Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


Mar - viroze

Pomicultura



+ Font mai mare | - Font mai mic



Mar

1.Viroze

1.1. Mozaicul marului (Apple mosaic)



Criptograma : R/1 : */16 : S/S : S/*

Boala este cunoscuta din 1928, fiind descrisa de White si a constituit primul test de transmitere prin altoire.

La noi in tara Savulescu si Eliade semnaleaza boala in 1961, desi consideram ca prezenta ei in livezile batrane are o vechime mai indelungata. Pagubele produse la soiurile foarte sensibile poate sa ajunga pana la 40%.

Simptome. Frunzele prezinta primavara un mozaic sub forma de pete albe sau verzi cu nuante variabile pana la galben auriu si crem. Se mai constata benzi si linii, ingalbenirea sau albirea tesuturilor pe nervurile principale si secundare ale frunzelor. Uneori, in petele de mozaic apar puncte necrotice. Frunzele cu simptome grave se ingalbenesc si cad spre sfarsitul verii. Tulpinile virale slabe ale virusului mozaicului marului (VMM) produc simptome slabe sub forma unor pete clorotice mici. Soiurile rezistente la VMM manifesta simptome slabe de mozaic numai in primul an dupa infectie pe frunze izolate.

Soiurile si portaltoii de mar sensibile la VMM sunt : Lord Lambourne, Jonathan, Golden delicious, Mutsu, Tare de Ghinda, Reinette de Champagne, Cox Orange Pippin Gravenstein, London Peping, Patul, puietii de mar franc (Masanschi) si portaltoii vegetativi M4, M7, M9 si MM106. Soi rezistent la VMM este McIntosh.

Patogenul. VMM apartine subgrupei III ILAR fiind serologic indepartat inrudit cu virusul Prunus necrotic ring spot, insa independent de virusul mozaicului in benzi a samburoaselor si mozaicul trandafirului.

In tesuturi VMM sse deplaseaza lent incat in pomi infectia poate sa nu fie generalizata. Virusul se comporta ca antigen moderat, reactioneaza bine in testul serologic ELISA, in testul de difuzie in gel de agar, iar la tub in mediu apos produce un precipitat de tip granular.

VMM se prezinta sub forma de particule izometrice de 25 si 29 nm cu coeficientii de sedimentare de 88-117S. Virusul se inactiveaza la temperatura de 490C, este labil in suc, pierzand proprietatile de infectare in cateva minute. Infecteaza 65 de specii de plante apartinand la 19 familii care includ genurile Malus, Rosa, Prunus, Sorbus, Rubus, Cydonia, Chenomeles, Amelanchier, Cotoneaster, Fragaria, Betulus, Corylus, Humulus.

Se transmite slab prin polen si samanta (pana la 2% la alun si izolat la mar) si se propaga foarte usor prin inmultirea vegetativa a materialului infectat.

Combatere. Se recomanda inmultirea materialului saditor pomicol provenit numai din plantatii mama producatoare de ramuri altoi, marcote, butasi si seminte libere de virusuri, inclusiv de VMM. Periodic se executa retestari serologice si pe indicatori (Lord Lambourne), urmate de defrisarea imediata a pomilor intamplator infectati pe cale naturala din aceste plantatii. Soiurile sau clonele total infectate sunt supuse termochimioterapiei la 38-460C pentru o perioada de cca 21 zile, urmat de altoirea varfurilor lastarilor pe puieti de mar sanatosi si de restetarea pe indicatori.


1.2. Patarea clorotica a frunzelor marului (Apple chlorotic leaf spot)

Criptograma: R/1: 2,3/5,2: E/E: S/*

Patarea clorotica a frunzelor marului a fost decrisa pentru prima data in anul 1959, de Mink si Shay, in SUA si Luckwill et Campbell, in Anglia.

Ulterior s-a dovedit ca boala este raspandita in intreaga lume, inclusiv la noi in tara (Minoiu, 1971). Virusul ataca marul, parul, speciile samburoase si unele specii de plante decorative.

