoane si o rotita care pot fi manipulate cu virfurile degetelor aratator si mijlociu. Pe partea inferioara a unui maus clasic (obisnuit) se gaseste o bila de cauciuc. Mausurile mai noi nu mai folosesc bila de cauciuc.

Caracteristica principala a folosirii mausului este prezenta unui element grafic, numit cursor, pe ecranul calculatorului. Cursorul are in general forma unei sageti dar in anumite situatii particulare poate lua si alte forme (clepsidra, linie verticala, etc.) dupa cum o cere fereastra softului care se afla in prim plan in momentul respectiv. Cursorul are o libertate de miscare neingradita in limitele dimensiunilor ecranului, el putind fi mutat in orice parte a acestuia pe orice traiectorie dorim.

Principiul de functionare al mausului consta in corelarea ('traducerea') miscarii acestuia (ghidata de mina noastra) cu miscarea cursorului de pe ecran. Pentru aceasta este utilizat un dispozitiv care se gaseste in interiorul mausului si care foloseste doi mici cilindri ('role') aflati in contact cu bila de cauciuc. Mausul se gaseste mereu in contact cu o suprafata plana si ca urmare pozitia sa poate fi descrisa cu ajutorul celor doua coordonate si anume X (abscisa) si Y (ordonata). Unul dintre cilindrii cu care se afla in contact bila de cauciuc raspunde de indicarea pozitiei mausului in raport cu coordonata X iar celalalt in raport cu coordonata Y. Dispozitivul de corelare a miscarii mausului cu cursorul combina informatiile primite de la cei doi cilindri si de aici va rezulta pozitia cursorului pe ecran la un moment dat.

FOLOSIRE

Folosirea propriu-zisa a mausului este foarte simpla si nu necesita decit o perioada de adaptare care sa ne permita sa sesizam in mod automat ('intuitiv') care este amplitudinea miscarii pe care trebuie sa o facem cu mausul pentru a muta cursorul pe o anumita distanta si intr-o anumita directie. La inceput folosirea mausului poate parea dificila, tocmai pentru ca sintem tentati sa il miscam prea mult, iar cursorul se 'ascunde' intr-unul din colturile ecranului si nu il mai vedem. Cu timpul insa vom invata ca de fapt mausul nu trebuie miscat foarte mult, 2-3 cm in sus sau in jos permitindu-ne sa atingem cu cursorul marginile ecranului.

Secretul deprinderii rapide a modului optim de folosire a mausului este legat de felul in care ghidam mausul cu mina noastra si ii imprimam astfel miscarea dorita. Pozitia minii care manipuleaza mausul este esentiala. Mausul trebuie manipulat cu 'delicatete', el nu trebuie 'sufocat'. Cu alte cuvinte nu trebuie sa asezam palma peste maus, ci linga el. Ghidarea mausului trebuie sa se faca in principal cu ajutorul degetelor si nu cu al intregii miini. Podul palmei drepte (sau stingi, pentru stingaci) trebuie asezat pe covorasul mausului si el este nu numai punctul de sprijin al miinii, ci si punctul fix care ne va permite sa imprimam miscari precise mausului. Causul palmei drepte trebuie sa acopere partea din spate a mausului, fara insa a intra in contact cu ea. Degetele aratator si mijlociu se pozitioneaza deasupra celor doua butoane, fara a intra insa in contact cu ele. Pulpa degetului mare trebuie se se afle in contact cu partea stinga a mausului. Pe partea dreapta degetul inelar si cel mic vin si ele in contact (tot prin pulpa lor) cu mausul. Punctele de contact ale degetelor mare si inelar trebuie sa se afle cam la 1/3 din lungimea mausului, masurata incepind cu partea din fata, aproape de locul in care se termina butoanele. Pozitia miinii trebuie sa fie naturala, in asa fel incit mina sa nu oboseasca foarte mult chiar si dupa o folosire indelungata a mausului.

Pentru a misca cursorul pe ecran si a-i imprima directia dorita trebuie sa invatam sa miscam mausul in mod eficient. Mausul trebuie sa stea tot timpul in centrul covorasului sau iar laturile sale trebuie sa fie paralele cu laturile covorasului. Avind podul palmei ca punct de sprijin fix trebuie sa incepem sa miscam mausul in sus si in jos folosindu-ne numai de degetele (mare, inelar si mic) cu ajutorul carora tinem mausul. Degetele nu trebuie sa apese tare mausul iar miscarea trebuie realizata doar din articulatiile degetelor, fara a misca podul palmei de la locul sau. Vom observa ca putem realiza foarte usor deplasarea cursorului de la partea de jos la cea de sus a ecranului.

Urmeaza sa incercam deplasarea cursorului de la marginea dreapta la cea stinga a ecranului. De aceasta data miscarea se va realiza din articulatia miinii ('poignet') pastrind in continuare podul palmei ca punct de sprijin fix. Se va continua cu deplasarea cursorului in cele patru colturi ale ecranului. Un ultim exercitiu este deplasarea cursorului in cerc (in sens orar si antiorar) cit mai aproape de marginile ecranului fara a misca podul palmei de la locul sau. Aceasta miscare circulara este complexa si este realizata ajutindu-ne atit de articulatiile degetelor cit si de articulatia miinii.

In timpul folosirii de zi cu zi a mausului, podul palmei este tinut in general sprijinit de covorasul mausului si este relativ fix, el putind fi miscat pe distante scurte pentru a nu fi suprasolicitata articulatia miinii atunci cind dorim sa imprimam o miscare ampla cursorului. Trebuie insa evitata ridicarea mausului de pe covoras in mod frecvent pentru ca acest lucru duce la obosirea miinii. O alta greseala care se face in mod frecvent de catre incepatori este rotirea mausului in jurul unei axe perpendiculare pe centru sau, existind credinta ca in acest fel cursorul se va deplasa la stinga sau la dreapta.

Folosirea corecta si eficienta a mausului implica insa pastrarea sa in centrul covorasului (sau un pic mai sus fata de centru) si avind laturile paralele cu ale acestuia. Evident ca in lucrul de zi cu zi mausul nu ramine tot timpul in centrul covorasului si de asemenea el este rotit (foarte putin) in jurul unei axe perpendiculare cind il manipulam fara ca aceste lucruri sa reprezinte niste greseli, ele fiind semne ale unei folosiri obisnuite. Fiecare utilizator va invata cu timpul in mod intuitiv care sint miscarile pe care trebuie sa le faca cu mausul in asa fel incit miscarea cursorului sa fie cea dorita iar mina sa nu oboseasca prea repede.

BUTOANELE SI ROTITA

Butoanele mausului sint de obicei in numar de doua, cel sting si cel drept. Butonul sting este butonul principal si el are o functionalitate intrucitva asemanatoare cu tasta Enter, adica este folosit pentru a lansa comenzi in executie. Modul de apasare a butonului sting necesita si el o perioada de adaptare pentru ca el este de doua feluri, in functie de activitatea pe care o desfasuram. De exemplu atunci cind efectuam selectarea unui obiect apasam o singura data pe buton si aceasta manevra se numeste clic simplu (sau numai clic). Atunci cind dorim sa lansam in executie un program este insa nevoie sa efectuam doua apasari succesive intr-un interval de timp scurt. Manevra aceasta se numeste dublu clic si trebuie exersata inainte de a ne deveni familiara. Butonul drept al mausului este butonul secundar si el are o functionalitate intrucitva asemanatoare cu tasta pentru meniul contextual, adica este utilizat pentru a afisa un meniu de comenzi specifice folosirii unui anumit soft.

Rotita mausului este numita rotita de derulare ('scroll') si este manipulata in sus si in jos cu ajutorul degetului aratator. Functionalitatea ei este asemanatoare cu a tastelor de navigare (cele cu sageti in sus si in jos sau tastele Page Up si Page Down) si ne permite de exemplu derularea in sus sau in jos a unui text pe ecran.

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

[ PAGINA GAZDA ] [ ARTICOLE ] [ CONECTAREA LA INTERNET ] [ LEGATURI ] [ MANUALE ] [ CAMPANIE DE PROTEST PENTRU SCADEREA TARIFELOR ROMTELECOM ]

Copyright © 2000-2004 MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sint originale si sint scrise de MunteAlb.

Situl se gaseste la adresele https://www.geocities.com/muntealb/ si https://www.muntealb.home.ro . Continutul este identic in ambele locatii.

Sit vazut optim cu optiunea 'Large Fonts' selectata in Display Properties sau marimea literelor ('Text Size') setata la valoarea 'Larger' in explorator.

Culoarea textului si a fundalului paginilor sitului poate fi modificata in asa fel incit sa respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. In Internet Explorer se face clic pe meniul 'Tools', apoi pe optiunea 'Internet Options'. In fereastra care apare se face clic pe butonul 'Accessibility' si se bifeaza casuta 'Ignore colors specified on Web pages', dupa care se apasa pe butonul 'OK'. Se procedeaza similar daca este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se inlatura bifarea.

Build Free Home Pages

More

As easy as point & click

Yahoo! GeoCities provides all the tools you'll need to create your own personal home page on the web.

Sign up for Yahoo! Geocities

[Close]

undefined

[Close]

undefined

PARTEA A 2 A

UTILIZARE WINDOWS ME SI WINDOWS XP

FOLOSIRE PC :

Versiune a acestei pagini scrisa cu text de culoare gri pe fundal de culoare bleumarin

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

1. PORNIREA CALCULATORULUI

2. SUPRAFATA DE LUCRU (DESKTOP)

3. SCURTATURILE (SHORTCUTS)

4. BARA DE PROCESE (TASKBAR)

5. BUTONUL SI MENIUL DE START (START BUTTON AND START MENU)

6. CONFIGURAREA BAREI DE PROCESE SI A MENIULUI DE START

7. TALERUL SISTEMULUI DE OPERARE (SYSTEM TRAY)

8. BARELE SUPLIMENTARE

PORNIREA CALCULATORULUI

Pentru a putea sa folosim calculatorul va trebui sa pornim cele doua componente principale ale sale si anume unitatea centrala (calculatorul propriu-zis) si monitorul. Pornirea acestora se face de la butoanele speciale existente pe partea lor frontala (din fata), butoane care sint cele mai mari si au un comutator stilizat (un cerc strapuns de o linie, desen care reproduce aspectul comutatoarelor mai vechi) imprimat deasupra lor. In momentul in care apasam pe butonul de pornire al unitatii centrale se aude un zgomot caracteristic (produs de ventilatoarele si hardiscul care incep sa functioneze) si de asemenea se aprinde pentru scurt timp un led rosu, lucru care ne indica inceperea activitatii din partea hardiscului. Imediat dupa aceasta pornim si monitorul apasind pe butonul sau de pornire.

Dupa pornire calculatorul initiaza secventa de autotestare ('Power-On Self Test' - POST) in care verifica daca principalele componente instalate (memorie, hardisc, etc.) functioneaza corect. Daca nu sint sesizate defectiuni atunci calculatorul va initia secventa de butare ('boot') si va incerca incarcarea sistemului de operare (SO). Toate aceste operatiuni efectuate de calculator sint enumerate pe ecranul monitorului, este adevarat intr-o succesiune foarte rapida. Daca incarcarea SO a fost initiata vedem ca apare pentru scurt timp un ecran pe care se afla fie logoul SO (in cazul Windows 9x/ME) fie un mesaj de bun venit (in cazul Windows XP). In finalul secventei de butare SO este incarcat complet si apare pe ecran suprafata de lucru ('desktop').

SUPRAFATA DE LUCRU

Suprafata de lucru ('desktop') a sistemelor de operare de tip Windows consta dintr-un cimp care ocupa cea mai mare parte a ecranului si pe care se afla niste iconite (pictograme). Suprafata de lucru a fost conceputa in asa fel incit sa fie asemanatoare in functionalitate cu suprafata de lucru a unui birou. Atunci cind lucram la birou scoatem din sertarele acestuia lucrurile pe care le folosim cel mai frecvent si le asezam pe birou intr-o ordine care sa ne permita accesul cit mai rapid la ele. In mod similar SO ne permite sa ii configuram suprafata de lucru in asa fel incit sa avem acces rapid la programele (softurile) pe care le folosim cel mai des. In cazul suprafetei de lucru a SO noi nu 'scoatem la suprafata' programele (softurile) cu care lucram cel mai frecvent, ci aducem la indemina noastra niste elemente numite 'scurtaturi' ('shortcuts') care permit lansarea in executie a programelor.

Suprafata de lucru este folosita in special pentru a depozita scurtaturi catre programele folosite frecvent, insa functionalitatea ei nu se opreste aici. Ea este de fapt un dosar aflat la adresa C:WindowsDesktop si ca orice dosar poate contine alte dosare si fisiere cu care pot fi facute operatiunile obisnuite de copiere, decupare, stergere, redenumire. Incepind cu Windows ME a fost introdus si conceptul de 'Suprafata de lucru dinamica' ('Active Desktop'), care inseamna ca pe o portiune din suprafata de lucru sau pe toata suprafata pot fi afisate pagini web. Acest din urma concept nu este insa foarte folosit (din cauza utilitatii sale reduse) si de aceea nu va fi luat in discutie in mod detaliat. In Windows XP conceptul de suprafata de lucru activa a fost mentinut, insa si-a pierdut denumirea initiala iar configurarea lui nu se mai face atit de direct, semn ca programatorii sistemului de operare si-au dat seama de importanta redusa pe care i-au acordat-o utilizatorii.

SCURTATURILE

GENERALITATI

Lansarea in executie a unui fisier de orice tip (text, video, fisier executabil) se realizeaza facind dublu clic pe fisierul in cauza, bineinteles dupa ce l-am reperat (cu ajutorul programului Windows Explorer) in multitudinea de dosare si fisiere aflate pe hardisc. Cautarea unui fisier pe hardisc necesita un timp pe care l-am putea folosi mai eficient in alt fel si de aceea a fost inventata scurtatura ('shortcut'), definita ca un fisier special de mici dimensiuni care contine calea de acces catre un anumit fisier de pe hardisc, adica adresa acestuia de pe hardisc.

O scurtatura are ca element grafic definitoriu o iconita ('icon') care are in coltul din stinga jos o mica sageata. Facind dublu clic pe scurtatura catre un anumit fisier (program, fisier audio, etc.) il vom lansa instantaneu in executie, de unde rezulta ca scurtatura nu este decit un declansator ('trigger') a carui functie este asemanatoare cu a unui buton care porneste un aparat electronic (radio, video, etc.). Scurtatura poate fi asemanata cu telecomanda de la televizor, pentru ca desi este posibil sa deschidem televizorul de la butonul de pe carcasa lui, este mult mai comod sa il deschidem folosind telecomanda. Scurtaturile pot fi create, sterse si apoi create din nou fara ca acest lucru sa aiba vreo influenta asupra programelor pe care le lanseaza in executie. Modul de creare si administrare a scurtaturilor este aproape identic in Windows Me si XP, putinele lucruri modificate intre cele doua versiuni fiind de natura superficiala. Pentru a intelege mai bine metodele de creare si administrare a scurtaturilor vom apela la niste exemple practice.

CREAREA UNEI SCURTATURI

Sa cream pentru inceput pe suprafata de lucru o scurtatura catre programul 'Windows Explorer' care este un explorator de fisiere instalat de Windows. Facem clic dreapta pe suprafata de lucru si in meniul care apare facem clic pe optiunea 'New'. Va apare un nou meniu si in acesta facem clic pe optiunea 'Shortcut'. Va apare un 'vrajitor' ('wizard'), care este definit ca o succesiune de ferestre avind optiuni predefinite care ne ajuta sa ne indeplinim un anumit scop, in acest caz acela de creare a unei scurtaturi. In aceasta prima fereastra a vrajitorului se vede un cimp in care putem completa adresa fisierului catre care dorim sa punem scurtatura. In cazul nostru adresa este C:WINDOWSEXPLORER.EXE, dar pentru ca este greu sa tinem minte adresa tuturor programelor nu vom completa adresa, ci vom cauta fisierul pe hardisc facind clic pe butonul 'Browse' ('rasfoieste') care se afla sub cimp. Va apare o fereastra de explorare (rasfoire) a continutului hardiscului in care va trebui sa facem dublu clic pe dosarul Windows, pentru ca in acest fel dosarele si fisierele continute in el sa fie afisate. In Windows XP nu vom vedea de la inceput dosarul Windows si va trebui sa facem clic pe semnul (+) de linga My Computer, apoi pe semnul (+) de linga partitia C: si in fine sa facem clic pe dosarul Windows pentru a-l deschide complet. Derulam continutul dosarului cu ajutorul barei de derulare orizontale (Win ME) sau verticale (Win XP) a ferestrei sau cu ajutorul rotitei de derulare a mausului. In momentul in care am vazut fisierul EXPLORER.EXE (sau doar EXPLORER, daca extensiile nu sint afisate de catre SO) facem clic simplu (nu dublu clic) pe el si apoi facem clic pe butonul 'Open' (butonul 'OK' in cazul Win XP) al ferestrei. Fereastra de explorare se va inchide si ne vom intoarce la fereastra vrajitorului in care se afla deja completata adresa fisierului catre care dorim sa cream scurtatura. Facem clic pe butonul 'Next' si va apare cea de-a doua fereastra a vrajitorului, in care ni se cere sa alegem un nume pentru scurtatura si ne este propus chiar numele fisierului (EXPLORER.EXE). Putem sa acceptam acest nume, dar este mai indicat ca scurtaturile sa nu aiba extensie pentru ca sa nu le confundam cu fisierele propriu-zise. Scriem deci 'Windows Explorer' (fara ghilimele) in cimpul din fereastra si apoi facem clic pe butonul 'Finish'.

Procesul de creare a scurtaturii s-a incheiat si aceasta va apare pe suprafata de lucru. Numele unei scurtaturi poate fi scris cu litere mici sau mari sau o combinatie intre acestea si poate fi in engleza sau orice alta limba. Singurul detaliu important legat de nume trebuie sa fie usurinta cu care asociem scurtatura cu fisierul catre care ne indruma. De exemplu putem alege pentru scurtatura nou creata numele 'Explorator de Fisiere' in loc de 'Windows Explorer' (WE).

ADAUGAREA UNEI SCURTATURI IN BARA DE LANSARE RAPIDA

Programul WE este folosit foarte des si de aceea putem adauga o scurtatura si in bara de lansare rapida (element explicat in detaliu mai jos intr-un capitol separat) in asa fel incit lansarea lui in executie sa fie extrem de usoara fara a mai fi nevoie sa ne intoarcem la suprafata de lucru sau sa apelam la meniul de start. Pentru aceasta selectam scurtatura nou creata (facem clic simplu pe ea) si apoi tinind apasat butonul sting al mausului o 'tragem' peste bara de lansare rapida si dam drumul butonului mausului cind vedem ca apare o liniuta verticala in locul din bara in care dorim sa pozitionam scurtatura. Procedind in acest fel vom avea doua scurtaturi catre programul 'WE', una pe suprafata de lucru si alta in bara de lansare rapida.

MODIFICAREA ATRIBUTELOR UNEI SCURTATURI

Scurtatura nou creata pe suprafata de lucru poate fi modificata daca facem clic dreapta pe ea pentru a face sa apara un meniu. Facem clic pe optiunea 'Properties' (cea mai de jos) din meniu si va apare o multifereastra cuprinzind ferestrele 'General' si 'Shortcut' (in Windows XP apare si fereastra 'Compatibility' care este pentru utilizatorii avansati).

In fereastra 'Shortcut' putem aduce modificarii scurtaturii in asa fel incit sa o facem mai eficienta. Aceste modificari sint facultative si pot sa lipseasca fara ca acest lucru sa afecteze functionalitatea scurtaturii. Cimpurile si butoanele prezente in fereastra 'Shortcut' sint urmatoarele:

'Target' ('tinta') : ne arata fisierul catre care 'tinteste' scurtatura.

'Start in' : ne arata dosarul in care se afla fisierul pentru care a fost creata scurtatura.

'Shortcut key' : ne permite sa asociem scurtatura cu o combinatie de taste a caror apasare in acelasi timp sa fie similara cu un dublu clic facut pe scurtatura. Facem clic in cimpul respectiv si apasam o tasta, de exemplu 'E'. Vom vedea ca in cimp a aparut combinatia de taste 'Ctrl+Alt+E' si daca vom apasa pe taste in acelasi timp vom lansa programul 'WE'.

'Run' : ne permite sa indicam dimensiunea initiala a ferestrei programului lansat prin scurtatura. Facem clic pe sageata cu virful in jos din dreapta cimpului si alegem una din optiuni : 'Normal' (fereastra obisnuita); 'Maximized' (fereastra care acopera tot ecranul); 'Minimized' (fereastra redusa la un buton in bara de procese).

'Comment' : este folosit la inserarea unui comentariu despre scurtatura, comentariu care va apare intr-un mic chenar colorat in galben in momentul in care ducem cursorul mausului peste scurtatura. In cazul in care am creat o scurtatura cu numele 'WE' vom putea adauga drept comentariu 'Explorator de Fisiere'.

'Find Target' : Daca facem clic pe acest buton se va deschide WE tocmai la dosarul care contine fisierul catre care este indreptata scurtatura, iar fisierul insusi va fi selectat (evidentiat cu o culoare de fundal).

'Change Icon' : Daca facem clic pe acest buton putem schimba iconita (pictograma) scurtaturii. In cazul nostru scurtatura catre WE are ca iconita un calculator ceea ce nu este cea mai adecvata reprezentare grafica a functiei WE. Facind clic pe butonul 'Change Icon' va apare o fereastra care contine mai multe iconite dintre care putem alege una facind clic pe ea si apoi apasind butonul 'OK'. Pentru cazul nostru particular alegem pentru scurtatura catre WE iconita care reprezinta u dosar peste care se afla o lupa, iconita care sugereaza destul de bine functia principala a WE si anume cea de gasire a fisierelor pe hardisc. Desi butonul 'Change Icon' este totdeauna prezent functia lui este dependenta de disponibilitatea de iconite alternative si asta pentru ca unele fisiere nu au decit o singura iconita disponibila.

In fereastra 'General' sint prezentate citeva caracteristici ale scurtaturii (dimensiune, data crearii, etc.). In Windows XP apare si o a treia fereastra numita 'Compatibility' care ne permite sa specificam citeva elemente care sa permita rularea programului catre care arata scurtatura chiar daca programul este ceva mai vechi si initial nu a putut fi rulat corespunzator pe Windows XP. Dupa ce am terminat de facut modificari asupra scurtaturii nou create facem clic pe butonul 'OK' al multiferestrei pentru a o inchide si a permanentiza modificarile.

REDENUMIREA UNEI SCURTATURI

Scurtatura nou creata poate fi redenumita sau stearsa. Pentru a-i schimba numele facem clic dreapta pe ea si apoi facem clic pe optiunea 'Rename' ('redenumeste'). Denumirea scurtaturii va aparea pe un fundal albastru si va fi delimitata de un chenar. Scriem (tastam) noua denumire si dupa ce am terminat facem clic cu mausul pe suprafata de lucru sau apasam tasta 'Enter'. Noua denumire o va inlocui automat pe cea veche.

MUTAREA UNEI SCURTATURI

Cele mai utilizate scurtaturi sint cele plasate in mod strategic pentru a mari productivitatea in lucrul cu calculatorul si anume cele prezente in meniul de start, in bara de lansare rapida sau pe suprafata de lucru. Putem crea un numar oricit de mare de scurtaturi si le putem plasa oriunde pe hardisc.

Mutarea unei scurtaturi se face foarte simplu pentru ca o scurtatura este un fisier ca oricare altul. Facem clic dreapta pe scurtatura si apoi facem clic pe optiunea 'Cut' ('decupeaza'). Scurtatura va dispare de pe suprafata de lucru si va fi stocata in memoria calculatorului. Avem posibilitatea sa o mutam intr-un alt loc de pe suprafata de lucru sau chiar intr-un alt dosar. Daca facem clic dreapta pe o portiune a suprafetei de lucru si apoi facem clic pe optiunea 'Paste' ('lipeste'), scurtatura va apare in noua locatie. Copierea unei scurtaturi se face similar cu mutarea ei, deosebirea fiind ca initial trebuie sa facem clic pe optiunea 'Copy' si nu 'Cut'. Atunci cind lipim scurtatura copiata in noua locatie (de ex. in alt dosar) noi lipim de fapt o copie a acesteia, scurtatura initiala raminind la locul ei.

ARANJAREA SCURTATURILOR PE SUPRAFATA DE LUCRU

Aranjarea scurtaturilor pe suprafata de lucru se poate face automat sau manual. Pentru a folosi aranjarea automata facem clic dreapta pe suprafata de lucru si alegem optiunea 'Arrange icons' (numita 'Arrange Icons By' in Win XP) pe care facem clic. Va apare un meniu la dreapta celui existent deja si in acesta va trebui sa facem clic pe una din optiunile 'By Name, Type, Size, Date' ('aranjare dupa nume, tip, dimensiune, data crearii'). Daca bifam optiunea 'Auto Arrange' (facind clic pe ea) pozitia scurtaturilor va fi blocata, in asa fel incit ele nu vor putea fi mutate manual decit daca debifam optiunea amintita. Aranjarea automata este foarte rapida insa rezultatele sale nu sint tocmai optime, scurtaturile fiind aranjate in doua coloane la partea din stinga a ecranului. Ca urmare este recomandata folosirea aranjarii manuale.

Aranjarea manuala a scurtaturilor pe suprafata de lucru se poate face foarte comod prin metoda 'drag and drop' ('trage si da drumul'). Pentru a muta o scurtatura trebuie sa facem mai intii clic simplu pe ea pentru a o selecta. Apoi tinem apasat butonul sting al mausului si miscam mausul ('tragem scurtatura') in asa fel incit scurtatura sa ajunga in locul dorit de noi de pe suprafata de lucru, moment in care dam drumul la butonul mausului iar scurtatura va ramine in locul in care a fost mutata. Repetam manevra cu fiecare scurtatura de pe suprafata de lucru pina cind ajungem la rezultatul scontat din punct de vedere ergonomic.

Este recomandat sa nu avem mai mult de 10-15 scurtaturi pe suprafata de lucru iar acestea sa fie aranjate pe doua rinduri orizontale la partea de sus a suprafetei de lucru. Primul rind poate sa contina (de preferat in aceasta ordine) scurtaturi catre programele preinstalate de Windows si anume Internet Explorer, Windows Explorer, Outlook Express, Windows Media Player, My Computer. Al doilea rind poate sa contina programele instalate de noi pe care le folosim cel mai frecvent (suita de birotica, editorul Html, programul de monitorizare a temperaturii procesorului, etc.). Iconita containerulului de reciclare ('Recycle Bin' - cosul de gunoi) este bine sa fie mutata in asa fel incit sa fie separata de celelalte scurtaturi, de preferinta in coltul din dreapta jos al suprafetei de lucru. Daca facem clic dreapta pe suprafata de lucru si apoi facem clic pe optiunea 'Line Up Icons' (numita 'Allign to Grid' in Win XP) iconitele vor ramine la locurile in care le-am pus, insa vor fi aliniate perfect unele cu altele pe orizontala si verticala.

STERGEREA UNEI SCURTATURI

Pentru a sterge o scurtatura facem clic dreapta pe ea si apoi facem clic pe optiunea 'Delete' ('sterge').

Scurtaturile de pe suprafata de lucru de care nu avem nevoie pot fi sterse tragindu-le deasupra containerului de reciclare si apoi dind drumul butonului mausului. In cazul in care scurtatura era catre un fisier executabil (program) sintem avertizati prin intermediul unei miniferestre ca stergerea scurtaturii nu implica stergerea programului in cauza. Facem clic pe butonul 'Yes' (numit 'Delete Shortcut' in Windows XP) din minifereastra de avertizare. Daca dorim sa stergem mai multe scurtaturi dintr-o data va trebui sa tinem tasta Ctrl apasata si apoi sa facem clic pe fiecare scurtatura in parte pentru a o selecta, consecinta fiind ca scurtaturile vor avea fundalul iconitelor colorat in albastru. Dupa terminarea selectarii facem clic pe una din scurtaturi, tinem butonul mausului apasat si ducem scurtaturile deasupra cutiei de reciclare dupa care dam drumul butonului mausului. Toate scurtaturile selectate vor fi sterse.

OPERATII SPECIALE CU SCURTATURILE IN WINDOWS XP

In Windows XP avem posibilitatea de a ascunde scurtaturile de pe suprafata de lucru facind clic pe optiunea 'Show Desktop Icons', in acest fel debifind-o. Daca dorim sa reafisam scurtaturile facem din nou clic pe optiune si scurtaturile vor reapare in aranjamentul impus de noi. Tot in Windows XP exista o optiune speciala in meniul care apare atunci cind facem clic dreapta pe o scurtatura si anume 'Pin to Start menu' ('ataseaza la meniul de start', in traducere literala 'prinde cu un ac'). Daca folosim aceasta optiune (facind clic pe ea) scurtatura va fi atasata la grupul de scurtaturi catre programele preferate, grup care se afla in coloana din stinga a meniului de start.

BARA DE PROCESE (TASKBAR)

Suprafata de lucru are la partea ei inferioara o banda lata de 1 cm numita 'bara de procese' ('Taskbar') care contine mai multe elemente distincte, a caror functionalitate va fi explicata in detaliu. Numele barei vine de la faptul ca ea ne permite sa vedem si sa administram procesele ('tasks') active la un anumit moment. Procesele sint activitatile pe care le desfasuram la un moment dat cu ajutorul softurilor care se afla in executie. Atunci cind folosim calculatorul pentru a lucra cu anumite softuri si deschidem ferestre ale acestora, fiecare fereastra va avea un 'buton' in bara de procese. Acest buton va exista atita timp cit este prezenta fereastra respectiva, indiferent daca este activa (aflata in prim plan) sau nu, si indiferent daca ocupa tot ecranul (este maximizata) sau din contra nu ocupa nici o portiune din acesta (este minimizata). Butonul unei ferestre are o functie tripla si anume el permite activarea ferestrei (aducerea in prim plan), minimizarea sau maximizarea ferestrei si in sfirsit inchiderea ei. In acest mod noi putem modifica prioritatea unui proces (il aducem in prim plan sau il ascundem in fundal) si de asemenea il putem termina (inchidem fereastra).

Bara de procese poate fi mutata in partea dreapta sau stinga a ecranului sau la marginea de sus a acestuia, daca nu ne convine pozitia prestabilita a ei. Ea poate fi de asemenea ascunsa daca avem nevoie de spatiul pe care il ocupa. Bara de procese poate fi denumita prescurtat 'probara'.

Windows ME :

Pentru a muta bara va trebui sa facem clic pe ea si sa tinem apasat butonul sting al mausului. Apoi miscam mausul in asa fel incit cursorul sa se pozitioneze pe una din laturile ecranului, dupa care dam drumul butonului pe care-l tineam apasat. Bara, impreuna cu toate elementele ei se va muta in noua locatie. In situatia in care avem multe elemente (de ex. butoane ale unor ferestre, bare suplimentare) prezente in bara putem sa marim inaltimea acesteia. Pentru a realiza acest lucru ducem cursorul mausului peste marginea libera a barei (cea care nu vine in contact cu limita ecranului), apoi apasam si tinem apasat butonul mausului. In final 'tragem' de marginea barei pina la dimensiunea dorita de noi, cu mentiunea ca bara nu poate depasi jumatate din dimensiunea ecranului pe verticala sau pe orizontala (daca bara e asezata vertical).

Windows XP :

In Windows XP bara este initial 'blocata' ('locked') adica ea nu poate fi mutata sau redimensionata si nici elementele pe care i le adaugam nu vor putea fi mutate in cadrul barei in pozitia preferata de noi. Daca facem clic dreapta pe bara vom observa in meniul care apare ca optiunea 'Lock the Taskbar' este bifata, deci este in vigoare. Pentru a 'debloca' bara, deci pentru a putea sa o redimensionam sau sa o mutam va trebui sa facem clic pe optiunea amintita, lucru care va inlatura bifarea si ne va permite sa ne personalizam mediul de lucru dupa dorinta, procedind cum a fost explicat mai sus pentru Windows ME.

BUTONUL SI MENIUL DE START (START MENU)

In partea din stinga a barei de procese se afla butonul de start ('start button') pe care daca facem clic producem aparitia unui meniu (lista de optiuni) numit evident 'meniu de start' ('start menu'). Daca facem din nou clic pe butonul 'Start' meniul va dispare. Meniul de start ne ofera posibilitatea de a avea acces la unele sectiuni extrem de importante ale sistemului de operare. Sectiunile meniului de start vor fi prezentate mai jos cu caracteristicile lor particulare din Windows ME si Windows XP.

Windows ME :

Sectiunea 'Shut Down' ('Inchide Calculatorul') - ne ofera acces la optiunile de inchidere completa a calculatorului ('shut down'), repornire ('restart') si stand-by ('stare de veghe').

Sectiunea 'Log Off User' ('Deconecteaza utilizatorul curent') - ne permite sa ne deconectam de la o retea de calculatoare (in cazul in care calculatorul nostru se afla intr-o astfel de retea) sau sa ne logam la calculatorul nostru sub un alt nume si cu o alta parola.

Sectiunea 'Run' ('Lanseaza in Executie') - ne permite sa lansam rapid in executie un anumit fisier (program executabil, fisier text, etc.) de pe calculatorul nostru.

Sectiunea 'Help' ('Ajutor') - ne permite sa gasim raspunsuri la intrebarile noastre referitoare la functionarea sistemului de operare si a aplicatiilor preinstalate o data cu acesta.

Sectiunea 'Search' ('Cautare') - ne permite sa gasim rapid un fisier (sau un dosar) existent pe hardiscul calculatorului. Ea ne permite de asemenea sa gasim paginile de pe internet care trateaza anumite subiecte care ne intereseaza.

Sectiunea 'Settings' ('Reglaje') - ne permite sa avem acces la optiunile avansate de configurare a sistemului de operare. Ea are citeva subsectiuni si anume : 'Control Panel' (ofera acces la toate reglajele sistemului de operare), 'Dial-Up Networking' (permite crearea si configurarea conectarii la internet), 'Printers' (permite adaugarea si configurarea unei imprimante), 'Taskbar and Start Menu' (permite configurarea barei de procese si a meniului de start).

Sectiunea 'Documents' ('Documente') - ne permite sa avem acces la dosarele care contin documentele la care lucram (sau pe care le deschidem) in mod frecvent. Aceste dosare sint in numar de doua si anume 'My Documents' ('documentele mele') si 'My Pictures' ('pozele mele'). Tot in aceasta sectiune putem accesa rapid documentele pe care le-am deschis cel mai recent, sistemul de operare afisind o lista a acestora pe care o actualizeaza permanent in functie de actiunile noastre.

Sectiunea 'Programs' ('Programe - Softuri') - ne permite sa avem acces la scurtaturi catre programele pe care le folosim cel mai frecvent. Scurtaturile sint grupate in mai multe dosare, unele continind scurtaturi catre programe preinstalate de SO Windows, iar altele continind scurtaturi catre programele pe care le-am instalat noi insine.

Fiecare sectiune a fost prezentata aici pe scurt, urmind ca functionalitatea ei sa fie detaliata intr-un capitol special al manualului.

Windows XP:

In Windows XP meniul de start arata intrucitva diferit de cel prezent in variantele anterioare ale sistemului de operare, cu mentiunea ca acei utilizatori carora nu le convine noul aspect pot reveni la vechiul aspect extrem de usor.

Meniul este impartit in doua coloane, una colorata in alb (cea din stinga) si alta colorata in bleu (cea din dreapta). Coloana din stinga are trei sectiuni: superioara, mijlocie si inferioara. Sectiunea superioara contine programele noastre preferate si la ea putem adauga scurtaturi care vom ramine in aceasta coloana in mod permanent (sau pina cind le vom sterge). Sectiunea mijlocie contine programele folosite cel mai recent, lista acestora fiind permanent actualizata de SO in asa fel incit sa cuprinda ultimele 6 programe folosite de noi (numar pe care il putem schimba). Sectiunea inferioara ('All Programs') ofera acces la un meniu extins care contine dosare cu scurtaturi catre programe si fisiere de pe hardisc care au fost instalate o data cu SO sau ulterior de catre utilizator. Ea este identica cu sectiunea 'Programs' din meniul de start al versiunilor anterioare de Windows. Coloana din dreapta are o singura sectiune (desi exista doua linii orizontale de demarcare) si ea este de fapt meniul de start din versiunile anterioare de Windows minus sectiunea 'Programs' care a fost redenumita 'All Programs' si mutata pe coloana din stinga.

Deasupra si dedesubtul coloanelor se afla doua compartimente colorate in albastru. Compartimentul superior contine o poza pe care daca facem clic se deschide o fereastra in care putem defini conturile utilizatorilor sistemului de operare sau putem aduce modificari acestor conturi. Compartimentul inferior contine butoanele 'Log Off' ('deconecteaza utilizatorul curent) si 'Turn Off Computer' ('inchide calculatorul') a caror functie este identica cu a optiunilor similare prezente in meniul Windows ME.

CONFIGURAREA BAREI DE PROCESE SI A MENIULUI DE START

Bara de procese si meniul de start pot fi personalizate de fiecare utilizator in functie de preferintele si de necesitatile sale prin adaugarea de elemente (explicata mai jos) dar si prin citeva optiuni referitoare la afisarea barei sau a unora din elementele sale. Aceste optiuni pot fi vizualizate daca facem clic dreapta pe bara si apoi din meniul care apare facem clic pe optiunea 'Properties'. Se va deschide o multifereastra numita 'Taskbar and Start Menu Properties'. O multifereastra este o fereastra mai speciala, care contine la rindul ei mai multe ferestre, dintre care doar una poate fi vizibila in prim plan. Vom aduce o fereastra in prim plan facind clic pe titlul ei.

Windows ME:

Multifereastra 'Taskbar and Start Menu Properties' contine doua ferestre numite 'General', respectiv 'Advanced' care dupa cum le arata si numele contin optiuni de personalizare generale si avansate. Optiunile aflate in vigoare au o bifare prezenta in casuta de linga titlul lor, iar optiunile nefolosite au casuta goala. In cele doua fereastre bifam (facem clic in casuta de linga nume) optiunile pe care dorim sa le folosim si inlaturam bifarea (facem clic in casuta bifata) de la optiunile pe care nu dorim sa le folosim. Aceste optiuni sint:

Fereastra 'General' :

'Always on Top' ('Mereu Deasupra') - Daca optiunea este selectata (casuta e bifata), bara de procese va fi afisata mereu, inclusiv atunci cind o fereastra ocupa tot ecranul (mod 'full screen'). In caz ca optiunea nu este selectata atunci cind vom folosi un program in mod 'full screen' bara va dispare, reaparind atunci cind vom renunta la modul 'full screen' sau cind vom minimiza programul. Un exemplu de program care este recomandat sa fie rulat in mod 'full screen' este programul de vizualizare a fisierelor video (filmelor).

'Auto Hide' ('Ascunde [in mod] Automat') - Daca optiunea este selectata, inaltimea barei de procese va fi redusa foarte mult pina cind bara nu mai este vizibila decit ca o fisie extrem de ingusta prezenta la baza ecranului. Daca dorim sa vedem din nou bara de procese va trebui sa ducem cursorul mausului peste aceasta fisie, adica in fapt sa ducem cursorul mausului la baza ecranului. Folosirea optiunii de auto-ascundere este recomandata atunci cind dorim sa avem la dispozitie o suprafata cit mai mare din ecran pentru afisarea continutului unei ferestre.

'Show Small Icons in Start Menu' ('Afiseaza iconite mici in Meniul de Start') - Daca optiunea este selectata, dimensiunile meniului de start se vor reduce la jumatate prin folosirea de pictograme de dimensiuni mici.

'Show Clock' ('Afiseaza Ceasul') - Daca optiunea este selectata, ceasul va fi afisat in talerul sistemului ('system tray'). In cazul in care avem multe iconite prezente in taler si avem nevoie de spatiu putem debifa optiunea de afisare a ceasului.

'Use Personalized Menus' ('Foloseste Meniuri Personalizate'). Meniurile personalizate au fost introduse o data cu lansarea Windows ME si sint prezente nu numai in sistemele de operare Windows aparute ulterior dar si in alte aplicatii precum Microsoft Office. Un meniu personalizat are proprietatea ca afiseaza in mod obisnuit doar acele optiuni care au fost utilizate (pe care s-a facut clic) recent. Celelalte optiuni pot fi si ele afisate daca se face clic pe sageata cu virful in jos care este prezenta la partea de jos a meniului. Prin aceasta manevra meniul va fi afisat in totalitate, dar optiunile folosite in mod regulat sint colorate in asa fel incit sa iasa in evidenta. Opiniile utilizatorilor cu privire la plusul de ergonomie pe care il aduc meniurile personalizate sint impartite, fiecare tabara avind argumente valabile. Autorul acestui manual (MunteAlb) le dezactiveaza intotdeauna, adica nu le foloseste.

Fereastra 'Advanced' :

Are doua sectiuni distincte si anume 'Start menu' si 'Start menu and Taskbar'.

Sectiunea 'Start Menu' ne permite sa adaugam elemente noi meniului de start (scurtaturi catre dosare sau fisiere), sa stergem unele elemente deja prezente sau sa aranjam elementele in ordine alfabetica. Pentru a adauga o noua scurtatura va trebui sa facem clic pe butonul 'Add' si apoi sa urmam etapele impuse de vrajitorul specializat in crearea unei noi scurtaturi. Acesta este identic cu cel prezentat la suprafata de lucru, cu o mica deosebire si anume prezenta unei etape in care trebuie sa specificam dosarul din meniul de start in care vrem sa plasam scurtatura. In fereastra de alegere a dosarului facem clic pe unul din dosarele prezente in meniul de start si apoi pe butonul 'Next'. Exista si optiunea sa cream un nou dosar daca facem clic pe butonul 'New Folder'. Va apare un nou dosar cu numele 'Program Group (1) pe care putem sa-l redenumim dupa dorinta. Pentru a sterge o scurtatura (sau mai multe) din meniul de start va trebui sa facem clic pe butonul 'Remove'. Va apare o fereastra numita 'Remove Shortcuts/Folders' unde trebuie intr-o prima etapa sa alegem scurtatura (sau dosarul cu scurtaturi) pe care dorim sa o stergem si apoi intr-o a doua etapa trebuie sa facem clic pe butonul 'Remove' din josul ferestrei. Dupa ce am terminat de sters toate scurtaturile (dosarele) de care nu avem nevoie facem clic pe butonul 'Close' pentru a inchide fereastra. Butonul 'Advanced' ne permite cea mai usoara metoda de creare/stergere si administrare a scurtaturilor, metoda care este recomandata pentru utilizatorii care stiu sa foloseasca Windows Explorer. Butonul 'Re-Sort' (numit 'Sort' in Win XP) ne permite in cazul in care il apasam sa grupam scurtaturile in ordine alfabetica dupa prima litera a numelui lor. Din motive de pastrare a intimitatii personale putem sa stergem oricind evidenta documentelor accesate cel mai recent (lista care contine scurtaturi catre ele), fara ca acest lucru sa insemne stergerea propriu-zisa a documentelor respective. Va trebui sa facem clic pe butonul 'Clear' si toate scurtaturile in cauza vor fi sterse automat.

Sectiunea 'Start menu and Taskbar' contine un cimp care prezinta o lista de optiuni cu privire la afisarea unora din elementele barei de procese si a meniului de start. Bifam optiunile pe care le dorim (facem clic in casuta goala de linga ele) si inlaturam bifarea (facem clic in casuta bifata) la celelalte. Optiunile sint:

'Display Favorites' (sau Logoff, Run) - afiseaza sectiunile respective ale meniului de start.

'Enable Dragging and Dropping' - permite configurarea meniului de start folosind metoda 'trage si da drumul' pentru mutarea scurtaturilor.

'Expand Control Panel' (sau Dial-Up Networking, My Documents, My Pictures, Printers) - permite extinderea sectiunilor respective in asa fel incit tot continutul lor sa fie accesibil din meniul de start.

'Display Shortcut Menu on right click' - permite afisarea unui meniu continind optiuni de configurare a barei de procese si a suprafetei de lucru.

'Enable moving and resizing' - permite mutarea si redimensionarea barei de procese.

Windows XP:

Multifereastra 'Taskbar and Start Menu Properties' contine doua ferestre numite 'Taskbar', respectiv 'Start Menu', care dupa cum le arata si numele contin optiuni de personalizare referitoare la bara de procese si la meniul de start. Optiunile aflate in vigoare au o bifare prezenta in casuta de linga titlul lor, iar optiunile nefolosite au casuta goala. In cele doua fereastre bifam (facem clic in casuta de linga nume) optiunile pe care dorim sa le folosim si inlaturam bifarea (facem clic in casuta bifata) de la optiunile pe care nu dorim sa le folosim. Aceste optiuni sint:

Fereastra 'Taskbar' :

'Lock the Taskbar' ('Blocheaza Bara de Procese) - Daca optiunea este selectata (casuta e bifata), bara de procese va fi blocata, adica nu o vom putea muta sau redimensiona si de asemenea nu vom putea sa ii adaugam elemente noi, cum sint de exemplu barele suplimentare.

'Auto hide the Taskbar' ('Auto ascunde Bara de Procese') - Daca optiunea este selectata, inaltimea probarei va fi redusa foarte mult pina cind bara nu mai este vizibila decit ca o fisie extrem de ingusta prezenta la baza ecranului. Daca dorim sa vedem din nou probara va trebui sa ducem cursorul mausului peste aceasta fisie, adica in fapt sa ducem cursorul mausului la baza ecranului. Folosirea optiunii de auto-ascundere este recomandata atunci cind dorim sa avem la dispozitie o suprafata cit mai mare din ecran pentru afisarea continutului unei ferestre.

'Keep the taskbar on top of other windows' ('Pastreaza bara de procese in prim planul tuturor ferestrelor deschise') - Daca optiunea este selectata, probara va fi afisata mereu, inclusiv atunci cind o fereastra ocupa tot ecranul (mod 'full screen'). In caz ca optiunea nu este selectata atunci cind vom folosi un program in mod 'full screen' bara va dispare, reaparind atunci cind vom renunta la modul 'full screen' sau cind vom minimiza programul. Un exemplu de program care este recomandat sa fie rulat in mod 'full screen' este programul de vizualizare a fisierelor video (filmelor).

'Group similar taskbar buttons' (grupeaza butoanele similare din bara de procese) - Daca optiunea este selectata, butoanele ferestrelor care apartin aceluiasi program vor fi grupate sub forma de meniu. In probara nu va fi prezent decit un singur buton, care are titlul programului din care sint deschise mai multe instante (ferestre). Facind clic pe acest buton va apare un meniu unde sint afisate titlurile ferestrelor deschise apartinind programului respectiv. De exemplu, daca avem trei pagini web deschise vom avea un buton pe care scrie 'Internet Explorer' (sau titlul exploratorului alternativ pe care il folosim) pe care daca facem clic va apare un meniu continind titlurile pagiunilor web deschise. Aceasta optiune a fost introdusa pentru a salva spatiu in bara de procese in asa fel incit sa nu fim nevoiti sa o redimensionam atunci cind avem deschise multe ferestre. Multi utilizatori nu agreeaza insa aceasta optiune si de aceea ei inlatura bifarea pentru a se reveni la afisarea butoanelor tuturor ferestrelor deschise.

'Show Quick Launch' ('Afiseaza Bara de Lansare Rapida') - Daca optiunea este selectata, bara de lansare rapida (rapibara) va fi afisata in cadrul barei de procese. In Windows XP rapibara nu este afisata dupa instalarea SO si de aceea trebuie sa bifam aceasta optiune daca dorim sa o afisam.

'Show the clock' ('Afiseaza Ceasul') - Daca optiunea este selectata, ceasul va fi afisat in talerul sistemului ('system tray'). In cazul in care avem multe iconite prezente in taler si avem nevoie de spatiu putem debifa optiunea de afisare a ceasului.

'Hide inactive icons' ('Ascunde iconitele inactive') - Aceasta optiune a fost introdusa pentru a salva spatiu in bara de procese in cazul in care avem multe iconite prezente in talerul sistemului, a carui dimensiune creste in detrimentul dimensiunii probarei. Daca avem putine iconite in taler (recomandat) putem debifa aceasta optiune. Daca optiunea este selectata, iconitele inactive (pe care nu am facut clic recent) din talerul sistemului vor fi ascunse ele putind fi afisate din nou daca facem clic pe sageata indreptata spre stinga care apare la limita dintre talerul sistemului si bara de procese. Daca dorim sa le ascundem din nou facem clic din nou pe sageata care intre timp si-a schimbat sensul. Mai mult, avem chiar si posibilitatea sa indicam care dintre iconite sa fie ascunse si care sa fie afisate in permanenta. Pentru aceasta va trebui sa facem clic pe butonul 'Customize' ('personalizeaza') si apoi in fereastra nou aparuta sa facem clic pe titlul uneia din iconitele prezente in lista. La dreapta titlului se va deschide un meniu cu trei optiuni care sint accesibile daca facem clic pe sageata cu virful in jos. Vom alege optiunea dorita si anume 'Hide when inactive' ('ascunde in caz de inactivitate'), 'Always hide' ('ascunde mereu') sau 'Always show' ('afiseaza mereu'). Repetam procedura pentru toate iconitele prezente in lista si in final facem clic pe butonul OK.

Fereastra 'Start Menu' ne prezinta doua optiuni :

Optiunea 'Start Menu' - Daca optiunea este selectata (este prezent un punct in cerculetul de linga titlul ei), atunci meniul de start va fi cel specific Windows XP. Daca dorim sa personalizam meniul in asa fel incit sa corespunda preferintelor noastre va trebui sa facem clic pe butonul 'Customize'. Va apare o multifereastra numita 'Customize Start Menu' care are doua ferestre. Aceste ferestre ('General' si 'Advanced') vor fi prezentate mai jos dupa mentionarea pe scurt a posibilitatii folosirii meniului de start clasic.

Optiunea 'Classic Start Menu' - Daca optiunea este selectata, atunci meniul de start va fi cel specific versiunilor anterioare de Windows. Daca dorim sa personalizam meniul in asa fel incit sa corespunda preferintelor noastre va trebui sa facem clic pe butonul 'Customize', pentru a face sa apara fereastra 'Customize Classic Start Menu'. Personalizarea se va face identic cu cea prezentata mai sus pentru meniul Windows ME, existind citeva diferente minore cum ar fi faptul ca optiunea 'Use Personalized Menus' ('Foloseste Meniuri Personalizate') este mai putin vizibila, fiind introdusa in sectiunea 'Advanced Start Menu Options' din fereastra amintita mai sus.

Fereastra 'General ' are trei sectiuni si anume :

'Select an icon size for programs' ne permite sa alegem dimensiunea iconitelor pentru scurtaturile prezente in meniul de start. Avem de ales intre doua dimensiuni, 'Large Icons' ('iconite mari') si 'Small Icons' ('iconite mici') si va trebui sa facem clic in cerculetul de linga optiunea preferata.

'Programs' ne permite sa specificam care sa fie numarul de scurtaturi (prezente in meniul de start) catre programele folosite cel mai recent. Putem alege orice numar intre 0 si 30 in functie de preferintele personale dar este recomandat un numar cit mai mic (3 ar fi foarte bun). Daca facem clic pe butonul 'Clear List' va fi stearsa lista de scurtaturi catre programele folosite recent, urmind ca ea sa fie completata din nou pe masura ce folosim diferite programe.

'Show on Start Menu' ne permite sa afisam in meniul de start scurtaturile catre exploratorul de internet si catre programul de posta electronica. Daca bifam casutele de linga 'Internet' si 'E-Mail' atunci scurtaturile vor fi prezente in meniul de start. Avem si posibilitatea sa alegem care explorator sau client de mel sa fie afisate in cazul in care avem mai multe astfel de programe instalate. Pentru aceasta va trebui sa facem clic pe sageata cu virful in jos si sa alegem din meniu programul preferat.

Fereastra 'Advanced ' are trei sectiuni si anume :

'Start Menu Settings' ('Reglaje pentru meniul de start') ne ofera doua optiuni pe care le putem folosi sau nu. Optiunea ' Open submenus when I pause on them with my mouse' daca este bifata ne permite sa deschidem submeniurile (de ex. cele din 'All Programs') punind cursorul mausului peste ele dar fara a face clic. Optiunea 'Highlight newly installed programs' daca este bifata ne permite sa vedem mai usor care sint scurtaturile adaugate la meniul de start de catre programele nou instalate. Scurtaturile noi ies in evidenta pentru ca au culoarea mustar.

'Start Menu Items' ('Elementele meniului de start') ne permite sa specificam care sa fie elementele prezente in meniu si care sa fie modalitatea lor de afisare. Pentru o serie de elemente ('Control Panel, My Computer, My Documents, etc.') avem la dispozitie trei optiuni de afisare si anume : 'Display as a link' ('afiseaza sub forma de legatura'), 'Display as a menu' ('afiseaza sub forma de meniu') si 'Dont't display this item' ('nu afisa acest element'). Afisarea sub forma de legatura inseamna ca daca facem clic pe elementul respectiv se va deschide o fereastra care va prezenta in detaliu continutul elementului, de exemplu sectiunile din panoul de control ('control panel'). Afisarea sub forma de meniu inseamna ca daca facem clic pe elementul respectiv se va deschide un meniu care ne va oferi acces la continutul elementului, de exemplu in cazul 'My Computer' va fi afisat un meniu cu partitiile existente pe hardisc, unitatea CD-ROM, unitatea de discheta, etc.

'Recent Documents' ('Documente recente') ne permite sa specificam daca dorim ca SO sa pastreze o lista cu documentele (fisiere text, pagini web, fisiere video, etc.) pe care le-am deschis recent. Avantajul unei astfel de liste este dat de faptul ca putem avea acces rapid la documentele in cauza fara a mai fi nevoiti sa le cautam pe hardisc. Pentru aceasta va trebui sa facem clic in casuta de linga textul 'List my recently oppened documents'. Daca nu dorim o astfel de lista lasam casuta nebifata. Daca totusi avem nevoie de lista pentru o anumita sesiune de lucru cu calculatorul, bifam casuta insa atunci cind am terminat de lucrat va trebui sa facem clic pe butonul 'Clear List' si lista va fi stearsa. In acest fel alt utilizator al calculatorului nu va sti care au fost fisierele pe care le-am deschis, iar intimitatea noastra personala va fi la adapost.

TALERUL SISTEMULUI DE OPERARE (SYSTEM TRAY)

In partea dreapta a barei de procese se afla un mic compartiment (delimitat de bara propriu-zisa) care se numeste 'talerul sistemului [de operare]' (system tray). Talerul sistemului poate fi denumit prescurtat 'sistaler'.

In sistaler vor fi afisate iconite, dintre care unele in mod permanent si altele doar temporar. Aceste iconite sint niste scurtaturi cu proprietati mai speciale, iconitele permanente fiind scurtaturi catre softuri importante, iar cele temporare fiind scurtaturi catre programe care ruleaza la un moment dat, ele disparind dupa inchiderea programului. Iconitele prezente in sistaler nu folosesc la lansarea in executie a unui program ci permit accesul rapid la unele functii ale acestuia si permit de asemenea inchiderea programului respectiv. Tot in sistaler este prezent si ceasul care prezinta ora curenta.

BARELE SUPLIMENTARE

In bara de procese pot fi afisate si alte bare care pot sa contina la rindul lor iconite sau butoane. Fiecare bara este de fapt un dosar care poate contine scurtaturi catre orice tip de fisier. Tipul barelor prezente in bara de procese si numarul lor vor corespunde necesitatilor utilizatorului, care poate adauga sau sterge orice bara doreste.

CREAREA BARELOR SUPLIMENTARE

Facem clic dreapta pe bara de procese ('taskbar') si apoi in meniul care apare ducem cursorul mausului peste optiunea 'Toolbars'. Se va deschide un nou meniu care contine tipurile de bare care pot fi afisate. Exista citeva optiuni predefinite ('Quick Launch', 'Address', 'Links', 'Desktop') care vor fi discutate mai jos. Daca facem clic pe una din aceste bare predefinite ea va fi afisata in probara, iar in meniul prezentat mai sus va apare o bifare in stinga titlului barei. Pentru a face sa dispara bara va trebui sa repetam procedura de mai sus si vom vedea ca bifarea din meniu dispare si ea. In situatia in care dorim sa avem in probara acces rapid la scurtaturile catre fisierele dintr-un dosar putem crea noi insine o bara in conformitate cu nevoile noastre. Pentru aceasta trebuie sa facem clic pe optiunea 'New Toolbar' din meniu si apoi sa alegem dosarul ale carui fisiere dorim sa le avem permanent la indemina, de exemplu dosarul 'My Documents'. Bara dorita de noi va apare in mod instantaneu, iar numele ei este chiar numele dosarului. Atunci cind vom dori sa indepartam o bara creata de noi din probara facem clic pe numele ei din meniul 'Toolbars' care apare cind facem clic dreapta pe bara de procese.

BARA DE LANSARE RAPIDA (QUICK LAUNCH BAR)

Bara de Lansare Rapida este utilizata, dupa cum arata si numele, pentru lansarea rapida in executie a fisierelor pe care le folosim cel mai frecvent. Bara de Lansare Rapida poate fi denumita prescurtat 'rapibara'.

Bara de lansare rapida este folosita atunci cind nu vedem suprafata de lucru (de exemplu cind aceasta este acoperita de ferestrele unor programe pe care le folosim in acel moment) si nu dorim sa o aducem in prim plan pentru a avea acces la scurtaturile de pe ea. Facind clic simplu pe o iconita aflata in bara de lansare rapida lansam in executie programul a carui scurtatura este iconita respectiva. In mod similar cu scurtaturile de pe suprafata de lucru si scurtaturile din bara de lansare rapida pot fi create, sterse si apoi recreate din nou in functie de nevoile noastre.Fiecare fisier prezent in rapibara este reprezentat de o iconita pe care daca ducem cursorul mausului deasupra ei si facem clic simplu (nu dublu clic) lansam in executie fisierul respectiv. Fisierele pot fi de orice fel, de tip executabil (programe), de tip text, imagine etc.

Pentru a adauga un fisier in rapibara va trebui sa deschidem Windows Explorer si sa gasim fisierul dorit de noi iar apoi sa folosim metoda 'trage si da drumul' ('drag and drop'). Pentru aceasta facem clic pe fisier pentru a-l selecta si pastrind butonul sting al mausului apasat miscam mausul in asa fel incit sa tragem prin alunecare fisierul peste rapibara. In momentul in care vedem ca apare o linie verticala in bara dam drumul la butonul mausului si o noua iconita isi va face aparitia in rapibara. Putem muta iconita in cadrul barei in pozitia pe care o dorim prin intermediul metodei expuse mai sus, fiind atenti sa dam drumul la butonul mausului doar atunci cind apare o liniuta verticala si nu un cerc taiat de o linie. In fapt fisierul pe care dorim sa-l lansam in executie rapid va ramine la locul lui insa in rapibara isi va face aparitia o scurtatura (iconita de care vorbeam mai sus) catre el.

Este recomandat sa nu aglomeram rapibara cu prea multe scurtaturi deoarece dimensiunea barei creste in detrimentul spatiului barei de procese. Putem sa adaugam de exemplu scurtaturi (in aceasta ordine de preferinta) catre exploratorul de fisiere (Windows Explorer), editorul de texte (Notepad), programul de mel (Outlook Express) si exploratorul de internet (Internet Explorer) cu mentiunea ca pot fi folosite si alte programe cu functionalitate asemanatoare in locul celor specificate.

Bara rapida poate fi mutata in partea stinga sau dreapta a barei de procese. Eu personal (MunteAlb) o asez in partea dreapta, linga talerul sistemului ('system tray') dar in Windows ME ea este asezata initial in partea stinga, linga butonul 'Start'. Pentru a o muta facem clic pe extremitatea ei stinga (unde are un fel de miner de apucare reprezentat de o bara verticala) si tinind butonul sting al mausului apasat o tragem apoi spre capatul drept al barei de procese.

BARA DE ADRESE (ADDRESS BAR)

Bara de Adrese contine un cimp unde putem sa scriem adresa unui fisier sau dosar de pe calculatorul nostru sau adresa unei pagini web. Apoi facem clic pe butonul 'Go' sau apasam tasta Enter si vom ajunge la documentul solicitat.

BARA DE LEGATURI (LINKS BAR)

Bara de Legaturi ne permite accesul rapid la subdosarul Links (din dosarul Favorites, prezent in Windows Explorer sau Internet Explorer) care contine legaturile catre documentele cel mai utilizate de noi (pagini web sau fisiere de pe calculatorul personal).

BARA SUPRAFETEI DE LUCRU (DESKTOP BAR)

Bara Suprafetei de Lucru ne permite accesul rapid la fisierele catre care sint indreptate scurtaturile prezente pe suprafata de lucru.

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

[ PAGINA GAZDA ] [ ARTICOLE ] [ CONECTAREA LA INTERNET ] [ LEGATURI ] [ MANUALE ] [ CAMPANIE DE PROTEST PENTRU SCADEREA TARIFELOR ROMTELECOM ]

Copyright © 2000-2004 MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sint originale si sint scrise de MunteAlb.

Situl se gaseste la adresele https://www.geocities.com/muntealb/ si https://www.muntealb.home.ro . Continutul este identic in ambele locatii.

Sit vazut optim cu optiunea 'Large Fonts' selectata in Display Properties sau marimea literelor ('Text Size') setata la valoarea 'Larger' in explorator.

Culoarea textului si a fundalului paginilor sitului poate fi modificata in asa fel incit sa respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. In Internet Explorer se face clic pe meniul 'Tools', apoi pe optiunea 'Internet Options'. In fereastra care apare se face clic pe butonul 'Accessibility' si se bifeaza casuta 'Ignore colors specified on Web pages', dupa care se apasa pe butonul 'OK'. Se procedeaza similar daca este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se inlatura bifarea.

undefined

undefined

More

ADVERTISEMENT

[Close]

ADVERTISEMENT

[Close]

Yahoo! Launch

PARTEA A 3 A

UTILIZARE WINDOWS ME SI WINDOWS XP



FOLOSIRE PC :

Versiune a acestei pagini scrisa cu text de culoare gri pe fundal de culoare bleumarin

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

1. FERESTRELE

2. INTERFATA WINDOWS EXPLORER SI CONFIGURAREA EI

FERESTRELE

PREZENTARE GENERALA

Sistemul de operare Windows a fost creat cu gindul la utilizatorii obisnuiti ai unui calculator, aceia care doresc sa foloseasca calculatorul in scop educativ, de divertisment sau in cadrul profesiei lor fara sa fie obligati sa dobindeasca in prealabil cunostinte avansate de teoria informatiei. Ca urmare mediul Windows a fost conceput in asa fel incit sa fie intuitiv si sa permita adaptarea foarte usoara la el, o data ce sint invatate citeva cunostinte de baza.

Numele sistemului de operare vine de la cuvintul englezesc 'windows' care se traduce in romaneste prin 'ferestre'. Elementul grafic numit fereastra ('window') este unul dintre elementele definitorii ale unui sistem de operare bazat pe o interfata grafica cu utilizatorul ('graphical user interface' - GUI). In acceptiunea obisnuita (in lumea reala) o fereastra este un element de constructie care permite o legatura intre o locuinta si mediul exterior sau intre doua parti ale aceleiasi locuinte. In domeniul TI notiunea de fereastra isi pastreaza intr-o anumita masura intelesul pe care il are si in lumea reala.

In cazul SO o fereastra este tot un element de comunicare intre doua medii separate. Notiunea de fereastra si modurile de utilizare a ei pot fi mai usor intelese daca deschidem noi insine o fereastra a unui program. Sa luam ca exemplu deschiderea unei ferestre a programului Windows Explorer (WE) lucru care se realizeaza daca apasam in acelasi timp pe tastele Windows si E (Win+E). Dupa cum se poate observa, fereastra are forma unui cadru dreptunghiular, iar ceea ce se vede in interiorul ei (elementele programului WE) se deosebeste de ceea ce se vede in afara ei (elementele suprafetei de lucru). Fereastra ne permite sa vedem 'inauntrul' unui program si sa lucram cu elementele acestuia, in cazul de fata fiind vorba de programul WE. Una din imbunatatirile aduse de SO Windows este si posibilitatea de a lucra cu mai multe programe in mod simultan. Putem observa acest lucru daca apasam din nou pe tastele Windows si E (in acelasi timp) si vedem cum sint create mai multe ferestre (este bine sa nu cream mai mult de 2-3 ferestre la acest moment). Se spune ca am deschis mai multe 'sesiuni' ('instances') ale aceluiasi program, iar faptul ca fiecare sesiune are fereastra ei proprie ne permite sa lucram in fiecare fereastra in mod separat. Putem insa deschide si ferestre apartinind unor programe diferite, in care sa lucram in paralel. Daca apasam in acelasi timp pe tastele Windows si F (Win+F) facem sa apara fereastra programului de cautare a fisierelor pe hardisc ('Search Assistant' - SA). In acest moment avem deci deschise ferestre ale programului WE si ale programului SA si putem sa lucram inauntrul fiecarei ferestre in mod independent una de alta.

ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE FERESTRELOR

Daca privim fereastra programului SA si pe cea a programului WE vedem ca intre ele exista multe asemanari, dar exista de asemenea si citeva diferente. Marea majoritate a ferestrelor programelor concepute pentru SO de tip Windows au citeva elemente principale care sint prezente in permanenta, dar au si elemente secundare, care sint de cele mai multe ori specifice unui anumit tip de program fiind absente la celelate tipuri de programe. De exemplu elementele secundare ale ferestrelor unui program de editare de text sint diferite de cele ale ferestrelor unui program de redare a fisierelor multimedia (melodii, filme).

Elementele principale ale unei ferestre sint:

Bara de Titlu ('Title Bar') - este banda colorata (de obicei in albastru) care se afla la partea cea mai de sus a ferestrei. Ea contine de obicei titlul programului (caruia ii apartine fereastra) si titlul ferestrei. De exemplu in cazul unei ferestre a programului Internet Explorer care contine o pagina web, in bara de titlu apare titlul HTML al ferestrei urmat de titlul programului (MSIE).

Bara de Meniuri ('Menu Bar') - este bara aflata imediat sub bara de titlu. Ea contine titlurile unor meniuri (liste) care ne permit accesul la cele mai folosite comenzi, care ne sint necesare atunci cind lucram cu programul caruia ii apartine fereastra. Fiecare meniu contine o lista de comenzi si el poate fi extins ('desfasurat' - 'derulat') daca facem clic pe titlul lui. In lista care apare facem apoi clic pe comanda dorita pentru a o lansa in executie. In momentul in care am extins un meniu putem duce cursorul mausului peste titlurile celorlalte meniuri si acestea se vor desfasura la rindul lor fara a mai fi nevoie sa facem clic pe titlul lor. Trebuie mentionat faptul ca intr-un anumit moment numai un singur meniu poate fi extins. Un meniu extins poate fi restrins la loc facind din nou clic pe titlul sau facind clic oriunde in afara barei de meniuri. Unele din comenzile prezente in meniuri nu pot fi folosite la un moment dat si ca urmare ele sint estompate ('greyed out'), adica nu au culoarea fundalului meniurilor, semanind cu inscriptionarea unei sintagme pe o piatra cu ajutorul unei dalti. Daca facem clic pe comenzile estompate observam ca nu se intimpla nimic. In momentul in care comenzile estompate pot fi folosite (este permisa lansarea lor in executie) textul comenzii capata culoarea obisnuita si clicul pe comanda are efectul scontat.

Bara de Instrumente ('Toolbar') - este bara aflata imediat sub bara de meniuri. Bara de Instrumente poate fi denumita prescurtat 'instrubara'. Ea se caracterizeaza prin faptul ca este constituita din mai multe 'butoane', fiecare dintre acestea avind desenata pe el o anumita iconita, a carei functie este aceea de a permite lansarea rapida in executie a unei comenzi a programului caruia ii apartine fereastra. In cazul anumitor programe (de ex. WE sau IE) iconitele sint colorate initial in asa fel incit sa fie subliniata starea lor de inactivitate, culoarea aleasa fiind de obicei gri. Daca ducem cursorul mausului peste o iconita vedem ca ea se coloreaza viu (in galben, rosu, etc.) ceea ce ne semnaleaza faptul ca butonul este pregatit sa lanseze in executie o comanda in momentul in care va fi apasat. Nu toate softurile au insa acest mod diferit de colorare a butoanelor in functie de prezenta deasupra lor a cursorului mausului, la o mare parte din softuri iconitele fiind colorate in mod viu tot timpul si nu isi schimba culoarea. La toate softurile exista insa o conventie de colorare a iconitelor care ne arata daca o comanda este disponibila sau nu. Atunci cind lucram cu un anumit soft putem observa ca unele dintre comenzile cele mai des folosite nu pot fi utilizate in anumite situatii particulare. Acest lucru nu este o greseala de programare, ci din contra este o masura care ne impiedica sa lansam in executie comenzi care fie nu se aplica la un anume element al softului, fie daca ar fi lansate ar putea produce defectarea (temporara) a softului respectiv. Butoanele care sint folosite pentru lansarea unor comenzi care nu sint permise intr-un anumit moment au pe ele niste iconite care nu par pictate (asa cum par de obicei iconitele) pe bara de instrumente, ci mai degraba 'gravate' in aceasta. Iconitele respective sugereaza deci o gravura in piatra si nu o pictura si ca urmare sint lipsite de o culoare proprie, ele adoptind culoarea barei de instrumente. In limba engleza se spune ca butoanele sint estompate ('greyed out'). In momentul in care butoanele estompate pot fi folosite (este permisa lansarea in executie a comenzilor) iconitele isi pierd aspectul de gravura si la trecerea cursorului mausului peste ele capata culoare. Instrubara poate fi configurata foarte usor in asa fel incit sa contina butoanele pe care le folosim cel mai frecvent si in plus acestea pot fi aranjate in ordinea dorita de noi. In cazul in care instrubara contine multe butoane nu este posibil ca ele sa contina atit o iconita cit si un titlu si de aceea butoanele vor contine doar iconita iar titlul (sau descrierea functiei butonului) va fi afisat sub forma unei etichete ('tooltip') colorate daca ducem cursorul mausului peste buton.

Bara de Adrese ('Address Bar') - este bara care contine adresa fisierului care este selectat intr-un anumit moment (in cazul Windows Explorer sau a altui soft similar) sau adresa paginii web pe care o avem afisata in exploratorul de pagini web (Internet Explorer sau alt soft similar). Bara de adrese este intilnita doar la exploratoarele de fisiere ('file browsers') si la exploratoarele de pagini web ('web browsers').

Bara de Stare ('Status Bar') - este bara care se afla la partea cea mai de jos a ferestrei, formind latura ei inferioara. Ea contine informatii despre unele din elementele ferestrei careia ii apartine, cum ar fi de exemplu tipul si marimea in KB a fisierului pe care l-am selectat intr-un anumit moment in WE.

Meniul de Control ('Control Menu) - este format din trei butoane incluse in bara de titlu si aflate la extremitatea dreapta a acesteia. El permite modificarea rapida a dimensiunilor unei ferestre sau inchiderea ei. Butonul care are pe el o liniuta este numit butonul de minimizare si prin apasarea lui fereastra este redusa la un simplu buton inclus in bara de procese ('taskbar'), bara care are forma unei benzi aflate la partea cea mai de jos a ecranului. Vom proceda in acest fel atunci cind nu dorim sa lucram in fereastra pe moment, dar dorim sa reluam lucrul in ea mai tirziu. Cind vom dori sa reluam lucrul in fereastra respectiva va trebui sa facem clic pe butonul ei si fereastra va reveni la dimensiunile initiale. Butonul din meniul de control care are pe el un dreptunghi este numit butonul de maximizare si prin apasarea lui fereastra va ocupa toata suprafata ecranului monitorului cu exceptia barei de procese. Vom proceda in acest fel atunci cind dorim sa lucram doar in fereastra respectiva si avem nevoie sa vedem bine toate elementele aflate la interiorul ei. In momentul in care fereastra este maximizata butonul de maximizare se transforma in buton de restaurare, avind pe el doua dreptunghiuri suprapuse. Daca apasam pe el fereastra va reveni la dimensiunile initiale eliberind astfel portiuni din ecran pe care le vom putea folosi la afisarea continutului altor ferestre. Vom proceda astfel atunci cind dorim sa lucram in paralel cu mai multe ferestre. Butonul din meniul de control care are pe el o cruciulita (x) este numit butonul de inchidere si daca facem clic pe el fereastra va fi inchisa complet. Vom proceda in acest fel atunci cind nu mai avem nevoie de anumite ferestre cu care am lucrat sau atunci cind dorim sa inchidem un program aflat in executie in acel moment.

Bara de Derulare ('Scroll Bar') - este bara care apare la baza ferestrei sau pe latura ei dreapta sau in ambele locatii deja precizate. Aceasta bara apare doar in situatia in care continutul unei ferestre depaseste pe orizontala sau/si verticala dimensiunile ferestrei. Daca deschidem un fisier text care contine un text lung acesta nu va putea fi afisat complet si ca urmare ne vom folosi de bara de derulare pentru a-l citi in intregime. In cazul in care deschidem un fisier imagine care contine o poza facuta la o rezolutie foarte mare nu vom putea vedea poza in intregime, dar vom putea sa o vedem pe portiuni folosind barele de derulare orizontala si verticala. Bara de derulare are la capetele ei doua butoane de derulare, iar inauntrul ei are un glisor ('slider') sub forma unui mic dreptunghi care are inaltime variabila. Cu cit continutul ferestrei care nu este vizibil este mai mare (text foarte lung de ex.) cu atit inaltimea glisorului va fi mai mica. Derularea pe verticala (sau pe orizontala) a continutului unei ferestre se realizeaza ducind intr-o prima faza cursorul mausului peste glisor si apasind butonul sting al mausului. In a doua faza tinem apasat butonul sting si miscam glisorul in sus sau in jos (la stinga sau la dreapta in cazul derularii pe orizontala) pe distanta pe care o dorim si atunci cind ajungem la portiunea din continutul ferestrei care ne intereseaza eliberam butonul sting al mausului. Atunci cind dorim sa derulam continutul ferestrei pe o distanta foarte mica este indicat sa folosim butoanele aflate la capetele barei de derulare. Acestea au pe ele desenata cite o sageata care indica sensul derularii. Putem apasa in mod repetat pe unul din butoane pentru a derula continutul ferestrei sau putem sa tinem apasat butonul pina cind am ajuns la portiunea din continut care ne intereseaza. Derularea pe verticala a fost mult usurata de aparitia mausurilor cu rotita de derulare ('scroll wheel'). Va trebui sa ducem cursorul mausului oriunde in interiorul ferestrei active si sa miscam rotita in sus sau in jos pentru a derula continutul ferestrei. Majoritatea programelor permit folosirea rotitei de derulare in locul barei de derulare insa exista si programe (din ce in ce mai putine) care permit doar folosirea barei de derulare. Unele programe permit folosirea rotitei si pentru derulare orizontala daca cea verticala nu este necesara. In sfirsit, unele programe (Notepad de ex.) permit pozitionarea cursorului mausului si in afara ferestrei al carei continut dorim sa il derulam. Daca observam ca nu putem derula continutul unei ferestre cu ajutorul rotitei va trebui mai intii sa facem clic in interiorul ferestrei respective si sa incercam din nou. Daca nici asa nu este posibil va trebui sa apelam la bara de derulare.

MULTIFERESTRELE

Multifereastra este o fereastra mai speciala, care asa cum ii arata si numele contine mai multe ferestre suprapuse, dintre care doar una se poate afla in prim plan la un moment dat, din restul fiind vizibile doar titlurile. Motivele pentru care programatorii au 'condensat' mai multe ferestre in una singura sint economia de spatiu pe ecranul calculatorului, posibilitatea trecerii rapide de la o fereastra la alta si faptul ca ferestrele incluse intr-o multifereastra au o functionalitate asemanatoare, de exemplu contin optiuni pentru configurarea unui program. Modul de asezare a ferestrelor suprapuse seamana cu asezarea paginilor dintr-o agenda de telefon (la care paginile sint decupate in asa fel incit pe marginea agendei sa fie vizibile literele dupa care sint grupate numele) sau cu asezarea unor fise intr-o cartoteca. Trecerea de la o fereastra la alta se realizeaza facind clic pe titlul ferestrei.

OPERATII CARE POT FI REALIZATE CU FERESTRELE

In cazul in care avem la un moment dat pe ecran afisate mai multe ferestre, de cele mai multe ori acestea sint suprapuse unele peste altele si deci din fiecare fereastra va fi vizibil numai o parte din continutul ei. Trebuie mentionat ca desi putem deschide cite ferestre dorim, putem lucra numai intr-una dintre ele la un moment dat. Aceasta este denumita fereastra activa si se afla intotdeauna in prim plan, iar celelalte sint denumite inactive si se afla in fundal fiind acoperite (total sau partial) de fereastra activa. Daca dorim sa lucram intr-o fereastra din cele deschise trebuie mai intii sa o facem fereastra activa. Acest lucru se realizeaza fie facind clic pe bara ei de titlu, fie facind clic pe butonul ei din bara de procese.

Mutarea Ferestrelor : Ferestrele existente la un moment dat pot fi mutate oriunde pe ecran sau chiar in afara acestuia. Facem clic cu butonul sting al mausului pe bara de titlu a unei ferestre si tinem apasat butonul. Apoi miscam mausul si astfel mutam fereastra, iar in momentul in care aceasta a ajuns in pozitia dorita de noi eliberam butonul mausului.

Redimensionarea Ferestrelor : Inainte de a trece la modificarea dimensiunilor unei ferestre trebuie sa ducem cursorul mausului peste una din laturile acesteia sau peste unul din colturile ei, moment in care cursorul ia forma unei sageti bidirectionale (cu doua virfuri). Apoi va trebui sa apasam butonul sting al mausului, sa il tinem apasat si sa miscam mausul. Daca dorim sa modificam inaltimea ferestrei va trebui sa ducem cursorul mausului peste latura sa de sus sau de jos, sa tinem apasat butonul sting si sa miscam mausul in sus sau in jos iar ca rezultat vom obtine cresterea inaltimii ferestrei sau dimpotriva, diminuarea ei. Daca dorim sa modificam latimea ferestrei va trebui sa ducem cursorul mausului peste latura sa din dreapta sau din stinga, sa tinem apasat butonul sting si sa miscam mausul la dreapta sau la stinga iar ca rezultat vom obtine cresterea latimii ferestrei sau dimpotriva, diminuarea ei. Daca dorim sa modificam in acelasi timp atit inaltimea cit si latimea ferestrei va trebui sa ducem cursorul mausului peste unul din colturile ferestrei, sa tinem apasat butonul sting si sa miscam mausul in diagonala in sus sau in jos iar ca rezultat vom obtine cresterea ariei ferestrei sau dimpotriva, diminuarea ei.

Aranjarea Manuala si Automata a Ferestrelor : In cazul in care avem mai multe ferestre deschise in acelasi timp (indiferent ca apartin aceluiasi program sau unor programe diferite) si dorim sa fie vizibile toate pentru a nu mai pierde timp cu cautarea si maximizarea (minimizarea) lor, va trebui sa aranjam ferestrele pe suprafata de lucru. Aranjarea manuala se face prin redimensionarea si mutarea ferestrelor una cite una pina cind obtinem aranjamentul dorit. Este posibil ca pe unele dintre ferestre sa le mutam in afara spatiului de lucru si sa lasam pe acesta doar un mic colt din ele cu ajutorul caruia sa le tragem inapoi atunci cind avem nevoie. Aranjarea automata este mai simpla si mai rapida, insa in cazul ei nu avem libertatea de a realiza un aranjament mai special perfect adaptat nevoilor noastre de moment. Pentru a aranja automat ferestrele va trebui sa facem clic dreapta pe bara de procese ('Taskbar') iar din meniul care apare sa facem clic pe una din optiunile prezentate mai jos. Daca facem clic pe optiunea 'Cascade Windows' ferestrele vor fi aranjate in asa fel incit doar fereastra din prim plan va fi vizibila complet, din celelalte nu va fi vizibil decit un mic chenar compus din laturile stinga si superioara. Daca facem clic pe optiunea 'Tile Windows Horizontally' ferestrele vor dispuse incepind de la partea de sus si pina la cea de jos a ecranului ca dalele unei pardoseli, adica una linga cealalta. Fiecare fereastra va ocupa tot ecranul pe latime insa pe inaltime dimensiunea ecranului se va imparti egal la numarul de ferestre existente. Daca facem clic pe optiunea 'Tile Windows Vertically' ferestrele vor dispuse incepind de la partea din dreapta si pina la cea din stinga a ecranului ca dalele unei pardoseli, adica una linga cealalta. Fiecare fereastra va ocupa tot ecranul pe inaltime, insa pe latime dimensiunea ecranului se va imparti egal la numarul de ferestre existente. Daca apelam la aranjarea automata iar rezultatul acesteia nu ne convine pe deplin, putem sa redimensionam si sa mutam manual unele dintre ferestre sau putem sa anulam complet aranjarea automata facind clic pe optiunea 'Undo Tile' din meniul prezentat anterior.

INTERFATA WINDOWS EXPLORER SI CONFIGURAREA EI

PREZENTARE GENERALA

Functia principala a programului Windows Explorer (WE) este aceea de explorator de fisiere ('file browser'), care ne permite sa avem atit o vedere de ansamblu cit si una de detaliu asupra continutului hardiscului. A doua functie importanta a WE este aceea de administrator de fisiere, cu ajutorul careia putem sa cream noi dosare si fisiere si de asemenea putem sa le stergem sau sa le mutam pe cele deja existente.

Windows Explorer poate fi lansat in executie foarte simplu daca apasam in acelasi timp pe tastele Windows si E. Este insa recomandat sa cream o scurtatura catre WE pe suprafata de lucru ('desktop') si apoi sa tragem aceasta scurtatura in bara de lansare rapida ('quick launch bar'), aceasta ultima scurtatura urmind sa fie cea mai folosita pentru a lansa in executie programul WE. Pe scurtatura de pe suprafata de lucru va trebui sa facem dublu clic iar pe cea din bara de lansare rapida doar clic simplu daca vom dori sa pornim WE.

FEREASTRA PROGRAMULUI WINDOWS EXPLORER

Fereastra WE este similara cu a altor softuri concepute pentru sistemul de operare Windows. La partea de sus a ferestrei avem o bara de meniuri ('Menubar'). In mod obisnuit din meniuri nu se vad decit titlurile (File, Edit, View, Favorites, Tools, Help) dar daca facem clic pe unul din titluri apare o lista de optiuni (sau comenzi) care se deruleaza in jos. Sub bara cu meniuri se afla bara de instrumente ('Toolbar') care contine niste 'butoane' sub forma unor pictograme (iconite). Butoanele ne permit sa lansam in executie foarte rapid comenzile cele mai des folosite. Sub bara cu instrumente se afla bara de adrese ('Address bar'). Functia fiecarei bare a fost explicata anterior in sectiunea 'FERESTRELE'. Suprafata propriu-zisa de lucru a ferestrei WE este impartita in doua compartimente separate de o linie verticala ingrosata. Compartimentul din stinga poate avea mai multe configuratii distincte si poarta numele oarecum impropriu de 'Explorer Bar' ('bara de explorare'). In mod obisnuit compartimentul din stinga ne permite o privire de ansamblu asupra continutului partitiilor de pe calculatorul nostru si de pe ale altor calculatoare existente in retea si ne permite de asemenea explorarea continutului unei dischete sau a unui CD-ROM in cazul in care acestea sint introduse in unitatile respective de citire a lor. In compartimentul din stinga nu sint afisate decit dosare, nu si fisiere. Celelalte configuratii ale compartimentului din stinga vor fi discutate mai jos. Compartimentul din dreapta ne permite o explorare in detaliu a continutului unui dosar (sau a unei partitii) care este selectat in compartimentul din stinga, fiind afisate atit subdosarele cit si fisierele continute in acesta.

BARA DE MENIURI contine urmatoarele meniuri :

FILE - Contine comenzi sau optiuni referitoare la lucrul cu dosare si fisiere ('files'). Meniul 'File' arata diferit (fiind mai mic) daca avem selectat un dosar din compartimentul sting al ferestrei WE fata de situatia in care avem selectat un dosar (sau fisier) din compartimentul drept al ferestrei WE. Comenzile si optiunile prezente in meniul 'File' sint urmatoarele:

New : Ne permite sa cream un nou dosar ('folder'), o noua scurtatura ('shortcut') sau un nou fisier (dintr-o lista de tipuri de fisiere disponibila intr-un meniu suplimentar).

Delete : Ne permite sa stergem dosarul (dosarele) sau fisierul (fisierele) selectat.

Rename : Ne permite sa redenumim dosarul (dosarele) sau fisierul (fisierele) selectat.

Properties : Ne permite sa vedem detalii 'tehnice' despre dosarul (fisierul) selectat, cum sint marimea sa in KB (MB), numarul de subdosare si fisiere continute sau data la care a fost creat.

Numele Dosarului : In cazul in care am selectat un dosar din compartimentul din stinga al ferestrei WE in meniul 'File' va apare o optiune avind numele dosarului. Daca ducem cursorul mausului peste optiunea respectiva va apare un nou meniu care cuprinde optiuni suplimentare cum sint cele de decupare ('cut'), copiere ('copy') sau cele legate de unele softuri instalate (arhivare, scanare cu antivirus, etc.).

Close : Ne permite sa inchidem programul WE.

In cazul in care am selectat un dosar sau fisier din compartimentul din dreapta al ferestrei WE meniul 'File' va fi mai mare pentru ca va contine toate optiunile si comenzile amintite mai sus intr-un singur meniu, neexistind si un meniu suplimentar.

EDIT - Ne permite sa facem operatiuni curente cu dosarele si fisierele (copiere, decupare, etc.). Comenzile si optiunile prezente in meniul 'File' sint urmatoarele:

Undo : Ne permite sa anulam ultima operatiune pe care am facut-o cu un dosar (fisier). Folosind aceasta comanda putem de exemplu sa anulam stergerea unui fisier facuta din greseala.

Cut : Ne permite sa decupam un dosar (fisier) si sa il transferam in memoria calculatorului, in scopul mutarii intr-o alta locatie de pe o unitate de stocare (hardisc, discheta, etc.)

Copy : Ne permite sa copiem un dosar (fisier) si sa il transferam in memoria calculatorului in scopul crearii unei copii intr-o alta locatie de pe o unitate de stocare (hardisc, discheta, etc.)

Paste : Ne permite sa 'lipim' (sa adaugam intr-o locatie de pe o unitate de stocare) un dosar (fisier) pe care l-am decupat (copiat) in prealabil.

Paste Shortcut : Ne permite sa 'lipim' (sa adaugam intr-o locatie de pe o unitate de stocare) o scurtatura catre un dosar (fisier) pe care l-am copiat in prealabil. Ca urmare noi nu mutam dosarul (fisierul) ci punem doar o scurtatura care ne va duce la dosarul in cauza.

Select All : Ne permite sa selectam toate subdosarele si fisierele care se afla in aceeasi locatie (acelasi dosar) cu un fisier sau dosar selectat in prealabil. Este o metoda folosita pentru a selecta un numar mare de dosare si fisiere.

Invert Selection : Ne permite sa selectam toate subdosarele si fisierele care se afla in aceeasi locatie (acelasi dosar) cu un fisier sau dosar selectat in prealabil, fara a selecta si dosarul (fisierul) selectat initial. Este o metoda folosita pentru a selecta un numar mare de dosare si fisiere.

Copy To Folder : Ne permite sa copiem un element (dosar, fisier) pe care l-am selectat in compartimentul din dreapta la o anumita locatie de pe o unitate de stocare.

Move To Folder : Ne permite sa mutam un element (dosar, fisier) pe care l-am selectat in compartimentul din dreapta la o anumita locatie de pe o unitate de stocare.

VIEW - Ne permite sa configuram (personalizam) interfata WE prin adaugarea sau inlaturarea unor elemente (bare, etc.) :

Toolbars : Este de fapt un meniu suplimentar care ne permite sa specificam care bare dorim sa fie afisate in fereastra WE. Bifam optiunile pe care le dorim afisate ('Standard Buttons', 'Address Bar') si inlaturam bifarea la celelalte ('Links', 'Lock the Toolbars'). Optiunea 'Lock the toolbars' blocheaza barele in asa fel incit nu mai pot fi modificate decit dupa inlaturarea bifarii. Ea poate fi eventual folosita dupa ce am configurat barele asa cum ne convine cel mai mult. Optiunea 'Customize' ne permite sa configuram bara de instrumente in asa fel incit sa contina doar butoanele pe care le folosim cel mai frecvent.

Status Bar : Daca optiunea este bifata, bara de stare va fi afisata la partea de jos a ferestrei WE. Ea ne prezinta de obicei numarul de dosare si fisiere selectate alaturi de spatiul care a mai ramas pe hardisc. Este recomandata bifarea acestei optiuni.

Explorer Bar : Este de fapt un meniu suplimentar care ne permite sa specificam (prin bifarea uneia din optiunile meniului) care sa fie continutul compartimentului din stinga. Optiunea 'Search' permite afisarea panoului de cautare a fisierelor (dosarelor) de pe unitatile de stocare. Optiunea 'Favorites' permite afisarea legaturilor catre paginile web si dosarele favorite. Optiunea 'Media' determina afisarea panoului multimedia care ne permite redarea fisierelor audio-video fara a mai lansa programul specializat. Optiunea 'History' permite afisarea evidentei (istoricului) tinuta pe zile si saptamini a paginilor web vizitate si a fisierelor deschise. Optiunea 'Folders' permite afisarea dosarelor continute pe unitatile de stocare (hardisc, discheta, CD-ROM) si ea este cea care trebuie bifata in mod obisnuit. Optiunea 'Tip of the Day' permite afisarea la partea de jos a compartimentului din dreapta a unui mic sfat legat de functionarea SO Windows, sfat care se schimba in fiecare zi. Optiunea 'Discuss' permite afisarea la partea de jos a compartimentului din dreapta a unei mici bare care ne permite sa participam la discutii despre documente sau pagini web prin intermediul unor servere speciale. Dintre toate aceste optiuni este recomandat sa fie bifata doar optiunea 'Folders'. Celelalte optiuni tin mai mult de integrarea WE cu Internet Explorer si pot fi mai bine folosite din interiorul acestui din urma program.