Simptome. Soiurile si portaltoii de mar infectati cu virusul patarii clorotice a frunzelor (VPCF) de regula nu manifesta simptome virotice, fiind in stare latenta. Pomii de la soiurile comerciale si tufele portaltoilor marului s-au gasit infectate in proportie de 93%. Tipurile de portaltoi M4, M7, M9,M11 s-au gasit total infectate cu VPCF, fapt ce a contribuit la raspandirea in masa a acestui virus ca urmare a inmultirii soiurilor de mar prin altoire pe aceste tipuri de portaltoi. Noile tipuri de portaltoi vegetativ de mar M26, M27, MM106, MM104, MM111 s-au gasit libere de acest virus. Tipul de portaltoi A2 a fost partial liber de VPCF.

Soiurile de mar Jonathan, Wagener price apple, Gustav dauerapfel, Ionared, Kaltherer Bohmer, Masanschi, Golden delicious, Starkrimson, s-au gasit infectate cu VPCF.

Sunt foarte sensibile la acest virus urmatoarele specii de mar: Malus pumila clona R 12740-7A (puieti de mar rusesc), Malus platycarpa, Malus orientalis (marul caucazian), Malus halliana, apoi Pyronia veitchii si gutuiul franc.

Simptomele produse de VPCF la M.pumila R12740-7A constau din piticirea pomilor, deformarea frunzelor si aparitia pe suprafata lor de pete galbui.

La M.platycarpa virusul produce mozaic in benzi la frunze vizibil in lunile mai-iulie. Unele tulpini virale produc si rugozitatea fructelor. La Spy 227 virusul produce pete inelare neregulate cat si ingalbenirea tesuturilor pe portiuni de nervuri. La Malus orientalis virusul produce puncte necrotice la punctul de altoire, urmat de declinul si uscarea pomilor, iar la Malus halliana si Prunus spinosa, necroze locale in jurul mugurelui dupa 4 luni de la altoire.

Patogenul. Patarea clorotica a frunzelor de mar este produs de un virus filamentos din grupa Closteroverus subgrupa II cu dimensiunile de 600 nm lungime si 13 nm latime. Temperatura de inactivare este de 52-550C, iar dilutia limita de 10-4. Longevitatea in suc este de 1 zi la temperatura de 200C si pana la 10 zile la 40C. Infecteaza peste 50 specii de plante, incluzand marul, parul, gutuiul, ciresul, visinul, prunul, piersicul, mirobolanul, caisul si diverse plante ierboase.

Virusul extras in suc din petale de mar infectate cu VPCF in prezenta tamponului fosfat cu pH 8, la care s-a adaugat DIECA (0,3%) si sulfat de magneziu (0,01M), s-a transmis pe cale mecanica prin inoculare de suc in prezenta caborundului la mai multe specii de plante ierboase si anume : Chenopodium quinoa (pete, linii, inele mari clorotice, leziuni mari necrotice), Ch.amaranticolor (leziuni locale) si Phaseolus vulgaris (puncte si inele necrotice brune purpurii). Aceste plante ierboase se folosesc ca test.

Serologic virusul a fost pus in evidenta la pomi in flori, petale, fructe, frunze si scoarta. VPCF se raspandeste prin inmultire vegetativa a materialului saditor infectat si pe cale naturala prin vectori inca neidentificati. Prin polenizarea artificiala cu polen infectat de la marul Lord Lambourne VPCF a fost transmis la M.platycarpa. Virusul nu se transmite prin samanta.

Combatere. Se recomanda ca materialul destinat inmultirii existent in plantatia mama sa fie testat pe indicatori (M.platycarpa, R12740-7A, Spy 227), si pe cale serologica, excluzand de la inmultire pomii infectati. Soiurile si portaltoii total infectati se supun termochimioterapiei. Temperatura in camera de termoterapie se mentine la 380C in cursul noptii si 38-460C in cursul zilei, iar umiditatea peste 90%. Cele mai bune rezultate in eliminarea virusului se obtin prin udarea solului din ghivece, inainte de introducerea lor in camera de termoterapie cu solutie de tetraciclina sau oxitetraciclina 0,5-1% (un litru per ghiveci). Perioada optima de termoterapie este mai-iulie, iar durata tratamentului este 21-46 zile.