Large Icons ('iconite mari'), Small Icons ('iconite mici'), List ('lista simpla'), Details ('lista cu detalii'), Thumbnails ('imagini in miniatura') : Aceste optiuni care se exclud una pe cealalta (adica doar una poate fi selectata) ne permit sa specificam modul de afisare a dosarelor si fisierelor din compartimentul din dreapta al ferestrei WE. In mod obisnuit elementele sint ordonate (de catre SO) dupa nume.

Arrange Icons : Este de fapt un meniu suplimentar care ne permite sa aranjam dosarele si fisierele din compartimentul din dreapta dupa nume ('Name'), tip ('Type' - valabila doar pentru fisiere), marime ('Size') sau data crearii ('Date'). Este recomandata bifarea optiunii 'Name'.

Customize this folder : Ne permite sa personalizam afisarea in WE a unui dosar, in sensul ca putem sa modificam culoarea fundalului compartimentului din dreapta sau sa adaugam un comentariu despre dosar. Are o functie predominant estetica.

Go To : Ne permite sa navigam in structura de dosare si fisiere (sa revenim la dosarul deschis anterior, sa urcam un nivel in structura ierarhica a doasarelor, etc.).

Refresh : Ne permite sa reimprospatam lista de dosare si fisiere afisata in compartimentul din stinga in asa fel incit ea sa cuprinda si dosarele pe care tocmai le-am creat.

FAVORITES - Contine o optiune pentru adaugarea de scurtaturi catre dosare sau pagini web favorite si o optiune pentru administrarea acestor scurtaturi. Contine de asemenea si lista de dosare si pagini web favorite, la care putem ajunge printr-un singur clic pe scurtaturile corespunzatoare.

Add to Favorites : Ne permite sa adaugam dosare la lista de dosare si pagini web favorite pentru a ajunge la ele mai usor.

Organize Favorites : Ne permite sa administram (sa grupam in dosare sau sa stergem) lista de dosare si pagini web favorite.

TOOLS - Contine citeva optiuni legate de retea ca si optiunea pentru accesul la configurarea avansata a modului de afisare a dosarelor si fisierelor.

Map Network Drive : Se refera la lucrul cu dosare existente pe unul din calculatoarele din retea, altul decit al nostru, bineinteles. Optiunea este valabila daca reteaua exista si daca accesul la dosarele dorite de noi este permis, adica daca dosarele sint partajate intre membrii retelei.

Disconnect Network Drive : Se refera la incetarea lucrului cu dosarele existente pe alte calculatoare din retea.

Synchronize : Permite sincronizarea unei pagini web salvate pe calculatorul nostru cu o pagina de pe internet, in asa fel incit sa fie inregistrate modificarile aparute in pagina si noi sa dispunem de ultima varianta.

Folder Options : Ne permite sa configuram in detaliu modul de afisare a dosarelor si fisierelor.

BARA DE INSTRUMENTE (INSTRUBARA)

Bara de instrumente ('Toolbar') este unul dintre cele mai importante elemente de interfata, de aceea este bine sa ne alegem cu grija care butoane sa fie vizibile. In acest fel lucrul cu WE va fi mai usor si mai eficient.

Inainte de a incepe configurarea trebuie sa ne asiguram ca in meniul amintit anterior sint bifate optiunile 'Standard Buttons' si 'Address Bar' si ca nu este bifata optiunea 'Lock the Toolbars'. Bifarea si inlaturarea bifarii se obtin facind clic pe optiunea respectiva. Putem debifa optiunile 'Standard Buttons' si 'Address Bar' iar in acest caz bara de instrumente si bara de adrese nu vor fi afisate. Putem face aceasta manevra daca avem nevoie de mai mult spatiu pentru a vedea dosarele de pe hardisc. Rebifarea optiunilor duce la reaparitia barelor. Bara de meniuri, bara de instrumente si bara de adrese pot fi mutate in asa fel incit ordinea lor pe verticala sa fie cea pe care o dorim, insa este recomandata pastrarea ordinii implicite ('default'). De asemenea, putem aseza mai multe bare pe aceeasi linie, caz in care ele vor trebui sa imparta spatiul pe orizontala oferit de ecranul calculatorului. Fiecare bara are la extremitatea ei stinga o linie verticala 'in relief' (in cazul Windows ME) sau o linie verticala alcatuita din puncte (in cazul Windows XP). Ducind cursorul mausului peste aceasta linie vedem ca el se transforma intr-o sageata bidirectionala (cu doua capete). Facem clic cu mausul si tinem apasat butonul sting al acestuia in timp ce il miscam pe verticala sau orizontala pentru a muta bara in functie de nevoile noastre. Putem de exemplu sa aranjam barele in ordinea (pe verticala) dorita de noi sau sa punem mai multe bare pe acelasi rind. La unele bare daca facem clic imediat in dreapta micii bare verticale si tinem apasat butonul mausului imaginea cursorului se schimba in doua sageti bidirectionale incrucisate, lucru care ne indica faptul ca putem muta bara in sus-jos si la stinga-dreapta in locul care ne convine cel mai mult.

Putem sa configuram bara cu instrumente facind clic dreapta pe oricare din butoanele sale si apoi facind clic pe optiunea 'Customize' ('configureaza - personalizeaza') din meniul care apare. Va apare o fereastra numita 'Customize Toolbar' care are doua compartimente si doua cimpuri. In compartimentul din stinga (numit 'Available buttons' - butoane disponibile) se afla butoanele care nu sint afisate momentan in bara, iar in compartimentul din dreapta (numit 'Current buttons' - butoane prezente) se afla butoanele care sint deja afisate in bara.

Pentru a muta un buton dintr-un compartiment in celalalt putem sa-l tragem cu mausul sau sa-l mutam cu butoanele 'Add' ('adauga') si 'Remove' ('indeparteaza'). Daca dorim sa folosim metoda 'trage si da drumul' (drag and drop) facem clic pe un buton dintr-un compartiment pentru a-l selecta si apoi cu butonul sting al mausului tinut apasat 'tragem' butonul si-i 'dam drumul' (eliberam butonul mausului) cind am ajuns deasupra celuilalt compartiment. In timpul mutarii cursorul mausului se tranforma intr-o mina care tine un buton. Daca dorim sa folosim butoanele 'Add' sau 'Remove' selectam un buton si il mutam din compartimentul din stinga in cel din dreapta apasind pe butonul 'Add' sau invers apasind butonul 'Remove'.

Putem adauga spatii intre butoane pentru ca sa fie mai bine delimitate, adaugind intre ele in compartimentul din dreapta separatoare ('Separator'), dupa metoda descrisa mai sus. Separatoarele apar in bara cu instrumente ca niste linii verticale intre butoane.

Ordinea butoanelor in instrubara poate fi modificata dupa preferintele fiecaruia.Dupa ce am stabilit care butoane vrem sa fie vizibile in bara le ordonam de la stinga la dreapta. Putem muta butoanele in cadrul compartimentului 'Current buttons' din fereastra de configurare in sus si in jos prin metoda 'trage si da drumul' sau cu ajutorul butoanelor 'Move up' (muta in sus) si 'Move down' (muta in jos). Butonul care se va afla cel mai sus in compartiment va fi butonul care va fi afisat la marginea stinga a instrubarei. Butonul 'Reset' ne permite sa revenim la configurarea initiala, cea de dupa instalarea sistemului de operare.

Este recomandata alegerea pentru afisare a urmatoarelor butoane, in ordine de la stinga la dreapta : 'Back', 'Forward', 'Up', 'Refresh', 'Separator', 'Cut', 'Copy', 'Paste', 'Separator', 'Delete', 'Undo', 'Separator', 'Move To', 'Copy To', 'Separator', 'Folders', 'Properties'. Separatorul este o liniuta verticala (cu rol estetic si ergonomic) pe care trebuie sa o introducem in bara pentru a separa grupurile de butoane dupa functia lor. Butoanele 'Refresh' si 'Undo' sint optionale, ele putind fi sau nu introduse in bara.

In cimpul 'Icon Options' ('optiuni de afisare a iconitei butonului') al ferestrei de configurare putem alege dimensiunea butoanelor afisate facind clic pe sageata cu virful in jos care se afla la partea din dreapta a cimpului si apoi facind clic pe optiunea din meniu care ne convine mai mult. Avem doua optiuni 'Large icons' (butoane cu iconite mari) si 'Small icons' (butoane cu iconite mici). Este recomandata optiunea 'Large icons'.

In cimpul 'Text Options' ('optiuni de afisare a denumirii butonului') al ferestrei de configurare putem alege modul de afisare a denumirii butoanelor din bara de instrumente. Facem clic pe sageata cu virful in jos care se afla la partea din dreapta a cimpului si apoi facem clic pe optiunea din meniu care ne convine mai mult. Avem trei optiuni 'Show text labels' ('afiseaza denumirile') , 'Selective text on right' ('afiseaza doar denumirile unor anumitor butoane') si 'No text labels' ('denumirile nu sint afisate'). Este recomandata optiunea 'Show text labels'.

Dupa ce am terminat configurarea barei de instrumente facem clic pe butonul 'Close' al ferestrei de configurare.

CONFIGURAREA AVANSATA A INTERFETEI WINDOWS EXPLORER

Configurarea avansata a interfetei WE este necesara inainte de a incepe explicatiile despre utilizarea programului pentru ca permite intelegerea mai usoara a notiunilor care vor fi expuse. Configurarea are loc prin intermediul unei multiferestre care apare atunci cind facem clic pe optiunea 'Folder Options' ('Optiuni referitoare la Dosare') din meniul 'Tools' al barei de meniuri WE. Multifereastra are trei ferestre, fiecare putind fi adusa in prim plan daca se face clic pe titlul ei.

FEREASTRA GENERAL contine urmatoarele sectiuni :

Active Desktop - Se refera la afisarea sau nu a unei suprafate de lucru dinamice. Cuprinde doua optiuni si anume 'Enable Web content on my desktop' ('Permite afisarea de pagini web pe suprafata de lucru') si 'Use Windows classic desktop' ('Foloseste suprafata de lucru clasica'). Este recomandat sa bifam (facem clic in cerculet) cea de-a doua optiune. Daca insa dorim sa afisam imagini pe suprafata de lucru (de ex. dorim sa folosim o poza ca imagine de fundal) trebuie sa bifam prima optiune. Sectiunea aceasta e prezenta doar in Windows ME.

Web View - Se refera la posibilitatea de a vedea continutul dosarelor sub forma de pagina web, ceea ce implica posibilitatea de a modifica fundalul compartimentului din dreapta al WE si de a adauga comentarii la titlurile dosarelor. Cuprinde doua optiuni si anume 'Enable Web content in folders' ('Permite afisarea continutului unui dosar sub forma de pagina web') si 'Use Windows classic folders' ('Foloseste afisarea clasica pentru dosare'). Este recomandat sa bifam (facem clic in cerculet) cea de-a doua optiune.

Tasks - Sectiunea este prezenta doar in Windows XP si este identica cu sectiunea 'Web View' prezentata mai sus cu exceptia faptului ca prima optiune are o denumire diferita si anume 'Show common tasks in folders'.

Browse Folders - Se refera la posibilitatea de a vedea in mod succesiv continutul tuturor dosarelor in aceeasi fereastra WE sau de a vedea continutul fiecarui dosar nou deschis intr-o alta fereastra deschisa special. Cuprinde doua optiuni si anume 'Open each folder in the same window' ('Deschide toate dosarele in aceeasi fereastra') si 'Open each folder in its own window' ('Deschide fiecare dosar intr-o fereastra separata'). Este recomandat sa bifam (facem clic in cerculet) prima optiune.

Click items as follows - Se refera la posibilitatea de a deschide un dosar (fisier) prin clic simplu sau prin dublu-clic. Cuprinde doua optiuni si anume 'Single click to open an item (point to select)', in traducere 'Fa clic simplu pentru a deschide un element - dosar, fisier [du cursorul mausului deasupra lui pentru a-l selecta] si 'Double click to open an item (single click to select)', in traducere 'Fa dublu clic pentru a deschide un element - dosar, fisier [fa clic simplu pe el pentru a-l selecta]. Este recomandat sa bifam (facem clic in cerculet) a doua optiune. Optiunea de a deschide un dosar cu ajutorul unui clic simplu este recomandata celor care nu doresc sa invete sa faca clic dublu, o manevra care este de fapt foarte usor de invatat dupa un scurt antrenament.

Butonul 'Restore Defaults' ne permite sa revenim la setarile implicite ('default').

FEREASTRA VIEW contine doua sectiuni si anume 'Folder Views' si 'Advanced Settings'. Sectiunea 'Folder Views' ne permite sa vizualizam continutul tuturor dosarelor de pe hardisc in modul dorit de noi. Alegerea modalitatii de afisare a continutului se face asa cum a fost explicat anterior si anume facem clic pe un dosar oarecare din compartimentul din stinga al WE, apoi facem clic pe meniul 'View' din bara de meniuri a WE si in sfirsit facem clic pe optiunea dorita : 'Large Icons', 'Small Icons', 'List', etc.. Dupa ce am ales optiunea care ne convine cel mai mult (este recomandata optiunea 'List') mergem in fereastra 'View' a multiferestrei 'Folder Options' si facem clic pe butonul 'Like current folder' ('afisarea continutului tuturor dosarelor sa se faca la fel cu a dosarului curent'). In Windows XP butonul de mai sus este numit 'Apply to all folders'. Orice dosar pe care il vom deschide de acum incolo va avea continutul afisat in modul dorit de noi. In Windows ME este posibil ca alegerea optiunii de afisare sa trebuiasca sa fie facuta de doua ori, pentru ca dupa prima setare SO nu retine modul de afisare pe care il dorim, insa acest lucru se rezolva dupa cea de-a doua setare. Sectiunea 'Advanced Settings' cuprinde optiuni avansate cu privire la afisarea dosarelor si a fisierelor in fereastra WE. Optiunile sint urmatoarele :

Automatically search for network folders and printers ('cauta automat dosarele si imprimantele partajate in retea'). Optiunea ne permite sa actualizam configuratia retelei in mod automat. Este recomandat sa avem bifata aceasta optiune doar daca avem calculatorul inclus intr-o retea.

Display all Control Panel Options and all folder contents ('afiseaza toate optiunile din panoul de control si tot continutul dosarelor'). Aceasta optiune este prezenta doar in Windows ME. Este recomandata bifarea acestei optiuni.

Display file size information in folder tips ('afiseaza informatii despre marimea fisierului in eticheta dosarului'). Aceasta optiune este prezenta doar in Windows XP si ne permite sa vedem (la ducerea cursorului mausului peste un dosar) o eticheta care contine informatii despre marimea dosarului si despre fisierele continute. Este recomandat sa bifam aceasta optiune.

Display simple folder view in Explorer's Folder list ('afiseaza vizualizarea doar a cite unui dosar in lista de dosare a WE). Aceasta optiune este prezenta doar in Windows XP si ne permite ca in cazul selectarii unui dosar in compartimentul sting al ferestrei WE sa fie afisata si lista de subdosare cuprinse in acesta tot in compartimentul sting. Este recomandat sa bifam aceasta optiune.

Display the contents of system folders ('afiseaza continutul dosarelor de sistem'). Aceasta optiune este prezenta doar in Windows XP si nu este bifata ceea ce inseamna ca nu putem vedea fisierele si subdosarele prezente in dosarele de sistem (C:Windows, C:Program Files) si astfel sintem la adapost de greseli (stergere sau mutare de fisiere) care ar face sa nu mai functioneze sistemul. Pentru utilizatorii incepatori este recomandat sa lase nebifata aceasta optiune iar pentru cei avansati ea poate fi bifata desi nici acestia din urma nu sint la adapost de greseli acidentale.

Do not cache thumbnails ('nu pastra in memoria tampon -cache- fisierele afisate ca imagini miniaturizate'). In cazul in care avem intr-un dosar fisiere de tip imagine (poze sau desene) SO va crea cite o imagine miniaturizata ('thumbnail') pentru fiecare fisier in asa fel incit sa nu fim nevoiti sa dechidem fiecare fisier ca sa vedem ce poza contine. Imaginile miniaturizate vor fi afisate in dosar in locul iconitelor obisnuite pentru fisiere. Aceste imagini sint pastrate de SO in memoria tampon si vor fi afisate ori de cite ori deschidem dosarul. Daca bifam optiunea, SO va renunta la stocarea imaginilor miniaturizate si le va crea de fiecare data cind deschidem fisierul, ceea ce va face ca afisarea continutului fisierului sa fie un pic mai greoaie. Este deci recomandat sa nu bifam optiunea.

Display the full path in the address bar ('afiseaza calea de acces completa in bara de adrese'). Ne permite sa vedem care este 'adresa' pe hardisc a unui dosar sau fisier daca bineinteles avem afisata bara de adrese in fereastra WE. Este recomandat sa avem bifata aceasta optiune.

Display the full path in the title bar ('afiseaza calea de acces completa in bara de titlu'). Ne permite sa vedem adresa unui dosar sau fisier in bara de titlu a ferestrei WE. Este recomandat sa bifam aceasta optiune doar daca din considerente de spatiu am ales sa nu afisam bara de adrese. Daca bara de adrese este afisata atunci debifam optiunea, pentru ca bara de titlu sa fie cea care sa contina numele fisierului sau al dosarului care este deschis intr-un anumit moment.

Hidden files and folders ('dosare si fisiere ascunse'). Aceste dosare si fisiere (de obicei legate de functionarea unor softuri instalate de noi) sint ascunse privirii utilizatorului pentru ca acesta sa nu le stearga sau mute din greseala, lucru care ar face ca softurile sa nu mai functioneze corespunzator. Optiunea 'Do not show hidden files and folders' este selectata implicit si este recomandata pentru incepatori. Optiunea 'Show hidden files and folders' poate fi selectata daca facem clic in cerculetul din stinga ei si este recomandata pentru utilizatorii avansati. Aceasta ultima optiune este recomandata si pentru ca multi virusi instaleaza in sistem fisiere ascunse, iar daca acestea nu sint afisate nu putem sa le stergem.

Hide file extensions for known file types ('ascunde extensia fisierelor cunoscute - foarte comune'). Aceasta optiune permite sa nu fie afisata extensia unor fisiere des intilnite (de tip text, html, imagine, etc.). Astfel fisierul 'Document.txt' va apare ca avind doar titlul 'Document' si va putea fi recunoscut ca fiind un fisier text dupa iconita sa. Este recomandat ca optiunea de ascundere a extensiilor pentru anumite fisiere sa nu fie bifata, cu alte cuvinte sa fie vizibila extensia pentru toate fisierele. Motivul pentru aceasta alegere este legat de raspindirea unor fisiere infectate cu virusi, care folosesc optiunea de neafisare a extensiei pentru a determina utilizatorul sa faca dublu clic pe ele, lansindu-le astfel in executie. Daca optiunea este bifata, va trebui sa inlaturam bifarea facind clic in casuta din stinga numelui optiunii.

Hide protected operating system files ('ascunde fisierele sistemului de operare care sint protejate implicit'). Fisierele protejate au o importanta deosebita in functionarea corespunzatoare a SO si sint ascunse privirii utilizatorului pentru ca acesta sa nu le stearga sau mute din greseala. Utilizatorii incepatori trebuie sa lase bifata aceasta optiune.Utilizatorii avansati pot sa debifeze optiunea pentru a avea acces la fisierele de sistem.

Launch folder windows in a separate process ('lanseaza fiecare fereastra ca un proces separat'). Aceasta optiune se refera la modul in care se aloca resurse de memorie pentru fiecare fereatra deschisa. Daca optiunea este bifata fiecare fereastra va beneficia de resurse separate din memoria sistemului ceea ce va duce la un plus de stabilitate, insa va afecta negativ intr-o oarecare masura performanta sistemului. Recomandarea este sa nu bifam optiunea pentru ca SO este destul de stabil iar un plus de performanta este de dorit. Utilizatorii care apreciaza stabilitatea SO mai presus de orice, trebuie sa bifeze optiunea.

Managing pairs of web pages and folders ('administrarea perechilor de pagini si dosare web'). O pagina web salvata in format complet (text, imagini si alte elemente incluse in pagina) apare ca o pereche formata dintr-un fisier Html (care contine codul Html) si un dosar (care contine imaginile si alte elemente din pagina ca de ex. scripturile). Exista trei optiuni dar este recomandata bifarea primeia dintre ele ('Show and manage the pair as a single file') ceea ce duce la administrarea perechii ca si cum ar fi vorba de un singur fisier. Cu alte cuvinte de cite ori facem o operatie cu unul din elemente (fisier Html sau dosar), ca de exemplu stergere sau mutare, celalalt element va fi inclus si el in actiune (va fi sters sau mutat) chiar daca nu il selectam.

'Remember each folder's view settings' ('SO isi reaminteste optiunile de afisare ale fiecarui dosar in parte'). Aceasta optiune ne permite sa specificam pentru anumite dosare modalitati de afisare particulare, iar SO isi va reaminti preferintele noastre ori de cite ori vom deschide dosarele respective. Putem astfel sa selectam pentru anumite dosare (de ex. pt. cele care contin poze) modalitatea de afisare a fisierelor sub forma de imagini in miniatura ('thumbnails'). SO isi va aminti ca in general preferam afisarea sub forma de lista a fisierelor continute intr-un dosar, dar cu exceptiile de la regula pe care i le indicam in mod explicit. Este recomandata bifarea acestei optiuni.

Restore previous folder windows at logon ('restaureaza fereastra ultimului dosarului deschis la logare'). Aceasta optiune este prezenta doar in Windows XP si ne permite ca la logare (de ex. atunci cind pornim calculatorul) SO sa deschida automat ultimul dosar pe care l-am deschis in sesiunea anterioara. Este recomandat sa nu bifam aceasta optiune pentru ca este bine ca atunci cind terminam lucrul cu calculatorul sa inchidem toate dosarele, la fel cum atunci cind ne ridicam de la birou este bine sa inchidem toate cartile folosite.

Show Control Panel in My Computer ('afiseaza o scurtatura catre panoul de control atunci cind facem dublu clic pe iconita My Computer de pe suprafata de lucru '). Aceasta optiune este prezenta doar in Windows XP si este recomandat sa nu o bifam pentru ca accesul la panoul de control este foarte usor si fara aceasta optiune.

Show My Documents on the desktop ('afiseaza o scurtatura catre dosarul 'My Documents' pe suprafata de lucru'). Este recomandat sa debifam aceasta optiune pentru ca accesul la dosarul 'My Documents' este foarte usor tinind cont ca WE afiseaza dupa lansare tocmai continutul acestui dosar si nu are rost sa aglomeram suprafata de lucru cu scurtaturi pe care nu le folosim.

Show encrypted or compressed NTFS files in color ('afiseaza cu nume colorat fisierele comprimate sau criptate de pe partitiile NTFS'). Aceasta optiune este prezenta doar in Windows XP si ne permite sa evidentiem fisierele comprimate sau criptate care se afla pe partitiile formatate in sistemul NTFS. Pentru ca aceasta optiune sa fie valabila comprimarea si criptarea trebuie facute cu instrumentele oferite de SO Windows XP. Este recomandata bifarea acestei optiuni.

Show pop-up description for folders and desktop items ('afiseaza o eticheta cu o mica descriere a dosarelor sau a elementelor de pe suprafata de lucru'). Daca optiunea este selectata, ori de cite ori vom duce cursorul mausului peste un dosar sau o scurtatura va apare o mica eticheta, care explica functia dosarului sau a programului catre care este indreptata scurtatura. De exemplu pentru dosarul 'My Pictures' apare eticheta 'Stores and manages pictures' ('depoziteaza si administreaza imagini'), iar pentru scurtatura catre Internet Explorer apare eticheta 'Finds and displays information and Web sites on the internet'. Trebuie amintit ca pentru fiecare scurtatura pe care o cream avem posibilitatea sa adaugam un mic comentariu care va apare in eticheta. Este recomandata bifarea acestei optiuni.

FEREASTRA FILE TYPES

Contine optiuni referitoare la diversele tipuri de fisiere, optiuni legate in special de programele cu care sa fie deschise acestea. Aceste optiuni sint destinate exclusiv utilizatorilor avansati. Utilizatorii incepatori pot sa defineasca programul cu care sa fie deschis un anumit fisier folosind o metoda care va fi descrisa mai jos.

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

[ PAGINA GAZDA ] [ ARTICOLE ] [ CONECTAREA LA INTERNET ] [ LEGATURI ] [ MANUALE ] [ CAMPANIE DE PROTEST PENTRU SCADEREA TARIFELOR ROMTELECOM ]

Copyright © 2000-2004 MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sint originale si sint scrise de MunteAlb.

Situl se gaseste la adresele https://www.geocities.com/muntealb/ si https://www.muntealb.home.ro . Continutul este identic in ambele locatii.

Sit vazut optim cu optiunea 'Large Fonts' selectata in Display Properties sau marimea literelor ('Text Size') setata la valoarea 'Larger' in explorator.

Culoarea textului si a fundalului paginilor sitului poate fi modificata in asa fel incit sa respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. In Internet Explorer se face clic pe meniul 'Tools', apoi pe optiunea 'Internet Options'. In fereastra care apare se face clic pe butonul 'Accessibility' si se bifeaza casuta 'Ignore colors specified on Web pages', dupa care se apasa pe butonul 'OK'. Se procedeaza similar daca este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se inlatura bifarea.

Try Yahoo! Clubs

More

The Never-ending Family Reunion

Share photos, exchange news, keep in touch anytime anywhere.

Start a Yahoo! Club Today!

[Close]

undefined

[Close]

undefined

PARTEA A 4 A

UTILIZARE WINDOWS ME SI WINDOWS XP

FOLOSIRE PC :

Versiune a acestei pagini scrisa cu text de culoare gri pe fundal de culoare bleumarin

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

1. PREZENTARE GENERALA A PROGRAMULUI WINDOWS EXPLORER

2. CREAREA SI DENUMIREA DOSARELOR SI A FISIERELOR

3. MUTAREA SI COPIEREA DOSARELOR SI A FISIERELOR

4. STERGEREA DOSARELOR SI A FISIERELOR

5. CAUTAREA DOSARELOR SI A FISIERELOR

PREZENTARE GENERALA A PROGRAMULUI WINDOWS EXPLORER

INTRODUCERE

Windows Explorer are o functie dubla si anume functia de explorator (rasfoitor) de fisiere ('file browser') si functia de administrator de fisiere ('file manager'). Prima functie ne ajuta sa gasim pe hardisc fisierele (dosarele) care ne intereseaza, iar cea de-a doua functie ne permite sa administram (ordonam, mutam, grupam, cream, copiem, decupam, stergem) fisierele sau dosarele dupa cum avem nevoie. Pentru a intelege mai bine functionarea WE vom apela la o analogie si anume vom asemana WE cu o biblioteca. Sa presupunem ca avem o biblioteca complexa formata din mai multe corpuri, unele dintre acestea avind rafturi pentru carti, iar altele avind sertare sau spatii cu utilizare diversa (de ex. pentru asezarea electronicelor audio-video).

EXPLORAREA CONTINUTULUI UNITATILOR DE STOCARE

Interfata Windows Explorer (WE) a fost explicata anterior insa vom reveni pentru a explica mai in amanunt continutul celor doua compartimente ale WE. Compartimentul din stinga prezinta o reproducere simbolica a continutului calculatorului, continut ordonat in general pe un criteriu ierarhic, cu citeva exceptii notabile. Diversele elemente (partitii, dosare, unitati de stocare, etc.) prezente in compartimentul din stinga sint ordonate pe verticala si sint 'legate' unele de altele prin intermediul unor linii punctate care conecteaza iconitele aflate in stinga numelui elementelor. Unele elemente au in stinga numelui lor un semn (+) sau (-) incadrat intr-un mic patrat. Semnul (+) indica faptul ca elementul linga care se afla are incluse in el alte elemente, dar acestea nu sint afisate in compartimentul din stinga. Daca facem clic pe semnul (+) de linga un element, continutul acestuia (de ex. dosare) va fi afisat in compartimentul din stinga sub elementul linga care am facut clic. Semnul (+) se va transforma automat in semn (-) iar elementele nou aparute vor fi legate prin linii punctate de elementul initial. Se spune ca am 'expandat' (extins) continutul elementului respectiv. Operatia inversa este cea de 'comprimare' a continutului si se realizeaza facind clic pe semnul (-). Continutul care tocmai a fost afisat va dispare, iar semnul (-) se va transforma in semn (+). Pentru a intelege mai bine aceasta operatie sa apelam la o analogie. Sa presupunem ca in biblioteca noastra avem un spatiu pe care se afla rafturi pline cu carti, iar acest spatiu poate fi ascuns vederii cu ajutorul a doua panouri culisante de lemn. Noi avem deci posibilitatea fie de a expune spatiul (si cartile continute in el) fie de a-i ascunde continutul, ambele actiunii realizindu-se prin manevrarea panourilor culisante. Indiferent de optiunea noastra cartile vor ramine la locul lor insa in functie de pozitia panourilor vor putea fi vazute sau nu.

In momentul in care am expandat continutul unui element vedem ca apar niste linii punctate care leaga iconita elementului initial cu iconitele elementelor nou aparute. Aceste linii punctate alcatuiesc o structura arborescenta, adica o structura cu un aspect asemanator coroanei unui copac, in care avem un trunchi din care se desprind niste ramuri principale iar din acestea se desprind ulterior mai multe ramuri secundare care la rindul lor vor da nastere la alte ramuri. In cazul in care expandam continutul unui element vor apare niste elemente secundare, care la rindul lor pot contine alte elemente. Un dosar poate avea mai multe dosare incluse in el, iar fiecare dintre aceste dosare poate contine la rindul lui alte dosare, rezultind deci o structura ierarhica de tip arborescent pe care o afisam sau o ascundem facind clic pe semnul (+) respectiv (-).

Exemplu de cautare a unui dosar pe hardisc cu ajutorul Windows Explorer

Pentru a deschide (lansa in executie) un fisier (dosar) de pe hardisc trebuie fie sa ii stim adresa pe dinafara, fie sa il cautam cu ajutorul utilitarului de cautare inclus in SO Windows. Sa presupunem ca dorim sa lansam in executie programul 'NetMeeting' care permite purtarea unei conversatii in mod audio-video-text ('mediataifas' - 'videochat') prin internet. Programul NetMeeting contine mai multe fisiere aflate in dosarul 'NetMeeting' de la adresa C:Program FilesNetMeeting. Lansam in executie exploratorul de fisiere (WE) facind dublu clic pe iconita sa din bara de lansare rapida sau de pe suprafata de lucru. Facem clic pe semnul (+) de linga iconita 'My Computer' aflata in compartimentul din stinga al WE pentru a face sa apara partitiile hardiscului. Facem apoi clic pe semnul (+) de linga iconita 'Partitie 1 (C:)' pentru a afisa continutul partitiei. In fine facem clic pe semnul (+) de linga iconita dosarului 'Program Files'. Va trebui sa derulam continutul dosarului utilizind fie bara de derulare care apare la limita dintre cele doua compartimente, fie rotita mausului si in momentul in care vedem dosarul 'netMeeting' facem clic pe el. Continutul acestuia va fi afisat in compartimentul din dreapta, unde observam fisierul 'Conf.exe' pe care daca facem dublu clic vom lansa in executie programul 'NetMeeting'.

In general toate programele instalate au cite un dosar cu numele lor aflat in dosarul 'Program Files' si astfel putem gasi foarte usor fisierul executabil care le lanseaza in executie. Exista insa si situatia in care dosarul cu numele programului este inclus intr-un alt dosar care are numele companiei producatoare a softului, acesta din urma find cel inclus in dosarul 'Program Files'. Bineinteles ca exista si programe care si-au instalat dosarul in alta parte si nu in 'Program Files' si pe acestea le gasim folosind utilitarul de cautare din Windows, a carui utilizare va fi explicata intr-un capitol special. Functia de cautare este extrem de utila mai ales in situatia in care stim numele unui fisier, dar nu stim in ce dosar s-ar putea gasi si ne-ar lua mult timp sa verificam cu ajutorul WE fiecare dosar prezent pe hardisc.

Prezentarea arborelui cu dosare ('folder tree') din fereastra Windows Explorer

Daca facem clic pe toate semnele (+) existente in compartimentul din stinga vom putea sa analizam structura arborescenta si vom remarca faptul ca desi in mare ea respecta criteriul ierarhic, exista si citeva exceptii notabile determinate de faptul ca programatorii care au conceput interfata au pus pe primul plan usurinta in utilizarea acesteia. Vom observa astfel ca structura arborescenta isi are originea in elementul 'Desktop'. Din acesta se desprind patru elemente si anume : 'My Computer', 'My Network Places', 'Recycle Bin' si 'My Documents'. Din elementul 'My Computer' se desprind elementele : '3 1/2 Floppy (A:)', 'Partitia 1 (C:)', 'Partitia 2 (D:)', 'Compact Disc (E:)', 'Control Panel' si in plus daca avem instalat Windows XP apar si elementele 'Shared Documents' si 'User Documents'. Putem avea mai mult de doua partitii pe hardisc si de asemenea putem avea mai multe hardiscuri instalate sau mai multe unitati optice (CD-ROM, CD-RW, etc.) si atunci lista elementelor continute in 'My Computer' se schimba in mod corespunzator. Daca avem instalate doua sisteme de operare (Win ME si Win XP) partitia pe care este instalat Win XP va avea denumirea 'Partitie 3 (E:) iar unitatea optica va figura drept 'Compact Disc (F:)'. 'Din elementul 'My Documents' se desprind de obicei 'My Music', 'My Pictures' dar in functie de programele instalate mai putem avea si 'My Webs', 'My eBooks', etc.

Elementul unei structuri arborescente din care se desprind celelalte elemente este denumit in domeniul informaticii 'root', termen care tradus inseamna 'radacina'. Analogia cu un copac la care trunchiul (din care se desprind ramurile) isi are originea in radacina este evidenta. Radacina structurii arborescente pare sa fie elementul 'Desktop', insa acesta este pozitionat ca 'radacina' doar din motive de usurare a lucrului cu calculatorul. Elementul 'Desktop' este de fapt un dosar care se gaseste la adresa C:WindowsDesktop, deci el este un element subordonat elementului 'Partitie 1 (C:)'. Tot astfel elementul 'My Documents' este de fapt un dosar care se gaseste la adresa C:My Documents, deci si el este un element subordonat elementului 'Partitie 1 (C:)'.

Structura arborescenta are citeva elemente primordiale si acestea sint partitiile hardiscului (in cazul de fata C: si D: , eventual si E: daca avem instalat si Win XP) care sint de fapt tot atitea 'radacini' ('roots'). Partitiile cele mai importante sint cele care au instalate pe ele sisteme de operare. Literele A: , C: , D: , etc. care apar linga numele partitiilor sau ale unitatilor de stocare fac parte dintr-o conventie de denumire a acestor elemente care incepe cu unitatile de discheta (A: - prima unitate, B: - a doua unitate, care nu se mai foloseste in prezent), continua cu partitiile sau/si hardiscurile (C: - prima partitie sau primul hardisc, D: - a doua partitie sau al doilea hardisc, etc.) si se termina cu unitatile optice (CD-ROM, CD-RW - care iau literele alfabetului imediat de dupa literele partitiilor).

CREAREA SI DENUMIREA DOSARELOR SI A FISIERELOR

CREAREA SI DENUMIREA UNUI DOSAR

Crearea unui dosar sau fisier este o operatiune extrem de simpla care se face din citeva clicuri de maus. Sa luam mai intii exemplul crearii unui dosar. In primul rind va trebui sa alegem partitia si eventual dosarul in care sa fie plasat noul dosar (fisier) pe care dorim sa-l cream. Deschidem WE si selectam 'Partitia 1 (C:)' facind clic pe denumirea ei. Apoi facem clic pe titlul meniului 'File' pentru a-l derula si ducem cursorul mausului deasupra primei optiuni, 'New'. Se va deschide un nou meniu la dreapta celui existent si in acest nou meniu va trebui sa facem clic pe optiunea 'Folder' ('dosar'). In compartimentul din dreapta al WE isi va face aparitia un nou dosar avind denumirea temporara 'New Folder'. Numele noului dosar este incadrat de un chenar iar fundalul pe care se afla este de culoare albastra. Scriem (tastam) numele noului dosar, de exemplu 'Diverse' (fara ghilimele). Putem alege orice nume insa este recomandat sa alegem un nume scurt si care sa ofere o idee despre viitorul continut al dosarului. Nu putem folosi urmatoarele caractere atunci cind scriem numele dosarului / : * ? ' < > | iar SO ne va informa prin intermediul unui mesaj de eroare daca includem unul dintre acestea din greseala in numele noului dosar. Dupa ce am scris numele facem clic cu mausul undeva in afara numelui dosarului iar numele se va permanentiza. Daca ulterior dorim sa schimbam numele dosarului va trebui sa facem clic dreapta pe denumirea lui si apoi din meniul care apare sa facem clic pe optiunea 'Rename' (penultima din lista). Scriem noul nume si facem clic in afara lui dupa ce am terminat de scris. Un dosar nou creat este afisat intotdeauna la coada listei de dosare si fisiere prezenta in compartimentul din dreapta a WE. Dosarul nu apare initial si in lista din compartimentul din stinga, dar acest lucru se va intimpla imediat, daca facem clic pe butonul 'Refresh' din bara de instrumente sau daca facem dublu clic pe dosarul nou creat.

CREAREA SI DENUMIREA UNUI FISIER

Crearea unui fisier este putin mai complicata pentru ca exista un singur tip de dosare, dar nenumarate tipuri de fisiere. De obicei atunci cind cream un fisier nou o facem din interiorul unui program, insa pentru anumite tipuri de fisiere este posibila crearea din WE si vom folosi aceasta facilitate pentru a exemplifica modul de creare a unui fisier. Sa luam exemplul crearii unui fisier de tip text. In primul rind va trebui sa alegem partitia si eventual dosarul in care sa fie plasat noul fisier pe care dorim sa-l cream. Deschidem WE si selectam 'Partitia 1 (C:)' facind clic pe denumirea ei iar apoi facem clic pe dosarul 'Diverse' pe care tocmai l-am creat, indicind astfel faptul ca dorim sa plasam noul fisier in dosarul 'Diverse'. Nu conteaza daca facem clic pe iconita dosarului sau pe numele lui insa este mai convenabil sa facem clic pe nume. Apoi facem clic pe titlul meniului 'File' pentru a-l derula si ducem cursorul mausului deasupra primei optiuni, 'New'. Se va deschide un nou meniu la dreapta celui existent si in acest nou meniu va trebui sa facem clic pe optiunea 'Text Document'. In compartimentul din dreapta al WE isi va face aparitia un nou fisier avind denumirea temporara 'New Text Document.txt'. Numele noului fisier este incadrat de un chenar iar fundalul pe care se afla este de culoare albastra. Scriem (tastam) numele noului fisier, de exemplu 'Opinii.txt' (fara ghilimele). Putem alege orice nume insa este recomandat sa alegem un nume scurt si care sa ofere o idee despre viitorul continut al fisierului. Nu putem folosi urmatoarele caractere atunci cind scriem numele fisierului / : * ? ' < > | iar SO ne va informa daca includem unul dintre acestea din greseala in numele fisierului. Dupa ce am scris numele facem clic cu mausul undeva in afara numelui fisierului, iar numele se va permanentiza. Daca ulterior dorim sa schimbam numele fisierului va trebui sa facem clic dreapta pe numele lui si apoi din meniul care apare sa facem clic pe optiunea 'Rename' (penultima din lista). Scriem noul nume si facem clic in afara lui dupa ce am terminat.

In cazul fisierelor este foarte important sa nu uitam sa scriem extensia lor, in cazul prezentat ea fiind 'txt' (fara ghilimele). Extensia se scrie dupa ce am scris numele fisierului si am adaugat un punct dupa acesta. Intre punctul de dupa numele fisierului si extensie nu trebuie sa se afle nici un spatiu liber. Extensia este de obicei formata dintr-un grup de trei litere (uneori patru), care ne indica programele care pot folosi fisierul. Un fisier de tip text poate fi folosit de un program special (editor de text) insa nu si de un program care ne permite sa ascultam muzica. Invers, un fisier care contine o melodie are de obicei extensia 'mp3' si el poate fi deschis de un editor de text insa rezultatul este o pagina plina de semne ininteligibile. Fisierul de tip 'mp3' trebuie deschis cu un program special (de exemplu Windows Media Player) care va interpreta continutul fisierului in asa fel incit sa putem auzi melodia la boxele atasate calculatorului. Extensia permite deci diferentierea fisierelor si de asemenea ne indica tipul de program cu care trebuie deschis fisierul. Daca uitam sa adaugam extensia atunci cind numim (sau redenumim) un fisier, sistemul de operare ne va aduce in prim plan un mesaj de eroare in care este spus : 'If you change a filename extension, the file might become unusable. Are you sure you want to change it?' (' Daca schimbati extensia unui fisier acesta poate deveni inutilizabil. Sinteti sigur ca doriti sa schimbati extensia?'). Va trebui sa facem clic pe butonul 'No' si sa scriem corect numele fisierului urmat de un punct si apoi de extensie. Un fisier de tip text cu numele 'Opinii.txt' poate fi redenumit 'Idei.mp3' insa deschiderea lui cu programul WMP nu va insemna ca vom auzi o melodie in boxe. Din aceasta cauza este bine sa fim atenti cind redenumim fisierele in asa fel incit sa pastram extensia originala.

MUTAREA SI COPIEREA DOSARELOR SI A FISIERELOR

GENERALITATI

Dosarele si fisierele create de noi in exemplul de mai sus pot fi mutate oriunde in cadrul partitiilor de pe hardisc, iar functionalitatea lor nu va avea de suferit. Pe de alta parte, in momentul in care instalam un program acesta isi va pune dosarul principal (in care sint incluse dosarele si fisierele necesare pentru functionarea programului) la o anumita adresa de pe una din partitiile hardiscului. In acest caz nu este indicat sa mutam dosarul principal (sau oricare dintre subdosare sau fisiere) al programului pentru ca acesta nu va mai functiona. Ca o regula generala putem sa mutam orice dosare sau fisiere create de noi din WE sau din cadrul unui program oarecare, dar nu este indicat sa mutam dosarele si fisierele existente in dosarul principal al unui anumit program. De asemenea nu trebuie sa mutam dosarele de sistem (C:Windows , C:Program Files) sau subdosarele si fisierele continute in acestea.

PROCEDURA DE MUTARE A UNUI FISIER SAU DOSAR

Mutarea unui dosar sau fisier se poate face in sase moduri iar alegerea unuia dintre acestea sta la latitudinea fiecarui utilizator. Primul mod presupune utilizarea butoanelor 'Cut' si 'Paste' din bara de instrumente ('Toolbar') a WE, al doilea mod presupune utilizarea comenzilor 'Cut' si 'Paste' din meniul contextual care apare atunci cind facem clic dreapta pe un dosar sau fisier, al treilea mod presupune folosirea comenzilor 'Cut' si 'Paste' existente in bara de meniuri ('Menubar') a WE, al patrulea mod presupune folosirea metodei 'trage si da drumul', al cincilea mod presupune utilizarea combinatiilor de taste (Ctrl+X = Cut ; Ctrl+V = Paste) si al saselea mod presupune folosirea butonului 'Move To' din bara de instrumente. Timpul de transfer (prin mutare sau copiere) a unor dosare (fisiere) depinde de marimea acestora, fiind in general destul de scurt insa putind ajunge la citeva minute pentru dosarele (fisierele) foarte mari.

Sa luam ca exemplu mutarea fisierului 'Opinii.txt' creat anterior din dosarul 'Diverse' intr-un alt dosar. Pentru aceasta va trebui sa cream un nou dosar numit 'Temp' (de la temporar) tot in Partitia 1 (C:). Dupa crearea noului dosar va trebui sa-l afisam in compartimentul sting al WE si pentru aceasta fie facem clic pe butonul 'Refresh' din bara de instrumente, fie facem dublu clic pe dosarul 'Temp' afisat in compartimentul din dreapta al WE.

Metoda 1: Procesul de mutare a fisierului incepe prin selectarea dosarului 'Diverse' (in care se afla fisierul) facind clic pe numele dosarului. Continutul acestuia (fisierul 'Opinii.txt') va fi afisat in compartimentul drept al WE. Facem clic pe numele fisierului pentru a-l selecta si apoi facem clic pe butonul 'Cut' ('Decupeaza') din bara de instrumente. Urmatoarea manevra este sa facem clic pe dosarul 'Temp', in care dorim sa mutam fisierul si in final sa facem clic pe butonul 'Paste' ('Lipeste'). Fisierul isi va face aparitia in dosarul 'Temp', asa cum se vede din compartimentul drept al WE. Daca vom face clic pe dosarul 'Diverse' vedem ca acesta nu mai contine fisierul 'Opinii.txt', lucru evident pentru ca fisierul a fost mutat in dosarul 'Temp'. Succesiunea de evenimente care au loc in cazul mutarii unui fisier (dosar) include si folosirea unei functii a calculatorului care nu este atit de evidenta pentru utilizatorul incepator. Aceasta functie se numeste 'memoria Clipboard' si ea se interpune intre etapele de decupare si lipire a fisierului. De fapt in momentul in care noi facem clic pe butonul 'Cut', iconita fisierului selectat isi pierde din luminozitate capatind o nuanta gri - palid care ne semnaleaza faptul ca fisierul a fost copiat in memoria Clipboard. In momentul in care facem clic pe butonul 'Paste' fisierul copiat in memorie este lipit in noua locatie, iar fisierul de la vechea locatie este sters. Memoria 'Clipboard' ('clip' - clema, 'board' - plansa) si-a luat numele de la planseta (dotata cu o clema metalica la partea ei superioara) care este folosita in birouri pentru a transporta documente din hirtie.

Metoda 2 : Selectam dosarul ('Diverse') in care se afla fisierul pe care vrem sa-l mutam facind clic pe numele dosarului pentru ca sa fie afisat continutul lui in compartimentul din dreapta al WE. Ducem cursorul mausului peste numele fisierului ('Opinii.txt') pe care dorim sa-l mutam si facem clic dreapta pe el. Va apare un meniu (numit 'meniu contextual') care contine mai multe optiuni si in care facem clic pe optiunea 'Cut'. Apoi ducem cursorul mausului peste numele dosarului in care vrem sa mutam fisierul ('Temp'), facem clic dreapta pe el iar din meniul care apare facem clic pe optiunea 'Paste'. Fisierul va fi mutat instantaneu din dosarul initial ('Diverse') in dosarul de destinatie ('Temp').

Metoda 3 : Selectam dosarul ('Diverse') in care se afla fisierul pe care vrem sa-l mutam facind clic pe numele dosarului pentru ca sa fie afisat continutul lui in compartimentul din dreapta al WE. Ducem cursorul mausului peste numele fisierului ('Opinii.txt') pe care dorim sa-l mutam si facem clic (cu butonul sting al mausului) pe el pentru a-l selecta. Copiem fisierul in memoria 'Clipboard' facind clic pe meniul 'Edit' din bara de instrumente si apoi pe optiunea 'Cut'. Selectam dosarul de destinatie a fisierului ('Temp') facind clic pe el. Lipim in acest dosar fisierul copiat in memorie facind clic pe meniul 'Edit' si apoi pe optiunea 'Paste'.

Metoda 4 : Selectam dosarul ('Diverse') in care se afla fisierul pe care vrem sa-l mutam facind clic pe numele dosarului pentru ca sa fie afisat continutul lui in compartimentul din dreapta al WE. Ducem cursorul mausului peste numele fisierului ('Opinii.txt') pe care dorim sa-l mutam si facem clic (cu butonul sting al mausului) pe el pentru a-l selecta. Tinem butonul sting al mausului apasat si 'tragem' fisierul din compartimentul din dreapta al WE in cel din stinga deasupra numelui dosarului de destinatie. In momentul in care numele dosarului de destinatie apare pe un fundal colorat (albastru) inseamna ca dosarul este selectat si ca urmare putem sa dam drumul butonului mausului. Fisierul este 'lasat sa cada' ('dropped') in noul dosar si operatiunea de mutare s-a incheiat. Atentie, metoda 4 asa cum a fost descrisa mai sus este valabila doar pentru a muta un fisier dintr-un dosar in altul in conditiile in care ambele dosare se gasesc pe aceeasi partitie. Daca dosarele se afla pe partitii diferite fisierul initial nu va fi mutat ci va fi copiat, adica la final se va afla atit in dosarul de origine cit si in dosarul de destinatie (sub forma de copie identica, bineinteles). Daca dorim sa mutam un fisier de pe o partitie pe alta prin metoda 'trage si da drumul' va trebui sa tinem apasata tasta Shift pe timpul desfasurarii manevrei de tragere. Dupa ce am dat drumul fisierului in dosarul de destinatie eliberam tasta Shift.

Metoda 5 : Selectam dosarul ('Diverse') in care se afla fisierul pe care vrem sa-l mutam facind clic pe numele dosarului pentru ca sa fie afisat continutul lui in compartimentul din dreapta al WE. Ducem cursorul mausului peste numele fisierului ('Opinii.txt') pe care dorim sa-l mutam si facem clic (cu butonul sting al mausului) pe el pentru a-l selecta. Copiem fisierul in memoria 'Clipboard' apasind in acelasi timp pe tastele Ctrl si X. Este recomandat sa apasam intii pe tasta Ctrl si sa o tinem apasata iar apoi sa apasam o data pe tasta X dupa care dam drumul ambelor taste. Combinatia Ctrl + X este usor de retinut pentru ca X semana cu o foarfeca iar actiunea rezultata este tocmai aceea de decupare, pentru care in viata reala folosim foarfeca. Selectam dosarul de destinatie a fisierului ('Temp') facind clic pe el. Lipim in acest dosar fisierul copiat in memorie apasind in acelasi timp pe tastele Ctrl si V. Combinatia Ctrl + V este usor de retinut pentru ca V semana cu o clema iar actiunea rezultata este tocmai aceea de lipire (fixare), care seamana cu actiunea de prindere a unui document cu o clema pe o planseta.

Metoda 6 : Selectam dosarul ('Diverse') in care se afla fisierul pe care vrem sa-l mutam facind clic pe numele dosarului pentru ca sa fie afisat continutul lui in compartimentul din dreapta al WE. Ducem cursorul mausului peste numele fisierului ('Opinii.txt') pe care dorim sa-l mutam si facem clic (cu butonul sting al mausului) pe el pentru a-l selecta. Facem clic pe butonul 'Move To' din bara de instrumente si va apare o minifereastra intitulata 'Browse to Folder'. In aceasta minifereastra va trebui sa alegem dosarul in care dorim sa mutam fisierul procedind ca si cum ne-am afla in WE, adica navigind prin continutul dosarelor asa cum a fost explicat mai inainte. Cind am gasit dosarul de destinatie facem clic pe el si apoi facem clic pe butonul 'OK' din josul miniferestrei si fisierul va fi mutat instantaneu. Putem chiar sa cream un nou dosar in minifereastra de explorare daca dorim acest lucru. Daca alegem sa folosim aceasta metoda in mod predominant este recomandat sa marim minifereastra pentru ca gasirea dosarului de destinatie sa fie mai usoara. Ducem cursorul mausului peste coltul din dreapta jos al miniferstrei si in momentul in care acesta se transforma intr-o sageata bidirectionala facem clic pe butonul sting si il tinem apasat. Apoi deplasam mausul in pe orizontala, verticala sau in diagonala iar cind ajungem la dimensiunea dorita a ferestrei dam drumul butonului mausului. Windows va retine marimea ferestrei si o va afisa in mod corespunzator de fiecare data. Aceasta metoda functioneaza doar daca selectarea dosarelor sau fisierelor se face in compartimentul din dreapta al WE. Un dosar selectat in compartimentul din stinga nu va putea fi mutat cu aceasta metoda.

Fiecare utilizator poate sa-si aleaga ce metoda doreste pentru mutarea dosarelor (fisierelor) insa metoda 1 este cea mai buna pentru ca este foarte simpla si foarte putin predispusa la greseli. Metoda 4 este cea mai eleganta insa necesita un pic de antrenament dar chiar si asa poate predispune la greseli, mai ales in cazul in care trebuie sa mutam mai multe dosare si fisiere iar mausul este murdar pe dinauntru si miscarea sa este lipsita de precizie. Metoda 6 este si ea foarte usor de pus in practica daca tinem cont ca selectarea dosarelor si fisierelor trebuie facuta intotdeauna in compartimentul din dreapta al WE.

MUTAREA MAI MULTOR DOSARE SAU FISIERE DINTR-O DATA

Pentru a exemplifica aceasta actiune trebuie sa cream in dosarul 'Temp' mai multe fisiere de tip text ( de ex. 'Idei.txt', 'Articole.txt', 'Argumente.txt', etc.) care sa se adauge fisierului deja mutat ('Opinii.txt). Selectarea tuturor fisierelor dintr-un dosar sau doar a unora dintre ele se face de obicei folosind mausul in combinatie cu tastele Shift si Ctrl.

Daca dorim sa selectam toate fisierele va trebui sa facem clic pe primul dintre ele, sa apasam tasta Shift si sa o tinem apasata, apoi sa facem clic pe ultimul fisier. Rezultatul este ca toate fisierele vor fi selectate si putem sa dam drumul tastei Shift, ele vor ramine selectate. Metoda prezentata nu este foarte comoda in cazul in care dosarul contine foarte multe fisiere (zeci sau chiar sute). O alta metoda, mai eleganta si mai putin predispusa la erori este sa selectam un fisier oarecare din dosar facind clic pe el, apoi sa facem clic pe meniul 'Edit' si in final sa facem clic pe optiunea 'Select All' din acest meniu. O alternativa este sa folosim combinatia de taste Ctrl+A (apasam in acelasi timp pe tastele Ctrl si A) in loc de optiunea 'Select All' in momentul in care dorim sa selectam toate elementele dintr-un dosar. Aceasta metoda este recomandata cind avem dosare cu foarte multe fisiere.

Daca dorim sa selectam numai anumite fisiere dintr-un dosar exista doua situatii si anume ca fisierele sa fie situate unul dupa celalat in lista de fisiere sau sa fie situate la intimplare in lista. In primul caz facem clic pe primul fisier care trebuie selectat, apasam si tinem apasata tasta Shift si apoi facem clic pe ultimul fisier care trebuie selectat. In cazul in care fisierele sint 'imprastiate' in dosar va trebui sa facem clic pe unul din fisiere (de preferinta primul), sa apasam tasta Ctrl si sa o tinem apasata si apoi sa facem clic pe celelalte fisiere care trebuie selectate. Dupa ce le-am selectat pe toate dam drumul tastei Ctrl, iar fisierele vor ramine selectate. Daca vrem sa mutam toate fisierele dintr-un dosar cu exceptia a citeva (doua sau trei) selectam dosarele pe care nu vrem sa le mutam, facem clic pe meniul 'Edit' si apoi pe optiunea 'Invert Selection' ('inverseaza selectia') din acesta. Rezultatul va fi ca dosarele selectate de noi vor fi deselectate, iar toate celelalte vor fi selectate si gata de a fi mutate. In toate cazurile prezentate daca am gresit selectia fisierelor (am selectat fisiere pe care nu vrem sa le mutam) putem sa facem clic oriunde in compartimentele WE si fisierele vor fi deselectate, iar noi vom putea sa reluam selectia cu mai multa atentie pentru a nu gresi inca o data.

Mutarea mai multor dosare sau fisiere (dupa selectarea lor) se face similar cu mutarea unui singur fisier si este recomandata folosirea metodei 1.

Mutarea dosarelor se face similar cu mutarea fisierelor insa trebuie tinut minte ca in timp ce un dosar poate gazdui fisiere, un fisier nu poate gazdui dosare. Cu alte cuvinte putem muta un dosar doar in alt dosar, nu putem muta un dosar intr-un fisier. Sa luam ca exemplu mutarea dosarului 'Diverse' in dosarul 'Temp'. Facem clic pe dosarul 'Diverse' si apoi pe butonul 'Cut'. Dosarul este copiat in memoria 'Clipboard'. Pentru a-l muta definitiv facem clic pe dosarul 'Temp' si apoi pe butonul 'Paste'. Bineinteles ca putem sa folosim si metoda de tragere a dosarului 'Diverse' peste dosarul 'Temp' si sa-i dam drumul peste acesta, rezultatul va fi acelasi.

COPIEREA DOSARELOR SI A FISIERELOR

Copierea unui fisier (dosar) este similara actiunii de mutare insa in acest caz la final fisierul (dosarul) se va afla atit in dosarul de origine cit si in dosarul de destinatie (sub forma de copie identica, bineinteles). Cele sase metode descrise mai sus se aplica si in cazul copierii, cu diferenta ca in locul butonului sau optiunii cu numele 'Cut' ('decupeaza') se va apela la butonul sau optiunea cu numele 'Copy' ('copiaza') din bara de instrumente, bara de meniuri sau meniul contextual. Daca dorim sa folosim tastatura pentru a copia un dosar sau fisier trebuie sa apasam in acelasi timp pe tastele Ctrl si C, combinatie usor de retinut pentru ca litera C este cea cu care incepe cuvintul 'copiere'. Evident ca pentru a lipi fisierul copiat trebuie sa apasam in acelasi timp tastele Ctrl si V in momentul in care am selectat dosarul de destinatie. Pentru a copia un fisier (dosar) putem folosi si butonul 'Copy To' din bara de instrumente, procedura fiind similara cu cea pentru mutare descrisa mai sus.

Metoda 'trage si da drumul' folosita in cazul copierii dosarelor si fisierelor este putin diferita ca in cazul mutarii acestora. Daca dorim sa copiem un fisier dintr-un dosar in altul, ambele fiind situate pe aceeasi partitie, va trebui sa tinem apasata tasta Ctrl pe timpul desfasurarii manevrei de tragere. Dupa ce am dat drumul fisierului in dosarul de destinatie eliberam tasta Ctrl. Daca dorim sa copiem un fisier din dosarul de origine intr-un dosar de pe alta partitie, tragem fisierul peste dosarul de destinatie si ii dam drumul. De fiecare data cind folosim manevra de tragere in mod corect pentru a copia un fisier (dosar), observam ca atunci cind ducem fisierul peste dosarele continute in partitia de destinatie apare un mic semn (+) la baza cursorului mausului. Daca tragem fisierul peste o zona in care nu-i putem da drumul, apare un mic cerc barat in loc de cursorul mausului.

Nu putem muta sau copia un fisier intr-un dosar in care se afla deja un fisier cu acelasi nume si aceeasi extensie cu a fisierului pe care dorim sa-l mutam. De exemplu sa presupunem ca in dosarul 'Temp' se afla deja un fisier cu numele 'Opinii.txt' (sau 'opinii.txt') de a carui existenta noi nu stim pentru ca dosarul contine zeci de fisiere. La incercarea noastra de a muta (copia) fisierul 'Opinii.txt' aflat initial in dosarul 'Diverse' sistemul de operare va afisa o minifereastra cu mesajul de eroare urmator : 'This folder already contains a file with the name 'Opinii.txt'. Would you like to replace the existing file with this one?' ('Acest dosar contine deja un fisier cu numele 'Opinii.txt'. Doriti sa inlocuiti fisierul existent cu acesta [cel pe care intentionam sa-l mutam]'). Avem doua optiuni in minifereastra si anume butoanele 'Yes' ('Da') si 'No' ('Nu'). Este recomandat sa facem clic pe butonul 'No' si sa investigam situatia deschizind fisierul existent pentru a-l compara cu cel pe care dorim sa-l mutam. In cazul in care fisierele au un continut asemanator dar nu sint identice putem sa redenumim unul din ele 'Opinii1.txt' sau in ceva asemanator pentru a rezolva situatia aparuta.

Nu putem muta un fisier (dosar) in dosarul in care se afla deja. In cazul in care incercam (de cele mai multe ori din greseala) aceasta manevra, va apare o minifereastra cu titlul 'Error Moving File or Folder' si cu mesajul de eroare : 'Cannot move [File Name]; The source and destination filenames are the same'. Facem clic pe butonul 'OK' pentru a face sa dispara minifereastra si va trebui sa fim mai atenti la urmatoarea incercare de mutare a unui fisier (dosar). Putem insa sa copiem un fisier (dosar) in dosarul in care se afla deja. Pentru a nu se crea un conflict cu numele fisierului (dosarului) deja existent copiile vor avea nume alese automat de SO de forma 'Copy (n) of [File Name]' unde (n) este un numar iar 'File Name' este numele fisierului de copiat. Bineinteles ca putem sa schimbam oricind numele copiilor cu ce dorim noi, in afara numelui fisierului original.

STERGEREA DOSARELOR SI A FISIERELOR

GENERALITATI

Dosarele si fisierele create de noi sau create de catre programele instalate pe hardisc sint in marea lor majoritate utile si nu trebuie sterse. Pe de alta parte, pe fiecare hardisc exista un numar de dosare si fisiere care sint inutile, fie pentru ca nu le mai folosim, fie pentru ca programele carora le apartineau au fost dezinstalate. Aceste dosare si fisiere trebuie sterse pentru a face loc unora noi, de care avem nevoie. Chiar daca avem destul spatiu pe hardisc este recomandat sa stergem dosarele si fisierele care nu mai sint folosite nici de noi insine, nici de programele instalate.

Procesul de stergere a unui dosar sau fisier este foarte simplu si pentru un plus de siguranta implica folosirea 'Containerului de Reciclare' ('Recycle Bin'). Denumirea acestuia sugereaza functia sa si anume aceea de a pastra si eventual a recicla continutul sau. In lumea reala exista containere in care trebuie depuse materialele reciclabile (hirtie, sticla, plastic, etc.) iar in momentul in care containerul s-a umplut continutul sau este sortat de o persoana specializata si impartit in doua categorii si anume produse care pot fi refolosite prin prelucrare ulterioara si produse care din anumite motive nu mai pot fi reciclate si ca urmare sint distruse. Containerul de reciclare poate fi denumit prescurtat 'recontainerul'.

Containerul de reciclare din SO Windows este un dosar special in care sint depozitate fisierele (dosarele) de care nu mai avem nevoie, pina in momentul in care ne decidem sa le stergem complet de pe hardisc. Cu alte cuvinte, avem posibilitatea sa punem 'la pastrare' pentru cit timp dorim fisierele (dosarele) carora nu le mai intrevedem nici o utilitate, avind ulterior doua optiuni si anume sa le stergem (daca ne-am convins ca sint inutile) sau sa le repunem la locul initial (daca ne dam seama ca avem totusi nevoie de ele).

PROCEDURA DE STERGERE A UNUI FISIER SAU DOSAR

Modalitatile de stergere a dosarelor (fisierelor) sint variate si putem sa o alegem pe cea mai eficienta pentru noi. Trebuie tinut minte faptul ca un dosar poate contine la rindul sau dosare sau fisiere. Inainte de a sterge un dosar trebuie sa il inspectam pentru ultima data, ca sa ne asiguram ca nu mai avem nevoie de nici unul din elementele continute in acesta. Timpul de transfer in recontainer al dosarelor (fisierelor) sterse depinde de marimea insumata a acestora, fiind in general foarte scurt insa putind ajunge la citeva minute pentru dosarele (fisierele) foarte mari.

Metoda 1 : Selectam in Windows Explorer dosarul (fisierul) pe care dorim sa-l stergem facind clic pe numele sau. Apoi facem clic pe butonul 'Delete' ('Sterge') din bara de instrumente. Va apare o minifereastra cu titlul 'Confirm Folder Delete' si cu urmatorul text : 'Are you sure you want to remove the folder [Nume Dosar] and move all its contents to the Recycle Bin?' ('Sinteti sigur ca doriti sa inlaturati dosarul [Nume Dosar] si sa mutati tot continutul sau in Containerul de Reciclare?'). Va trebui sa facem clic pe butonul 'Yes' daca dorim cu adevarat sa stergem dosarul sau pe butonul 'No' daca nu sintem siguri ca ar trebui sa-l stergem. Dupa ce ne-am dat acordul pentru ca dosarul sa fie sters, acesta va fi mutat in recontainer. Procesul de stergere a unui fisier este asemanator cu cel al stergerii unui dosar, cu citeva mici deosebiri legate de titlul miniferestrei care este de aceasta data 'Confirm File Delete' si de textul acesteia.

Metoda 2 : Selectam in Windows Explorer dosarul (fisierul) pe care dorim sa-l stergem facind clic stinga pe numele sau. Avind dosarul selectat facem apoi clic dreapta pe el. Va apare un meniu (numit 'meniu contextual') care contine mai multe optiuni si in care facem clic pe optiunea 'Delete'. La aparitia ferestrei de confirmare facem clic pe butonul 'Yes' si dosarul (fisierul) va fi mutat in recontainer. Daca avem de sters doar un singur dosar (fisier) putem face direct clic dreapta pe el pentru a face sa apara meniul contextual.

Metoda 3 : Selectam in Windows Explorer dosarul (fisierul) pe care dorim sa-l stergem facind clic stinga pe numele sau. Facem clic pe meniul 'File' din bara de meniuri pentru a-l afisa si apoi facem clic pe optiunea 'Delete' din acesta. La aparitia ferestrei de confirmare facem clic pe butonul 'Yes' si dosarul (fisierul) va fi mutat in recontainer.

Metoda 4 : Selectam in Windows Explorer dosarul (fisierul) pe care dorim sa-l stergem facind clic stinga pe numele sau. Avind dosarul selectat apasam tasta 'Delete' (aflata pe tastatura deasupra tastelor cu sageti). La aparitia ferestrei de confirmare facem clic pe butonul 'Yes' si dosarul (fisierul) va fi mutat in recontainer.

Metoda 5 : In Windows Explorer ducem cursorul mausului peste numele dosarului (fisierului) pe care dorim sa-l stergem si facem clic (cu butonul sting al mausului) pe el pentru a-l selecta. Tinem butonul sting al mausului apasat si 'tragem' fisierul din compartimentul din dreapta al WE in cel din stinga deasupra dosarului 'Recycle Bin' (din orice partitie). In momentul in care numele recontainerului apare pe un fundal colorat (albastru) inseamna ca putem sa dam drumul butonului mausului. Fisierul este 'lasat sa cada' ('dropped') in containerul de reciclare si operatiunea de stergere s-a incheiat. Daca folosim aceasta metoda vom observa ca minifereastra de confirmare a stergerii nu mai apare deci am incheiat operatia cu mai putine clicuri de maus.

Stergerea mai multor dosare si/sau fisiere se face dupa selectarea lor cu ajutorul tastelor Shift sau Ctrl asa cum a fost explicat mai sus la operatia de mutare. Procesul de stergere are loc in acest caz similar cu stergerea unui singur dosar (fisier) cu citeva mici deosebiri legate de titlul miniferestrei de confirmare ('Confirm Multiple File Delete') si de textul acesteia : 'Are you sure you want to send these [numarul elementelor] items to the Recycle Bin?'

RECUPERAREA DOSARELOR SI A FISIERELOR STERSE

In toate situatiile expuse mai sus dosarele (fisierele) nu sint de fapt sterse de pe hardisc, ci sint mutate in recontainer ('Recycle Bin') de unde le putem recupera daca dorim acest lucru. Continutul dosarului 'Recycle Bin' este accesibil la fel ca al oricarui alt dosar de pe hardisc. Daca facem dublu clic pe iconita 'Recycle Bin' de pe suprafata de lucru va apare o fereastra cu continutul recontainerului. Exista si alternativa sa facem clic dreapta pe iconita 'Recycle Bin' (de pe suprafata de lucru) si apoi din meniul contextual care apare sa facem clic pe optiunea 'Open' (va apare o fereastra identica cu cea de mai sus) sau 'Explore' (va apare o fereastra WE in care este selectat dosarul 'Recycle Bin'). In aceste ferestre putem face operatiile de restaurare, mutare sau stergere definitiva a elementelor continute in recontainer. Orice dosar sau fisier din recontainer poate fi restaurat in pozitia initiala, poate fi mutat in orice alt dosar de pe hardisc sau poate fi sters definitiv fara posibilitatea de recuperare ulterioara.

Restaurarea unui dosar (fisier) sters presupune mutarea sa din recontainer in dosarul in care s-a aflat initial. Pentru a restaura un dosar (fisier) aflat in 'Recycle Bin' facem clic stinga pe el pentru a-l selecta si apoi facem clic dreapta pentru a face sa apara meniul contextual. Din acest meniu facem clic pe optiunea 'Restore' si dosarul va fi mutat din recontainer in pozitia sa initiala de pe hardisc. Exista si alternativa (dupa ce am selectat elementele pe care dorim sa le restauram) de a face clic pe meniul 'File' din fereastra WE si apoi sa facem clic pe optiunea 'Restore' din acesta. Daca dosarul initial nu mai exista el va fi recreat in urma operatiei de restaurare, urmind sa contina doar elementul (elementele) recuperat din recontainer. Pe de alta parte avem si posibilitatea de a muta un element din recontainer in orice dosar de pe hardisc cu ajutorul operatiei de mutare, care a fost explicata mai sus.

Toate operatiile cu elementele din recontainer pot fi facute si din fereastra Windows Explorer. Containerul de reciclare este prezent atit ca un dosar pe fiecare partitie (doar in Windows ME) cit si ca un dosar separat aflat sub elementul 'My Network Places'.

STERGEREA DEFINITIVA A DOSARELOR SI FISIERELOR CONTINUTE IN 'RECYCLE BIN'

Dosarele si fisierele depozitate in recontainer pot fi sterse definitiv, printr-o procedura automata sau manuala. Containerul de reciclare are o capacitate fixa, care este stabilita initial (dupa instalarea SO) la 10 % din dimensiunea hardiscului. Pe fiecare partitie vom avea un dosar 'Recycled' cu dimensiunea egala cu 10 % din numarul de megabytes (MB) pe care ii are partitia. In momentul in care dimensiunea insumata a tuturor dosarelor si fisierelor depozitate in recontainer depaseste spatiul alocat acestuia, atunci o parte din cele mai vechi dosare (fisiere) depozitate vor fi sterse definitiv in mod automat, in asa fel incit sa fie facut loc pentru alte dosare care urmeaza sa fie depozitate de acum incolo.

Utilizatorii avansati pot sa apeleze si la optiunea de stergere definitiva a dosarelor si fisierelor, care presupune 'suntarea' recontainerului. Cu alte cuvinte, in momentul in care stergem un dosar (fisier) de exemplu din fereastra WE, elementul respectiv nu mai este depozitat in recontainer ci este sters definitiv in mod direct. Aceasta optiune nu se afla in vigoare in mod normal dar poate fi activata foarte usor din multifereastra de configurare (vezi mai jos) daca bifam optiunea 'Do not move files to the Recycle Bin. Remove files immediately when deleted' ('Nu muta fisierele in containerul de reciclare. Inlatura definitiv si in mod direct fisierele care sint sterse')

Stergerea definitiva se poate face si in mod manual daca facem clic dreapta pe iconita 'Recycle Bin' de pe suprafata de lucru (sau din WE) si apoi in meniul care apare facem clic pe optiunea 'Empty Recycle Bin' ('goleste containerul de reciclare'). Va apare o minifereastra de confirmare in care sintem intrebati daca sintem siguri ca dorim sa stergem toate elementele (dosare si fisiere) din container. Facem clic pe butonul 'Yes' si intreg continutul recontainerului va fi sters definitiv. Daca dorim sa stergem definitiv numai anumite fisiere si dosare depozitate in recontainer, va trebui sa facem dublu clic pe iconita 'Recycle Bin' si apoi sa selectam elementele destinate stergerii. Dupa selectare facem clic pe iconita 'Delete' si operatiunea va fi indeplinita instantaneu. Stergerea selectiva se poate face bineinteles si din Windows Explorer.

CONFIGURAREA CONTAINERULUI DE RECICLARE

Fiecare utilizator poate specifica o capacitate diferita pentru containerul de reciclare, in functie de nevoile sale particulare. Pentru aceasta va trebui sa facem clic dreapta pe iconita 'Recycle Bin' de pe suprafata de lucru (sau din WE) si apoi din meniul care apare sa facem clic pe optiunea 'Properties'. Va apare multifereastra de configurare a recontainerului, iar in prim plan se afla fereastra 'Global', unde trebuie sa bifam una din cele doua optiuni care se exclud una pe cealalta si anume: 'Configure drives independently' ('Configureaza partitiile in mod independent una de cealalta') si 'Use one setting for all drives' ('Foloseste aceeasi configuratie pentru toate partitiile'). In mod normal este selectata deja optiunea a doua, iar spatiul care este alocat pentru depozitarea dosarelor si fisierelor este de 10 % din capacitatea fiecarei partitii. Sub optiuni se gaseste o rigla pe care se afla un glisor. Facem clic pe glisor, tinem apasat butonul mausului si il mutam la dreapta sau la stinga pentru a mari sau micsora spatiul din fiecare partitie alocat recontainerului.

Utilizatorii care doresc sa foloseasca numai o partitie anume pentru depozitarea fisierelor sterse sau care nu doresc sa aloce un spatiu prea mare recontainerului trebuie sa bifeze prima optiune, cea care le permite sa configureze spatiul alocat pe fiecare partitie in parte si apoi sa faca clic pe butonul 'Apply'. Apoi va trebui sa faca clic pe rind pe titlul ferestrelor partitiilor din multifereastra de configurare si sa procedeze similar ca in fereastra 'Global' pentru a aloca spatiu in scopul depozitarii fisierelor sterse. Dupa mutarea glisorului pe riglele tuturor partitiilor in asa fel incit sa fie obtinuta configuratia dorita va trebui sa se faca clic pe butonul 'Apply' sau pe butonul 'OK'.

Utilizatorii avansati pot debifa optiunea 'Display delete confirmation dialog' ('Afiseaza dialogul de confirmare a stergerii') si in acest fel minifereastra de confirmare a stergerii nu va mai apare, stergerea (mutarea in recontainer) facindu-se mai rapid. Aceasta varianta de configurare poate insa predispune la greseli, de aceea nu este recomandata pentru utilizatorii incepatori.

CAZURI PARTICULARE DE STERGERE A UNOR FISIERE

Toate dosarele si fisierele create de noi sau aparute in urma instalarii unor programe pot fi sterse temporar (mutate in recontainer) sau definitiv. Un fisier executabil nu poate fi insa sters daca se afla in functiune in momentul incercarii de stergere. Daca incercam acest lucru, va apare un mesaj de eroare cu titlul 'Error deleting file or folder' si avind textul : 'Cannot delete [Nume fisier]. The specified file is used by Windows' ('Fisierul nu poate fi sters pentru ca este utilizat de SO Windows'). Pentru a-l sterge va trebui sa inchidem programul caruia ii apartine fisierul si apoi sa reincercam sa il stergem. Uneori el nu poate fi sters decit dupa repornirea SO, pentru ca in acel moment nu se mai afla in functiune.

De asemenea, SO Windows va refuza sa stearga unele dosare (de ex. C:Windows ) sau fisiere importante pentru functionarea sistemului de operare, ceea ce reprezinta o masura de siguranta impotriva stergerii lor in mod accidental sau voluntar (de catre utilizatorii incepatori sau rau intentionati). Unele dosare sint de asemenea protejate impotriva stergerii, pentru ca acest lucru ar putea produce disfunctionalitati in cazul anumitor programe. De exemplu in cazul jocurilor pe calculator exista un dosar special (pentru fiecare joc in parte) care contine fisiere reprezentind jocuri salvate (progresia obtinuta de jucator in cadrul jocului). Daca acest dosar este sters, jocul fie nu va mai functiona, fie cel mai frecvent utilizatorul va trebui sa ia jocul de la inceput. La instalarea jocurilor ele ii indica SO Windows faptul ca dosarul cu jocuri salvate nu trebuie sters sub nici o forma. Dupa ce am terminat jocul si il dezinstalam, dosarul cu jocuri salvate nu este de obicei sters. In momentul in care incercam sa stergem dosarul in cauza va apare o minifereastra cu textul 'Renaming, moving or deleting [Numele dosarului] could make some programs not work. Are you sure you want to do this?' ('Redenumirea, mutarea sau stergerea [Numele Dosarului] ar putea face ca anumite programe sa nu functioneze. Sinteti sigur ca doriti sa faceti operatia in cauza?'). Daca nu mai dorim sa reinstalam jocul putem sa facem clic pe butonul 'Yes', iar jocurile salvate vor fi pierdute. Daca dorim sa reinstalam ulterior jocul va trebui sa facem clic pe butonul 'No'. Acest mesaj de avertizare poate apare si in alte situatii si fiecare dintre ele trebuie judecata in parte. Daca nu sintem siguri ca stergerea nu va cauza probleme in functionarea unui program, este recomandat sa nu stergem dosarul pentru care apare un mesaj de avertizare.



CAUTAREA DOSARELOR SI A FISIERELOR

GENERALITATI

Functia de cautare a fisierelor inclusa in SO este deosebit de utila in conditiile in care capacitatea hardiscurilor actuale este de citeva zeci de GB, iar numarul fisierelor stocate variaza de la citeva mii la citeva zeci de mii. Folosind insa adecvat functia de cautare din SO, gasirea unui fisier este o manevra simpla si care dureaza destul de putin.

Procedura de cautarea a unui dosar sau fisier este identica in Windows ME si Windows XP, insa interfata ferestrei de cautare este un pic diferita. Cautarea se realizeaza din interiorul unei ferestre speciale numita 'Search Assistant' ('Asistent de Cautare'). Lansarea asistentului de cautare se face fie din meniul de start, fie folosind o combinatie de taste. Daca dorim sa folosim meniul de start va trebui sa facem clic pe butonul 'Start' apoi sa ducem cursorul mausului peste optiunea 'Search' si in final sa facem clic pe optiunea 'For Files or Folders' ('[Cauta] dosare si fisiere'). Metoda alternativa este sa apasam in acelasi timp tastele Win si F (Win+F), care este usor de tinut minte pentru ca F vine de la 'find' ('a gasi' in lb. engleza).

Windows ME :

Fereastra asistentului de cautare este asemanatoare cu o fereastra Windows Explorer si toate operatiile care se pot face intr-o fereastra WE pot fi facute si in fereastra asistentului de cautare. Daca dorim ca fereastra sa ocupe tot ecranul o marim tragind cu mausul de un colt al ei si apoi o inchidem. La urmatoarele deschideri fereastra va avea dimensiunile dorite de noi. Fereastra asistentului de cautare are doua compartimente, cel din stinga fiind rezervat pentru introducerea criteriilor de cautare (numele fisierului, tipul fisierului, etc.) iar cel din dreapta fiind rezervat pentru afisarea listei de fisiere si dosare gasite in concordanta cu criteriile specificate de noi. Compartimentul din stinga al ferestrei cuprinde cinci sectiuni :

Sectiunea de introducere a datelor pe care le cautam contine doua cimpuri, primul numindu-se 'Search for files or folders named' ('Cauta fisiere sau dosare numite') iar cel de-al doilea numindu-se 'Containing Text' ('Continind textul'). In aceste doua cimpuri noi trebuie sa specificam cit mai exact care sint datele pe care le cautam, in asa fel incit cautarea sa fie cit mai scurta si in acelasi timp fructuoasa. Daca stim numele complet al unui fisier (dosar) sau numai o parte din el, atunci scriem numele in cimpul cel mai de sus. Daca nu stim numele dosarului dar stim o sintagma (sau chiar un singur cuvint) din cuprinsul sau, va trebui sa scriem sintagma (cuvintul) in cimpul 'Containing Text'. Daca exista mai multe fisiere cu acelasi nume si noi dorim sa il gasim pe cel care contine un anumit cuvint (sau sintagma) va trebui sa completam ambele cimpuri asa cum a fost precizat anterior. Cu cit scriem numele mai exact cu atit avem sanse mai mari de reusita. Daca insa nu stim numele complet al fisierului (dosarului) putem sa folosim semnul asterisc (*) pentru a suplini acele portiuni pe care nu le mai tinem minte. Un fisier are numele complet de genul 'NumeFisier.ext' unde bineinteles in loc de 'ext' avem o extensie care poate fi : txt, doc, jpg, mp3, etc.. Daca dorim sa cautam un fisier din care nu mai tinem minte decit o parte a numelui atunci scriem aceasta parte si dupa ea (sau inaintea ei) punem un asterisc.

Sectiunea 'Look in' ne permite selectarea locului in care sa se caute. Facem clic pe sagetuta din dreapta cimpului si apoi in meniul care apare facem clic pe 'locul' unde dorim sa cautam. Putem sa cautam pe tot calculatorul ('My Computer') sau doar pe hardiscurile locale ('Local Hard Drives'), doar pe unitatea de discheta, doar pe una din partitii, doar pe CD si in ultima instanta doar intr-un anumit dosar (facem clic pe 'Browse' si in fereastra de explorare facem clic pe unul din dosarele existente pe partitii, CD, discheta).

Butonul 'Search Now' ne permite declansarea procedurii de cautare. Facem clic pe el dupa ce am scris datele cautate in cimpurile de mai sus.

Butonul 'Stop Search' ne permite stoparea procedurii de cautare. Facem clic pe el pentru a opri procedura de cautare in momentul in care vedem ca a fost afisat fisierul cautat de noi in lista de fisiere gasite.

Sectiunea 'Search Options' ne permite folosirea unor optiuni avansate grupate in subsectiuni. Facem clic pe numele sectiunii si vor apare patru subsectiuni. Subsectiunea 'Date' ne permite sa restringem cautarea la fisierele modificate, create, sau accesate intr-o perioada de timp determinata (ultimele luni, zile sau chiar ani). Subsectiunea 'Type' ne permite sa restringem cautarea la un anumit tip de fisier (text, muzica, etc.). Subsectiunea 'Size' ne permite sa restringem cautarea la fisierele care au o anumita dimensiune in KB. Subsectiunea 'Advanced Options' ne permite sa specificam daca dorim sa cautam si in subdosare sau daca dorim sa cautam respectindu-se tipul literelor (mici sau majuscule) prezente in numele specificat de noi. Daca facem clic inca o data pe numele sectiunii, aceasta se va restringe si subsectiunile vor dispare din cimpul vizual.

Sectiunea 'Search for other items' ne permite sa cautam si alte elemente in afara de fisiere si dosare ('Files and Folders'). Celelalte variante sint 'Computers' ('Calculatoarele [din retea]'), 'People' ('Persoane [incluse in agenda de adrese a programului Outlook Express]'), 'Internet' ('Cautare pe internet'). Facem clic pe varianta dorita, introducem datele cautate si pornim cautarea.

Compartimentul din dreapta contine lista cu fisierele care sint in conformitate cu criteriile impuse de noi. Un fisier afisat poate fi administrat la fel ca in orice fereastra Windows Explorer. El poate fi copiat, mutat, sters si bineinteles deschis - lansat in executie (daca se face dublu clic pe el). Elementele prezente in lista pot fi aranjate dupa nume, tip, marime si data crearii folosindu-se procedura descrisa la WE. Pentru a afla adresa unui element din lista il selectam (facem clic pe el) si apoi facem clic pe butonul 'Properties' din bara de instrumente (sau facem clic dreapta ca sa apara meniul contextual si apoi facem clic pe optiunea 'Properties' din meniu). In fereastra care apare ne uitam la sectiunea 'Location' pentru a vedea adresa de pe hardisc a fisierului (dosarului).

Exemplu de Cautare :

Sa presupunem ca dorim sa cautam un fisier despre care stim doar ca numele lui incepe cu literele 'op' si fisierul este de tip text. Lansam asistentul de cautare (apasam pe tastele Win si F) si scriem in cimpul numelui 'Op*.txt' (fara ghilimele). Pornim cautarea facind clic pe butonul 'Search Now'. Rezultatele vor fi afisate in compartimentul din dreapta al ferestrei de cautare. Sa presupunem ca am gasit fisierele 'Opinii.txt', 'Options.txt' si 'Open Letter.txt'. Fisierul cautat de noi este 'Opinii.txt' si ii aflam adresa cu ajutorul optiunii 'Properties' din meniul contextual. Putem face dublu clic pe fisier pentru a-l deschide.

Daca stim despre fisierul pe care il cautam ca incepe cu literele 'op', dar nu stim de ce tip este (ce extensie are), atunci scriem in cimpul numelui 'op*.*' (fara ghilimele). Am folosit asteriscul in locul portiunii din nume pe care nu o cunoastem si de asemenea in locul extensiei. Lista obtinuta va fi mai mare, pentru ca vor fi afisate toate fisierele si dosarele care incep cu 'op' indiferent de tipul lor.

In situatia in care stim ca fisierul cautat are un nume pus de noi care este pluralul unui cuvint din limba romana, folosim asteriscul pentru a suplini numele propriu-zis (pe care nu-l stim), dupa care trecem una din terminatiile uzuale pentru pluralul cuvintelor romanesti. De exemplu putem scrie '*te.txt' (fara ghilimele) in cimpul numelui si vom obtine o lista de fisiere si dosare printre care si cele cu nume romanesti ('Argumente', 'Liste', 'Documente', 'Texte', etc.).

Windows XP :

Fereastra asistentului de cautare este asemanatoare cu o fereastra Windows Explorer si toate operatiile care se pot face intr-o fereastra WE pot fi facute si in fereastra asistentului de cautare. Daca dorim ca fereastra sa ocupe tot ecranul o marim tragind cu mausul de un colt al ei si apoi o inchidem. La urmatoarele deschideri fereastra va avea dimensiunile dorite de noi. Fereastra asistentului de cautare are doua compartimente, cel din stinga fiind rezervat pentru introducerea criteriilor de cautare (numele fisierului, tipul fisierului, etc.) iar cel din dreapta fiind rezervat pentru afisarea listei de fisiere si dosare gasite in concordanta cu criteriile specificate de noi.

Configuratia initiala a ferestrei asistentului de cautare are si un element mai putin obisnuit si anume un mic desen animat care reprezinta un catel. Programatorii au inclus acest element amuzant pentru a face functia de cautare mai atractiva pentru utilizatorii incepatori (in special copii). Exista si o alta diferenta fata de interfata ferestrei de cautare din Windows ME, cautarea fiind de la inceput diferentiata dupa doua tipuri de fisiere si anume multimedia ('pictures, music or video') sau documente ('word processing, speadsheet'). Aceasta facilitate a fost inclusa in mod special pentru utilizatorii incepatori, dar opinia majoritatii celorlalti utilizatori este ca diferentierea pe fisiere multimedia si documente face cautarea mai dificila pentru cei care stiu deja sa foloseasca functia de cautare.

Interfata ferestrei de cautare poate fi insa schimbata foarte usor pentru a satisface dorintele utilizatorilor, fie ei incepatori sau avansati. Pentru aceasta facem clic in compartimentul din stinga al ferestrei pe optiunea 'Change preferences' ('Schimba preferintele') pentru a afisa lista cu optiunile legate de interfata. In aceasta lista facem clic pe optiunea 'Without an animated character' ('Fara personajul animat'). Catelusul (sau personajul afisat in mod curent) va dispare si ne vom intoarce la compartimentul de cautare. Va trebui sa facem clic din nou pe optiunea 'Change preferences'. In lista de preferinte facem clic pe optiunea 'Change files and folders search behavior' ('Schimba modul de cautare a fisierelor si dosarelor'). Va apare un meniu cu doua optiuni care se exclud si anume 'Standard' si 'Advanced'. Facem clic pe optiunea 'Advanced' si apoi pe butonul 'OK'. Interfata compartimentului din stinga al ferestrei asistentului de cautare se va modifica si va deveni mult mai adecvata pentru utilizatorii avansati.

Compartimentul din stinga al ferestrei cuprinde cinci sectiuni :

Sectiunea de introducere a datelor pe care le cautam contine doua cimpuri, primul numindu-se 'All or part of the file name' ('Numele fisierului in intregime sau doar o parte din el') iar cel de-al doilea numindu-se 'A word or phrase in the file' ('Un cuvint sau o fraza din text'). In aceste doua cimpuri noi trebuie sa specificam cit mai exact care sint datele pe care le cautam, in asa fel incit cautarea sa fie cit mai scurta si in acelasi timp fructuoasa. Daca stim numele complet al unui fisier (dosar) sau numai o parte din el, atunci scriem numele in cimpul cel mai de sus. Daca nu stim numele dosarului, dar stim o sintagma (sau chiar un singur cuvint) din cuprinsul sau va trebui sa scriem sintagma (cuvintul) in cimpul 'Containing Text'. Daca exista mai multe fisiere cu acelasi nume si noi dorim sa il gasim pe cel care contine un anumit cuvint (sau o sintagma, fraza), va trebui sa completam ambele cimpuri asa cum a fost precizat anterior. Cu cit scriem numele mai exact cu atit avem sanse mai mari de reusita. Daca insa nu stim numele complet al fisierului (dosarului) putem sa folosim semnul asterisc (*) pentru a suplini acele portiuni pe care nu le mai tinem minte. Un fisier are numele complet de genul 'NumeFisier.ext' unde bineinteles in loc de 'ext' avem o extensie care poate fi : txt, doc, jpg, mp3, etc.. Daca dorim sa cautam un fisier din care nu mai tinem minte decit o parte a numelui, atunci scriem aceasta parte si dupa ea (sau inaintea ei) punem un asterisc.

Sectiunea 'Look in' ne permite selectarea locului in care sa se caute. Facem clic pe sagetuta din dreapta cimpului si apoi in meniul care apare facem clic pe 'locul' unde dorim sa cautam. Putem sa cautam pe tot calculatorul ('My Computer') sau doar pe hardiscurile locale ('Local Hard Drives'), doar pe unitatea de discheta, doar pe una din partitii, doar pe CD si in ultima instanta doar intr-un anumit dosar (facem clic pe 'Browse' si in fereastra de explorare facem clic pe unul din dosarele existente pe partitii, CD, discheta).