Pomii pentru termoterapie trebuie sa fie special pregatiti, plantati in sera la ghivece sub forma de vergi sau puieti altoiti cu 2 ochi dorminzi si acomodati cu temperaturi si umiditate ridicate. La introducerea in camera de termoterapie lastarii anuali se ciupesc la 4-5 frunze pentru a forta pornirea mugurilor in cresterea si formarea de lastari noi si multi pe timpul tratamentului. Varfurile lastarilor se altoiesc apoi pe puietii din samanta, dupa ce au fost in prealabil tratati cu 100 ppm IBA sau heteroauxina. Varfurile altoite se acopera cu pungi de polietena (imbaiat in solutie de benomil).

Pomii rezultati dupa altoi sunt supusi retestarii pe indicatori lemnosi si cei cu reactie negativa sunt apoi inmultiti pentru plantatia mama producatoare de ramuri altoi, marcote si seminte. Periodic (la 5 ani) se executa retestarea pomilor din plantatiile mama pe indicatori lemnosi si pe cale serologica, excluzand de la inmultire pomii infectati.


1.3. Epinastia si declinul marului Spy 227 (Apple Spy 227 epinasty and decline)

Virusul este raspandit la majoritatea soiurilor si la portaltoii vegetativi din seria E.M. Gradul de infectie al pomilor ajunge la 87%.

Simptome. Soiurile de mar infectate cu virusul ED altoite pe portaltoiul Spy227 pier in decurs de 3 ani. Marul Spy 227 inoculat in august cu muguri infectati cu ED manifesta simptome pe frunze si scoarta in anul urmator. Frunzele se rasucesc cu limbul spre partea interioara cu aspect de epinastie, sunt mai mici si au aspect clorotic. Pomii cresc slab. In scoarta se constata numeroase pete necrotice incepand de la mijlocul verii. In cazul tulpinilor puternice pomii incep a se usca de la varf spre baza in acelasi an de crestere, dar in majoritatea cazurilor uscarea intervine in anul urmator (campul III al pepinierei). Tulpinile slabe ale virusului ED nu provoaca epinastia frunzelor in primul an dupa inoculare si numai o clorozare slaba a lor si pete necrotice rare in scoarta pomilor. In acest caz declinul se manifesta dupa 2 ani.

Patogenul. Epinastia si declinul marului Spy 227 este produsa de un virus transmisibil prin altoire. Gazdele naturale ale virusului sunt : marul, parul, gutuiul si paducelul. In natura virusul exista sub forma de tulpini care produc boli cunoscute sub diverse denumiri, cum sunt : Apple stem pitting (strierea lemnului la mar), pear stony pit (pietrificarea perelor), pear vein yellows and red mottle (ingalbenirea si inrosirea nervurilor la par). Aceste opinii nu sunt impartasite de toti cercetatorii, considerand ca acestea sunt boli produse de virusuri distincte. Majoritatea considera ca cel putin epinastia si declinul marului Spy 227 si strierea lemnului la Virginia Crab K-6 sunt produse de acelasi virus. Incubatia bolii dureaza 8-9 luni in conditii de camp si 1-2 luni in conditii de sera.

Pentru diagnosticul bolii se recomanda ca indicatori marul Spy 227 si Pyronia veitchii care este deosebit de sensibila.

Combatere. Materialul pomicol destinat inmultirii se recomanda sa fie testat cu ajutorul indicatorilor Spy 227 si Pyronia veitchii. Pomii infectati se elimina de la inmultire. Soiurile si clonele total infectate se supun termochimioterapiei la 38-460C in decurs de 3-4 saptamini (in cursul lunii iulie). Dupa aceasta perioada, mugurii nou formati si varfurile lastarilor sunt liberi de virusul ED si se altoiesc pe puieti sanatosi de mar. Dupa un an noii pomi obtinuti sunt supusi retestarii pe cei 2 indicatori pentru a constata starea lor de sanatate.


1.4. Strierea lemnului (Apple stem pitting)

Boala este prezenta in stare latenta la majoritatea soiurilor si portaltoilor de mar (69% pomi infectati), la care afecteaza cresterea pomilor si productia de fructe.