Butonul 'Search' ne permite declansarea procedurii de cautare. Facem clic pe el dupa ce am scris datele cautate in cimpurile de mai sus. Pe parcursul desfasurarii cautarii butonul 'Search' isi schimba denumirea in 'Stop'. Facem clic pe el pentru a opri procedura de cautare in momentul in care vedem ca a fost afisat fisierul cautat de noi in lista de fisiere gasite.

Sectiunea de rafinare a cautarii ne permite folosirea unor optiuni avansate grupate in trei subsectiuni. Facem clic pe numele unei subsectiuni pentru a afisa optiunile avansate disponibile in categoria respectiva. Subsectiunea 'When was it modified' ('Cind a fost modificat [fisierul]')ne permite sa restringem cautarea la fisierele modificate, create, sau accesate intr-o perioada de timp determinata (ultimele luni, zile sau chiar ani). Subsectiunea 'Size' ne permite sa restringem cautarea la fisierele care au o anumita dimensiune in KB. Subsectiunea 'More Advanced Options' ne permite sa restringem cautarea la un anumit tip de fisier (text, muzica, etc.) selectind in cimpul 'Type o file' tipul de fisier cautat. Tot in subsectiunea 'More Advanced Options' putem sa specificam daca dorim sa cautam si in subdosare, dosarele de sistem, fisierele ascunse sau daca dorim sa cautam respectindu-se tipul literelor (mici sau majuscule) prezente in numele specificat de noi. Daca facem clic inca o data pe numele unei subsectiuni aceasta se va restringe si optiunile prezente in ea vor dispare din cimpul vizual.

Sectiunea 'Other Search Options' ne permite sa cautam si alte elemente in afara de fisiere si dosare ('Files and Folders'). Celelalte variante sint 'Computers or People' ('Calculatoarele [din retea]' sau Persoanele [incluse in cartea de adrese a programului Outlook Express]') si 'Internet' ('Cautare pe internet'). Facem clic pe varianta dorita, introducem datele cautate si pornim cautarea.

Compartimentul din dreapta contine lista cu fisierele care sint in conformitate cu criteriile impuse de noi. Un fisier afisat poate fi administrat la fel ca in orice fereastra Windows Explorer. El poate fi copiat, mutat, sters si bineinteles deschis - lansat in executie (daca se face dublu clic pe el). Elementele prezente in lista pot fi aranjate dupa nume, tip, marime si data crearii folosindu-se procedura descrisa la WE. Pentru a afla adresa unui element din lista il selectam (facem clic pe el) si apoi facem clic pe butonul 'Properties' din bara de instrumente (sau facem clic dreapta ca sa apara meniul contextual si apoi facem clic pe optiunea 'Properties' din meniu). In fereastra care apare ne uitam la sectiunea 'Location' pentru a vedea adresa de pe hardisc a fisierului (dosarului).

Exemplu de Cautare :

Sa presupunem ca dorim sa cautam un fisier despre care stim doar ca numele lui incepe cu literele 'op' si fisierul este de tip text. Lansam asistentul de cautarea (apasam pe tastele Win si F) si scriem in cimpul numelui 'Op*.txt' (fara ghilimele). Pornim cautarea facind clic pe butonul 'Search Now'. Rezultatele vor fi afisate in compartimentul din dreapta al ferestrei de cautare. Sa presupunem ca am gasit fisierele 'Opinii.txt', 'Options.txt' si 'Open Letter.txt'. Fisierul cauta de noi este 'Opinii.txt' si ii aflam adresa cu ajutorul optiunii 'Properties' din meniul contextual. Putem face dublu clic pe fisier pentru a-l deschide.

Daca stim despre fisierul pe care il cautam ca incepe cu literele 'op' dar nu stim de ce tip este (ce extensie are) atunci scriem in cimpul numelui 'op*.*' (fara ghilimele). Am folosit asteriscul in locul portiunii din nume pe care nu o cunoastem si de asemenea in locul extensiei. Lista obtinuta va fi mai mare pentru ca vor fi afisate toate fisierele si dosarele care incep cu 'op' indiferent de tipul lor.

In situatia in care stim ca fisierul cautat are un nume pus de noi care este pluralul unui cuvint din limba romana folosim asteriscul pentru a suplini numele propriu-zis (pe care nu-l stim) dupa care trecem una din terminatiile uzuale pentru pluralul cuvintelor romanesti. De exemplu putem scrie '*te.txt' (fara ghilimele) in cimpul numelui si vom obtine o lista de fisiere si dosare printre care si cele cu nume romanesti ('Argumente', 'Liste', 'Documente', 'Texte', etc.).

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

[ PAGINA GAZDA ] [ ARTICOLE ] [ CONECTAREA LA INTERNET ] [ LEGATURI ] [ MANUALE ] [ CAMPANIE DE PROTEST PENTRU SCADEREA TARIFELOR ROMTELECOM ]

Copyright © 2000-2004 MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sint originale si sint scrise de MunteAlb.

Situl se gaseste la adresele https://www.geocities.com/muntealb/ si https://www.muntealb.home.ro . Continutul este identic in ambele locatii.

Sit vazut optim cu optiunea 'Large Fonts' selectata in Display Properties sau marimea literelor ('Text Size') setata la valoarea 'Larger' in explorator.

Culoarea textului si a fundalului paginilor sitului poate fi modificata in asa fel incit sa respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. In Internet Explorer se face clic pe meniul 'Tools', apoi pe optiunea 'Internet Options'. In fereastra care apare se face clic pe butonul 'Accessibility' si se bifeaza casuta 'Ignore colors specified on Web pages', dupa care se apasa pe butonul 'OK'. Se procedeaza similar daca este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se inlatura bifarea.

Try Yahoo! Calendar

More

Get Organized!

Use Yahoo! Calendar to track your personal schedule, whether at home or on the road.

Try Yahoo! Calendar!

[Close]

undefined

[Close]

undefined

PARTEA A 5 A

UTILIZARE WINDOWS ME SI WINDOWS XP

FOLOSIRE PC :

Versiune a acestei pagini scrisa cu text de culoare gri pe fundal de culoare bleumarin

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

1. GENERALITATI DESPRE SOFTURI

2. INSTALAREA SOFTURILOR

3. FOLOSIREA SOFTURILOR

4. DEZINSTALAREA SOFTURILOR

5. INCHIDEREA CALCULATORULUI

GENERALITATI DESPRE SOFTURI

Softurile sint programele pentru calculator care ii permit unui utilizator sa foloseasca calculatorul pentru realizarea de activitati specifice cum sint editarea de text, prelucrarea grafica, etc. Un soft ('software' in lb. engleza) este alcatuit dintr-un un set de instructiuni (numite cod sursa) scrise intr-un limbaj special (numit limbaj de programare) care este inteles de calculator si interpretat in asa fel incit utilizatorul calculatorului sa poata desfasura activitatea pe care o doreste.

Clasificarea softurilor se face dupa sistemul de operare pe care ruleaza (softuri pentru Windows, Mac, Linux, etc.), dupa activitatea pentru care sint concepute (explorarea internetului, redarea de muzica, vizionarea de filme, editarea de imagini, etc.) si dupa costul perceput pentru ele (comerciale sau gratuite). Majoritatea softurilor pentru SO Windows ruleaza pe toate (sau aproape toate) variantele acestuia, dar cu precadere pe cele mai recente (Windows 98SE, Windows ME, Windows 2000, Windows XP). Exista insa si softuri care functioneaza exclusiv pe Windows 2000 si Windows XP, in acest caz incercarea de instalare pe o varianta mai veche de Windows fiind sortita esecului.

GRATISOFTURILE ('freeware') sint programe pentru calculator care pot fi folosite in scopuri personale (comerciale sau necomerciale) in mod gratuit si pe o perioada de timp nelimitata. Unele gratisofturi sint gratuite si pentru folosirea in cadru institutional (companii, firme, institute), insa majoritatea necesita in acest caz contactarea autorului de catre conducerea companiei in scopul cumpararii unei licente de utilizare care sa permita folosirea softului de catre angajati. Citeva gratisofturi (foarte putine) necesita inregistrarea pe situl autorului pentru obtinerea licentei de utilizare. Inregistrarea nu implica plata unei sume de bani ci doar furnizarea unor date personale (nume, resedinta, adresa de mel, etc.) pentru ca autorul softului sa isi faca o idee despre utilizatorii acestuia (numar, aria de raspindire geografica, etc.). In urma inregistrarii se obtine un cod care deblocheaza softul, ce va putea fi utilizat gratuit pe o perioada indefinita. Unii autori de gratisofturi solicita trimiterea unei carti postale pe adresa lor, iar altii solicita o mica suma de bani (5, 10, 15 euro) de la cei care si-o pot permite pentru a putea suporta cheltuielile legate de softul in cauza (de ex. cheltuielile generate de intretinerea unui sit web cu trafic important). Atit cartile postale cit si donatiile in bani solicitate de autori nu sint obligatorii si nu au nici un efect asupra functionalitatii softului, care va putea fi folosit chiar daca nu facem nici o donatie. Daca gratisoftul ne scuteste insa de plata unei sume importante de bani pe care ar trebui sa o dam pe un soft cu plata sau daca softul ne este extrem de util, putem sa luam in consideratie o mica donatie in bani pentru ca autorul softului sa fie stimulat sa continue imbunatatirea acestuia.

SURSOFTURILE ('open source software') sint softuri gratuite (gratisofturi) la care alaturi de programul propriu-zis este oferit si codul sursa al programului. Utilizatorii obisnuiti pot utiliza sursofturile ca pe orice alte programe gratuite. Programatorii consacrati sau cei in devenire pot in plus sa studieze codul sursa al softului si eventual sa-l modifice in scopul imbunatatirii programului respectiv pentru a satisface nevoile particulare ale celui (celei) care realizeaza modificarile.

PUBLISOFTURILE ('adware') sint programe gratuite destinate atit utilizarii personale cit si aceleia in cadru institutional. Majoritatea publisofturilor se limiteaza la afisarea unor reclame intr-un compartiment special al softului insa exista si programe care culeg date despre utilizatori si le transmit apoi in momentul conectarii la internet catre serverul central al unei companii de publicitate. Culegerea datelor (de ex. care sint siturile web vizitate, etc.) se realizeaza de catre un soft special care a primit denumirea de spisoft ('spyware') si care este instalat alaturi de programul propriu-zis, cel care este de fapt utilizat. Este deci necesar sa citim temenii de folosire a publisoftului ( 'License Agreement') si daca observam ca pe linga programul propriu-zis este inclus obligatoriu si un spisoft va trebui sa decidem daca vom continua sau nu procedura de instalare.

DEMOSOFTURILE ('demo version') sint versiuni gratuite ale unor programe comerciale al caror scop este acela de a-l ajuta pe utilizator sa evalueze softurile respective pentru a se decide daca le cumpara sau nu. Diferenta dintre versiunea completa (cu plata) si demosoft este data de faptul ca demosoftul are unele functii esentiale dezactivate. Una din cele mai intilnite limitari de functionalitate este dezactivarea functiei de salvare a fisierelor prelucrate cu ajutorul demosoftului. In afara acestor limitari functionalitatea este aceeasi cu a variantei cu plata. Unele programe foarte complexe (si scumpe in acelasi timp) sint lansate si in versiune demonstrativa (demosoft) pentru a permite atit evidentierea caracteristicilor softurilor respective cit si familiarizarea utilizatorilor cu ele inainte ca acestia sa se hotarasca daca un anumit soft merita o investitie importanta pentru cumpararea lui. Demosofturile sint extrem de utile in scop educativ, de invatare a folosirii programelor de tipul respectiv, mai ales pentru ca multe au sectiuni de ajutor ('help') detaliate si chiar manuale de utilizare incluse in soft sau disponibile pe situl producatorului. Unele softuri complexe folosite pentru crearea de muzica sint puse la dipozitie sub forma de demosoft, avind limitari de functionalitate care includ intotdeauna imposibilitatea salvarii fisierelor prelucrate, alaturi de alte limitari cum este de exemplu posibilitatea folosirii softului doar in sesiuni de citeva zeci de minute (de ex. dupa 20 de minute de folosire softul se inchide automat si trebuie repornit). Lasind de-o parte aceste limitari demosoftul poate fi folosit (evaluat) pentru o perioada de timp nelimitata.

EDUSOFTURILE ('educational software') sint versiuni gratuite ale unor programe comerciale al caror scop este acela de a-l ajuta pe utilizator sa invete sa foloseasca softurile respective. Diferenta dintre versiunea completa (cu plata) si edusoft este data de faptul ca edusoftul are unele limitari de functionalitate, insa acestea nu sint esentiale din perspectiva invatarii folosirii softului. Edusoftul permite salvarea fisierelor prelucrate cu ajutorul lui insa aceste fisiere sint intr-un format special care nu poate fi deschis decit cu varianta educationala, nu si cu varianta completa a softului. Fisierele salvate mai au si alte limitari cum sint prezenta unor elemente care le fac imposibil de utilizat in scopuri comerciale (de ex. o imagine grafica 3D va avea intotdeauna incorporat in ea un filigran sau rezolutia imaginii va fi limitata la o valoare inacceptabila pentru grafica profesionala). Alaturi de aceste limitari legate de fisiere mai sint si altele legate de functionalitatea softului in general, cum este posibilitatea de a folosi doar un singur procesor fata de varianta comerciala care poate folosi mai multe procesoare in scopul accelerarii productivitatii. Prin faptul ca edusofturile permit salvarea fisierelor ele nu impiedica procesul educativ si cel creativ, ca atare ele sint de preferat demosofturilor. Unele softuri complexe folosite pentru crearea de grafica 3D sint puse la dipozitie sub forma de edusoft, putind fi folosite in scop educativ pe o perioada nelimitata.

DISTRISOFTURILE ('shareware') sint programe comerciale care pot fi distribuite ('shared') gratuit si care pot fi evaluate pentru o perioada de timp fara nici un fel de limitare a functionalitatii, dupa care este necesara cumpararea lor pentru a putea fi folosite in continuare. Pe tot parcursul perioadei de incercare sintem avertizati la pornirea distrisoftului printr-o fereastra siciitoare ('nag screen') asupra numarului de zile care au mai ramas pina la sfirsitul evaluarii. Dupa trecerea intervalului de timp destinat evaluarii care este specificat in licenta de folosire, distrisofturile fie isi pierd din functionalitate transformindu-se in demosofturi, fie refuza sa mai porneasca (cel mai frecvent). Pentru a le debloca trebuie sa cumparam o licenta de utilizare de la autorul softului, care ne va transmite un cod cu ajutorul caruia vom reinstaura functionalitatea programului. Unele distrisofturi continua sa functioneze fara limitari si dupa terminarea perioadei de evaluare, autorii acestora bazindu-se pe buna credinta a utilizatorilor care in cazul unei folosiri intensive si de lunga durata se vor simti obligati moral de a-l rasplati pe autorul softului, pentru ca acesta sa continue dezvoltarea si imbunatatirea programului.

COMERSOFTURILE ('commercial software') sint programe care pot fi folosite in mod legal doar daca am cumparat o licenta de la compania producatoare a softului. Aceste programe sint folosite de catre utilizatorii obisnuiti (persoane particulare) dar in special de utilizatorii aflati intr-un mediu institutional (companii, institute, firme). Avantajul comersofturilor fata de gratisofturi este atit de ordin calitativ (desi unele gratisofturi se apropie de calitatea comersofturilor) cit mai ales de ordin practic si anume legat de sprijinul oferit de compania producatoare a softului in cazul in care programul nu functioneaza corespunzator, acest din urma serviciu (foarte important pentru evitarea pierderilor de productivitate) nefiind oferit de autorii gratisofturilor. Unele comersofturi sint distribuite si sub forma de distrisoft sau demosoft pentru ca potentialii cumparatori sa le poata investiga calitatile inainte de a se decide sa le cumpere.

Granita dintre comersofturi si gratisofturi este citeodata destul de subtire pentru ca unele comersofturi se pot transforma in gratisofturi si invers. Dezvoltarea unor comersofturi poate fi abandonata la un moment dat de catre autorii lor si acestia pot decide sa le ofere sub forma de gratisofturi. Unele companii producatoare (sau producatori particulari) pot decide sa ofere sub forma de gratisoft unele versiuni mai vechi ale unor softuri comerciale in scopul de a-i determina pe cit mai multi utilizatori sa le incerce si ulterior sa cumpere versiunea comerciala care este actualizata si la care se ofera sprijin ('support') in folosire. Alte companii ofera un soft in doua versiuni, una gratuita si alta cu plata, sperind ca aceia care vor alege intr-o prima instanta varianta gratuita sa decida mai tirziu ca vor sa beneficieze de functionalitatea sporita a variantei cu plata si de sprijinul acordat in cazul acesteia. Transformarea unor gratisofturi in comersofturi este si ea destul de obisnuita in special in cazul gratisofturilor de succes. Autorul unui program gratuit poate decide sa il transforme in comersoft in momentul in care programul in cauza a devenit foarte popular printre utilizatori si eventual este chiar softul de referinta intr-un anumit domeniu. In acest caz uneori este pastrata si o versiune 'usoara' ('light' - 'lite') cu o functionalitate mai scazuta care continua sa fie oferita gratuit. In alte situatii autorul unui gratisoft isi vinde produsul unei companii care va continua dezvoltarea acestuia insa exclusiv sub forma de comersoft.

INSTALAREA SOFTURILOR

GENERALITATI

Un soft trebuie in prealabil 'instalat' pe calculatorul nostru pentru a putea fi folosit. Atunci cind instalam sistemul de operare exista un numar de softuri care sint instalate o data cu acesta, dar cea mai mare parte dintre ele sint foarte simple si de aceea este recomandat sa instalam alte softuri pe care sa le folosim in locul celor preinstalate daca avem nevoie de o functionalitate sporita. De exemplu SO Windows instaleaza doua softuri editoare de text (Notepad si Wordpad) care sint adecvate in cazul unei folosiri ocazionale, insa cei care folosesc calculatorul in special pentru editarea de text pot alege sa instaleze unul sau mai multe softuri specializate care permit o productivitate mai mare in cazul unei folosiri frecvente.

Instalarea ('setup' in lb. engleza) unui soft este un proces in cea mai mare parte automat care presupune o interventie minima din partea utilizatorului calculatorului. Un soft care trebuie instalat se prezinta de obicei ca un fisier executabil (cu extensia EXE) care contine dosarele si fisierele softului sub forma impachetata (arhivata). Exista insa si situatii in care avem de-a face cu un dosar de instalare care contine toate elementele necesare instalarii, insa sub forma dezarhivata (despachetata), elementul care trebuie folosit pentru initierea instalarii fiind de obicei un fisier cu numele 'setup.exe'. Fisierul arhivat de instalare (sau dosarul de instalare) se poate gasi pe hardisc, pe CD-ROM sau pe o discheta, acest lucru nu are nici o importanta, in final programul instalat se va afla pe hardiscul calculatorului nostru.

Instalarea este declansata in momentul in care facem dublu clic pe fisierul arhivat de instalare (sau pe fisierul 'setup.exe' din dosarul de instalare) care de cele mai multe ori are numele programului alaturi de care se poate afla si cuvintul 'setup'. Va fi lansat un program special (numit de obicei 'Install Shield') care ii prezinta utilizatorului o succesiune de ferestre in care acesta trebuie sa ia citeva decizii simple referitoare la instalare sau sa accepte optiunile predefinite. Programul de instalare decomprima dosarele si fisierele cuprinse in arhiva de instalare si le copiaza pe hardisc in locul predefinit sau in cel indicat de utilizator. In final programul de instalare integreaza softul instalat cu sistemul de operare (face modificari in registrul Windows, eventual adauga comenzi in meniurile WE) si mai face citeva adaugiri (de ex. adauga scurtaturi pe suprafata de lucru si in meniul de start) dupa care afiseaza un mesaj de incheiere a sarcinii sale. Utilizatorul poate sa inchida programul de instalare si sa inceapa sa foloseasca softul proaspat instalat.

Procesul de instalare se desfasoara in mai multe etape, dar etapele prinicipale sint copierea pe hardisc a dosarelor si fisierelor necesare pentru functionarea softului si integrarea softului cu sistemul de operare. Utilizatorul nu intervine in aceste doua etape, insa intervine la inceputul instalarii cind trebuie sa-si dea acordul asupra licentei de folosire a softului ('End User License Agreement'). Alte momente in care este nevoie de interventia utilizatorului in timpul procesului de instalare sint atunci cind trebuie decis dosarul de pe hardisc in care trebuie copiate elementele componente ale softului, ca si atunci cind este nevoie eventual de o preconfigurare a softului inainte de a fi lansat in executie la terminarea instalarii.

EULA este un document legal si in el se enumera drepturile (dreptul de autor asupra softului, etc.) si indatoririle (acordarea de sprijin tehnic legat de folosirea softului, etc.) producatorului softului, dar si drepturile (utilizarea fara restrictii a softului in concordanta cu licenta cumparata, dreptul la primirea de sprijin tehnic, etc.) si indatoririle (angajamentul de a nu altera codul sursa al softului, de a nu folosi softul decit pe numarul de calculatoare pentru care s-a platit licenta, etc.) utilizatorului softului.

Licenta de folosire (EULA) este de obicei scrisa in limba engleza si ea trebuie citita (indiferent daca softul este comercial sau gratuit) inainte de instalarea softului, pentru a nu avea surprize neplacute ulterior. De exemplu in ultima vreme multe programe gratuite includ si un modul special care inregistreaza si raporteaza unele din obiceiurile utilizatorului (de ex. siturile web vizitate, etc.). In acest caz producatorul softului care include si un modul spion este obligat sa specifice in licenta de folosire daca alaturi de softul sau este instalat si un soft spion (spisoft). In momentul in care am citit licenta si nu ne convine sa instalam si un spisoft pe calculatorul nostru putem intrerupe procedura de instalare.

Instalarea unui soft respecta de obicei etapele prezentate mai sus, cu variatii mai mici sau mai mari. Unele programe de instalare ofera trei tipuri de instalare si anume 'Typical' (instalare obisnuita facuta pe baza optiunilor predefinite, care presupune doar instalarea elementelor softului care sint folosite in mod predominant), 'Complete' (instalare completa a tuturor elementelor softului) si 'Custom' (instalare care presupune alegerea de catre utilizator a elementelor care urmeaza a fi instalate). Utilizatorii incepatori trebuie sa aleaga fie optiunea 'Typical', fie optiunea 'Complete', iar utilizatorii avansati pot alege optiunea 'Custom' (numita uneori si 'Advanced') pentru a avea posibilitatea de a personaliza instalarea softului. Ca o regula generala trebuie intotdeauna sa ne asiguram inainte de instalarea unui soft ca avem spatiul necesar pe hardisc, in special daca softul care urmeaza sa fie instalat are dimensiuni mari.

PRIMUL EXEMPLU DE INSTALARE A UNUI SOFT - AVG ANTI VIRUS FREE

Pentru ca procesul de instalare a unui soft sa fie mai bine inteles vom lua ca exemplu instalarea unui program de tip antivirus si anume a programului AVG Anti-Virus Free Edition, care poate fi utilizat in mod gratuit. Fisierul de instalare trebuie descarcat de pe situl firmei producatoare insa in prealabil trebuie sa ne inregistram pentru a deveni utilizatori legali ai softului. Inregistrarea se face pe sit si este gratuita, cerinduni-se citeva date personale si o adresa de posta electronica la care sa fie trimis numarul de inregistrare. Facem clic pe legatura care ne permite descarcarea fisierului si dupa citeva minute avem fisierul pe hardisc (de obicei pe suprafata de lucru de obicei).

Fisierul de instalare are un nume de genul 'avg6518fu_free.exe', care arata versiunea programului si faptul ca este vorba de varianta gratuita. Acest fisier contine sub forma arhivata (impachetata) toate elementele necesare pentru instalarea softului. Facem dublu clic pe acest fisier si va apare o minifereastra cu citeva informatii despre produs ('This is a fully functional free version. AVG offers powerful and reliable protection against computer viruses - Aceasta este o versiune gratuita si perfect functionala. AVG ofera o protectie puternica si de incredere contra virusilor de calculator'). Facem clic pe butonul 'Setup' si va apare prima dintre ferestrele propriu-zise de configurare a instalarii. Se observa ca nu mai este vizibila suprafata de lucru ('desktop'), pentru ca programele de instalare ocupa de obicei tot ecranul. In fereastra nou aparuta se afla un text in care pe linga urarea de bun-venit ('Welcome') se afla o atentionare referitoare la faptul ca softul este protejat de legea dreptului de autor valabila pe plan international.

Mai important este insa faptul ca sintem sfatuiti sa inchidem orice alte programe pe care le avem deschise, inainte de a continua instalarea ('It is strongly recommended that you exit all Windows programs before running this Setup program'). Aceasta recomandare presupune sa inchidem ferestrele tuturor programelor deschise in acel moment, inclusiv a ferestrelor WE. In general ferestrele de instalare desi ocupa tot ecranul au in partea dreapta sus un meniu de control alcatuit din butoane de minimizare, restaurare si inchidere. In mod normal ar trebui sa apasam pe butonul de minimizare pentru a minimiza fereastra de instalare si apoi sa inchidem celelalte programe deschise. La final ar trebui sa facem clic pe butonul ferestrei minimizate (existent in bara de procese - taskbar) pentru ca sa continuam instalarea. In cazul AVG nu avem insa un meniu de control. Va trebui sa apasam in acelasi timp pe tastele Alt si Tab (Alt+Tab) si vom observa ca ne intoarcem la fereastra WE. Inchidem programele deschise (cu exceptia programului de instalare) si apoi facem clic pe butonul ferestrei de instalare prezent in bara de procese ('taskbar').

Facem in continuare clic pe butonul 'Next' pentru a continua instalarea (daca dintr-un motiv oarecare dorim sa anulam instalarea va trebui sa facem clic pe butonul 'Exit'). Va apare fereastra in care este prezentata licenta de folosire ('Software License Agreement'). Daca sintem de acord cu prevederile licentei va trebui sa facem clic pe butonul 'Yes' pentru a continua instalarea, in caz contrar va trebui sa facem clic pe butonul 'No' pentru a intrerupe instalarea. Va apare fereastra cu titlul 'Personalize AVG' in care trebuie sa introducem numarul de inregistrare. Procedura de introducere a unui numar de inregistrare este specifica pentru programele comerciale, dar ea este intilnita si la unele din programele gratuite. Copiem numarul de inregistrare (din mesajul de posta electronica primit dupa inregistrarea pe sit) si il lipim in cimpul corespunzator, urmind ca apoi sa facem clic pe butonul 'Next'.

Va apare fereastra 'Installation Location' in care trebuie sa precizam dosarul de pe hardisc in care sa fie instalate dosarele si fisierele necesare pentru functionarea programului AVG. De cele mai multe ori este bine sa acceptam dosarul predefinit, in acest caz cel de la adresa C:Program FilesGrisoftAVG6, care respecta o regula aproape generala si anume ca dosarul programului sa fie inclus intr-un alt dosar cu numele firmei producatoare, care la rindul sau este creat in dosarul 'Program Files' din partitia pe care se afla instalat SO Windows. Daca ne convine dosarul predefinit facem clic pe butonul 'Next' (actiune recomandata in special pentru incepatori), iar daca dorim sa instalam in alt dosar facem clic pe butonul 'Browse' pentru a rasfoi dosarele de pe hardisc si a alege (si eventual a crea) unul pe care il preferam. Va apare o fereastra cu titlul 'Select Program Folder' unde trebuie sa alegem un nume pentru dosarul care va fi creat in meniul de start. Acest dosar va contine doar iconite care ne vor permite lansarea rapida a programului, accesul rapid la sectiunea de ajutor, etc. Numele propus pentru dosarul cu iconite este 'AVG 6.0 Antivirus System' si putem sa-l lasam asa (recomandat pentru incepatori) sau sa stergem o parte din ele lasind ca nume doar 'AVG'.

Facem apoi clic pe butonul 'Next' si va apare o fereastra cu titlul 'Start Copying Files' in care sintem anuntati ca instalarea propriu-zisa (copierea dosarelor si fisierelor pe hardisc) este gata sa inceapa si daca sintem multumiti cu configurarea de pina acum (ferestrele anterioare) sa facem clic pe butonul 'Next', iar daca dorim sa facem unele modificari sa apasam butonul 'Back' (o data sau de mai multe ori) pentru a ne intoarce la una din ferestrele anterioare. Facem clic pe butonul 'Next' si pentru majoritatea programelor va apare o fereastra in care putem urmari progresia procesului de copiere care va dura o perioada de timp proportionala cu marimea programului pe care il instalam. In cazul de fata AVG este un program de dimensiuni mici si copierea se termina rapid, insa in cazul altor programe (de ex. jocuri pe calculator) copierea poate dura si 15-20 de minute sau mai mult.

Dupa terminarea copierii apare o fereastra care contine citeva elemente de configurare a programului instalat, in cazul nostru ea fiind numita 'Configure Your Protection'. In general in aceasta fereastra se face o configurare simpla (preliminara), cu ajutorul careia de obicei se asociaza anumite fisiere cu programul instalat . De exemplu daca instalam un program de redare a fisierelor audio (muzica) programul ne va intreba daca dorim sa il folosim pentru deschiderea fisierelor de tip mp3. In cazul AVG sintem intrebati care module ('Resident Shield', 'E-Mail Scanner' si 'Control Center') ale programului dorim sa le folosim, iar in mod predefinit sint selectate toate (casutele de linga numele lor sint bifate). Pentru utilizatorii incepatori este bine sa fie lasata configurarea predefinita, dar utilizatorii avansati pot sa dezactiveze unele din module. Orice modificare de configuratie facuta in timpul procesului de instalare poate fi anulata mai tirziu din cadrul programului si acest lucru este valabil pentru toate programele instalate. Din aceasta cauza se poate lasa configurarea predefinita si modificarea ei poate fi facuta mai tirziu, dupa ce lansam programul. Apasam deci pe butonul 'Next' fara a face modificari si va apare fereastra cu titlul 'AVG Automatic Update' in care va trebui sa decidem daca lasam programul sa isi actualizeze in mod automat baza de date referitoare la virusii nou aparuti. Optiunea de actualizare automata este deja bifata si asta inseamna ca programul va incerca sa se conecteze la internet (cerindu-ne permisiunea in prealabil) o data la doua saptamini pentru a descarca baza de date noua. Si aceasta optiune poate fi modificata ulterior din interiorul programului, deci ce decidem acum putem schimba mai tirziu. Putem lasa optiunea bifata (recomandat pentru utilizatorii incepatori) sau o putem debifa daca dorim sa actualizam baza de date mai frecvent (saptaminal) sau dorim sa hotarim noi cind sa facem actualizarea.

Apoi facem clic pe butonul 'Next' si va apare o fereastra care contine un text de prezentare a produsului, text continut in fisierul 'Readme.txt'. Este recomandat sa il citim (in timpul instalarii sau ulterior) apoi facem clic pe butonul 'Next'. Va apare o fereastra cu titlul 'Congratulations' in care sintem felicitati pentru incheierea cu succes a instalarii. Programul AVG necesita repornirea calculatorului dupa instalare si daca lasam bifata casuta cu textul 'Restart the system now' si facem clic pe butonul 'Next' sistemul se va inchide si apoi va reporni instantaneu. Sistemul poate fi repornit si mai tirziu (daca debifam casuta) insa numai dupa repornire instalarea va fi completa. Repornirea sistemului dupa instalare este intilnita doar la aproximativ 10 % din totalul softurilor, majoritatea neavind nevoie de repornirea sistemului pentru a se instala complet. Trebuie insa amintit ca toate programele de tip antivirus necesita repornirea sistemului dupa instalarea lor, din cauza faptului ca sint strins integrate cu sistemul de operare si este nevoie sa faca unele modificari in fisierele de sistem.

Instalarea AVG va continua dupa repornirea sistemului cu aparitia unor ferestre care fac parte dintr-un asa numit 'vrajitor de configurare preliminara' ('AVG First Run Wizard'). Prima dintre ferestre se numeste 'Getting Started' si contine o prezentare a etapelor urmatoare. Facem clic pe butonul 'Next' si va apare o fereastra cu numele 'Update'. In ea avem posibilitatea sa actualizam programul, daca facem clic pe butonul 'Update Now', caz in care programul se va conecta la internet si va descarca actualizarile oferite de producatorul softului (dureaza 15-30 de minute). Dupa terminarea actualizarii (recomandata) inchidem conexiunea la internet. Atentie, actualizarea va putea avea loc doar daca avem un modem instalat corespunzator si o conexiune la internet definita in Windows. Daca nu dorim sa ne conectam la internet si planuim sa actualizam programul mai tirziu va trebui sa facem clic pe butonul 'Skip Update' ('sari peste actualizare'). Nu este nici o problema daca nu actualizam baza de date la instalarea antivirusului. Dupa terminarea actualizarii (sau anularea acesteia) va apare fereastra cu numele 'Create the AVG Rescue Disk' ('Creeaza Dischete de Restaurare'). Aceasta operatie permite crearea unor dischete cu ajutorul carora sa reparam fisierele de sistem daca acestea au fost modificate de catre un virus. Este recomandat sa lasam aceasta actiune pe mai tirziu si de aceea va trebui sa facem clic pe butonul 'Skip Rescue Disk' ('sari peste etapa de creare a dischetelor de restaurare'). Va apare o fereastra in care sintem invitati sa controlam daca sistemul nostru este infectat cu un virus informatic. Va trebui sa decidem daca dorim acest lucru (facem clic pe butonul 'Test Computer Now' si asteptam 20-30 de minute terminarea testului) sau daca dorim sa terminam intii instalarea si apoi sa verificam starea calculatorului nostru (in acest caz va trebui sa facem clic pe butonul 'Skip Test'). Dupa terminarea etapei precedente, doar in cazul in care nu am actualizat baza de date cu semnaturile virusilor mai inainte, va apare o minifereastra care ne avertizeaza ca baza de date este veche si sintem intrebati daca nu dorim sa o actualizam. Avem doua optiuni si anume sa facem clic pe butonul 'Continue' (lasam actualizarea pe mai tirziu) sau pe butonul 'Download Now' (calculatorul se va conecta la internet pentru a se realiza actualizarea). Aceasta este ultima etapa a procesului de instalare, programul AVG este gata de a fi folosit.

AL DOILEA EXEMPLU DE INSTALARE A UNUI SOFT - IZArc

Un al doilea exemplu de instalare va fi luat in discutie pentru ca el ne va ajuta sa intelegem sectiunea de dezinstalare a programelor prezentata ceva mai jos. Sa presupunem ca ne-am hotarit sa evaluam programul IZArc, care este un soft de arhivare gratuit. Mergem pe situl producatorului si descarcam fisierul de instalare a celei mai noi versiuni, care are de exemplu numele 'IZArc34.exe', ceea ce inseamna ca este vorba de versiunea 3.4 a programului.

Facem dublu clic pe fisierul de instalare si va apare o minifereastra in care sintem anuntati ca procesul de instalare va incepe, insa daca avem o versiune mai veche a programului deja instalata trebuie sa o dezinstalam in prealabil. Daca nu ne aflam in aceasta situatie facem clic pe butonul 'Yes', altfel trebuie sa facem clic pe butonul 'No' si sa dezinstalam versiunea veche. Va apare o fereastra in care ni se ureaza bun venit ('Welcome to the IZArc Setup Wizard') in care facem clic pe butonul 'Next' pentru a incepe procesul de instalare propriu-zis. Urmatoarea fereastra ne prezinta licenta de folosirea a softului, pe care daca o acceptam (dupa ce am citit-o) va trebui sa facem clic in cerculetul de linga optiunea 'I accept the agreement'. In acel moment butonul 'Next' devine functional (daca nu acceptam licenta instalarea nu mai poate fi continuata) si facem clic pe el. Va trebui sa facem clic pe butonul 'Yes' pentru a continua instalarea.

Va apare fereastra in care trebuie sa alegem dosarul de pe hardisc in care sa fie instalat programul. Putem accepta varianta predefinita (C:Program FilesIZArc) sau putem alege alt dosar de pe una din partitiile hardiscului. Daca alegem varianta predefinita (recomandat pentru incepatori) ramine doar sa facem clic pe butonul 'Next' ('urmatoarea [etapa]'). Va apare o fereastra in care trebuie sa alegem numele dosarului cu scurtaturi care va fi instalat in meniul de start. Autorul softului a ales sa denumeasca acest dosar 'IZArc', insa noi putem sa scriem ce nume dorim, de exemplu 'Arhivator' (fara ghilimele). Pentru incepatori este recomandat sa fie acceptata varianta predefinita si sa se faca clic pe butonul 'Next'. Va apare o fereastra in care sintem intrebati daca in afara de scurtaturile din meniul de start dorim sa instalam scurtaturi pe suprafata de lucru ('desktop icon') si in bara de lansare rapida ('quick launch icon'). Daca vom folosi acest program in mod frecvent putem lasa cele doua optiuni bifate, in caz contrar facem clic in casute pentru a debifa optiunile si apoi facem clic pe butonul 'Next'.

Va apare fereastra in care sintem anuntati ca programul de instalare este gata sa copieze pe hardisc fisierele necesare ('ready to install'), iar in cazul in care dorim sa facem modificari de ultim moment (de ex. sa schimbam dosarul de instalare) trebuie sa facem clic pe butonul 'Back' ('inapoi'). In mod normal nu mai trebuie sa ne intoarcem pentru a face modificari deci facem clic pe butonul 'Install' pentru ca procesul de copiere sa inceapa. Dupa terminarea copierii va apare o fereastra care ne anunta ca procesul de copiere a luat sfirsit. Deasupra acestei ferestre va apare o alta in care trebuie sa alegem limba in care sa fie afisate meniurile si comenzile programului. Alegem limba engleza (facem clic pe optiunea 'English') si apoi facem clic pe butonul OK.

Va apare o fereastra de preconfigurare in care trebuie sa alegem tipurile de fisiere (arhive) cu care sa fie asociat programul. Asocierea implica faptul ca in momentul in care vom face dublu clic pe unul din aceste tipuri de fisiere in Windows Explorer el va fi deschis cu IZArc. In fereastra de preconfigurare softul IZArc este asociat cu toate tipurile de arhive cu care poate lucra si aceasta varianta este pefect acceptabila daca avem un singur program de arhivare instalat pe hardisc. Daca insa dorim sa deschidem arhivele de tip RAR cu softul WinRAR (pe care il avem deja instalat sau planuim sa-l instalam), iar pe cele de tip ACE cu softul WinACE va trebui sa debifam casutele respective. In fereastra de preconfigurare se afla si doua butoane 'Select All' (selecteaza toate tipurile de fisiere) si 'Deselect All' (deselecteaza toate tipurile de fisiere). Optiunea noastra va putea fi modificata ulterior din cadrul programului, deci nu are foarte mare importanta ce decidem acum pentru ca putem sa ne schimbam parerea ulterior. Dupa ce am decis cu ce tipuri de fisiere sa fie asociat IZArc facem clic pe butonul 'OK'.

Vom ajunge astfel la fereastra in care sintem anuntati ca instalarea s-a incheiat cu succes. In ea se afla o casuta bifata linga care se gseste scris textul 'View What's New' ('vezi ce este nou [in program]'). Putem lasa casuta bifata, iar in acest caz dupa instalare se va deschide automat fisierul de prezentare ('read me'), unde sintem informati despre modificarile survenite in cadrul programului. Putem debifa casuta daca dorim sa citim altadata informatiile despre soft. In ambele cazuri trebuie sa facem clic pe butonul 'Finish' pentru a incheia operatiunea de instalare.

CAZURI PARTICULARE APARUTE LA INSTALARE

Instalarea jocurilor prezinta unele particularitati care trebuie luate in discutie. Majoritatea jocurilor nu sint instalate in totalitate pe hardisc (sint lasate pe CD-ROM fisierele continind muzica jocului, filmele, etc.) si pentru a functiona au nevoie de prezenta CD-ROM-ului jocului in unitatea optica (CD-ROM, DVD-ROM, CD-RW, etc.). Acest lucru se intimpla in principal pentru ca sa nu fie ocupat foarte mult spatiu pe hardisc, tinind cont de faptul ca unele dintre jocurile noi au dupa instalare o marime de peste 1GB si aceasta dimensiune s-ar dubla probabil daca o parte din fisiere nu ar fi lasate pe CD-ROM-ul de instalare. Multe jocuri ofera la instalare optiunea ca utilizatorul sa aleaga cit din joc sa fie lasat pe CD-ROM, cu mentiunea ca orice joc merge mai rapid daca o parte cit mai mare din el este instalata pe hardisc.

Un alt caz particular este cel al softurilor care nu au nevoie de instalare. Acestea sint in numar foarte mic (max. 5% din totalitatea softurilor) si tot ce trebuie facut pentru a le instala este sa le copiem intr-un dosar oarecare de pe hardisc. Dupa aceasta operatie ele pot fi folosite ca si oricare alt soft.

O situatie mai deosebita apare si atunci cind dorim sa folosim o versiune mai noua a unui soft pe care il avem deja instalat. Autorii de softuri isi actualizeaza in mod regulat programele si este recomandat ca intotdeauna sa folosim ultima versiune a unui soft. Avem doua posibilitati si anume sa dezinstalam versiunea veche si apoi sa o instalam pe cea noua, sau sa instalam versiunea noua peste cea veche, deci fara a o dezinstala in prealabil pe aceasta din urma. Metoda recomandata este sa dezinstalam versiunea veche si apoi sa o instalam pe cea noua. De asemenea este bine ca inainte de a instala versiunea noua sa stergem dosarul (cu tot ce a mai ramas din continutul sau) in care s-a aflat versiunea veche, in cazul in care acesta ramine pe hardisc dupa dezinstalare. Metoda de instalare a versiunii noi peste cea veche este si ea posibila, mai ales in situatiile in care autorul softului precizeaza in fisierul de prezentare ('read me.txt') ca aceasta metoda de actualizare a softului da aceleasi rezultate ca si instalarea 'pe curat'.

FOLOSIREA SOFTURILOR

GENERALITATI

Programele de calculator sint tot atit de variate ca si tipurile de activitati care se pot realiza cu un calculator. Ele difera foarte mult si in functie de gradul lor de complexitate. Un soft serveste de obicei pentru desfasurarea unei anumite activitati specifice, care poate fi numita activitate principala, de exemplu editarea de text (scrierea, formatarea, inlocuirea, stergerea unui text etc.). Tendinta este insa de largire a gamei de activitati care pot fi executate cu un anumit soft, prin introducerea de activitati secundare legate cumva de activitatea principala. In cazul exemplului de mai sus este vorba de activitati secundare cum sint : editarea Html, editarea de cod sursa, cautarea erorilor gramaticale intr-un text, cautarea definitiilor unor termeni din text, posibilitatea de a trimite un text prin posta electronica, criptarea textului, etc.

LANSAREA IN EXECUTIE A UNUI SOFT

Pentru a putea sa folosim un soft trebuie sa-l lansam in executie, lucru care se realizeaza daca facem dublu clic pe fisierul executabil (cu extensia EXE), care se afla in dosarul in care a fost instalat softul. Daca exista mai multe fisiere executabile in dosar va trebui sa facem clic pe acela care are numele softului sau o varianta prescurtata a acestuia (de ex. in cazul IZArc fiserul executabil se numeste IZArc.exe). Va trebui deci sa folosim Windows Explorer pentru a afisa continutul dosarului in cauza si sa ne orientam in consecinta. O varianta mult mai comoda pentru a lansa in executie un program este sa facem clic pe una din scurtaturile care au fost create automat in timpul procesului de instalare. In mod obisnuit fiecare program creeaza la instalare o scurtatura pe suprafata de lucru, un dosar cu scurtaturi in meniul de start si eventual o scurtatura in bara de lansare rapida. Este recomandata folosirea scurtaturii catre fisierul executabil care este prezenta in meniul de start, pe celelalte putind sa le stergem sau sa le pastram. Facem deci clic pe butonul 'Start' din bara de procese ('taskbar') pentru a derula meniul de start si ducem cursorul mausului deasupra optiunii 'Programs' (numita 'All Programs' in Windows XP). Va apare un alt meniu la dreapta celui precedent care contine dosarele cu scurtaturi create de programele instalate. Ducem cursorul mausului deasupra dosarului creat de programul pe care dorim sa-l folosim si observam ca se deschide un alt meniu care contine scurtaturile propriu-zise. In general programele instaleaza intre 1 si 5 scurtaturi, cu mici variatii numerice in plus sau in minus. Scurtatura care este prezenta permanent este cea catre fisierul executabil al programului si pe ea trebuie sa facem clic (simplu, nu dublu) daca dorim sa-l lansam in executie. Aceasta scurtatura are numele programului si de aceea poate fi reperata foarte usor. Alte scurtaturi, care pot fi prezente sau nu sint cele care ne permit accesul rapid la fisierul de prezentare ('Readme' - 'Citeste-ma'), la fisierul de ajutor ('Help'), la procedura de dezinstalare ('Uninstall'), la fisierul care contine licenta de folosire ('License'), etc..

Sa luam ca exemplu lansarea in executie a programului AVG pe care tocmai l-am instalat. Dupa instalarea acestuia vom avea un modul al programului care este pornit automat o data cu SO Windows si anume modulul de scanare in timp real, cel care scaneaza toate fisierele pe care le deschidem. Pentru a verifica 'sanatatea' sistemului nostru va trebui sa pornim insa programul principal AVG. Facem deci clic pe butonul 'Start', ducem cursorul peste optiunea 'Programs', ne mutam cu cursorul in meniul nou aparut pe dosarul 'AVG 6.0 Anti-Virus System' pentru a-l deschide si in fine facem clic pe scurtatura numita 'AVG 6.0 for Windows'. Programul prinicpal AVG va fi lansat in executie si il putem folosi pentru a scana partitiile hardiscului sau doar dosarele pe care i le indicam noi.

FOLOSIREA PROPRIU-ZISA A UNUI SOFT

Folosirea unui soft este evident legata de functiile pe care le poate indeplini, cele pentru care a fost creat. Un editor de text este folosit pentru a scrie un text si apoi pentru a-l modifica, un editor Html este folosit pentru a crea pagini web, un arhivator ne ajuta sa comprimam fisiere pentru a economisi spatiu, un explorator de internet ne permite sa vizitam paginile siturilor de pe internet, etc.

Fiecare program are o fereastra principala care apare dupa lansarea sa in executie. Ferestrele principale ale tuturor softurilor se aseamana, in sensul ca au citeva elemente comune si anume bara de meniuri, bara de instrumente, bara de stare, etc. Fiecare bara din fereastra unui soft contine meniuri sau butoane care sint comune cu alte softuri dar cele mai multe meniuri si butoane sint specifice softului in cauza si sint legate de scopul pentru care a fost creat. Utilizatorul trebuie sa foloseasca diversele elemente ale ferestrei principale a softului pentru a-si realiza obiectivele.

De exemplu cineva care doreste sa scrie un text va trebui sa lanseze in executie un editor de text, sa creeze un fisier nou de tip text, sa scrie ce are de scris folosind tastatura, sa modifice textul scris pentru a corecta greselile si pentru a-i imbunatati aspectul si in final sa salveze fisierul text in asa fel incit continutul nou creat sa fie pastrat. Daca utilizatorul doreste sa trimita textul scris prin posta electronica el va trebui sa lanseze in executie programul de posta electronica, sa creeze un mesaj nou, sa copieze textul scris anterior apoi sa-l lipeasca in corpul mesajului de posta electronica si in final sa se conecteze la internet si sa trimita mesajul care contine textul nou creat. Acesta este un exemplu de folosire complementara a unor softuri, lucru care se intimpla foarte des pentru ca de cele mai multe ori rezultatul la care dorim sa ajungem nu este realizabil cu ajutorul unui singur soft. Alt exemplu ar fi legat de crearea unui sit web la care folosim de obicei un editor Html pentru scrierea paginilor, un editor de fisiere grafice pentru a prelucra pozele pe care dorim sa le introducem in pagini si in final un program FTP pentru a transfera paginile sitului pe un server conectat permanent la internet. Producatorii de programe au luat insa in calcul aceasta succesiune de operatii valabila pentru crearea unui sit web si unii dintre ei ofera softuri de editare Html care permit nu numai scrierea paginilor web ci si prelucrarea imaginilor (de ex. micsorarea acestora), ca si transferul paginilor prin FTP.

FOLOSIREA MAI MULTOR SOFTURI IN ACELASI TIMP

Sistemul de operare Windows permite folosirea mai multor softuri in acelasi timp, cu conditia sa nu apara conflicte majore in alocarea resurselor calculatorului pentru ele. De exemplu un utilizator poate sa scrie un text si in acelasi timp sa asculte muzica. Acest lucru este posibil pentru ca desi editorul de text si programul de redare a fisierelor audio se afla in concurenta in privinta folosirii unora din componentele calculatorului (procesor, placa video, hardisc, memorie RAM), sistemul de operare gestioneaza in asa fel accesul la resurse incit ambele programe pot sa functioneze in general fara probleme. Folosirea mai multor softuri in acelasi timp poate avea un insa impact asupra performantelor programelor folosite, mai ales daca ele sint mari consumatoare de resurse (programe de editare audio-video, programe de editare grafica in 3D, etc.). Chiar si in cazul banal in care scriem un text si ascultam muzica, pot exista situatii de scurta durata in care devine evidenta o distorsiune a muzicii, pentru ca resursele calculatorului sint suprasolicitate din cauza unor activitati pe care le facem in acel moment (in editorul de text sau in alt program, de ex. in Windows Explorer). Din aceasta cauza atunci cind ne decidem sa utilizam un soft mare consumator de resurse (de ex. un joc) este recomandat sa inchidem in prealabil toate celelate programe care ruleaza in acel moment, pentru a elibera cit mai multe din resursele calculatorului.

INCETAREA FOLOSIRII UNUI SOFT

Dupa ce am terminat de folosit un soft (de ex. am terminat de scris un text) trebuie sa il inchidem si acest lucru se realizeaza de obicei prin inchiderea ferestrei sale principale si a tuturor celorlalte fersetre deschise in timpul folosirii softului. Daca am utilizat softul pentru o activitate productiva (editare de imagini, editare audio-video, proiectare, etc.) trebuie ca inainte de inchiderea softului sa 'salvam' produsul activitatii noastre, ceea ce se traduce prin copierea permanenta pe hardisc a fisierelor pe care le-am prelucrat cu ajutorul softului. In acest fel, de exemplu fisierul text in care am scris va fi depozitat pe hardisc in mod permanent (sau pina cind decidem sa il stergem) si vom putea sa-l consultam si sa-i aducem modificari de cite ori dorim. Chiar si in cazul softurilor pe care le folosim pentru activitati recreative este uneori necesar sa salvam activitatea depusa, inainte de a le inchide. De exemplu in cazul unui joc trebuie sa salvam progresia noastra inainte de a-l inchide pentru a nu fi obligati sa pornim jocul de la inceput.

DEZINSTALAREA SOFTURILOR

GENERALITATI

Efectuarea unei activitati specifice cu ajutorul calculatorului presupune de cele mai multe ori cautarea celui mai bun soft pentru activitatea respectiva. Sintem astfel pusi in situatia sa incercam o varietate de softuri atit gratuite cit si comerciale, pentru a putea sa ne decidem care dintre ele ne va ajuta sa desfasuram activitatea dorita mai eficient si mai usor. Evaluarea unor softuri presupune bineinteles instalarea lor pe hardisc si ca urmare daca evaluam softuri din mai multe domenii (editare grafica 3D, variante demo ale unor jocuri, etc.) spatiul de pe hardisc va fi ocupat in buna masura de acestea, mai ales daca softurile au dimensiuni mari. Solutia pentru eliberarea spatiului de pe hardisc este desigur dezinstalarea softurilor pe care nu le mai folosim.

Dezinstalarea ('uninstall') unui soft este procesul invers instalarii si consta in stergerea tuturor fisierelor si dosarelor care au fost copiate pe hardisc in timpul procesului de instalare, alaturi de anularea integrarii softului respectiv cu sistemul de operare. Dezinstalarea se desfasoara in mare masura automat, interventia utilizatorului fiind insa necesara in citeva etape pentru a lua decizii cu privire la fisierele pe care doreste sa le pastreze pe hardisc. In momentul instalarii unui soft acesta creeaza un fisier special in care sint notati parametrii instalarii (adresa dosarului de pe hardisc, numarul de scurtaturi create, etc.). Dezinstalarea se face tocmai pe baza acestui fisier (inversind, bineinteles, etapele instalarii) in asa fel incit dupa terminarea ei sistemul nostru se afla in aceeasi stare ca inainte de instalarea softului. Acesta este insa cazul ideal, pentru ca dupa dezinstalare exista de obicei unele elemente care sint lasate pe hardisc. Programul de dezinstalare lasa de multe ori pe hardisc dosarul in care a fost instalat programul si asta pentru ca el contine fisiere care au fost create dupa instalare. Se presupune ca aceste fisiere nou create sint eventual folositoare utilizatorului, care a uitat ca ele exista si nu le-a mutat inainte de dezinstalare. Din aceasta cauza este bine ca dupa dezinstalare sa cautam dosarul de pe hardisc in care s-a aflat programul inlaturat si sa-l stergem (dupa ce il mai inspectam o data si recuperam eventualele fisiere utile).

PROCEDURA PROPRIU-ZISA DE DEZINSTALARE A UNU SOFT

Pentru a porni procesul de dezinstalare avem doua variante. Prima dintre ele este cea mai la indemina dar nu este disponibila intotdeauna. La instalarea unui program este creat un dosar cu scurtaturile programului respectiv in meniul de start. Una dintre aceste scurtaturi permite (daca facem clic pe ea) sa declansam procesul de dezinstalare. Numele acestei scurtaturi variaza in functie de program, insa de cele mai multe ori se numeste 'Uninstall' dupa care urmeaza numele programului (de ex. 'Uninstall AVG' in cazul programului antivirus AVG). In unele cazuri numele scurtaturii este 'Remove' ('inlatura') sau 'Unwise' ('desurubeaza').

Mai important este faptul ca in destule situatii scurtatura pentru dezinstalare lipseste, probabil pentru ca autorul programului isi doreste ca softul sa stea cit mai mult timp pe hardiscul utilizatorului si spera ca acest mic truc il va determina pe acesta din urma sa se gindeaasca de doua ori inainte de a-l dezinstala. Acest lucru nu inseamna ca softul nu poate fi dezinstalat, ci doar ca trebuie sa apelam la una din sectiunile panoului de control ('Control Panel') pentru a declansa procesul. In Winows ME (si versiunile anterioare) putem afisa panoul de control daca facem clic pe butonul 'Start' (din bara de procese), apoi mergem cu cursorul mausului deasupra sectiunii Settings si in final facem clic pe optiunea 'Control Panel' din meniul care apare. In Windows XP afisam panoul de control facind clic pe butonul 'Start', ducind cursorul mausului peste coloana din dreapta a meniului de start si in final facind clic pe optiunea 'Control Panel'. Atit in Windows ME cit si in Windows XP continutul panoului de control poate fi afisat si in Windows Explorer, daca facem clic pe elementul 'Control Panel' care se afla de obicei in compartimentul din stinga al WE sub partitii si unitatea de stocare optica.

Windows ME

In panoul de control va trebui sa facem dublu clic pe sectiunea 'Add/Remove Programs' ('adauga/inlatura programe'). Va apare o multifereastra care contine ferestrele 'Install/Uninstall', 'Windows Setup' si 'Startup Disk'. Initial in prim plan se afla fereastra 'Install/Uninstall' (cea care ne intereseaza), dar putem aduce in prim plan pe oricare din ferestre facind clic pe titlul ei. In fereastra 'Install/Uninstall' se gaseste o lista cu toate softurile instalate in calculatorul nostru. Daca avem multe programe instalate va fi nevoie sa derulam lista cu ajutorul glisorului din bara de derulare, cu ajutorul tastelor cu sageti sau cu ajutorul rotitei mausului (dupa ce facem clic pe lista). Programele din lista sint aranjate in ordine alfabetica dupa numele lor, insa exista situatii in care numele programului este precedat de cel al companiei producatoare. In momentul in care dorim sa-l dezinstalam pe unul dintre ele va trebui sa facem clic pe numele lui in lista si apoi pe butonul 'Add/Remove' aflat la partea de jos a ferestrei. Procesul de dezinstalare va fi declansat automat. Dupa terminarea lui inchidem fereastra 'Install/Uninstall' si apoi panoul de control.

Windows XP

In panoul de control va trebui sa facem dublu clic pe sectiunea 'Add/Remove Programs' ('adauga/inlatura programe'). Va apare o multifereastra care contine ferestrele 'Change or Remove Programs', 'Add New programs' si 'Add/remove Windows Components'. Initial in prim plan se afla fereastra 'Change or Remove Programs', dar putem aduce in prim plan pe oricare din ferestre facind clic pe titlul ei. In fereastra 'Change or Remove Programs' se gaseste o lista cu toate softurile instalate in calculatorul nostru. Daca avem multe programe instalate va fi nevoie sa derulam lista cu ajutorul glisorului din bara de derulare, cu ajutorul tastelor cu sageti sau cu ajutorul rotitei mausului (dupa ce facem clic pe lista). Programele din lista sint aranjate in ordine alfabetica dupa numele lor, insa exista situatii in care numele programului este precedat de cel al companiei producatoare. In momentul in care dorim sa-l dezinstalam pe unul dintre ele va trebui sa facem clic pe numele lui in lista si apoi pe butonul 'Change/Remove', aflat pe acelasi rind cu numele programului. Procesul de dezinstalare va fi declansat automat. Dupa terminarea lui inchidem fereastra 'Change or Remove Programs' si apoi panoul de control.

PRIMUL EXEMPLU DE DEZINSTALARE A UNUI SOFT - AVG ANTI VIRUS FREE

Dupa ce am declansat procesul de dezinstalare (prin una din metodele descrise mai sus) va apare o fereastra in care ni se spune ca AVG va fi inlaturat de pe hardisc si sintem intrebati daca dorim sa continuam. Facem clic pe butonul 'Yes' si va apare fereastra de afisare a progresiei dezinstalarii ('Removing in progress'). Dupa terminarea stergerii fisierelor de pe hardisc va apare o fereastra in care sintem instiintati ca dezinstalarea s-a incheiat ('Uninstall Finished'), insa pentru a definitiva procesul de dezinstalare sistemul (calculatorul) trebuie repornit. Casuta 'Restart the system now' este bifata si daca dorim sa repornim sistemul facem clic pe butonul 'OK'. Daca dorim sa repornim mai tirziu sistemul debifam casuta si apoi facem clic pe butonul 'OK'. Necesitatea repornirii sistemului pentru ca dezinstalarea sa fie completa este determinata de faptul ca exista unele module (de ex. modulul de scanare permanenta) ale programului care s-au aflat in functiune la momentul inceperii dezinstalarii, iar SO Windows nu va permite stergerea lor decit dupa repornire. Chiar si dupa repornire dosarul de la adresa C:Program FilesGrisoft va ramine pe hardisc, desi marea majoritate a fisierelor au fost sterse. Va trebui sa stergem in mod manual acest dosar de care nu mai avem nevoie.

AL DOILEA EXEMPLU DE DEZINSTALARE A UNUI SOFT - IZArc

Dupa ce am declansat procesul de dezinstalare (prin una din metodele descrise mai sus) va apare o minifereastra in care sintem intrebati daca vrem sa dezinstalam programul IZArc si componentele sale. Facem clic pe butonul 'Yes'si va apare fereastra de afisare a progresiei dezinstalarii ('Uninstall Status'). Dupa terminarea stergerii fisierelor de pe hardisc va apare o minifereastra in care sintem instiintati ca dezinstalarea s-a incheiat cu succes ('IZArc was succesfully removed from your computer'). Facem clic pe butonul 'OK' si minifereastra va dispare. In acest caz nu mai este nevoie sa repornim calculatorul.

INCHIDEREA CALCULATORULUI

Dupa terminarea lucrului cu calculatorul putem sa il inchidem sau sa il trecem in stare de veghe ('stand-by'). Inchiderea completa este recomandata la sfirsitul zilei sau daca in timpul zilei nu folosim calculatorul pentru o perioada mai mare de timp (peste 3-4h). Trecerea in starea de veghe este deci recomandata daca intrerupem temporar (zeci de minute - citeva ore) folosirea calculatorului pe parcursul unei zile si are ca scop principal economia de energie electrica. Repornirea calculatorului ('restart') este recomandata in cazul in care calculatorul s-a blocat si nu mai raspunde la comenzi.

Windows ME

Inchiderea corecta a calculatorului se realizeaza din mediul Windows facind clic pe butonul 'Start' si apoi pe optiunea 'Shut Down' ('inchide') din meniul care apare. Va apare o minifereastra cu numele 'Shut down Windows' si avind textul 'What do you want the computer to do ?' (ce actiune doriti sa intreprinda calculatorul?'). Facem clic pe sagetuta cu virful in jos pentru a face sa apara un meniu cu trei optiuni si anume : 'Shut Down' ('inchidere'), 'Restart' ('repornire') si 'Stand By' ('stare de veghe'). Facem clic pe optiunea dorita si apoi pe butonul 'OK' din minifereastra pentru ca actiunea sa fie declansata. Repornirea se poate realiza in Windows ME mult mai direct daca apasam de doua ori in acelasi timp pe tastele Ctrl, Alt si Del (Ctrl+Alt+Del).

Windows XP

Inchiderea corecta a calculatorului se realizeaza din mediul Windows facind clic pe butonul 'Start' si apoi pe optiunea 'Turn Off Computer' ('inchide calculatorul') din meniul care apare. Va apare o minifereastra cu numele 'Turn Off Computer' care are trei butoane si anume : 'Stand By' ('stare de veghe'), 'Turn Off' ('inchidere') si 'Restart' ('repornire'). Facem clic pe butonul care corespunde actiunii dorite de noi pentru ca actiunea sa fie declansata.

Folosirea optiunii 'Shut Down' duce la oprirea completa a calculatorului in cazul in care avem o placa de baza in format ATX ('soft power-off' - inchidere prin intermediul softului [SO]). Daca avem o placa de baza in format AT va trebui ca dupa procedura de inchidere din Windows sa apasam butonul de pornire/oprire a calculatorului pentru a-l inchide complet.

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

[ PAGINA GAZDA ] [ ARTICOLE ] [ CONECTAREA LA INTERNET ] [ LEGATURI ] [ MANUALE ] [ CAMPANIE DE PROTEST PENTRU SCADEREA TARIFELOR ROMTELECOM ]

Copyright © 2000-2004 MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sint originale si sint scrise de MunteAlb.

Situl se gaseste la adresele https://www.geocities.com/muntealb/ si https://www.muntealb.home.ro . Continutul este identic in ambele locatii.

Sit vazut optim cu optiunea 'Large Fonts' selectata in Display Properties sau marimea literelor ('Text Size') setata la valoarea 'Larger' in explorator.

Culoarea textului si a fundalului paginilor sitului poate fi modificata in asa fel incit sa respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. In Internet Explorer se face clic pe meniul 'Tools', apoi pe optiunea 'Internet Options'. In fereastra care apare se face clic pe butonul 'Accessibility' si se bifeaza casuta 'Ignore colors specified on Web pages', dupa care se apasa pe butonul 'OK'. Se procedeaza similar daca este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se inlatura bifarea.

Build Free Home Pages

More

As easy as point & click

Yahoo! GeoCities provides all the tools you'll need to create your own personal home page on the web.

Sign up for Yahoo! Geocities

[Close]

undefined

[Close]

undefined

PARTEA A 6 A

UTILIZARE WINDOWS ME SI WINDOWS XP

FOLOSIRE PC :

Versiune a acestei pagini scrisa cu text de culoare gri pe fundal de culoare bleumarin

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

1. FOLOSIREA UNITATII CD-ROM

2. FOLOSIREA UNITATII DE DISCHETA

FOLOSIREA UNITATII CD-ROM

Discul Compact (Compact Discul - CD) este cel mai folosit mediu de stocare amovibil, datorita dimensiunilor sale, capacitatii de stocare, usurintei in folosire, fiabilitatii si nu in ultimul rind a pretului. Compact discurile folosite perntru stocarea de date se impart in trei categorii mari :

CD-ROM ('CD read only memory' - CD obisnuit) sint CD-urile care pot fi doar citite, de pe care se pot transfera date, dar pe care nu se pot scrie alte date in afara celor deja existente. Acest CD-uri sint fabricate folosind doua metode si anume: metoda matritarii si metoda arderii. Matritarea implica folosirea unei matrite (model - tipar) pentru inscriptionarea datelor pe CD-uri si este utilizata pentru fabricarea unor cantitati mari de CD-uri. Aceasta metoda este folosita pentru CD-urile originale ale softurilor sau pentru CD-urile care insotesc revistele sau cartile. Metoda 'arderii' implica folosirea unei raze laser pentru inscriptionarea datelor pe CD-uri si este folosita pentru fabricarea unor cantitati limitate de CD-uri. Aceasta metoda este folosita pentru CD-urile pe care utilizatorii isi creaza copii de siguranta ale datelor de pe calculator sau pentru CD-urile folosite pentru stocarea de fisiere diverse (de ex. fisiere muzicale in format mp3, filme, etc.). Pentru a putea folosi CD-urile este nevoie de o unitate CD-ROM montata in calculator.

CD-R ('CD recordable' - CD inscriptibil) sint CD-urile virgine ('blank') care pot fi inscriptionate o singura data. Metoda de inscriptionare este cea prin 'arderea' cu o raza laser. In momentul in care CD-ul a fost inscriptionat cu niste date el se transforma in CD-ROM, pentru ca o alta inscriptionare nu mai este posibila. Acest tip de CD-uri este foarte popular in rindurile utilizatorilor de calculatoare pentru ca le permite sa isi creeze singuri CD-uri la un pret foarte mic. Pentru a putea inscriptiona CD-urile de tip CD-R este nevoie de o unitate CD-RW montata in calculator. O astfel de unitate functioneaza si pe post de unitate CD-ROM, adica poate citi orice fel de CD-uri indiferent de modul lor de inscriptionare.

CD-RW ('CD rewritable' - CD reinscriptibil) sint CD-urile care pot fi inscriptionate de mai multe ori la rind. Datele scrise pe un CD-RW pot fi sterse in intregime si inlocuite cu altele, acest ciclu putindu-se repeta de un numar mare de ori. Metoda de inscriptionare este cea prin 'arderea' cu o raza laser. Acest tip de CD-uri este folosit in special pentru crearea repetata de copii de rezerva ale datelor importante de pe un calculator. Pretul lor este insa mai mare decit al CD-urilor de tip CD-R. Pentru a putea inscriptiona CD-urile de tip CD-RW este nevoie de o unitate CD-RW montata in calculator. O astfel de unitate functioneaza si pe post de unitate CD-ROM adica poate citi orice fel de CD-uri indiferent de modul lor de inscriptionare.

Manipularea CD-ului trebuie sa se faca cu atentie pentru a nu zgiria CD-ul si pentru a nu-l scapa din mina. Se deschide carcasa CD-ului si apoi se apasa (usor) cu degetul mare pe dispozitivul de fixare (rozeta centrala) pentru a mobiliza CD-ul. Apucarea CD-ului trebuie sa se faca punind degetele miinii pe marginile lui, in asa fel incit pulpele degetelor sa nu vina in contact cu suprafata CD-ului.

Introducerea unui CD intr-o unitate optica se face foarte simplu. Utilizatorul apasa pe butonul de ejectare a sertarului unitatii si dupa ce acesta din urma a iesit, utilizatorul pozitioneaza CD-ul in sertar si apasa butonul de introducere a sertarului in unitate. Din acest moment unitatea citeste CD-ul, iar utilizatorul poate accesa datele cu ajutorul interfetei puse la dispozitie de producatorul CD-ului sau le poate accesa din interiorul Windows Explorer.

Un CD este un disc plat de plastic si ca orice disc are doua fete. Diferentierea fetelor este importanta pentru ca la introducerea CD-ului in unitatea optica (CD-ROM, CD-RW), acesta trebuie pozitionat intr-un anumit fel pe sertarul unitatii optice pentru a putea fi folosit :

Un CD matritat (de ex. cele din reviste) are imprimat pe una din fete o imagine colorata care contine elemente de identificare (numele revistei, numarul acesteia, continutul, etc.) iar cealalta fata este reflectorizanta (ne putem privi in ea ca in oglinda) si de obicei este colorata argintiu. CD-urile matritate trebuie pozitionate in unitatea CD-ROM cu fata argintie in jos (deci cu imaginea in sus).

Un CD inscriptionat prin ardere (sau virgin) are imprimat de obicei pe una din fete un model simplu care contine elemente de identificare (numele producatorului, capacitatea CD-ului in MB, o zona in care putem completa continutul CD-ului, etc.) iar cealalta fata este reflectorizanta si este colorata intr-o nuanta de auriu, verde sau albastru. CD-urile inscriptibile trebuie pozitionate in unitatea CD-ROM cu fata reflectorizanta (si colorata) in jos, deci cu fata de identificare in sus. Exista insa si CD-uri inscriptibile foarte ieftine care se numesc 'no-name' ('fara numele [producatorului]') si care nu au o fata de identificare propriu-zisa care sa contina elemente de identificare a producatorului sau a capacitatii CD-ului. La aceste CD-uri de obicei doar una din fete este reflectorizanta, cealalta fiind mata, iar pozitionarea corecta a CD-ului este cu fata reflectorizanta (si colorata) in jos. In cazul foarte rar in care ambele fete sint reflectorizante pozitionam CD-ul cu fata colorata in jos.

Majoritatea CD-urilor folosite de un utilizator de calculator sint de tipul CD-urilor de date ('Data CD's') care pot contine orice tip de fisiere (text, filme, muzica, poze, etc.) care este folosit de calculator. O unitate optica de calculator poate citi insa si asa-numitele CD-uri audio ('Audio CD's), care contin melodii in format CDA. CD-urile audio sint CD-urile care pot fi citite de unitatile CD prezente in echipamentul electronic de redare a muzicii (combine audio, etc.). Unitatile CD din combinele audio nu sint identice in functionalitate cu unitatile CD-ROM din calculatoare, pentru ca ele nu pot citi decit un numar limitat de formate audio (multa vreme nu au putut citi decit formatul CDA) si bineinteles nu pot fi folosite pentru citirea CD-urilor cu date. Unitatile CD din combinele audio produse in ultimii ani pot sa citeasca in afara de CDA si citeva formate de fisiere audio folosite de softurile pentru calculator (de ex. formatele MP3 si WMA).

Unitatea optica (CD-ROM, CD-RW) are pe panoul frontal (partea din fata) citeva elemente importante pentru folosirea ei :

Butonul de ejectare si de introducere a sertarului : este butonul situat la extremitatea dreapta a unitatii optice. Apasam pe el pentru ca sertarul sa iasa din unitate si dupa ce am pus CD-ul in sertar apasam din nou butonul pentru a introduce sertarul in unitate. Acest buton are si functia de a opri momentan (pauza) redarea CD-urilor audio (format CDA).

Butonul de redare/salt peste melodii pentru CD-urile audio : Dupa introducerea unui CD Audio (format CDA) putem sa ascultam muzica de pe acesta fara ajutorul unui soft specializat (Windows Media Player, etc.). Pentru aceasta apasam butonul de redare/salt ('play/skip') si CD-ul va porni de la prima melodie. Pentru a ajunge la o melodie fara a le asculta pe cele anterioare, apasam butonul redare/salt pina ajungem la melodia dorita. Unii producatori de unitati optice au renuntat la acest buton din motive de scadere a pretului, dar in special pentru ca el este folosit foarte rar de catre utilizatori.

LED-ul indicator de stare : Este o dioda luminescenta ('light emiting diode -LED') care ne indica starea unitatii optice. Dioda se aprinde atunci cind introducem un CD in unitate si aceasta incepe citirea datelor de pe CD. Ulterior lumina se stinge dar se va reaprinde ori de cite ori sint citite date de pe CD (de ex. atunci cind sint incarcate de pe CD texturile sau sunetele unui joc). La citirea CD-urilor audio dioda se aprinde intermitent ('clipeste'). Daca LED-ul nu se aprinde dupa ce am introdus un CD inseamna ca fie unitatea este defecta, fie cel mai probabil autopornirea ('Autostart') CD-ului este dezactivata sau am introdus CD-ul invers.

Orificiul pentru ejectarea de urgenta : Este o mica gaura situata sub sertarul unitatii. Vom apela la ea daca ni s-a blocat un CD in unitate si nu mai putem sa-l scoatem. Va trebui sa inchidem calculatorul si apoi sa folosim o sirma subtire (sau o agrafa indreptata) pentru a ejecta sertarul. Introducem agrafa (sirma) in gaura si apasam pina cind sertarul incepe sa iasa dupa care tragem cu mina de sertar (fara a forta) pentru a-l scoate complet si a inlatura CD-ul blocat.

Rotita de reglare a volumului : Ne permite sa reglam volumul de redare in cazul unui CD audio (CDA) pe care il ascultam cu ajutorul castilor conectate la mufa jack de pe unitatea optica. Unele unitati au in loc de rotita doua butoane pentru ajustarea in sus si in jos a nivelului de sunet. Rotita este functionala doar la redarea CD-urilor audio si doar in situatia in care am setat in Windows optiunea de dezactivare a sunetului digital care implica deci folosirea sunetului analog.

Mufa jack pentru iesirea sunetului : Ne permite sa conectam o pereche de casti sau niste difuzoare la unitatea CD-ROM pentru a asculta un CD audio. Mufa este functionala doar la redarea CD-urilor audio in situatia in care am setat in Windows optiunea de dezactivare a sunetului digital (folosirea sunetului analog). Aceasta mufa este foarte rar folosita pentru ca este preferabil sa conectam castile (difuzoarele) la mufa 'Line Out' de pe placa de sunet.

Utilizarea unitatii CD-rom consta in introducerea unui CD si accesarea datelor de pe acesta. In mod obisnuit CD-urile matritate (sau CD-urile inscriptibile care sint copii ale unor CD-uri matritate) au un program de explorare a continutului CD-ului, care este lansat imediat dupa introducerea CD-ului in unitate. Putem folosi acest program care de cele mai multe ori imita functionalitatea unui explorator de pagini web (de ex. Internet Explorer) sau putem folosi Windows Explorer pentru a inspecta continutul CD-ului. Pentru a vedea continutul unui CD-ROM lansam in executie WE si facem clic pe numele CD-ului care apare in compartimentul din stinga al WE. In compartimentul din dreapta al WE vor fi afisate dosarele si fisierele prezente pe CD, elemente cu care putem sa facem citeva din operatiile obisnuite (deschidere, lansare in executie, copiere) in timp ce alte operatii nu sint posibile (mutarea, stergerea, modificarea continutului unui fisier). Cu alte cuvinte dosarele sau fisierele de pe un CD-ROM pot fi doar 'citite', adica sint de tipul 'read-only'.

Cele mai multe CD-uri care contin softuri comerciale (de ex. jocuri) lanseaza automat procedura de instalare a softului in momentul in care CD-ul este introdus in unitate, deci tot ce trebuie sa facem este sa ducem la bun sfirsit instalarea. Unele softuri mai mari vin pe mai multe CD-uri si de aceea este nevoie ca pe parcursul instalarii sa schimbam CD-ul aflat in unitate cu CD-ul de instalare urmator. Majoritatea softurilor care sint instalate de pe CD-uri nu au nevoie de prezenta CD-ului in unitate, o data ce softul a fost instalat pe hardisc. O exceptie notabila sint jocurile, care in marea lor majoritate necesita prezenta CD-ului in unitate, chiar daca toate fisierele necesare functionarii jocului au fost instalate pe hardisc.

In momentul in care dorim sa scoatem un CD din unitate va trebui ca mai inainte sa inchidem programul autolansat la introducerea CD-ului, ferestrele WE in care este afisat continutul CD-ului, ca si orice program de pe CD care este lansat in executie si sa asteptam terminarea oricarei operatii cu fisierele de pe CD (copierea). Aceste masuri trebuie luate pentru ca daca scoatem CD-ul inainte de a face operatiile amintite mai sus, riscam sa producem instabilitatea sistemului si aparitia unui mesaj de eroare, care ne poate obliga sa repornim sistemul pentru a-l aduce din nou la starea de stabilitate. Pentru a scoate CD-ul apasam pe butonul de ejectare a sertarului, luam CD-ul din sertar si inchidem sertarul apasind din nou pe buton. Este recomandat sa scoatem CD-ul din unitate inainte de a inchide complet calculatorul ('power off' - 'shut down').

Din punctul de vedere al fiabilitatii si al rezistentei, CD-urile sint niste medii de stocare foarte bune. Datele inscriptionate pe ele (prin matritare sau ardere) rezista ani de zile, bineinteles acest lucru depinzind si de calitatea CD-ului si de conditiile in care este tinut si manipulat. Este totusi recomandat ca in cazul in care avem niste CD-uri cu date importante sa facem copii dupa ele o data la citiva ani, pentru a fi siguri ca datele stocate nu vor fi afectate de degradarea CD-urilor care survine (intr-o mai mica sau mai mare masura) o data cu timpul.

Pastrarea CD-urilor trebuie sa se faca in carcase de plastic, pentru a se evita zgirierea lor. Trebuie evitata introducerea in unitatea CD-ROM a unor CD-uri foarte zgiriate, patate sau deformate. De asemenea trebuie evitata lipirea de etichete pe CD, pentru ca daca procedam in acest fel centrul de greutate al CD-ului se schimba si ca urmare rotatia lui in unitate va fi afectata in mod negativ, existind riscul defectarii unitatii. Datele scrise pe un CD nu sint sensibile la actiunea magnetilor (de ex. cei din difuzoarele calculatorului) spre deosebire de datele scrise pe dischete. Catalogarea datelor de pe CD-urile inscriptibile se poate face foarte usor, scriind pe scurt continutul CD-ului pe suprafata mata a acestuia cu ajutorul unor carioci speciale (a caror cerneala se usuca foarte repede si este rezistenta la caldura care se degaja in timpul rotatiei CD-ului in unitate). Cele mai multe CD-uri inscriptibile au pe fata mata (fata de identificare) citeva linii care ne permit sa scriem mai ordonat.

FOLOSIREA UNITATII DE DISCHETA

Dischetele ('floppy disks' - discuri moi) au reprezentat cel mai folosit mediu de stocare amovibil inainte de aparitia CD-urilor. Utilizarea dischetelor pentru stocarea de date a insotit practic toata istoria calculatoarelor personale si desi folosirea CD-urilor inscriptibile a devenit un lucru curent pentru multi utilizatori, dischetele nu si-au pierdut inca importanta si utilitatea.

O discheta este formata dintr-o carcasa subtire de forma patrata, care adaposteste un disc de plastic moale (care se poate indoi foarte usor) care are suprafetele acoperite de o substanta magnetica. Carcasa are o parte culisanta (din metal sau plastic) care se poate da la o parte (tragind de ea usor cu degetele) revelindu-ne in acest fel o parte din discul de plastic. Carcasa are doua fete care se deosebesc usor pentru ca una din ele prezinta citeva elemente de identificare (numele producatorului, citeva date tehnice despre discheta, eventual o eticheta) iar cealalta are un decupaj in forma de cerc, prin care se vede un mic disc de metal care este atasat de discul de plastic din interiorul carcasei.

Stocarea datelor pe o discheta se face dupa un principiu similar cu stocarea datelor pe hardisc, cu mentiunea ca discul de plastic este asimilabil platanului hardiscului. Capul de scriere/citire a datelor nu se afla insa pe discheta ci in interiorul unitatii de discheta, la fel ca si motorul care pune in miscare discul de plastic pentru a putea fi accesate datele de pe el. In momentul in care am introdus discheta in unitate ea este fixata, partea culisanta este data la o parte si apoi discul de plastic este pus in miscare. Capul de citire/scriere al unitatii se misca deasupra discului de plastic si citeste datele de pe disc sau schimba starea de magnetizare a unor portiuni de pe disc in scopul scrierii de date sau a stergerii lor.

O discheta poate avea doua stari, in functie de modul in care se poate lucra cu datele de pe ea. Daca datele de pe discheta pot fi atit citite cit si modificate (de ex. fisierele si dosarele pot fi deschise si continutul lor poate fi schimbat) atunci discheta este in starea 'citit/scris' ('read/write'), adica sint permise atit citirea datelor cit si scrierea de noi date sau rescrierea-modificarea celor deja existente. Daca datele de pe discheta pot fi doar citite (de ex. fisierele si dosarele pot fi deschise dar continutul lor nu poate fi schimbat) atunci discheta este in starea 'exclusiv scris' ('read only'), adica este permisa doar citirea datelor insa nu si scrierea de noi date sau rescrierea-modificarea celor deja existente. Trecerea intre cele doua stari se face foarte simplu cu ajutorul unui glisor din plastic, care se afla intr-un mic spatiu pe marginea dischetei opusa celei pe care se afla partea culisanta. Glisorul poate fi mutat fie cu ajutorul unghiei fie cu ajutorul virfului unui pix, insa el trebuie mutat intr-o parte sau alta pina la capat. Atunci cind glisorul se afla pe marginea dischetei (putem sa ducem discheta in zare si sa privim prin mica gaura creata) discheta se afla in starea 'exclusiv scris' ('read only'), adica este protejata la scriere ('write protected'). Atunci cind glisorul se afla in partea opusa marginii dischetei (acopera gaura prezenta in carcasa dischetei astfel ca nu putem privi prin ea) discheta se afla in starea 'citit/scris' ('read/write'), adica este posibila atit citirea cit si scrierea de date. In starea 'exclusiv scris' discheta este similara cu un CD-ROM, iar in starea 'citit/scris' este similara cu un hardisc.

Unitatea de discheta are pe panoul frontal (partea din fata) citeva elemente importante pentru folosirea ei :

Fanta unitatii : Este locul de introducere si de scoatere a dischetei.

Butonul de ejectare a dischetei : Este folosit pentru a scoate discheta din unitate.

LED-ul indicator de stare : Este o dioda luminescenta ('light emiting diode -LED') care ne indica starea unitatii de discheta. Dioda se aprinde atunci cind introducem o discheta in unitate si ulterior se stinge, dar se va reaprinde ori de cite ori sint accesate sau modificate datele de pe discheta. Pe timpul cit LED-ul de stare este aprins nu trebuie incercata scoaterea dischetei din unitate pentru ca riscam sa deterioram unitatea si/sau discheta.

Utilizarea unitatii de discheta consta in introducerea unei dischete si accesarea datelor de pe aceasta. Discheta se introduce in fanta unitatii tinind-o cu fata de identificare in sus (deci cu fata pe care se vede micul disc de metal in jos) si cu partea culisanta inainte. Pe fata de identificare a tuturor dischetelor este desenata o mica sageata care ne arata partea din discheta care trebuie sa intre prima in unitate. Introducem discheta in fanta pina cind este vizibila doar marginea sa si apoi o impingem cu degetul mare pina cind se aude un sunet metalic si discheta a disparut in interiorul unitatii. In acel moment discheta este fixata in unitate si este gata de a fi folosita.

Continutul dischetei devine vizibil in compartimentul din dreapta al ferestrei Windows Explorer in momentul in care facem clic pe elementul ('3 1/2 Floppy (A:)'), care simbolizeaza unitatea de discheta in compartimentul din stinga al ferestrei WE. Daca discheta este protejata la scriere putem copia dosare si fisiere, le putem deschide (dar nu le putem modifica) si putem lansa in executie programele prezente pe discheta. Evident, daca dorim sa modificam fisierele prezente pe discheta schimbam starea dischetei sau le copiem pe hardisc. Daca discheta nu este protejata la scriere putem copia si muta dosare si fisiere, le putem deschide (dar si modifica), le putem sterge si putem lansa in executie programele prezente pe discheta. Scrierea datelor pe discheta este insotita de un sunet sacadat care se transforma intr-un sunet prelung (dar de mica durata) atunci cind scrierea datelor a fost terminata.

Pentru a putea folosi o discheta ea trebuie in prealabil formatata, proces prin care devine apta pentru a fi scrise date pe ea. Explicarea procesului de formatare a fost facuta atunci cind a fost luata in discutie formatarea hardiscurilor. Toate dischetele virgine (noi) sint formatate de producatorul lor in asa fel incit utilizatorul le poate folosi fara a le mai formata si el. Pe de alta parte uneori este necesar ca utilizatorul sa formateze o anumita discheta pentru a sterge complet datele de pe ea sau pentru a incerca sa remedieze unele defectiuni in functionarea dischetei. Din aceasta cauza invatarea procedurii de formatare a unei dischete este esentiala. O discheta poate fi formatata in mod repetat fara a-si pierde capacitatea de a stoca date, insa este recomandat sa formatam discheta doar daca este absolut necesar. Inainte de a formata discheta trebuie sa ne asiguram ca nu este protejata la scriere, altfel va apare un mesaj de eroare.

Pentru a formata o discheta facem clic dreapta pe elementul '3 1/2 Floppy' din compartimentul din stinga al ferestrei WE si apoi facem clic pe optiunea 'Format' din meniul contextual. Va apare fereastra de formatare a dischetei care are mai multe sectiuni. In sectiunea 'Capacity' ('capacitate') putem alege dimensiunea totala a fiserelor care pot fi stocate pe discheta, avind de ales intre variantele 1,44 MB (recomandat) sau 720 KB. In sectiunea 'Format Type' ('tipul formatarii') putem alege procedura de formatare, avind de ales intre variantele 'Quick' ('rapida') si 'Full' ('completa'). Formatarea de tip 'Quick' dureaza citeva secunde si se rezuma la stergerea fisierelor de pe discheta, de aceea este recomandata in situatia in care discheta respectiva nu ne-a creat probleme pina atunci. Formatarea de tip 'Full' dureaza ceva mai mult de un minut si pe linga stergerea fisierelor este efectuata si scanarea dischetei pentru descoperirea 'sectoarelor defecte' ('bad sectors'), pe care nu mai pot fi scrise date. Este recomandata daca discheta ne-a creat probleme de genul imposibilitati citirii datelor scrise pe ea. Ambele metode de formatare duc la stergerea tuturor datelor de pe discheta, deci este recomandat sa copiem datele de care avem nevoie pe hardisc inainte de inceperea formatarii, urmind ca ulterior sa le recopiem eventual pe discheta. In sectiunea 'Label' ('eticheta') putem scrie un titlu pentru discheta. Dupa ce am terminat de configurat optiunile facem clic pe butonul 'Start' si formatarea va incepe. La terminarea ei va apare o fereastra in care este prezentat rezultatul formatarii (spatiul disponibil de pe discheta si eventualele sectoare defecte) pe care o inchidem facind clic pe butonul 'Close'. Daca dorim sa intrerupem formatarea aflata in desfasurare va trebui sa facem clic pe butonul 'Cancel'. Dupa terminarea formatarii inchidem fereastra de formatare si utilizam discheta pentru a scrie date pe ea.

In momentul in care am terminat lucrul cu discheta apasam pe butonul de ejectare si o parte din discheta va iesi prin fanta unitatii. Apucam aceasta parte si scoatem discheta din unitate. Discheta nu poate fi scoasa atita timp cit ea se afla in uz (de ex. sint copiate fisiere pe ea sau de pe ea). Va trebui sa asteptam ca dioda luminescenta sa se stinga inainte de a incerca sa scoatem discheta.

Discheta este un mediu de stocare convenabil (pentru ca dischetele costa foarte putin) dar nu si foarte fiabil. Unele dischete (indiferent de producator) vor genera mai devreme sau mai tirziu mesaje de eroare permanente, legate de faptul ca dischetele respective nu pot fi citite si este recomandata formatarea lor. Chiar si in aceasta situatie unele dintre ele nu vor mai putea fi folosite. Dischetele sint sensibile la actiunea magnetilor si de aceea este recomandat sa nu fie plasate in apropierea acestora, de exemplu este bine sa nu le sprijinim de difuzoare. Este recomandat sa nu se stocheze pe dischete date importante si daca totusi se stocheaza este recomandat sa se creeze mai multe dischete cu un continut identic, pentru a avea o rezerva in cazul in care una din dischete se strica. Dischetele au un spatiu mic de stocare si de aceea se preteaza in special la stocarea de fisiere de tip text (cu extensia txt, rtf, doc, etc.), pe care trebuie sa le arhivam in prealabil pentru a putea stoca un numar de fisiere mai mare. Programele de arhivare ofera si optiunea ('split archive' - arhiva despicata-divizata in mai multe parti) de a stoca pe mai multe dischete un fisier care nu incape pe una singura.



PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

[ PAGINA GAZDA ] [ ARTICOLE ] [ CONECTAREA LA INTERNET ] [ LEGATURI ] [ MANUALE ] [ CAMPANIE DE PROTEST PENTRU SCADEREA TARIFELOR ROMTELECOM ]

Copyright © 2000-2004 MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sint originale si sint scrise de MunteAlb.

Situl se gaseste la adresele https://www.geocities.com/muntealb/ si https://www.muntealb.home.ro . Continutul este identic in ambele locatii.

Sit vazut optim cu optiunea 'Large Fonts' selectata in Display Properties sau marimea literelor ('Text Size') setata la valoarea 'Larger' in explorator.

Culoarea textului si a fundalului paginilor sitului poate fi modificata in asa fel incit sa respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. In Internet Explorer se face clic pe meniul 'Tools', apoi pe optiunea 'Internet Options'. In fereastra care apare se face clic pe butonul 'Accessibility' si se bifeaza casuta 'Ignore colors specified on Web pages', dupa care se apasa pe butonul 'OK'. Se procedeaza similar daca este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se inlatura bifarea.

Try Yahoo! Calendar

More

Get Organized!

Use Yahoo! Calendar to track your personal schedule, whether at home or on the road.

Try Yahoo! Calendar!

[Close]

undefined

[Close]

undefined

PARTEA A 7 A

UTILIZARE WINDOWS ME SI WINDOWS XP

FOLOSIRE PC :

Versiune a acestei pagini scrisa cu text de culoare gri pe fundal de culoare bleumarin

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

1. CONFIGURAREA SO WINDOWS - INTRODUCERE

2. INSTRUMENTE PENTRU ADMINISTRAREA SO WINDOWS (ADMINISTRATIVE TOOLS)

3. ACTUALIZAREA SO WINDOWS (AUTOMATIC UPDATES)

4. DATA / ORA

5. AFISAJUL (DISPLAY)

6. SCHIMBAREA REZOLUTIEI MONITORULUI (SCREEN RESOLUTION)

7. REGLAJE PENTRU PLACA VIDEO SI MONITOR

8. SCHIMBAREA RATEI DE REIMPROSPATARE (REFRESH RATE)

CONFIGURAREA SO WINDOWS - INTRODUCERE

Imediat dupa instalarea SO Windows acesta este configurat in asa fel incit sa poata fi folosit de cit mai multi utilizatori, ceea ce insemana ca setarile implicite ale sistemului sint in asa fel stabilite incit SO sa poata fi folosit si de utilizatorii neexperimentati, ca si de aceia care au calculatoare mai slabe (vechi). Utilizatorii cu cunostinte avansate si cei care au calculatoare puternice nu sint deranjati de acest lucru, pentru ca ei pot schimba foarte usor configuratia sistemului de operare in asa fel incit aceasta sa fie in concordanta cu puterea calculatoarelor pe care le poseda si cu gradul lor de familiarizare cu informatica.

Modificarea setarilor predefinite legate de functionalitatea si aspectul SO se realizeaza din panoul de control ('Control Panel'), care permite personalizarea SO in asa fel incit lucrul cu calculatorul sa fie eficient si agreabil. In Windows ME (si versiunile anterioare) putem afisa panoul de control daca facem clic pe butonul 'Start' (din bara de procese), apoi mergem cu cursorul mausului deasupra sectiunii Settings si in final facem clic pe optiunea 'Control Panel' din meniul care apare. In Windows XP afisam panoul de control facind clic pe butonul 'Start', ducind cursorul mausului peste coloana din dreapta a meniului de start si in final facind clic pe optiunea 'Control Panel'. Atit in Windows ME cit si in Windows XP continutul panoului de control poate fi afisat si in Windows Explorer daca facem clic pe elementul 'Control Panel', care se afla de obicei in compartimentul din stinga al WE sub partitii si unitatea de stocare optica. Panoul de Control are mai multe sectiuni si rolul fiecareia va fi expus pe scurt in acest capitol introductiv. Sectiunile foarte importante vor fi luate in discutie in cadrul unor capitole separate. Pentru a afisa continutul unei sectiuni va trebui sa facem dublu clic pe iconita ei.

SECTIUNILE PANOULUI DE CONTROL :

Accesibility Options ('Optiuni Legate de Usurinta de Utilizare') : Contine optiuni care permit folosirea SO Windows de catre persoanele cu handicap motor, vizual sau auditiv.

Add New Hardware ('Adauga Componente Hardware Noi') : Permite identificarea de catre SO Windows a unei componente hardware pe care tocmai am instalat-o. Dupa recunoasterea piesei, SO va solicita instalarea unui soft special numit draiver, pentru ca piesa sa poata fi folosita in mod corespunzator. Draiverul este furnizat de obicei de catre producatorul componentei (este disponibil pe CD sau pe situl producatorului), iar in lipsa acestuia SO Windows va folosi un asa-zis draiver generic, care permite folosirea piesei insa nu la potentialul ei maxim. Aceasta sectiune nu mai este aproape deloc folosita pentru ca majoritatea componentelor fabricate dupa anul 2000 sint recunoscute instantaneu de catre SO, fara a mai fi nevoie de interventia utilizatorului, iar instalarea draiverului este extrem de usoara. In Windows XP aceasta optiune se numeste 'Add Hardware'.

Add/Remove Programs ('Adauga/Inlatura Programe') : Permite instalarea si dezinstalarea de programe pentru calculator (softuri). A fost discutata pe larg in sectiunea manualului referitoare la instalarea si dezinstalarea softurilor. In Windows XP aceasta optiune se numeste 'Add or Remove Programs'.

Administrative Tools ('Instrumente pentru administrarea SO') : Contine o serie de utilitare necesare pentru administrarea si optimizarea sistemului (utilitar pentru defragmentare, partitionare, etc.). Sectiunea este prezenta doar in Windows XP si va fi prezentata pe scurt mai jos. O parte dintre utilitare sint prezente si in Windows ME, insa accesul la ele nu se face din panoul de control.

Automatic Updates ('Actualizari Automate') : Permite alegerea modului in care dorim sa realizam actualizarea (imbunatatirea) SO.

Date/Time ('Data/Ora') : Permite modificarea datei (zi, luna, an), orei si fusului orar folosite de catre SO. Exista si optiunea ca SO sa ajusteze in mod automat ora, in cazul trecerii la orarul de iarna sau revenirii la orarul real ('automatically adjust clock for daylight saving changes'). Este recomandat ca aceasta optiune sa fie debifata, pentru ca trecerea la orarul de iarna sau vara nu se face in acelasi timp peste tot in lume si este posibil ca SO sa ajusteze ora in mod eronat. In Windows XP aceasta optiune se numeste 'Date and Time'.

Dial-Up Networking ('Conectarea la internet prin dial-up') : Permite crearea de noi conexiuni la internet sau modificarea parametrilor celor deja existente. Aceste procedee au fost detaliate in Manualul Internet Explorer si in Manualul Outlook Express prezente pe situl MunteAlb.

Display ('Afisare') : Contine optiuni referitoare la modul de afisare a diverselor elemente din SO WIndows (ferestre, suprafata de lucru, etc.) si permite accesul la reglajele draiverului placii video. Va fi discutata pe larg mai jos.

Folder Options ('Optiuni referitoare la Dosare') : Contine optiuni referitoare la configurarea avansata a interfetei programului Windows Explorer. A fost discutata pe larg in sectiunea manualului dedicata configurarii interfetei programului WE.

Fonts ('Fonturi' - 'Corpuri de Litera') : Prezinta o lista cu fonturile disponibile pentru a fi folosite de softuri (editoare de text, etc.).

Gaming Options ('Optiuni referitoare la Jocuri') : Permite instalarea corecta a unor dispozitive folosite in jocuri (de ex. joystic, gamepad, etc.), ca si configurarea folosirii taifasului prin voce ('voice chat') in timpul jocurilor. In Windows XP aceasta optiune se numeste 'Game Controllers'.

Internet Options ('Optiuni referitoare la Internet') : Contine optiuni privind accesul la internet cu ajutorul programului Internet Explorer. A fost detaliata in Manualul Internet Explorer prezent pe situl MunteAlb.

Keyboard ('Tastatura') : Permite configurarea tastaturii in asa fel incit sa corespunda cu stilul nostru de a o folosi si cu limbile in care scriem in mod predominant.

Modems ('Modemuri') : Permite configurarea avansata a modemului instalat in asa fel incit conexiunea la internet sa fie optima. In Windows XP aceasta optiune se numeste 'Phone and Modem Options'.

Mouse ('Maus') : Permite configurarea mausului in concordanta cu modul nostru de folosire (mina dreapta sau stinga, etc.).

Network ('Retea') : Afiseaza date despre reteaua in care se afla calculatorul nostru (daca acesta este inclus intr-o retea) si permite configurarea unor parametri legati de lucrul in retea. In Windows XP aceasta optiune se numeste 'Network Connections'.

ODBC Data Resources : Permite configurarea unor optiuni legate de lucrul cu baze de date.

Passwords ('Parole') : Permite crearea si administrarea conturilor protejate prin parola ale diferitilor utilizatori care folosesc calculatorul.

Power Options ('Optiuni referitoare la consumul de energie electrica') : Permite specificarea unor scheme de reducere a consumului de curent electric.

Printers ('Imprimante') : Permite identificarea de catre SO a unei imprimante conectate la calculator si instalarea draiverului acesteia. In Windows XP aceasta optiune se numeste 'Printers and Faxes' ('Imprimante si Faxuri').

Regional Settings ('Setari referitoare la zona in care locuim') : Permite modificarea afisarii unor parametri in functie de specificul regiunii in care locuim. De exemplu putem alege sa afisam data dupa modelul european (zi/luna/an) sau dupa cel anglo-saxon (luna/zi/an). In Windows XP aceasta optiune se numeste 'Regional and Language Options'.

Scanners and Cameras ('Scanere si Camere de Luat Vederi') : Permite identificarea de catre SO a unui scaner sau a unei camere de luat vederi (de ex. un webcam pentru taifasul in mod multimedia prin internet) conectate la calculator si instalarea draiverelor acestora.

Scheduled Tasks ('Sarcini Programate') : Permite programarea unor sarcini (defragmentarea hardiscului, etc.) pe care sa le indeplineasca SO la intervalele de timp pe care i le precizam noi.

Sounds and Multimedia ('Sunet si Multimedia') : Contine optiuni referitoare la folosirea calculatorului pe post de dispozitiv multimedia (audio-video). Va fi discutata pe larg mai jos. In Windows XP aceasta optiune se numeste 'Sounds and Audio Devices'.

Speech ('Vorbire') : Contine optiuni referitoare la translatarea textului scris in voce, cu ajutorul unui sintetizator artificial de voce inclus in SO si care poate fi folosit de mai multe programe (de ex. MS Office). Este prezenta doar in Windows XP imediat dupa instalarea SO. In Windows ME ea apare dupa instalarea motorului de conversie a textului in voce ('text-to-speech engine'), care nu este inclus initial in SO dar poate fi descarcat gratuit de pe situl Microsoft.

System ('Sistem') : Permite inspectarea si modificarea configuratiei sistemului in scopul optimizarii sau depanarii calculatorului. Va fi discutata pe larg mai jos.

Taskbar and Start Menu ('Bara de Procese si Meniul de Start') : Permite configurarea avansata a acestor doua elemente ale interfetei SO Windows. A fost discutata pe larg in sectiunea manualului referitoare la configurarea acestor doua elemente.

Telephony ('Telefonie') : Contine optiuni referitoare la folosirea calculatorului pe post de telefon. In Windows XP aceasta optiune este comasata cu cea referitoare la modem ('Phone and Modem Options').

Users ('Utilizatori') : Permite folosirea calculatorului de mai multi utilizatori, cu memorarea preferintelor fiecaruia legate de aspectul SO. In Windows XP aceasta optiune se numeste 'User Accounts', este mai complexa si permite crearea si administrarea conturilor personale ale utilizatorilor calculatorului.

INSTRUMENTE PENTRU ADMINSTRAREA SO (ADMINISTRATIVE TOOLS)

Sectiunea este prezenta doar in Windows XP si contine 6 subsectiuni care pot fi accesate facind dublu clic pe numele lor :

Component Services - contine optiuni necesare adminstratorilor de sistem si dezvoltatorilor de aplicatii. Utilizatorii obisnuiti nu trebuie sa faca modificari.

Data Sources - Permite configurarea unor optiuni legate de lucrul cu baze de date. Utilizatorii obisnuiti nu trebuie sa faca modificari.

Performance - Afiseaza in timp real grafice referitoare la evolutia activitatii unor componente ale calculatorului (procesor, memorie, etc.). Utilizatorii avansati pot observa performanta componentelor care compun calculatorul in situatii specifice (de ex. la rularea unui soft care consuma multe resurse) si pe baza datelor observate pot optimiza functionarea softurilor in cauza.

Event Viewer - Permite vizualizarea unor inregistrari facute in vederea monitorizarii activitatii sistemului de operare.

Services - Permite configurarea 'serviciilor', care sint niste aplicatii ce ruleaza in fundal si au functii diverse (legate de securitatea sistemului, de actualizarea acestuia, etc.).

Computer Management - Este cea mai importanta sectiune referitoare la administrarea calculatorului. Se adreseaza utilizatorilor avansati, care pot crea sau sterge partitii, pot partaja anumite dosare de pe hardisc cu alti utilizatori din retea, etc. Utilizatorii obisnuiti pot avea acces la unele din instrumentele prezente in aceasta sectiune (de ex. utilitarul pentru defragmentare poate fi invocat daca se face clic dreapta pe una din partitii) de aceea nu este recomandat sa fie facuta vreo modificare in aceasta sectiune.

ACTUALIZAREA SO WINDOWS (AUTOMATIC UPDATES)

Compania producatoare a SO Windows (Microsoft) pune la dispozitia utilizatorilor un serviciu de actualizare prin internet a ultimelor versiuni de Windows (Win98, Win ME, Win 2000, Win XP) in asa fel incit acestea sa functioneze la parametrii maximi. Actualizarile includ versiunile cele mai noi ale unor softuri incluse in SO (Internet Explorer, DirectX, etc.), versiunile cele mai noi ale unor fisiere esentiale pentru functionarea SO, ca si repararea unor deficiente de securitate ale SO, in special in legatura cu accesul neautorizat prin internet la calculatorul nostru de catre persoane rauvoitoare.

Facem dublu clic pe iconita sectiunii si va apare o fereastra in care trebuie sa precizam modul in care sa fie realizata actualizarea. Optiunile sint:

'Automatically download updates and notify me when they are ready to be installed' - Actualizarile sint descarcate automat de pe internet iar utilizatorul este instiintat doar in momentul in care ele sint gata de a fi instalate. Aceasta optiune nu este recomandata in cazul unei conexiuni prin telefon (dial-up) pentru ca descarcarea dureaza uneori foarte mult si costul actualizarii ar fi foarte mare. In cazul unor utilizatori care au o conexiune de mare viteza la internet (de ex. cablu), aceasta optiune poate fi selectata si in acest fel utilizatorii vor fi siguri ca SO va functiona optim.

'Notify me before downloading any updates and notify me again when they are ready to be installed' - Utilizatorul este instiintat inainte de inceperea descarcarii si inainte de inceperea instalarii actualizarilor. Aceasta optiune ii permite unui utilizator sa fie la curent cu aparitia actualizarilor si in acelasi timp sa decida daca doreste sau nu sa le descarce si sa le instaleze.

'Turn off automatic updating. I will update my computer manually.' - Actualizarea automata este dezactivata iar utilizatorul va trebui sa actualizeze SO in mod manual, adica atunci cind va socoti ca este momentul potrivit. Aceasta optiune li se potriveste cel mai bine utilizatorilor constienti de necesitatea instalarii actualizarilor, dar care in acelasi timp doresc sa aiba control deplin asupra acestuia. Actualizarea manuala trebuie facuta regulat pentru ca SO sa nu fie vulnerabil in fata accesului neautorizat.

DATA / ORA (DATE / TIME)

Sectiunea ne permite modificarea datei si orei care sint afisate de ceasul SO, ajustarile facute de noi fiind apoi preluate de toate programele pe care le-am instalat. Modificarea lunii se realizeaza facind clic pe sagetuta de linga cimpul lunilor si apoi facind clic pe luna dorita din meniul derulant care apare. Modificarea anului se realizeaza facind clic pe sagetuta in sus sau pe cea in jos de linga cimpul anilor. Modificarea zilei se realizeaza facind clic pe ziua corespunzatoare din calendarul afisat. Modificarea orei, a minutelor si secundelor se realizeaza selectind portiunea dorita (ore, minute, secunde) si apoi facind clic pe sagetuta in jos sau pe cea in sus de linga cimpul orei. O varianta mai simpla este sa selectam portiunea dorita si apoi sa scriem numarul dorit de la tastatura (de ex. daca vrem sa schimbam numarul minutelor de la 27 la 46 si nu dorim sa folosim sagetuta in sus). Orice modificare a orei (minutelor, secundelor) nu intra in vigoare decit dupa ce facem clic pe butonul 'Apply' sau pe butonul 'OK'.

In cimpul 'Time Zone' putem alege fusul orar in care ne aflam. Daca bifam casuta 'Automatically adjust clock for daylight saving changes' SO va schimba automat ora in ziua in care ar trebui sa se faca trecerea la ora de vara sau iarna. Este recomandat sa debifam aceasta casuta si sa facem singuri modificarea in zilele respective.

AFISAJUL (DISPLAY)

Aceasta sectiune ne permite sa configuram modul in care sint afisate pe monitor elementele de interfata ale sistemului de operare (suprafata de lucru si ferestrele) si ale softurilor instalate. Tot aici putem sa configuram optiunile referitoare la economisirea de energie de catre calculator si de asemenea putem sa modificam citeva din reglajele draiverului placii video in asa fel incit imaginea afisata sa corespunda cu preferintele nostre. Sectiunea se prezinta ca o multifereastra compusa din sase (Windows ME) sau cinci ferestre (Windows XP). Putem sa vedem in prim plan doar o singura fereastra si de aceea va trebui sa trecem de la o fereastra la alta facind clic pe numele lor.

Windows ME

Fereastra 'Background' ('Fundal') :

Permite selectarea aspectului grafic al suprafetei de lucru ('desktop'). Avem astfel posibilitatea sa folosim un tapet ('wallpaper'), care are mai mult o functie cosmetica, de infrumusetare a mediului de lucru. Tapetul poate consta fie dintr-o imagine mica repetata de multe ori (model grafic - 'pattern'), fie dintr-o imagine mare sau o pagina web.

Fereastra 'Background' contine un compartiment de unde putem alege modelul sau imaginea preferata. De exemplu, putem alege imaginea 'Water Color' facind clic pe numele ei si apoi pe butonul 'Apply'. Observam ca mica imagine se posteaza in centrul ecranului. Pentru a o multiplica in asa fel incit sa acopere tot ecranul va trebui sa folosim meniul 'Picture Display'. Facem clic pe sagetuta si alegem fie optiunea 'Tile' ('Pardoseste'), care va multiplica imaginea, fie optiunea 'Stretch' ('Intinde'), care va 'intinde' imaginea. Optiunea 'Center' afiseaza o singura imagine in centrul ecranului si poate fi folosita in cazul imaginilor de dimensiuni medii si mari.

Folosind butonul 'Browse' ('Exploreaza') putem alege pentru afisarea pe ecran orice imagine sau pagina web de pe hardisc. Trebuie insa sa selectam in fereastra de explorare tipul de fisier cautat in cimpul 'Files of Type' ('Tip de fisiere'), si anume 'Background files' (fisiere imagine speciale pentru fundal - imagini mici), 'All Picture Files' ('Orice fisier imagine - orice poza de pe hardisc) sau 'Html Documents' ('Pagini Web'). Butonul 'Pattern' ('model' ne permite selectarea unui model care sa umple orice spatii lasate libere de tapet. De exemplu daca avem ca tapet o imagine de dimensiuni medii centrata pe ecran, modelul o va inconjura complet.

Desi toate aceste optiuni de modificare a aspectului aduc un plus de culoare, utilitatea lor este pusa in chestiune de faptul ca uneori ne este greu sa distingem iconitele de pe suprafata de lucru, din cauza fundalului colorat. Este deci recomandat sa nu folosim nici un tapet pentru suprafata de lucru, mai ales ca in acest fel economisim si din resursele calculatorului. Pentru a nu fi afisat nici un tapet va trebui sa facem clic pe optiunea 'None' atit in compartimentul de selectare a imaginilor cit si in fereastra de selectare a modelelor ('pattern').

Fereastra 'Screen Saver' ('Protector de Ecran') :

Imaginea afisata pe ecranul monitorului este obtinuta prin bombardarea cu electroni a particulelor de fosfor care tapeteaza suprafata interioara a ecranului, efectul fiind producerea de luminescenta. La primele monitoare pentru PC afisarea aceleiasi imagini pentru mult timp (de ex. tabelele cu tarife de la un ghiseu de vinzare de bilete de tren) facea ca in timp imaginea respectiva sa ramina cumva 'imprimata pe ecran'. Se ajungea deci la aparitia imaginilor fantoma ('ghost images'), care erau imagini de intensitate slaba supraimprimate peste orice continut al ecranului si in plus imposibil de sters. Din aceasta cauza au fost create protectoarele de ecran, care sint niste imagini (de obicei in miscare) afisate automat atunci cind monitorul nu este folosit de utilizator. O data cu evolutia tehnologiei de producere a monitoarelor a fost mult diminuata posibilitatea aparitiei imaginilor fantoma, astfel ca protectoarele de ecran au in prezent o functie mai mult cosmetica.

Avem posibilitatea sa alegem protectorului de ecran preferat dintr-un meniu care contine toate fisierele cu extensia SCR (de la 'screen saver') aflate in dosarul de la adresa C:WindowsSystem. Putem de asemenea sa folosim un protector descarcat de pe internet, dar in acest caz trebuie sa-l scanam in prealabil cu un program antivirus actualizat. In cazul in care nu dorim sa folosim protectorul de ecran va trebui sa facem clic pe optiunea 'None', eventualitate care trebuie luata in consideratie daca folosim in mod frecvent jocuri care au nevoie de cit mai multe din resursele calculatorului pentru a rula fluid. Dupa ce am ales protectorul, il putem configura facind clic pe butonul 'Settings' si modificind optiunile (complexitate, dimensiune, etc.) prezente in fereastra care apare. Pentru a vedea rezultatul modificarilor va trebui sa facem clic pe butonul 'Preview' pentru ca protectorul sa fie afisat pe tot ecranul, iar daca dorim sa revenim la fereastra 'Screen Saver' miscam un pic mausul. Alegerea perioadei de inactivitate ('idle time') dupa care protectorul sa intre in functiune se realizeaza de la optiunea 'Wait' cu ajutorul sagetutelor sau a tastaurii (selectam numarul de minute existent si apoi scriem altul). Dupa ce am facut toate modificarile, facem clic pe butonul 'Apply' sau pe butonul 'OK' pentru ca protectorul sa intre in functiune. Calculatorul va sesiza aparitia unei perioade de inactivitate (in care utilizatorul nu apasa nici o tasta sau nu misca mausul) si daca aceasta depaseste timpul setat de utilizator este lansat in executie protectorul. Utilizatorul poate intrerupe protectorul apasind o tasta sau miscind mausul.

Fereastra 'Appearance' ('Aspect [vizual] - Infatisare') :

Permite alegerea unui aranjament coloristic pentru elementele de interfata (ferestre, casete de text, etc.), indiferent daca acestea apartin unor programe preinstalate o data cu Windows sau unor programe instalate de utilizator. Fereastra are un compartiment in care putem previzualiza diversele aranjamente coloristice si mai multe meniuri derulante care ne permit personalizarea majoritatii elementelor de interfata din punct de vedere al culoriii, dimensiunii si a corpului de litera ('font') afisate. Meniul 'Scheme' ne permite alegerea unui aranjament coloristic complet care sa se aplice in mod unitar tuturor elementelor de interfata.

Pentru a alege un aranjament coloristic facem clic pe sagetuta si apoi incercam diversele aranjamente prezente facind clic pe fiecare din ele. Unele dintre acestea sint potrivite pentru persoanele cu deficiente de vedere (de ex. aranjamentele cu contrast mare - 'high contrast'). Aranjamentul predefinit se numeste 'Windows Standard', existind si variante ale acestuia cu litere mari ('large') si foarte mari ('extra large'). Meniul 'Item' ('Element') ne permite crearea unui aranjament coloristic nou prin modificarea culorii, dimensiunilor si fontului fiecarui element de interfata in parte. Putem in acest fel sa modificam de exemplu culoarea fundalului ferestrelor, in cazul in care albul ni se pare prea stralucitor sau culoarea suprafetei de lucru (daca nu avem un tapet afisat). Va trebui sa facem clic pe sagetuta si apoi pe optiunea 'Window' din meniul care apare. Facem clic pe sagetuta de linga culoarea elementului si va apare fereastra de selectare a culorii. Putem alege una din culorile prezente facind clic pe ea, dar este recomandat sa facem clic pe butonul 'Other' pentru a fi afisata fereastra de selectare/creare a culorilor.

In fereastra de selectare/creare a culorilor avem o mai mare paleta de culori, din care o putem alege pe cea mai potrivita sau putem crea noi insisi culoarea care ni se pare cea mai odihnitoare pentru ochi. Facem clic pe una din casutele libere 'Custom Colors' pentru a salva ulterior culoarea creata de noi. Selectam una din culorile de baza facind clic pe ea si apoi cu ajutorul mausului tragem (facem clic pe el si tinem apasat butonul sting al mausului) reticulul in cruce ('crosshair') care apare in suprafata continind spectrul culorilor vizibile. Cind am ajuns la o culoare care ne place dam drumul butonului sting al mausului si ajustam luminozitatea acesteia tragind in sus sau in jos glisorul de pe rigla de reglaj din dreapta suprafetei colorate. In momentul in care sintem multumiti de culoarea obtinuta facem clic pe butonul 'Add to Custom Colors' ('Adauga la lista de culori personalizate'). Putem repeta operatia de mai sus pentru a obtine si alte culori, insa trebuie de fiecare data sa incepem prin a a face clic intr-o casuta pentru culori personalizate care este libera, altfel riscam sa pierdem una din culorile create anterior.

O culoare poate fi creata si prin amestecul celor trei culori fundamentale ('Red' - Rosu, 'Green' - Verde si 'Blue' - Albastru) sau prin alegerea unor valori pentru parametrii 'Hue' ('Nuanta'), Saturation ('Saturatie') si Luminosity ('Luminozitate - Stralucire'). Putem deci folosi cimpurile cu valori RGB sau HSL pentru a crea culori personalizate. O culoare buna pentru fundalul ferestrelor este un bej asemanator culorii pielii umane, culoare care are parametrii Hue:12, Sat:122 si Lum:181. Completam aceste valori in cimpurile corespunzatoare si facem apoi clic pe butonul 'Add to Custom Colors'. Putem crea o culoare in mod similar folosind insa parametrii R, G, B care pentru culoarea de mai sus sint R:224, G:160 si B:180.

Dupa ce ne-am hotarit asupra unei culori dintre cele create de noi facem clic pe casuta ei si apoi pe butonul 'OK' pentru a iesi din fereastra de selectare/creare a culorilor. Am ajuns din nou in fereastra 'Appearance' unde trebuie sa facem clic pe butonul 'Apply'. Culoarea creata de noi va fi folosita de acum incolo pentru fundalul tuturor ferestrelor din Windows Explorer. Procedam in mod similar pentru afisarea unei culori personalizate pe suprafata de lucru ('desktop'), de exemplu putem folosi un verde inchis care are parametrii HSL urmatori : Hue:120, Sat:240, Lum:40. Exista multe elemente de interfata care pot fi modificate si in momentul in care am realizat un aranjament vizual care ne satisface trebuie sa il salvam facind clic pe butonul 'Save As'. Va apare o minifereastra in care trebuie sa completam un nume pentru aranjament (de ex. 'Personal', fara ghilimele) si apoi sa facem clic pe butonul 'OK'. Aranjamentul nostru va fi adaugat in meniul 'Scheme'.

Fereastra 'Effects' ('Efecte [vizuale]') :

Permite schimbarea unora dintre iconitele scurtaturilor catre elemente importante ale SO Windows si modificarea unor optiuni de afisare. Pentru a schimba o iconita o selectam facind clic pe ea, apoi facem clic pe butonul 'Change Icon' si din fereastra care apare selectam o alta iconita si facem clic pe butonul 'OK'. Daca dorim sa revenim la iconita predefinita va trebui sa facem clic pe butonul 'Default Icon'. Optiunile de afisare sint urmatoarele :

Use transition effects for menus and tooltips ('Foloseste efecte de tranzitie pentru meniuri si etichete') - Este recomandat sa bifam optiunea si in acest fel meniurile si etichetele beneficiaza de o mica animatie, ceea ce face ca afisarea lor sa para mai fluida.

Smooth edges of screen fonts ('Netezeste marginile literelor afisate pe ecran') - Este recomandat sa bifam optiunea si in acest fel literele care apar in elementele de interfata ale SO Windows vor fi mai usor de citit.

Use large icons ('Foloseste iconite mari') - Daca bifam aceasta optiune iconitele de pe suprafata de lucru, din meniul de start si din panoul de control vor fi mai mari decit in mod obisnuit. Bifarea tine de optiunea personala.

Show icons using all possible colors ('Afiseaza iconitele utilizind toate culorile disponibile') - Este recomandat sa bifam optiunea, pentru ca in acest fel iconitele vor avea un aspect mai placut.

Show window contents while dragging ('Afiseaza continutul ferestrelor pe parcursul tragerii lor') - Este recomandat sa bifam aceasta optiune.

Fereastra 'Web' ('[Pagini] Web'):

Permite activarea sau dezactivarea afisarii de pagini web dinamice (care se pot auto-actualiza la intervale regulate de timp) pe suprafata de lucru, ca si adaugarea sau inlaturarea paginilor web pe suprafata de lucru. Este prezenta doar in Windows ME.

Fereastra 'Settings' ('Reglaje') :

Permite efectuarea de reglaje referitoare la modul in care placa video afiseaza imaginea pe ecranul monitorului. Daca avem draiverele placii video si monitorului corect instalate atunci este afisat un text care le identifica, in genul 'Display : [Nume Monitor] on [Nume Placa Video]', bineinteles cu tipul monitorului si a placii video pe care le avem.

In sectiunea 'Colors' putem alege dintr-un meniu numarul de culori care sa fie folosite la afisarea elementelor de interfata ale SO Windows si ale programelor. Facem clic pe sagetuta in jos pentru a derula meniul si avem la dispozitie optiunile : 16 Colors, 256 Colors, High Color (16 bit) si True Color (32 bit). Este recomandat sa alegem din meniu fie 'High Color' in cazul in care avem un calculator mediu sau puternic, fie 'True Color' in cazul in care avem un calculator mai slab.

A doua sectiune prezenta in fereastra este cea in care reglam rezolutia imaginii afisate pe ecran si este numita 'Screen Area' (Windows ME) sau 'Screen Resolution' (Windows XP). Ea va fi explicata in detaliu mai jos atit pentru Windows ME, cit si pentru Windows XP, procedura fiind identica.

In aceasta fereastra avem si un buton numit 'Advanced' pe care daca facem clic va apare o multifereastra in care putem regla mai multe aspecte privitoare la functionarea placii video si a monitorului. Aceasta multifereastra va face obiectul unui capitol separat.

Windows XP

Fereastra 'Themes' ('Teme') :

Permite folosirea unei teme pentru elementele de interfata ale SO Windows si ale programelor. O tema este un ansamblu coerent ('inchegat') de elemente vizuale si sonore care dau un aspect unitar interfetei SO Windows. In Windows XP nu sint instalate decit doua teme si anume 'Luna' (tema predefinita, care foloseste cu predominanta culori vii) si 'Classic' (tema care mimeaza aspectul versiunilor anterioare de Windows si care foloseste cu predominanta culori pastelate, sterse). Avem insa posibilitatea sa folosim si alte teme, create de noi sau descarcate de pe internet.

Temele au o functie exclusiv estetica, fara a afecta functionalitatea sistemului de operare, in afara de faptul ca il fac ceva mai lent chiar si in cazul in care avem un calculator puternic. Temele pot fi insa folosite pentru a face interfata SO mai prietenoasa si mai atractiva pentru utilizatorii incepatori, in special pentru copii. Exista de exemplu teme avind ca punct central lumea animalelor, ceea ce inseamna ca suprafata de lucru are ca fundal o imagine cu animale salbatice, la fel ca si protectorul de ecran, iar sunetele care se aud la difuzoare in momentul in care facem operatiuni cu elementele de interfata sint sunete scoase de animale ( de ex. atunci cind inchidem o fereastra putem auzi oracaitul unei broaste, etc.). Utilizatorii incepatori se vor simti mai atrasi de o atmosfera de lucru 'plina de viata' decit de o atmosfera banala, cea care este de fapt preferata de utilizatorii avansati pentru motivul ca este mai rapida. De fapt este recomandat sa nu folosim alte teme decit cele doua amintite mai sus tocmai din cauza impactului pe care il au asupra performantelor calculatorului, lasind la o parte faptul ca multe dintre ele folosesc culori foarte vii care devin rapid obositoare pentru ochi. Temele (unele din ele foarte bine create) exista si in Windows ME, insa desi sint prezente pe hardisc in numar de 10-12 dupa instalarea SO, ele nu devin accesibile decit daca facem o operatiune de instalare speciala pentru teme.

Fereastra 'Desktop' ('Suprafata de Lucru') :

Este similara cu fereastra 'Background' din Windows ME care a fost prezentata mai sus. Permite alegerea unui tapet pentru suprafata de lucru iar procedura este identica cu cea din Windows ME.

Butonul 'Color' permite alegerea unei culori pentru suprafata de lucru in cazul in care nu folosim tapet. Alegerea culorii se face dintr-o paleta restrinsa care apare daca facem clic pe sagetuta in jos. Daca dorim sa avem o paleta mai larga de culori din care sa alegem sau dorim sa cream noi insine o culoare va trebui sa facem clic pe butonul 'Other' si sa procedam cum a fost explicat mai sus la fereastra 'Appearance' din Windows ME.

Butonul 'Customize Desktop' ('Personalizeaza Suprafata de Lucru') face sa apara o multifereastra. In aceasta, fereastra 'General' ne permite sa alegem care dintre iconitele preinstalate sa fie prezente pe suprafata de lucru. Este recomandat sa le bifam pe toate cele patru iconite ('My Computer, etc.) pentru a le afisa. Avem de asemenea posibilitatea sa schimbam iconitele pentru unele dintre scurtaturi. Procedam cum a fost explicat mai sus in fereastra 'Effects' din Windows ME. Sectiunea 'Desktop Cleanup' ('Curatirea Suprafetei de Lucru') ne permite sa folosim un vrajitor ('wizard') care sa stearga automat scurtaturile care nu au fost folosite timp de mai mult de 60 de zile. Bifam sau debifam optiunea in functie de preferintele personale. vrajitorul nu sterge programele catre care sint indreptate scurtaturile, deci noi putem recrea oricind unele din scurtaturile sterse daca avem nevoie de ele. Butonul 'Clean Desktop Now' ('Curata suprafata de lucru acum') ne permite sa stergem instantaneu scurtaturile nefolosite. Fereastra 'Web' din multifereastra este similara cu fereastra cu acelasi nume prezentata mai sus in cadrul WIndows ME si deci utilizarea ei este identica.

Fereastra 'Screen Saver' ('Protector de Ecran') :

Este similara cu fereastra cu acelasi nume prezentata mai sus in cadrul Windows ME si utilizarea ei este identica.

Fereastra 'Appearance' ('Aspect [vizual] - Infatisare') :

Permite alegerea unui aranjament coloristic pentru elementele de interfata (ferestre, casete de text, etc.), indiferent daca acestea apartin unor programe preinstalate o data cu Windows sau unor programe instalate de utilizator.

Fereastra 'Settings' ('Reglaje') :

Permite efectuarea de reglaje referitoare la modul in care placa video afiseaza imaginea pe ecranul monitorului. In aceasta fereastra avem un buton numit 'Advanced' pe care daca facem clic va apare o multifereastra in care putem regla mai multe aspecte privitoare la functionarea placii video si a monitorului. Aceasta multifereastra va fi prezentata in detaliu mai jos.

SCHIMBAREA REZOLUTIEI MONITORULUI (SCREEN RESOLUTION)

Rezolutia ne arata care este gradul de detaliere a imaginii afisate de un monitor. Cu cit rezolutia suportata este mai mare, cu atit imaginea este de calitate mai buna. Rezolutia masoara numarul de pixeli (elemente constitutive ale imaginii) afisati pe orizontala si verticala. O rezolutie de 1024 x 768 reprezinta un numar de 1024 de pixeli afisati pe orizontala ecranului si un numar de 768 de pixeli afisati pe verticala.

Rezolutia optima pentru un monitor este legata de dimensiunea diagonalei ecranului acestuia. Monitoarele de 15' (inci) suporta o rezolutie de 1024 x 768 insa elementele imaginii afisate in aceasta situatie sint atit de mici incit o astfel de rezolutie nu poate fi practic folosita, deci vom folosi rezolutia de 800 x 600. Pentru monitoarele de 17' rezolutia optima este de 1024 x 768.

Rezolutia este legata si de rata de reimprospatare, astfel ca pentru fiecare rezolutie exista mai multe rate de reimprospatare suportate de monitorul CRT. De exemplu un monitor CRT de 17' trebuie sa suporte la rezolutia de 1024 x 768 rate de reimprospatare de 60 Hz, 70 Hz, 72 Hz, 75 Hz, 85 Hz. Deci ATENTIE, alegerea rezolutiei trebuie sa fie facuta dupa alegerea ratei de reimprospatare a imaginii, pentru ca este posibil ca monitorul nostru sa nu suporte in acelasi timp o rezolutie mare si o rata de reimprospatare mare. In mod normal un monitor CRT cu diagonala de 17 inci suporta o rezolutie de 1024x768 la o rata de reimprospatare de 85 Hz. Este oricum recomandat sa citim in manualul monitorului care sint rezolutiile si ratele de reimprospatare suportate de acesta ca si corelarea dintre ele. De asmenea este recomandat ca atunci cind facem schimbarea rezolutiei sa fie afisata suprafata de lucru ('desktop') si sa nu avem nici un program deschis.

Schimbarea rezolutiei se face din fereastra 'Settings' care apartine multiferestrei 'Display Properties'. Vom folosi rigla care este afisata in sectiunea ferestrei numita 'Screen Area' (in Windows ME) sau 'Screen Resolution' (in Windows XP).

Pentru alegerea unei rezolutii facem clic pe glisorul de pe rigla, tinem butonul mausului apasat si il tragem la stinga (rezolutie mai mica) sau la dreapta (rezolutie mai mare). Dupa alegerea rezolutiei va trebui sa facem clic pe butonul 'Apply'. Va apare o minifereastra in care sintem atentionati ca SO va redimensiona (reconfigura) elementele de interfata si este posibil ca ecranul sa pilpiie pentru citeva secunde (de fapt se va face negru). Ni se mai spune ca daca nu ne place rezultatul redimensionarii trebuie doar sa asteptam 15 secunde pentru ca elementele de interfata sa revina la dimensiunile initiale. Facem clic pe butonul 'OK' din minifereastra si asteptam sa vedem rezultatul. Dupa reaparitia imaginii sintem intrebati prin intermediul unei miniferestre daca sintem multumiti de rezultatul produs de schimbarea rezolutiei. In cazul in care raspunsul este afirmativ facem clic pe butonul 'OK', in caz contrar pe butonul 'No'. Daca am ales o rezolutie pe care monitorul nu o suporta la rata de reimprospatare curenta este posibil ca sa nu mai apara nici o imagine pe ecran, deci sintem in imposibilitatea de a face clic pe butonul 'No' pentru a reveni la rezolutia anterioara. Programatorii SO au intrevazut aceasta alternativa si chiar daca nu facem clic pe butonul 'No' monitorul va reveni automat dupa 15 secunde la rezolutia anterioara, la care avem imagine. Rezulta deci ca schimbarea rezolutiei devine efectiva doar dupa ce am facut clic pe butonul 'Yes' din minifereastra in care sintem intrebati daca dorim sa pastram noua rezolutie.

In Windows XP avem in plus posibilitatea de a alege in acelasi timp atit rezolutia cit si rata de reimprospatare si numarul de culori afisate.

MULTIFEREASTRA CU REGLAJE PENTRU PLACA VIDEO SI MONITOR

Multifereastra care apare atunci cind facem clic pe butonul 'Advanced' cuprinde cinci (Windows ME) sau sase (Windows XP) ferestre. Numele ei este de tipul '[Nume Placa Video] Properties' In Windows ME si de tipul '[Nume Monitor' and 'Nume Placa Video'] Properties' in Windows XP. In ambele cazuri este nevoie sa avem corect instalate draiverul placii video si pe cel al monitorului. Ferestrele continute sint urmatoarele :

Fereastra General :

Are doua sectiuni dintre care una permite setarea marimii corpului de litera folosit in elementele de interfata ale SO (ferestre, etc.), iar cealalta permite setarea comportamentului SO in cazul in care se fac modificari de culoare.

In ceea ce priveste fonturile avem de ales intre doua marimi predefinite si anume 'Small Fonts' sau 'Large Fonts'. Optiunea 'Small Fonts' este cea prezenta in mod normal, dar este recomandata folosirea optiunii 'Large Fonts' pentru ca literele sint mai usor de citit si ochii nu mai obosesc atit de usor. Dezavantajul folosirii optiunii 'Large Fonts' este dat de faptul ca aproximativ 1-5 % din programele disponibile (de obicei unele din cele gratuite) nu au interfata optimizata si pentru corpul de litera mai mare si deci sint inutilizabile. Acest dezavantaj nu este insa atit de important pentru ca toate programele bune (comerciale sau gratuite) functioneaza foarte bine cu ambele optiuni pentru corpul de litera. In meniul de alegere a corpului de litera avem si posibilitatea de a alege o marime pentru acesta care sa fie in concordanta cu preferintele noastre mai speciale. Va trebui sa facem clic pe optiunea 'Other' si va apare o minifereastra in care se observa o rigla. Facem clic pe rigla cu butonul sting al mausului si il tinem apasat, apoi tragem mausul la stinga sau la dreapta dupa cum dorim un font mai mic sau mai mare. Cind obtinem marimea dorita (pe care o vedem exprimata in procente intr-un mic cimp deasupra riglei) dam drumul butonului mausului si facem clic pe butonul 'OK' din minifereastra.

In sectiunea 'Compatibility', referitoare la compatibilitatea programelor cu schimbarea numarului de culori afisate, sintem atentionati ca anumite programe nu vor functiona corespunzator daca nu repornim calculatorul dupa ce am facut modificari legate de numarul de culori afisate. Este recomandat sa repornim calculatorul in situatia amintita chiar daca avem si optiunea sa nu il repornim. Schimbarea numarului de culori afisate de elementele de intefata ale SO, de ex. de la 'High Color' (16 bit) la 'True Color' (32 bit' nu este ceva pe care sa il facem decit ocazional de aceea repornirea calculatorului nu ar trebui sa fie un lucru enervant. Va trebui deci sa facem clic in cerculetul de linga optiunea 'Restart the computer before applying the new color settings' ('Reporneste calculatorul inainte de aplicarea noilor setari [de culoare]') atit in WIndows ME cit si in Windows XP. Utilizatorii care sint deranjati de faptul ca vor trebui sa reporneasca calculatorul pot lasa optiunile predefinite.

Dupa ce am terminat de configurat optiunile din fereastra 'General' facem clic pe butonul 'Apply'.

Fereastra Adapter ('Adaptor Grafic - [Placa Video]') :

O parte din elementele din aceasta fereastra sint diferite in Windows ME si Windows XP si de aceea vor fi luate in discutie separat. Ceea ce este comun este faptul ca sint prezentate citeva detalii sumare despre placa video (tipul ei, dimensiunea memoriei, etc.).

Windows ME : In aceasta fereastra putem schimba rata de reimprospatare a imaginii. Aceasta procedura este descrisa in detaliu mai jos.

Windows XP : In aceasta fereastra putem alege combinatia optima intre cei trei parametri care definesc imaginea de pe monitor si anume : rezolutia, numarul de culori afisate si rata de reimprospatare. Facem clic pe butonul 'List All Modes' si va apare un meniu care contine toate combinatiile posibile ale celor trei parametri, strict pentru monitorul nostru. Facem clic pe combinatia care ni se pare cea mai potrivita si apoi pe butonul 'Yes' din minifereastra de confirmare care apare. In cazul unui monitor CRT de 17 inci putem alege fie '1024 by 768, True Color (32 bit), 85 Hertz', fie '1024 by 768, High Color (16 bit), 85 Hertz', a doua varianta fiind ceva mai putin consumatoare de resurse. In cazul in care avem un calculator mai slab putem alege si o rata de reimprospatare mai mica de 85 Hz dar nu mai mica de 72 Hz. Rata de 85 Hz este insa cea mai buna pentru ochi.

Fereastra Monitor ('Monitor') :

Elementele din aceasta fereastra sint diferite in Windows ME si Windows XP si de aceea vor fi luate in discutie separat.

Windows ME : In aceasta fereastra avem trei optiuni pe care putem sa le bifam sau nu. Ele sint:

Monitor is Energy Star compliant ('Monitorul este compatibil cu standardul Energy Star') - Este recomandat sa bifam casuta pentru ca in acest fel putem beneficia de modurile de economisire a energiei electrice (de ex. modul stand-by automat).

Automatically detect Plug and Play Monitors ('Detectarea automata a compatibilitatii monitorului cu standardul Plug and Play') - Este recomandat sa bifam aceasta optiune pentru ca SO Windows sa foloseasca draiverul instalat pentru monitor.

Reset display on suspend/resume ('Reseteaza monitorul cind acesta reia activitatea dupa o perioada de suspendare a ei') - Este recomandat sa bifam aceasta optiune. Sistemul de operare va reseta monitorul atunci cind acesta iese dintr-o perioada de inactivitate (de ex. dupa ce a fost in stand-by).

Windows XP :

In aceasta fereastra putem schimba rata de reimprospatare a monitorului. Procedura este descrisa in detaliu mai jos. Este bine sa avem bifata casuta 'Hide modes that this monitor cannot display' ('Ascunde ratele pe care acest monitor nu le suporta'). Butonul 'Properties' ne permite sa instalam draiverul monitorului cu ajutorul unui vrajitor de instalare.

Fereastra Performance ('Performanta') :

Este prezenta cu acest nume doar in Windows ME. In aceasta fereastra putem regla gradul de accelerare pe care il foloseste placa video in aplicatiile care au nevoie de acest lucru (de ex. in jocurile 3D). Putem 'trage' (cu ajutorul mausului) glisorul de pe rigla catre una din cele patru setari de accelerare si anume :

No accelerator functions ('functiile de accelerare sint dezactivate')

Basic acc. functions ('doar functiile de acc. de baza sint activate')

Most acc. functions ('majoritatea functiile de acc. sint activate')

Full ('toate functiile de acc. sint activate').

In mod normal glisorul trebuie sa se afle pe setarea 'Full' (setarea predefinita), dar daca avem probleme cu cursorul mausului sau unele jocuri nu functioneaza corespunzator putem incerca si celelate setari. Modificarea setarii trebuie urmata de repornirea calculatorului pentru ca ea sa intre in vigoare.

Fereastra Troubleshoot ('Cautarea cauzelor unei defectiuni') :

Este prezenta cu acest nume doar in Windows XP si este similara cu fereastra 'Performance' din WIndows ME. In aceasta fereastra putem regla gradul de accelerare pe care il foloseste placa video in aplicatiile care au nevoie de acest lucru (de ex. in jocurile 3D). Pentru aceasta procedam ca mai sus si alegem una din setarile :

Disable all accelerations ('dezactiveaza toate functiile de accelerare') - trebuie aleasa doar in cazul in care calculatorul se blocheaza ('ingheata') foarte des.

Disable all but basic accelerations ('dezactiveaza toate functiile de accelerare cu exceptia celor de baza').

Disable all Direct Draw and Direct 3D accelerations, as well as cursor and advanced drawing accelerations (dezactiveaza toate functiile de accelerare de tipul Direct Draw sau Direct 3D la fel ca si accelerarea cursorului mausului si cea folosita pentru desenarea avansata a imaginii) - trebuie aleasa in cazul in care avem probleme serioase cu aplicatiile care folosesc DirectX (de ex. jocurile 3D sau programele de grafica 3D).

Disable all cursor and advanced drawing accelerations (dezactiveaza toate functiile de accelerare folosite pentru accelerarea cursorului mausului si pentru desenarea avansata a imaginii) - trebuie aleasa in cazul in care avem probleme cu desenarea avansata a imaginii

Disable cursor and bitmap accelerations (dezactiveaza functiile de accelerare folosite pentru accelerarea cursorului mausului si pentru desenarea de imagini de tip bitmap) - trebuie aleasa in cazul in care avem probleme cu cursorul mausului sau daca imaginile afisate pe ecran apar corupte (neclare, incomplete, etc.).

Full (toate functiile de accelerare sint activate) - trebuie aleasa daca nu avem probleme legate de imaginea afisata de monitor atit in aplicatii cit si in jocuri (este de fapt setarea predefinita).

In aceasta fereastra avem si optiunea 'Enable write combining' pe care o putem lasa bifata sau o putem debifa. Daca optiunea este activata (casuta e bifata) atunci imaginile sint afisate mai repede pe ecran. Acest lucru poate duce insa la 'coruperea' imaginilor, adica acestea pot avea diferite defectiuni. Daca nu avem probleme cu aspectul imaginilor pe ecran atunci putem lasa optiunea bifata.

Fereastra Color Management ('Administrarea Profilurilor de Culoare') :

Ne permite alegerea unui profil de culoare care este adecvat pentru monitorul nostru. In mod normal daca avem instalat draiverul monitorului acesta instaleaza un anumit profil de culoare (de ex. 'vivid17' pentru un monitor Philips de 17 inci) dar il putem schimba daca dorim acest lucru. Este recomandat sa folosim profilul instalat de draiverul monitorului.

Fereastra [Numele Placii Video] :

Aceasta fereastra este de fapt o multifereastra care contine optiuni complexe legate de functionarea placii video. Utilizatorii incepatori pot sa nu faca nici o modificare la setarile predefinite iar utilizatorii avansati au posibilitatea sa modifice unele din optiuni in scopul de a obtine in jocuri o viteza mai buna de afisare a imaginilor sau o calitate mai buna a imaginilor.

SCHIMBAREA RATEI DE REIMPROSPATARE (REFRESH RATE)

Monitoarele cu tub catodic (Cathode Ray Tube - CRT) au drept componenta principala un tub de sticla (vidat de aer) de forma piramidala, unde baza piramidei este reprezentata de ecranul monitorului. In virful 'piramidei' (la interior) se afla un dispozitiv numit tun de electroni care emite permanent un fascicul de electroni. Acest fascicul este dirijat si focalizat de un dispozitiv special si el ajunge in final intr-o portiune a suprafatei interne a bazei 'piramidei' interactionind cu un strat de fosfor care va emite lumina. Cu ajutorul acestei lumini (care poate avea diferite intensitati) se formeaza imaginea pe care o vedem noi pe ecran. Fasciculul de electroni trebuie sa se miste in permanenta pe suprafata de fosfor pentru ca ecranul sa isi pastreze luminozitatea. Din aceasta cauza se spune ca fasciculul de electroni baleiaza ('matura') ecranul si in consecinta imaginea de pe ecran se 'reimprospateaza' periodic.

Rata de reimprospatare a imaginii pe verticala suportata de un monitor CRT se masoara in Hz (cicluri de reimprospatare pe secunda). O rata mica face ca imaginea sa pilpiie (pentru ca are tendinta sa-si piarda luminozitatea) si ca urmare ochii vor obosi foarte usor. O rata de reimprospatare optima trebuie sa fie de peste 75 Hz, dar este recomandata o rata egala sau mai mare de 85 Hz daca dorim sa ne pastram ochii sanatosi. Cu cit rata de reimprospatare este mai mare, cu atit este mai odihnitoare pentru ochi, insa in acelasi timp performanta sistemului scade. O varianta foarte buna este sa alegem rata de 85 de Hz care este buna atit pentru ochi cit si pentru performanta generala a sistemului.

Schimbarea ratei de reimprospatare se face dupa o procedura identica atit in Windows ME cit si in Windows XP. Ceea ce difera este numele ferestrei de unde se poate face ajustarea, in Windows ME fereastra numindu-se 'Adapter' iar in Windows XP ea numindu-se 'Monitor'.

Facem clic pe sagetuta din dreapta cimpului 'Refresh Rate' si alegem din meniu rata dorita facind clic pe ea. Este recomandat sa citim in manualul monitorului care sint ratele de reimprospatare suportate. In mod normal un monitor de 17 inci suporta o rata de 85 Hz si de aceea este indicat sa o alegem pe aceasta. Dupa alegerea ratei va trebui sa facem clic pe butonul 'Apply'. Va apare o minifereastra in care sintem atentionati ca am specificat o rata personalizata ('custom') si ca anumite monitoare ar putea sa se defecteze daca rata nu este suportata de ele. Sintem intrebati daca dorim sa continuam procedura. Facem clic pe butonul 'Yes'. Va apare o a doua minifereastra in care sintem informati ca rata va fi reajustata la valoarea dorita de noi si ca este posibil ca ecranul sa pilpiie pentru citeva secunde (de fapt se va face negru). Facem clic pe butonul 'OK' din minifereastra si asteptam sa vedem rezultatul. Dupa reaparitia imaginii sintem intrebati prin intermediul unei miniferestre daca sintem multumiti de rezultatul produs de schimbarea rezolutiei si daca dorim sa pastram noua setare. In cazul in care raspunsul este afirmativ facem clic pe butonul 'OK', in caz contrar pe butonul 'No'. Chiar daca nu facem clic pe butonul 'No' monitorul va reveni automat dupa 15 secunde la rata anterioara. Rezulta deci ca schimbarea ratei de reimprospatare devine efectiva doar dupa ce am facut clic pe butonul 'Yes' din minifereastra in care sintem intrebati daca dorim sa pastram noua rata.

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

[ PAGINA GAZDA ] [ ARTICOLE ] [ CONECTAREA LA INTERNET ] [ LEGATURI ] [ MANUALE ] [ CAMPANIE DE PROTEST PENTRU SCADEREA TARIFELOR ROMTELECOM ]

Copyright © 2000-2004 MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sint originale si sint scrise de MunteAlb.

Situl se gaseste la adresele https://www.geocities.com/muntealb/ si https://www.muntealb.home.ro . Continutul este identic in ambele locatii.

Sit vazut optim cu optiunea 'Large Fonts' selectata in Display Properties sau marimea literelor ('Text Size') setata la valoarea 'Larger' in explorator.

Culoarea textului si a fundalului paginilor sitului poate fi modificata in asa fel incit sa respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. In Internet Explorer se face clic pe meniul 'Tools', apoi pe optiunea 'Internet Options'. In fereastra care apare se face clic pe butonul 'Accessibility' si se bifeaza casuta 'Ignore colors specified on Web pages', dupa care se apasa pe butonul 'OK'. Se procedeaza similar daca este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se inlatura bifarea.

undefined

undefined

More

ADVERTISEMENT

[Close]

ADVERTISEMENT

[Close]

Yahoo! Launch

PARTEA A 8 A

UTILIZARE WINDOWS ME SI WINDOWS XP

FOLOSIRE PC :

Versiune a acestei pagini scrisa cu text de culoare gri pe fundal de culoare bleumarin

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

1. REGLAJE PENTRU SUNET SI MULTIMEDIA (SOUNDS AND MULTIMEDIA)

2. REGLAREA AVANSATA A VOLUMULUI SUNETELOR

3. REGLAJE PENTRU SISTEM (SYSTEM PROPERTIES)

REGLAJE PENTRU SUNET SI MULTIMEDIA (SOUNDS AND MULTIMEDIA)

Optiunile prezente in diferitele sectiuni ale multiferestrei permit efectuarea de reglaje referitoare la modul in care SO foloseste placa de sunet. Diferentele existente intre Windows ME si Windows XP sint minore si tin mai mult de denumirea unor optiuni.

Windows ME

Multifereastra se numeste 'Sounds and Multimedia Properties' si are urmatoarele ferestre:

Fereastra Sounds ('Sunete') :

Permite asocierea unor sunete cu evenimente care au loc in timpul lucrului cu SO (sau cu unele din softurile instalate). Toate operatiile sau evenimentele care pot avea sunete asociate sint prezente in compartimentul din fereastra 'Sounds', sub forma unei liste impartita in mai multe sectiuni ('Windows', 'Windows Explorer', NetMeeting', etc.). Elementele care au deja un sunet asociat au in stinga numelui lor o iconita care simbolizeaza un difuzor. In momentul in care facem clic pe unul din aceste elemente, in cimpul 'Name' apare numele fisierului audio asociat (de ex. elementul 'Default Sound' este asociat cu fisierul 'Ding.wav' aflat in dosarul de la adresa C:WindowsMedia). Daca facem clic pe butonul care are pe el simbolul redarii ('play'), adica o sageata la dreapta, putem auzi sunetul asociat cu un anumit element. Avem posibilitatea sa asociem orice element din compartiment cu un sunet, facind clic pe butonul 'Browse' si alegind un fisier cu extensia WAV.

In sectiunea 'Scheme' a ferestrei putem alege una din schemele audio predefinite sau putem crea noi insisi una pe care sa o salvam ulterior. In meniul cu scheme exista initial doar doua si anume 'Windows Default' (are sunete asociate cu citeva evenimente) si 'No Sounds' (nici un eveniment nu are un sunet asociat). Pentru utilizatorii incepatori este recomandata pastrarea schemei 'Windows Default', pentru ca ea avertizeaza sonor atunci cind o operatiune pe care doreste sa o faca utilizatorul nu este posibila sau in situatia in care apare un mesaj de eroare si este mascat de alte ferestre. Utilizatorii avansati pot alege schema 'No sounds' si in acest fel elibereaza citeva din resursele calculatorului, ceea ce duce la un mic spor de performanta. Utilizatorii care doresc sa isi creeze propria schema trebuie sa o salveze facind clic pe butonul 'Save As' si apoi scriind un nume pentru schema.

Sectiunea Sound Volume ('Volumul Sonor') ne permite sa alegem volumul la care sa fie redate sunetele. Este recomandat sa mutam glisorul de pe rigla la penultimul semn dinspre capatul riglei linga care scrie 'High' ('volum crescut'). Optiunea 'Show volume control on the taskbar' ne permite, in cazul in care este bifata, sa avem afisata o iconita pentru reglarea setarilor audio in talerul sistemului ('system tray'). Pentru utilizatorii incepatori este recomandata bifarea optiunii. O iconita cu functionalitate asemanatoare este instalata de obicei si de draiverul placii de sunet si trebuie sa ne decidem singuri pe care sa o pastram.

Fereastra Audio ('Audio') :

Functionarea unei placi de sunet (inclusa pe placa de baza sau de sine statatoare) implica instalarea draiverului acesteia pentru ca SO si diferitele softuri sa o poata folosi. Toate placile de sunet trebuie sa fie compatibile cu anumite standarde iar aceasta compatibilitate se realizeaza la nivelul draiverului, creindu-se astfel impresia ca avem mai multe placi de sunet instalate, cind de fapt avem una singura care poate sa functioneze in mai multe moduri. Majoritatea placilor de baza vin cu placi de sunet integrate si cea mai raspindita solutie aleasa de producatori este includerea pe placa de baza a codecului AC'97, care va fi luat ca exemplu in continuare.

Sectiunea Sound Playback ('Redarea Sunetelor') ne permite sa alegem modul de functionare a placii de sunet atunci cind ea reda sunete (ascultare de muzica, jocuri, sunetul din filmele vizionate, etc.). Facem clic pe sagetuta din dreapta cimpului 'Preferred Devices' ('dispozitive preferate') si vom vedea o lista a 'dispozitivelor audio' disponibile pe sistemul nostru. Primul element din lista se numeste 'Realtek AC97 Audio' si este optiunea audio recomandata pentru majoritatea situatiilor (softuri, jocuri, ascultare de muzica, etc.). In mod normal nu trebuie sa folosim alta optiune in afara celei 'Realtek AC97 Audio'. Al doilea element se numeste 'Game Compatible Device' ('dispozitiv compatibil cu jocurile') si este recomandat numai in cazul in care avem probleme cu sunetul (sau cu perfromanta globala) la un joc mai vechi. Al treilea element este 'Voice Modem Wave Line' si apare doar daca avem un modem instalat.

Sectiunea Sound Recording ('Inregistrarea Sunetelor') ne permite sa alegem modul de functionare a placii de sunet atunci cind ea inregistreaza sunete (de ex. prin intermediul microfonului). Procedam la fel ca mai sus pentru a alege 'dispozitivul' audio care trebuie folosit de SO si softuri pentru aceasta activitate. Optiunea recomandata este 'Realtek AC97 Audio'.

Sectiunea MIDI Music Playback ('Redarea muzicii in format MIDI') ne permite sa alegem modul de functionare a placii de sunet la redarea muzicii in format MIDI. Acest format este folosit pentru crearea de muzica cu ajutorul unor softuri specializate si a unei claviaturi MIDI care se conecteaza la calculator. Exista o singura optiune si anume 'Microsoft GS Wavetable GS SW Synth'.

Butonul 'Volume' ne permite sa reglam volumul sunetului in functie de mai multe optiuni. Folosirea lui va fi explicata pe larg intr-o sectiune separata.

Butonul 'Advanced' ('[Optiuni Audio] Avansate' ne permite sa selectam tipul de difuzoare folosite de noi si de asemenea sa ajustam calitatea sunetului in functie de configuratia hardware a calculatorului nostru. Facem clic pe el si va apare o multifereastra compusa din doua ferestre. Prima dintre ele se numeste 'Speakers' ('Difuzoare') si in ea trebuie sa alegem tipul de difuzoare pe care le folosim din meniul derulant care apare atunci cind facem clic pe sagetuta din dreapta cimpului 'Speaker Setup' ('configurarea difuzoarelor'). Optiunile sint multiple insa daca avem configuratia obisnuita (doua difuzoare) vom alege optiunea 'Desktop Stereo Speakers' si apoi vom face clic pe butonul 'Apply'. In cazul in care avem un ansamblu de difuzoare (sistem 5.1) va trebui sa alegem optiunea '5.1 Surround Sound Speakers'. Daca folosim casti vom alege optiunea 'Stereo Headphones', etc.. A doua fereastra se numeste 'Performance' si in ea putem alege pe de o parte gradul de accelerare hardware folosit pentru prelucrarea sunetelor, iar pe de alta parte rata de conversie a esantioanelor audio. Accelerarea hardware este folosita de jocuri si de unele softuri si de aceea este recomandat sa mutam glisorul la optiunea 'Full' ('completa') care se afla la marginea din dreapta a riglei. Daca avem probleme cu sunetul putem incerca reducerea accelerarii hardware mutind glisorul spre stinga. Rata de conversie a esantioanelor audio determina calitatea sunetului si avem de ales intre trei setari si anume 'Good' ('buna'), 'Improved' ('imbunatatita') si 'Best' ('cea mai buna'). Daca avem un calculator puternic putem alege setarea 'Best', in rest este recomandat sa alegem 'Good' sau 'Improved'. Calitatea sunetului conteaza in special in cazul in care folosim softuri (semi) profesionale de creare de muzica sau daca folosim programele de tip 'text-to-speech' ('text-in-voce'). Pentru jocuri si ascultarea de muzica in format mp3 (sau wma, ogg, etc.) putem folosi cu rezultate bune setarea 'Good', care are si avantajul ca solicita mai putin procesorul.

Optiunea 'Use only preferred devices' permite, daca este bifata, folosirea de catre softuri doar a dispozitivelor 'preferate' de noi, adica acelea al caror nume apare in cimpurile din fereastra 'Audio'. In mod normal este recomandat sa nu bifam aceasta optiune, in asa fel incit softurile sa poata folosi oricare dintre dispozitive. Daca insa un soft se 'incapatineaza' sa foloseasca un 'dispozitiv' audio necorespunzator (din cele existente) si nu putem sa schimbam optiunea din interiorul softului, atunci trebuie sa bifam casuta iar in acest fel softul va fi obligat sa foloseasca optiunea aleasa de noi.

Fereastra Voice ('Voce') :

Este similara cu fereastra 'Audio', insa se refera la modul in care placa de sunet reda vocea sau o inregistreaza. Setarile sint aceleasi ca la fereastra anterioara si anume este recomandat sa alegem optiunea 'Realtek AC97Audio' ca dispozitiv preferat de redare si inregistrare a vocii. Butonul 'Voice Test' lanseaza un vrajitor care ne permite configurarea fina a volumului de redare si inregistrare a vocii luindu-se in calcul si zgomotul de fond. Acest reglaj ne este de folos daca folosim programele de mediataifas ('audio-video chat') pentru a participa la discutii sau conferinte pe internet.

Fereastra Devices ('Dispozitive') :

Prezinta o lista cu draiverele si codecurile prezente (instalate) pe calculator care pot fi folosite pentru aplicatii multimedia (audio si video). Utilizatorii incepatori nu trebuie sa faca modificari in aceasta fereastra. Utilizatorii avansati pot configura draiverele si codecurile, adica le pot modifica unele din setari, le pot dezactiva sau le pot chiar inlatura din sistem.

Windows XP

Multifereastra se numeste 'Sounds and Audio Devices' si are urmatoarele ferestre:

Fereastra Volume ('Volum') :

Ne permite reglarea volumului de redare a sunetelor cu ajutorul unei rigle pe care se afla un glisor. Procedura este similar cu cea descrisa mai sus pentru Windows ME (la sectiunea 'Sound Volume' din fereastra 'Sound'). Daca facem clic pe butonul 'Speaker Volume' avem posibilitatea de a regla volumul sunetului separat pentru fiecare difuzor.

Fereastra Sounds ('Sunete') :

Permite asocierea unor sunete cu evenimente care au loc in timpul lucrului cu SO (sau cu unele din softurile instalate). Procedura a fost descrisa mai sus pentru Windows ME (la sectiunea 'Scheme' din fereastra 'Sound').

Fereastrele 'Audio' si 'Voice' :

Sint identice cu fereastrele cu acelasi nume prezentate mai sus pentru Windows ME. Este totusi de remarcat faptul ca desi placa de sunet este aceeasi nu apar decit doua dispozitive audio si anume 'Realtek AC97 Audio' si 'Modem#1 Line Playback'.

Fereastra Hardware :

Prezinta o lista cu draiverele si codecurile prezente (instalate) pe calculator care pot fi folosite pentru aplicatii multimedia (audio si video). Utilizatorii incepatori nu trebuie sa faca modificari in aceasta fereastra. Utilizatorii avansati pot configura draiverele si codecurile, adica le pot modifica unele din setari, le pot dezactiva sau le pot chiar inlatura din sistem.

REGLAREA AVANSATA A VOLUMULUI SUNETELOR

Pentru a avea acces la panoul de reglare avansata a volumului va trebui sa facem clic dreapta pe iconita (aflata in talerul sistemului - 'system tray') care simbolizeaza un difuzor si sa facem clic pe optiunea 'Open Volume Controls'. Va apare o fereastra care contine mai multe compartimente, fiecare dintre acestea avind doua dispozitive de reglare a volumului, unul asezat orizontal si celalalt asezat vertical. Dispozitivele de reglare au forma unei rigle pe care se afla un glisor si seamana cu cele folosite in lumea reala (potentiometre) la diversele aparate electronice. Dispozitivul orizontal regleaza balansul, adica modul in care se imparte o anumita intensitate a sunetului intre cele doua difuzoare (drept si sting). Daca miscam glisorul intr-una din parti, difuzorul de pe acea parte va avea un volum mai mare. In mod normal glisorul balansului trebuie sa se afle la mijlocul riglei pentru ca sunetul sa aiba acelasi volum in ambele difuzoare. Dispozitivul vertical regleaza intensitatea sunetului pentru ambele difuzoare.

Numarul de compartimente (potentiometre) prezente in fereastra depinde de preferintele nostre, de tipul de difuzoare pe care le avem si de marimea ecranului. Este recomandat sa afisam doar acele potentiometre pe care le folosim si care au o influenta asupra volumului sunetului emis de difuzoare. Pentru a decide care potentiometre sa fie afisate facem clic pe meniul 'Options' si apoi pe optiunea 'Properties'. Va apare o fereastra care contine o lista cu potentiometrele disponibile. Le bifam pe cele de care avem nevoie si le debifam pe celelalte. Daca avem doar doua difuzoare este recomandat sa bifam urmatoarele potentiometre : 'Volume Control', 'Wave', 'SW Synth', '3D Depth', 'Aux', 'Microphone'. In cazul in care avem un sistem 5.1 compus din 4 difuzoare mici (sateliti) si 1 difuzor pentru basi ('subwoofer') va trebui sa bifam in plus si optiunile 'Front', 'Rear', 'Center', 'Subwoofer'. Volumul sunetelor redate se regleaza de la potentiometrele 'Volume Control' sau 'Wave'. Este recomandat sa punem glisoarele pentru amindoua potentiometrele la a doua gradatie incepind de sus.

Potentiometrul '3D Depth' regleaza gradul de spatializare a sunetului ('surround sound'). Daca nu dorim sunet spatializat atunci va trebui sa bifam casuta 'Mute'. In cazul in care nu folosim microfonul este recomandat sa bifam optiunea 'Mute' pentru ca microfonul sa nu capteze zgomotul de fond si sa nu creeze interferente cu sunetul redat la difuzoare. Daca auzim un fisiit deranjant in difuzoare (indiferent daca ascultam muzica sau nu) putem bifa optiunea 'Mute' de la potentiometrul 'Aux' pentru a-l face sa dispara.

Daca dorim sa avem acces la citeva optiuni avansate va trebui sa facem clic pe meniul 'Options' si apoi pe optiunea 'Advanced Properties'. Vor apare doua butoane numite 'Advanced' in fereastra panoului de reglare a volumului :

Butonul 'Advanced' din compartimentul 'Volume Control' ne permite accesul la o fereastra cu optiuni avansate. Daca dorim o intensitate mai mare a sunetului va trebui sa bifam optiunea 'Loudness' ('Tarie').

Butonul 'Advanced' din compartimentul 'Microphone' ne permite accesul la o fereastra cu optiuni avansate. Daca dorim ca microfonul sa aiba o sensibilitate mai mare (de ex. atunci cind vorbim prin internet) va trebui sa bifam optiunea 'Mic Boost' ('Amplificarea Microfonului').

REGLAJE PENTRU SISTEM (SYSTEM PROPERTIES)

Optiunile prezente in diferitele sectiuni ale multiferestrei permit optimizarea sau depanarea calculatorului. Exista destul de multe diferente intre Windows ME si Windows XP si de aceea vor fi prezentate separat.

Windows ME

Fereastra General ('Generalitati') :

Prezinta citeva date tehnice despre sistemul de operare (tipul sau si numarul de inregistrare) si despre calculator (tipul procesorului, cantitatea de memorie RAM).

Fereastra Device Manager ('Administratorul de Dispozitive') :

Prezinta o lista cu dipozitivele care compun calculatorul (componentele hardware). Ne permite sa adaugam sau sa inlaturam dispozitive din lista si de asemenea ne permite si sa instalam draivere pentru dispozitive. Dispozitivele sint grupate pe categorii, iar pentru a vedea componentele hardware dintr-o anumita categorie care sint instalate pe calculatorul nostru va trebui sa facem clic pe semnul (+) aflat in stinga numelui categoriei respective. Categoriile prezente sint urmatoarele : CD-ROM, Disk Drives ('hardiscuri si unitati de discheta'), Display Adapters ('placi video'), Floppy Disk Controllers ('controlere ale unitatilor de discheta'), Hard Disk Controllers ('controlere ale hardiscurilor'), Keyboard ('tastatura'), Modem ('modem'), Monitors ('monitoare'), Mouse ('maus'), Network Adapters ('adaptoare de retea'), Ports ('porturi'), Sound / video / game controllers ('controlere pentru sunet, video si jocuri'), System devices ('dispozitive de sistem'), Universal Serial Bus Controllers ('controlere pentru USB').

Fereastra Hardware Profiles ('Profile ale Configuratiei Hardware') :

Se refera la configuratia hardware a sistemului (componentele instalate) si ne permite sa cream mai multe profile ale configuratiei hardware in asa fel incit la pornirea sistemului sa selectam profilul potrivit. Crearea de profile nu este necesara in mod obisnuit, dar este utila daca schimbam frecvent componentele instalate pe calculatorul nostru.

Fereastra Performance ('Performanta [Sistemului]') :

Prezinta citeva date tehnice despre sistem (procentul de memorie RAM nefolosita, etc.). In partea de jos a ferestrei se gasesc trei butoane care ne ofera acces la trei ferestre cu optiuni avansate referitoare la sistemul de fisiere, grafica 3D si memoria virtuala :

Multifereastra File System ('Sistemul de fisiere') - Contine urmatoarele ferestre :

Fereastra Hard Disk ('Hardisc') : Ne permite sa facem citeva modificari legate de folosirea hardiscului care vor avea un impact asupra performantei sistemului. Optiunea 'Typical role of this computer' ne permite sa alegem modul in care folosim calculatorul, in asa fel incit SO sa optimizeze folosirea hardiscului pentru un plus de performanta. Putem alege din meniu fie optiunea 'Desktop Computer' ('Utilizare obisnuita ca statie de lucru'), fie optiunea 'Network Server' ('Server de fisiere in retea'), a doua optiune conferind un (foarte mic) plus de performanta. Optiunea 'System Restore Disk Space Use' ne permite sa setam cit de mare sa fie spatiul de pe hardisc rezervat serviciului 'System Restore', discutat in detaliu mai jos. Mutam glisorul in functie de spatiul disponibil pe hardisc, cu mentiunea ca serviciul 'System Restore' este mai eficient cu cit glisorul se afla mai aproape de marginea dreapta a riglei. Optiunea 'Read-ahead optimization' se refera la modul in care este folosita memoria RAM pentru optimizarea performantei calculatorului atunci cind sint rulate softuri. Este recomandat sa lasam glisorul la marginea din dreapta a riglei.

Fereastra Floppy Disk ('Discheta') : Are o singura optiune si anume 'Search for new floppy disk drives each time the computer starts' ('Cauta daca exista o discheta in unitatea de discheta la fiecare pornire a calculatorului'). Este recomandat sa debifam aceasta optiune si rezultatul va fi ca vom avea o butare a calculatorului un pic mai rapida fara ca functionalitatea unitatii de discheta sa fie afectata.

Fereastra CD-ROM : Are doua optiuni referitoare la felul in care SO aloca resurse pentru lucrul cu unitatea CD-ROM. Prima optiune este 'Supplemental cache size' ('Marimea memoriei cache suplimentare') si se refera la cantitatea de memorie RAM care sa fie folosita de SO pe post de memorie cache destinata imbunatatirii lucrului (citire, copiere) cu datele de pe CD-ROM. Este recomandat sa pastram glisorul la marginea dreapta a riglei, dar daca avem foarte putina memorie RAM putem sa mutam glisorul inspre stinga. A doua optiune este 'Optimize access pattern for' ('Optimizeaza modul de accesare [a datelor]') si se refera la modul in care SO foloseste unitatea CD-ROM pentru a accesa datele de pe CD-ul introdus. Este recomandat sa lasam varianta 'Quad speed or higher' (' viteza 4X sau mai mare') pentru ca practic toate unitatile CD-ROM fabricate in ultimii ani au viteze de peste 24X (de fapt unitatile noi au toate viteza 52X).

Fereastra Removable Disk ('Unitati de stocare amovibile') : Optiunea 'Enable write behind caching on all removable drives' confera un plus de performanta pentru unitatile amovibile si putem sa o bifam pentru a vedea daca performanta nu afecteaza stabilitatea sistemului. Optiunea nu se refera la hardiscul instalat pe sistem.

Fereastra Troubleshooting ('Investigarea cauzelor unei defectiuni') : Este recomandat ca utilizatorii incepatori sa nu faca modificari la optiunile prezentate. Toate optiunile sint activate iar utilizatorii avansati sau administratorii de sistem pot dezactiva unele din optiuni atunci cind investigheaza cauzele functionarii defectuoase a sistemului. Singura optiune care poate fi dezactivata de utilizatorii incepatori este cea referitoare la serviciul 'System Restore'. Acesta salveaza automat (sau manual la interventia utilizatorului) pe hardisc configuratia sistemului la intervale regulate. In momentul in care am instalat un soft si acesta a produs modificari care au degradat performanta sistemului, putem folosi servicul 'System Restore' pentru a reveni la configuratia sistemului de dinainte de instalarea softului care a dus la aparitia defectiunilor. Serviciul 'System Restore' este extrem de util, dar el nu functioneaza corespunzator pe Windows ME. Un dezavantaj al serviciului este ca el consuma permanent resurse ale calculatorului (procesor, hardisc) ceea ce duce la incetinirea sistemului. Cei care doresc totusi sa-l foloseasca pot eventual merge pe sectiunea sitului Microsoft care este rezervata actualizarilor si pot instala o versiune imbunatatita a serviciului. Utilizatorii care nu doresc sa-l foloseasca trebuie sa bifeze optiunea 'Disable System Restore' ('Dezactiveaza SR') si apoi sa faca clic pe butonul 'Apply'. Va apare o minifereastra in care sintem informati ca dezactivarea servicului va intra in vigoare doar dupa repornirea sistemului. Facem clic pe butonul 'Yes' pentru a initia repornirea.

Fereastra Advanced Graphics Settings ('Setari avansate referitoare la grafica 3D') - Ne permite sa reglam gradul de accelerare pe care il foloseste placa video in aplicatiile care au nevoie de acest lucru (de ex. in jocurile 3D).

Fereastra Virtual Memory ('Memoria Virtuala') - Sistemul de operare foloseste memoria RAM pentru a stoca datele cu care lucreaza softurile in timp real. Exista insa si situatii (de ex. in jocuri) in care necesarul de memorie RAM la un moment dat depaseste cantitatea de memorie RAM instalata si in acest caz SO va folosi hardiscul pentru a stoca surplusul de date, de unde si denumirea de memorie virtuala. In functie de nevoile de moment SO va aloca o parte mai mare sau mai mica din hardisc pentru suplimentarea memoriei RAM. Pentru utilizatorii obisnuiti este recomandat sa fie lasata bifata optiunea 'Let Windows manage my virtual memory settings' ('[SO] Windows administreaza setarile referitoare la memoria virtuala'). Utilizatorii avansati pot alege optiunea 'Let me specify my own memory settings' ('Utilizatorul isi alege niste setari in functie de preferintele personale') si apoi ei pot configura memoria virtuala in asa fel incit sa aiba un plus de performanta (care este de altfel destul de mic).

Windows XP

Fereastra General ('Generalitati') :

Prezinta citeva date tehnice despre sistemul de operare (tipul sau si numarul de inregistrare) si despre calculator (tipul procesorului, cantiatatea de memorie RAM).

Fereastra Computer Name ('Numele Calculatorului') :

Ne permite sa schimbam numele calculatorului, care este folosit pentru identificarea calculatorului in cadrul unei retele (daca este conectat la o retea). Utilizatorii incepatori nu trebuie sa faca modificari in aceasta fereastra.

Fereastra Hardware ('Componente Hardware') :

Are trei sectiuni si anume :

Sectiunea 'Add new hardware wizard' ('Vrajitor pentru adaugarea de noi componente hardware'). Facind clic pe buton este lansat un vrajitor (succesiune de ferestre cu indicatii ajutatoare) care ne indruma in actiunea de a face ca o componenta nou instalata sa fie recunoscuta de SO (in scopul folosirii sale in mod corespunzator). Majoritatea componentelor fabricate recent sint recunoscute automat de SO, iar instalarea draiverelor pentru ele este similara cu instalarea oricarui soft. In cazul in care o componenta nu este recunoscuta (sau este recunoscuta gresit) putem apela la vrajitorul din aceasta fereastra.

Sectiunea 'Device Manager' ('Administratorul de Dispozitive') : Contine butoanele 'Device Signing' si 'Device Manager' pe care le folosim pentru a face sa apara doua ferestre si anume :

Fereastra 'Device Signing Options' ('Optiuni referitoare la Semnarea Dispozitivelor') - Ne permite sa specificam care sa fie comportamentul SO in cazul in care dorim sa instalam un draiver. Draiverele sint softuri care permit folosirea componentelor hardware de catre SO. Orice componenta are nevoie de un draiver pentru a putea functiona, iar acest draiver trebuie sa fie furnizat de producatorul componentei (de obicei pe un CD care se afla in aceeasi cutie cu componenta). Datorita faptului ca exista foarte multi producatori de componente hardware, iar draiverele facute de unii din acestia au provocat deteriorari ale SO dupa instalarea lor, compania Microsoft a instituit o procedura de certificare a compatibilitatii draiverelor cu Windows XP. Draiverul unei componente este testat de compania producatoare dupa un set de proceduri puse la punct de Microsoft si daca testarea indica o compatibilitate completa atunci este incorporata in draiver o 'semnatura digitala' care certifica siguranta folosirii fara probleme a acelui draiver cu SO Windows XP. Draiverele se impart deci in 'semnate' (perfect compatibile cu Windows XP) si nesemnate (compatibile in diverse grade cu Windows XP). Draiverele nesemnate sint de obicei compatibile cu Windows XP, insa in cazul unor anumite configuratii hardware sau a folosirii unor anumite softuri este posibil sa genereze probleme. De exemplu o placa video pentru care am instalat un draiver nesemnat poate functiona foarte bine cu majoritatea softurilor, dar este posibil ca un numar mic de softuri (de obicei jocuri) sa nu functioneze cu acel draiver sau sa functioneze defectuos (calitate slaba a imaginii, etc.). In fereastra 'Device Signing Options' sintem intrebati care sa fie comportamentul SO in cazul in care dorim sa instalam un draiver nesemnat. Avem trei optiuni si anume : 1) 'Ignore - install the software and don't ask for my approval' ('Ignora - instaleaza draiverul fara a-mi cere permisiunea'); 2) 'Warn - prompt me each time to choose an action' ('Avertisment - atentioneaza-ma de fiecare data pentru ca sa decid daca instalez draiverul sau nu'); 3) 'Block - never install unsigned hardware' ('Blocheaza - nu instala niciodata draivere nesemnate'). Optiunea recomandata este a doua si ea este deja selectata in mod predefinit ('default'). In momentul in care vom dori sa instalam un draiver nesemnat SO ne va atentiona cu ajutorul unei ferestre de avertizare care are doua butoane. Daca facem clic pe butonul 'Continue Anyway' ('Continua instalarea') draiverul va fi instalat. Daca facem clic pe butonul 'Stop installation' draiverul nu va fi instalat. Este recomandat sa instalam draivere semnate (perfect compatibile) insa putem instala si draivere nesemnate, mai ales daca sint versiuni mai noi fata de cele semnate deci aduc un plus de performanta. Dupa instalare verificam performanta si stabilitatea sistemului si daca nu observam nimic nelalocul lui putem pastra draiverul, in caz contrar il dezinstalam si il reinstalam pe cel semnat.

Fereastra 'Device Manager' ('Administratorul de Dispozitive') : Prezinta o lista cu dipozitivele care compun calculatorul (componentele hardware). Ne permite sa adaugam sau sa inlaturam dispozitive din lista si de asemenea ne permite si sa instalam draivere pentru dispozitive. Dispozitivele sint grupate pe categorii, iar pentru a vedea componentele hardware dintr-o anumita categorie care sint instalate pe calculatorul nostru va trebui sa facem clic pe semnul (+) aflat in stinga numelui categoriei respective. In mare este aceeasi fereastra care apare si in WIndows ME, insa unele din categorii au numele schimbat iar interfata este si ea un pic schimbata (exista o bara de instrumente in loc de butoane in josul ferestrei).

Sectiunea Hardware Profiles ('Profile ale Configuratiei Hardware') :

Se refera la configuratia harware a sistemului (componentele instalate) si ne permite sa cream mai multe profile ale configuratiei hardware, in asa fel incit la pornirea sistemului sa selectam profilul potrivit. Crearea de profile nu este necesara in mod obisnuit, dar este utila daca schimbam frecvent componentele instalate pe calculatorul nostru.

Fereastra 'Advanced' ('[Optiuni] Avansate') :

Are trei sectiuni si anume :

Sectiunea 'Performance' ('Performanta'). Facind clic pe butonul 'Settings' este lansata o multifereastra compusa din doua ferestre si anume :

Fereastra 'Visual Effects' ('Efecte Vizuale') : Ne permite sa alegem aspectul grafic al interfetei SO in asa fel incit sa fie pus pe primul plan fie criteriul performantei, fie cel al frumusetii, fie o combinatie intre cele doua. Fereastra contine o lista cu optiuni legate de aspectul grafic al SO pe care le putem bifa sau debifa. Exista patru variante care se exclud reciproc si din care trebuie sa facem clic pe una : 1) 'Let Windows choose what's best for my computer' (SO decide care dintre optiunile grafice sa fie bifata si care nu, [in functie de procesorul, placa video si memoria RAM instalate]); 2) 'Adjust for best appearence' (Criteriul frumusetii grafice este socotit primordial si deci toate optiunile vor fi bifate); 3) 'Adjust for best performance' (Criteriul performantei este socotit primordial si deci toate optiunile vor fi debifate iar aspectul grafic va fi similar cu cel al versiunilor anterioare de Windows); 4) 'Custom' (Utilizatorul decide optiunile care vor fi bifate). Fiecare utilizator trebuie sa decida singur care criteriu i se potriveste, in functie si de scopul pentru care este folosit calculatorul. Dupa alegerea unei variante facem clic pe butonul 'Apply' si asteptam ca SO sa faca modificarile necesare la nivel de interfata. Este recomandat ca fiecare utilizator sa incerce fiecare din primele trei variante si daca nu e multumit de nici una sa aleaga singur(a) care sa fie optiunile bifate.

Fereastra 'Advanced' ('[Optiuni] Avansate') : Ne permite sa alegem modul in care SO imparte resursele calculatorului intre programele care ruleaza la un moment dat. In orice moment exista mai multe programe care se afla in executie si toate concureaza pentru resursele calculatorului (procesor, memorie RAM, etc.). Unele din programe ruleaza in prim plan ('foreground') si ele sint acele programe pe care le foloseste utilizatorul (Windows Explorer, Internet Explorer, Editor de text, etc.). Alte programe ruleaza in fundal ('background') si ele sint acele programe care ruleaza automat fara sa fie nevoie de interventia utilizatorului (antivirus, serviciile Windows XP - de ex. System Restore, etc.). In sectiunea 'Processor scheduling' putem instrui SO sa aloce resursele procesorului in mod predominant catre procesele din prim plan (alegem optiunea 'Programs') sau sa aloce un nivel egal de resurse atit proceselor din prim plan cit si acelora din fundal (alegem optiunea 'Background'). Este recomandat sa facem clic pe optiunea 'Programs' (ea este de fapt optiunea predefinita). In sectiunea 'Memory Usage' ('Folosirea Memoriei') putem instrui SO sa aloce resursele de memorie ale sistemului in functie de utilizarea calculatorului. In cazul in care calculatorul este folosit ca statie de lucru (folosire obisnuita pentru softuri diverse, jocuri, multimedia, etc.) este recomandat sa alegem optiunea 'Programs', adica memoria sa fie alocata predominant catre softurile folosite de utilizator. In cazul in care calculatorul este folosit ca server (de ex. daca gazduieste un sit web si 'serveste' copii dupa paginile acestuia) este recomandat sa alegem optiunea 'System cache'. Sectiunea 'Virtual Memory' se refera la modul de folosire a memoriei virtuale a calculatorului. Conceptul de memorie virtuala a fost explicat mai sus pentru aceeasi optiune prezenta in Windowsw ME. Este recomandat ca utilizatorii incepatori sa nu faca modificari la aceasta sectiune.

Sectiunea 'User Profiles' ('Profile de utilizator'). Ne permite vizualizarea profilelor de utilizator pentru persoanele care folosesc calculatorul. Fiecare persoana isi poate crea un profil care sa fie incarcat de SO atunci cind persoana respectiva foloseste calculatorul. Profilul contine preferintele personale in legatura cu interfata SO.

Sectiunea 'Startup and Recovery' ('Pornire si Restaurare [a SO]'). Facind clic pe butonul 'Settings' este lansata o fereastra compusa care are doua sectiuni si anume : 'System Startup' ('Pornirea sistemului') si 'System Failure' ('Defectarea Sistemului'). La sectiunea 'System Startup' putem sa alegem SO care sa fie incarcat la pornirea calculatorului (sau la repornirea acestuia) in cazul in care avem instalate mai multe SO pe hardisc. Daca facem clic pe sagetuta de linga cimpul 'Default operating system' va apare un meniu care contine SO instalate. In cazul in care avem instalat pe hardisc atit Windows ME cit si varianta Home a Windows XP in meniu vor fi doua optiuni si anume : 'Microsoft Windows' (Win ME) si 'Microsoft Windows Home Edition/fastedetect' (Win XP). Facem clic pe SO care dorim sa fie incarcat la pornirea calculatorului, in functie de necesitatile noastre pentru o anumita perioada si de preferinta pentru unul sau altul dintre SO. Putem schimba de cite ori vrem SO care se incarca la pornirea calculatorului, nu se va intimpla nimic rau. La pornirea calculatorului va fi afisata o lista cu SO instalate si daca nu alegem noi unul din ele (cu tastele cu sageti si apoi apasind pe tasta Enter) calculatorul va incarca SO pe care l-am specificat ca fiind SO principal ('default operating system'). Exista si o optiune legata de timpul (in secunde) cit sa fie afisata lista cu SO la pornirea calculatorului ('Time to display list of operating sytems'). Folosim sagetutele de linga casuta sau scriem noi insine un numar, in cazul in care valoarea predefinita (30 de secunde) ni se pare prea mare sau prea mica. Atentie, nu trebuie sa debifam casuta care se afla in fata optiunii 'Time to display list of operating sytems' pentru ca daca facem acest lucru calculatorul va buta SO principal fara a mai afisa lista cu SO instalate. Celelalte optiuni din aceasta fereastra se adreseaza exclusiv utilizatorilor avansati, deci utilizatorii incepatori nu trebuie sa faca modificari la ele.

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

PARTEA 6

PARTEA 7

PARTEA 8

[ PAGINA GAZDA ] [ ARTICOLE ] [ CONECTAREA LA INTERNET ] [ LEGATURI ] [ MANUALE ] [ CAMPANIE DE PROTEST PENTRU SCADEREA TARIFELOR ROMTELECOM ]

Copyright © 2000-2004 MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sint originale si sint scrise de MunteAlb.

Situl se gaseste la adresele https://www.geocities.com/muntealb/ si https://www.muntealb.home.ro . Continutul este identic in ambele locatii.

Sit vazut optim cu optiunea 'Large Fonts' selectata in Display Properties sau marimea literelor ('Text Size') setata la valoarea 'Larger' in explorator.

Culoarea textului si a fundalului paginilor sitului poate fi modificata in asa fel incit sa respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. In Internet Explorer se face clic pe meniul 'Tools', apoi pe optiunea 'Internet Options'. In fereastra care apare se face clic pe butonul 'Accessibility' si se bifeaza casuta 'Ignore colors specified on Web pages', dupa care se apasa pe butonul 'OK'. Se procedeaza similar daca este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se inlatura bifarea.

Try Yahoo! Auctions

More

It's Free

Yahoo! Auctions is a free service

- No listing fees

- No commissions

That's right, free!

Visit Yahoo! Auctions

[Close]

undefined

[Close]

undefined






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2485
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site