Simptome. Sub scoarta se formeaza adancituri in lemn sub forma de striuri longitudinale foarte accentuate deasupra punctului de altoire. Striurile cuprind tulpina si ramurile de schelet. Scoarta inlaturata copiaza fidel in interior striurile din lemn, iar in cazul tulpinilor virale grave, adanciturile din scoarta sunt vizibile si din exterior. La indicatorul Virginia Crab K-6 infectat, fructele prezinta deformari caracteristice, se matureaza mai repede si cad in masa de timpuriu. La indicatorul Cola Crab virusul strierii lemnului (VSL) provoaca simptome foliare caracterizate prin frunze mici, deformate, mozaic pe nervuri si piticirea pomilor. VSL produce la marul Spy 227 necroze in scoarta si lemn si uscarea pomilor de la varf la baza.

Majoritatea soiurilor de mar si portaltoii vegetativi M4, M9, M11 s-au gasit infectate latent cu VSL. Libere de VSL s-au gasit soiurile Patul, London, Pepping, Masanschi si portaltoii vegetativi M26, MM106 si A2.

Patogenul. Este considerat un virus transmisibil prin altoire. Se considera ca strierea tulpinii marului, epinastia si declinul la Spy 227, pietrificarea fructelor la par, ingalbenirea nervurilor si inrosirea lor la par ar fi cauzate de tulpini ale unui singur virus care produce la Pyronia veitchii epinastia frunzelor, strierea lemnului si declinul pomilor. Virusul strierii lemnului este termostabil in pomi la temperatura de 37-380C si este greu de eliminat din muguri in perioada de primavara pana in iulie.

Combatere. Se recomanda inmultirea in pepiniera numai a materialului testat pe indicatori si liber de VSL. Clonele de mar si par total infectate se supun termochimioterapiei la temperaturi alternante de 38-46-380C timp de 4-8 saptamani in lunile iulie-august. Pentru acomodare, inainte de termoterapie pomii vor fi tinuti in sera, iar la introducere in camera de termoterapie lastarii anuali se ciupsc la 3-5 frunze pentru a forta aparitia a noi lastari in perioada de termoterapie. Retestarea materialului preinmultit dupa termochimioterapie se recomanda a se face dupa cca un an de zile pentru a obtine rezultate concludente din cauza scaderii puternice a concentratiei virale din tesuturi si a raspandirii neuniforme a virusului in muguri imediat dupa termoterapie.


1.5. Brazdarea tulpinii marului (Apple stem grooving)

Criptograma: */* : */* : E/E : S/*

Boala a fost pusa in evidenta pentru prima data in anul 1965, in Anglia (De Sequiera), la noi in tara fiind identificata in anul 1970. Frecventa pomilor si soiurilor infectate este foarte variabila ajungand pana la 43%.

Simptome. Virusul brazdarii lemnului (VBL) produce incompatibilitatea intre altoi (Virginia Crab K-6) si portaltoi. La punctul de altoire se constata formarea unei linii necrotice intre simbionti, lemnul la marul Virginia Crab K-6 se deformeaza sub forma unor brazdari si torsionari. De asemenea la punctul de altoire se constata ingrosarea exagerata aparand galme. Altoiul adese formeaza o indoitura (carlig) cu portaltoiul deasupra punctului de altoire. Dupa 1-2 ani de la altoire, in functie de virulenta tulpinilor la indicator (Virginia Crab K-6), se constata o clorozare totala a frunzisului, cresterea slaba a ramurilor, maturarea mai timpurie a fructelor si caderea lor.

Patogenul. Brazdarea lemnului este produsa de un virus din grupa clostero, este filamentos. Temperatura de inactivare este de 60-670C, dilutia limita de 10-2 -10-4, longevitatea in suc de 2-4 zile la 200C si de 27 zile la 40C. Suporta inghetarea. Se comporta ca antigen moderat sau slab. VBL infecteaza marul, parul, gutuiul, Pyronia veitchii si 20 de specii de plante ierboase.

La par, (soiul Pachmann Triumph) virusul este, de asemenea, implicat in fenomenul de incompatibilitate cu portaltoiul. Variabilitatea VBL este foarte mare, unele tulpini formeaza numai brazdarea lemnului, cum sunt cele izolate de la Parmain dor fara necroze in lemn, la punctul de altoire, pe cand altele formeaza necroze graduate de la slabe pana la foarte puternice (cele provenite de la Golden spur, Stark Earliest, Jonne spur).

VBL se raspandeste usor prin inmultirea vegetativa a materialului pomicol infectat si in mica masura prin seminte. Nu se cunosc vectorii.

VBL se transmite prin inoculare de suc infectios de la mar la diverse plante ierboase : Chenopodium quinoa (necroze locale, pete sistemice, piticire, frunzele batrane capata culoarea verde inchis, epinastie) ; Nicotiana glutinosa (mozaic galben in benzi) ; Phaseolus vulgaris (pete necrotice si inele, infectie sistemica cu necrozarea nervurilor) ; Vigna sinensis (leziuni locale).

Combatere. Producerea materialului saditor pomicol liber de VBL prins electie negativa in urma testarii pe plante test ierboase si pe Virginia Crab K-6. Infiintarea plantatiei mama producatoare de ramuri altoi, marcote si seminte libere de VBL si mentinerea lor intr-o stare fitosanitara perfecta.

Soiurile si clonele total infectate pot fi eliberate de VBL prin termochimioterapie (38-460C) si prin culturi de meristeme, urmat de retestare pe Virginia Crab K-6.



2. Boli produse de micoplasme si richetii

1.2.Proliferarea marului (Apple proliferation)

Boala a fost semnalata la noi in tara din anul 1962, de Pop. Cercetari sistematice au fost efectuate de Gheorghiu (1972, 1981).Proliferarea reduce productia de fructe cu 10-80%.

Simptome. Proliferarea se manifesta in cursul verii prin cresterea mugurilor axilari din treimea superioara a lastarilor anuali formand maturi de vrajitoare. In faza de soc a bolii pe trunchi si ramurile de schelet ale pomilor apar in masa lastari lacomi proliferati in partea superioara. Pomii drajoneaza puternic, au frunze mici cu stipele mari, flori cu filodie si viriscente, fructe mici cu peduncul lung si slab colorate in toamna. Simptomele bolii descresc treptat dupa infectie in decurs de 3-6 ani (Schmitd, 1975) si sunt mai putin evidente in anii cu primaveri reci si tarzii (Blattny si Zimandl, 1969).

Proliferarea produce modificari anatomo-morfologice cu hipertrofie, hiperplazie si necroze in floemul secundar (Kaminska, 1973) si reduce mult la frunze continutul in azot, potasiu si calciu.

Pomii infectati intra in declin de timpuriu si sunt mai puternic atacati de fainare si Stereum purpureum.

Patogenul. Caracterul infectios al proliferarii a fost stabilit de Rui (1950). Cercetatorii i-au atribuit etiologic virotica pana in anul 1968, cand Gianotti si al., pentru prima data au pus in evidenta in tesuturile floemice particule de tip micoplasma de 90-900 nm. Proliferarea marului a fost transmisa prin intermediul cuscutei de la mar la Vinca rosca, la care a produs proliferarea si ingalbenirea plantelor. Experimental, a mai fost transmisa prin altoire la Malus platycarpa si la Spy 227. Simptomele de proliferare la Malus platycarpa constau din ingalbenirea aurie a frunzelor, rasucirea lor inspre interior si reducerea cresterii, iar la Spy 227 frunzele devin de culoare aramie si au stipele mari.

Buruienile Convolvulus arvensis si Cynodon dactylon sunt plante gazda pentru micoplasma (Sanchez- Capuchino, 1976).

Raspandirea proliferarii se face prin materialul saditor pomicol infectat, inmultit pe cale vegetativa. Portaltoii vegetativi infectati contribuie in mare masura la raspandirea bolii. In natura boala se raspandeste rapid prin vectori.

Combatere. Se recomanda infiintarea de plantatii mama producatoare de ramuri altoi, marcote si butasi libere de proliferare, care sa furnizeze acest material spre inmultire in pepiniera.

Testarea soiurilor si portaltoilor de mar cu indictaori lemnosi dupa tehnica elaborata de Seidl (1965), care consta din altoire de fragmente de radacini de la pomii supusi testarii pe radacinile indicatorilor. In cazul folosirii la testari a ramurilor, mugurii vor fi recoltati de la jumatatea ramurilo in sus.

Indicatorii recomandati sunt urmatorii : Malus pumila, Malus dawsoniana si Malus platycarpa.

Termoterapia la 380C, chimioterapia (tetraciclina 200 ppm) si termochimioterapia materialului infectat. Tratamente de fitoprotectie contra vectorilor in perioada aprilie-noiembrie. Cultivarea soiurilor tolerante in zonele cu infectii mari de proliferare. Introducerea in schemele de tratamente a fungicidelor sistemice pe baza de benomil, care inhiba puternic micoplasma.


2.2. Flexibilitatea patologica a lemnului la mar (Apple rubbery wood)

Boala a fost semnalata prima data in Anglia in anul 1944, iar in tara noastra in anul 1969 (Minoiu, 1971). FPL reduce productia de fructe, productia si vigoarea marcotelor.

Simptome. La soiurile sensibile ramurile de 1-3 ani au aspectul salciilor plangatoare. Tulpina pomilor in pepiniera se subtiaza brusc de la baza spre varf, capatand aspectul de fus. De la baza tulpinii apar numerosi lastari cu crestere rapida si erecta. Pomii pe rod au talia redusa, ramurile aplecate, axul pomilor se frange adesea in treimea superioara sub greutatea fructelor. Flexibilitatea exagerata a ramurilor se datoreste dereglarilor in procesele de biosinteza si de depunere a ligninei in peretii celulelor xilemului. Intrucat ramurile se pot indoi usor cu mana fara a se frange, boala a capatat denumirea de  lemn de cauciuc  (Rubbery wood).

Frunzele infectate (Golden delicious) au un continut redus in clorofila (-25%). FPL produce modificari electronomicroscopice si histologice la radacini si ramuri la mar si par. Peretii celulari sunt lipsati de lignina, iar plasmalema este dezorganizata, alcatuind corpusculi electron densi. Cercetarile de microscopie electronica evidentiaza abundenta amiloplastelor si continutul bogat in amidon atat in radacina cat si in celulele parenchimului cortical al lastarilor (Minoiu si colab., 1979).

Patogenul. Flexibilitatea patologica a lemnului a fost considerata mult timp a fi de natura virotica (Cropley, 1962), apoi Beakbane si al., 1971, o include in categoria micoplasmelor.

Cercetarile (Minoiu s.a., 1980) au aratat ca la mar in tesuturile floemice de la radacini si ramuri infectate cu FPL au loc importante modificari de ultrastructura, insa nu au fost puse in evidenta organisme analoage micoplasmelor. Mai tarziu, datele de microscopie electronica (Minoiu si Craciun, 1982) au aratat ca din lemn de la radacini si ramuri atat la mar caz si la par au fost puse in evidenta pentru prima data bacterii sistemice din xilem de tip richetii. Aceste bacterii sunt foarte asemanatoare morfologic cu cele de tip actynomicete, care produc piticirea trestiei de zahar (Ratoon stunting disease of sugar cane).

Richetiile prelevate de la mar si par au dimensiunile cuprinse intre 1-4 mm in lungime si 0,3-07 mm in latime. Ele au fost puse in evidenta atat in filtrate apoase cat si in sectiuni ultrafine pe toata perioada de vegetatie.

Richetiile sunt endogene si limitate la xilem, se transmit prin altoirea mugurilor infectati, prin butasi si marcote infectate. Nu se transmit pe cale mecanica si nu au fost izolate si cultivate pe mediu de laborator.

Combatere. Termoterapia pomilor la 380C pentru 3-4 saptamani (Cropley, 1963 ; Campbell, 1968) cu prelevarea varfurilor de lastari dupa aceasta perioada si altoirea lor pe puieti sanatosi de mar.

Rezultate mai bune in combatere au fost obtinute prin termochimioterapie dupa metode elaborata de Minoiu (1974), prin udarea solului din ghivecele cu pomi cu solutie de 1% tetraciclina, urmat de supunerea pomilor la temperaturi alternante de 38-460C. In acest caz se obtin nu numai varfuri de lastari liberi de FPL ci si muguri formati pe durata termoterapiei.

Fungicidele Sonax si Saprol in concentratie de 2,3 si 4% si Romazulan in concentratie de 3-5% au inhibat foarte puternic richetiile de FPL.





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 672
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved