| CATEGORII DOCUMENTE |
| Gradinita |
,,EDUCATIA PENTRU SANATATE IN SCOALA ROMANEASCA''
Dreptul la
sanatate este unul din drepturile fundamentale ale omului. Conform
Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS),
sanatatea individului este definita drept ,,o stare de bine fizica, mentala si
sociala, si nu doar absenta bolii sau a infirmitatii.'' Din perspective
publica, sanatatea constituie, datorita imenselor sale implicatii individuale,
dar si sociale si demografice, unul dintre elementele cele mai vizate de
politicile si stategiile guvernamentale din intreaga lume. In acest sens, in
1977, statele membre ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii (inclusiv
Unul dintre marile succese ale secolului trecut, consecinta totodata a promovarii acestui mod de abordare a problematicii sanatatii, a fost cresterea considerabila a sperantei de viata in randul populatiei din multe state ale lumii. Factorul determinant al acestei mutatii este dezvoltarea programelor preventive si educative de promovare a sanatatii in aceste tari.
Educatia pentru sanatate la nivelul scolii reprezinta una din principalele cai de promovare a cunostintelor corecte privind diferite aspecte ale sanatatii si totodata de formare a atitudinilor si deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil si sanatos. In multe tari educatia pentru sanatate este obligatorie in scoli, incepand din clasa intai pana in a douasprezecea, folosindu-se pentru fiecare ciclu de dezvoltare programe si materiale didactice adecvate varstei.
Exista mai multe argumente care pot fi aduse in favoarea realizarii educatiei pentru sanatate in cadrul unitatilor de invatamant:
*In primul rand, unul dintre scopurile in sine ale activitatii in invatamant este informarea autorizata a copiilor si adolescentilor privind diferite domenii ale culturii si stiintei, in paralel cu dezvoltarea de activitati practice.In acest sens, educatia pentru sanatate, ca parte a stiintelor medicale, vizeaza nu numai transmiterea de catre elevi a unui bagaj informativ corect din punct de vedere stiintific, cat mai ales crearea unor comportamente individuale sanatoase, a unor atitudini ce corespund idealului educational.
*Scoala este un loc perfect pentru transmiterea cunostintelor de educatie pentru sanatate a elevilor si are abilitatea si capacitatea de a se adresa unui procent reprezentativ din populatie.
*Unul dintre elementele esentiale pentru dezvoltarea impactului dorit este initierea si realizarea programelor de educatie pentru sanatate la varste cat mai tinere. Conduita preventiva devine astfel un comportament care se realizeaza in timp, paralel cu dezvoltarea educative. Asupra unei personae deja formate, adulte, astfel de activitati au intotdeauna un impact mai redus decat actiunile similare,realizate la varste mai timpurii.
*Scoala are o mare autoritate morala, oferind posibilitatea educatiei formale si nonformale, iar materiile de studiu oficiale din scoli capata, la nivel psihologic individual, o importanta mult mai mare. Introducerea ,,Educatiei pentru sanatate'' ca disciplina in scoli reprezinta implicit recunoasterea importantei acesteia pentru viata individului.
*Proiectele pilot realizate pana in prezent, in diferite judete ala tarii, proiecte conduse atat prin intermediul institutiilor guvernamentale,cat mai ales prin organizatii nonguvernamentale,au demonstrate succesul si receptivitatea tinerilor prntru acest tip de initiative.
* Nu in ultimul rand, impactul semnificativ al acestor activitati a fost demonsrat deja in alte state, prin studii si cercetari competente, autorizate. Chiar si in Romania, unde activitatile educative de acest tip au fost punctuale, studiile efectuate demonstreza acest lucru.De exemplu, Studiul Sanatatii Reproducerii in Romania1999- studio national de mare amploare si incredere, efectuat cu asistenta tehnica internationala - a aratat ca discutiile din scoli par sa fi avut un efect notabil asupra cunostintelor despre utilizarea metodelor contraceptive'', conchizand ca ,,eforturile de a largi activitatile de educatie sexuala trebuie continuate''.
Educatia pentru sanatate in Romania, interventie necesara
Problemele
generale de sanatate in Romania-principalele cauze de mortalitate si importanta factorilor de risc
In Romania, conform datelor oferite de Institutul de Statistica si Centru de Calcul, Statistica si Documentare Medicala, principalele cauze de deces sunt reprezentate de boli ale aparatului cardiovascular (733,06 decese/100.000 locuitori), tumori (186,86 decese/100.000 locuitori), boli ale aparatului digestive (62,25 decese/100.000 locuitori) si boli ale aparatului respirator (66,4 decese/100.000 locuitori) - date valabile pentru semestrul I, 2006.
Majoritatea acestor tipuri de afectiuni se coreleaza cu anumiti factori de risc comportamentali la nivelul populatiei. Astfel, de exemplu, afectiunile cardiovasculare pot fi induse la varste mai tinere sau agravate considerabil de fumat, regim alimentar bogat in grasimi, sedentarism, obezitate. Anumite boli maligne recunosc importanti factori de risc asociati, de exemplu fumatul in cazul cancerului bronho-pulmonar, sau de relatiile sexuale neprotejate cu un numar mai mare de parteneri sexuali, in cazul cancerului de col uterin.
Mai mult decat atat, in cazul multor afectiuni , depistarea precoce a acestora poate insemna o enorma diferenta la nivel prognostic. In acest sens, amintesc pentru exemplificare, controlul regulat al sanilor pentru depistarea precoce a leziunilor mamare, testul Babes-Papanicolau, realizat in cadrul examenelor genitale de rutina pentru depistarea cancerului de col uterin in faze incipiente sau de masurare regulate a tensiunii pentru depistarea acesteia in stadii cat mai precoce, inainte de organicizarea si complicarea sa.
Simpla
prezenta sau nu a acestor factori de risc poate realize diferente individuale
si statistice mai mult decat semnificative. De exemplu, Organizatia Mondiala a
Sanatatii estima in 1999 ca numai fumatul singur, neasociat cu alti factori de risc,
este responsabil pentru aproximativ 62 de milioane de decese la nivel mondial,
intre anii 1950 si 2000, determinand, la sfarsitul secolului XX, 4 milioane de
decese anual. Luand in considerare rata in crestere a fumatului, aceeasi
organizatie estima ca, in primii 25 de ani ai secolului XXI, fumatul va ucide
aproximativ 150 milioane de oameni , jumatate dintre acestia avand varste
cuprinse intre 35 si 69 de ani, cu o pierdere medie de 20 -25 de ani de viata.
Un fenomen alarmant a devenit consumul de substante toxice (tutun, alcool,
droguri) in randul populatiei din
Constientizarea de catre populatie a tuturor aspectelor preventive si a importantei comportamentului propriu in declansarea sau nu a anumitor afectiuni este reflectata la nivelul statisticilor sanitare nationale de importanti ani de viata in plus/ cap de locuitor.
Experienta si accesul programelor preventive de educare a populatiei din alte tari reprezinta unul din factorii - cheie ai prelungirii sperantei de viata cu 10-15 ani, la nivelul statelor respective.
In randul tinerilor de 10-24 de ani, principalele cauze de mortalitate sunt reprezentate de accidentele de automobile, alte leziuni traumatice si otravuri, inclusive sinuciderea.
Unul dintre factorii de risc asociati comportamentelor violente si riscante este reprezentat de consumul de alcool, iar episoadele de consum abuziv de alcool s-au dovedit a fi strans corelate cu raniri grave, cauzate mai ales de accidentele de masina.
O
alta problema de sanatate deosebit de importanta pentru aceasta categorie populationala este reprezentata de aria
sanatatii reproducerii.
Desi in 1999 aproape toate femeile (99%) cunosteau existenta a minim o metoda moderna de contraceptie, exista o diferenta mult mai semnificativa intre cunoasterea acestor metode si cunoasterea modului cum se utilizeaza, respectiv folosirea lor. Desi 92% - 93% dintre femei auzisera de existenta metodelor contraceptive, precum pilulele sau dispozitivul intrauterine, doar aproximativ jumatate dintre ele au declarat ca si cunosc modul in care se folosesc.
In 1998, 78% dintre femei si 69% dintre barbati considerau riscul de a se infecta cu HIV drept foarte scazut sau inexistent. In ceea ce priveste alte infectii cu transmitere sexuala, chiar adolescentii care erau constienti de existenta acestora, considerau ca aceste afectiuni sunt extreme de usor curabile , motiv pentru care nu trebuie sa prezinte motiv de ingrijorare.
In 1999, 90% dintre
femeile tinere si 93% dintre barbatii tineri erau de acord ca folosirea
prezervativului protejeaza contra infectiei HIV/SIDA. Studiul din
In
In
Atitudinile
si comportamentele parintilor fata de controalele medicale reprezinta factorii
determinanti ai efectuarii screening - ului de rutina, incluzand screening - ul
pentru cancerul de col uterin si san. In SUA si tarile din Vestul Europei se
recomanda ca femeile de varste fertila sa isi faca un examen ginecologic de rutina
in fiecare an. Se demonstreaza ca in
In ceea ce priveste comportamentul alimentar, datele existente sunt foarte putine. Autoritatile sanitare estimeaza insa ca peste 50% din populatia Romaniei este supraponderala, in special din cauza comportamentului alimentar nesanatos si a lipsei de activitate fizica. Obezitatea reprezinta, la randul sau, un factor importanat de risc pentru afectiuni ale aparatelor cardiovascular si locomotor.
II. ,, Educatie pentru Sanatate in Scoala Romaneasca''
Orice copil are dreptul.
-.la dezvoltare fizica si psihica armonioasa:
-.de a - si exprima optiunile in toate chestiunile care il privesc:
-.de a fi protejat impotriva violentei fizice si psihice si impotriva oricarei forme de maltratare:
-.la educatie: educatia trebuie sa pregateasca copilul pentru viata, sa ii dezvolte spiritual intelegerii si tolerantei:
-.la protectie impotriva folosirii drogurilor:
-.la protectie impotriva exploatarii sexuale, abuzului sexual, impotriva prostitutiei si pornografiei:
-.nici un copil nu trebuie supus unor tratamente crude sau degradante:
-..orice copil care a fost supus abuzului fizic si psihic are dreptul la refacere fizica si psihica si la reintegrare sociala.
(Conventia
Natiunilor Unite cu Privire
Scopul Programului
Introducerea educatiei pentru sanatate in toate unitatile de invatamant, incepand cu anul scolar 2003 - 2004, atat ca disciplina optionala (oferta integrala) si/sau ca ore integrate in alte materii, cat si ca activitate extrascolara, in vederea pregatirii pentru viata a elevului.
Obiectivele programului
Promovarea sanatatii si a starii de bine a individului
-functionarea optima din punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emotional, social si spiritual:
-formarea unui stil de viata sanatos.
Dezvoltarea personala a elevului
autocunoasterea si construirea unei imagini pozitive despre sine:
-dezvoltarea abilitatii de a lua decizii responsabile:
-comunicare si relationare interpersonala:
controlul stresului:
dezvoltarea carierei personale.
Preventie
-prevenirea accidentelor si a comportamentelor de risc pentru sanatate:
-prevenirea atitudinilor negative fata de sine si viata:
-prevenirea connflictelor interpersonale.
Grupul tinta
*Elevi din invatamantul primar, gimnazial, profesional si de ucenici,liceal (inclusiv din invatamantul teologic si din institutiile din subordinea MI si MApN);
*Elevii din palatele si cluburile copiilor, precum si cei din taberele scolare.
Strategia programului
Cine?
*Cadrele didactice;
*Cadrele medicale;
*Reprezentanti ai altor institutii guvernamentale si nonguvernamentale, donatori internationali, companii private, mas - media.
Cum?
*Elaborarea de programe scolare pentru edicatia pentru sanatate, pe cicluri de dezvoltare (de la clasa I pana la clasa a XII - a);
*Elaborarea de manuale si ghiduri pentru profesori si elevi;
*Formarea cadrelor didactice pentru instruirea elevilor in cadrul orelor de curs;
*Promovarea educatiei pentru sanatate in cadrul activitatilor extracurriculare si extrascolare.
Avantajele programului
*Asigura o populatie scolara educata pentru un mod de viata sanatos;
*Permite accesul larg la o informatie corecta, avizata, atat in mediul urban, cat si in mediul rural;
*Realizeaza in mod indirect educatia adultilor;
*Duce la scaderea numarului de imbolnaviri si a comportamentelor cu risc;
*Duce la cresterea calitatii actului medical.
Conceptul de sanatate
Componentele educatiei pentru sanatate
Sanatatea omului poate fi privita din mai multe puncte de vedere: somatic, fiziologic, mintal, afectiv, comportamental, psihic, educational sau ca relatie intre componentele sale organice, functionale, mintale, afective, comportamentale, psihice, educationale (Ed. Faure, 1974).
Sanatatea educationala ar putea fi conceputa ca produs al interactiunii influentelor educationale predominant scolare, reflectate asupra personalitatii umane in formare .Din punct de vedere conceptual, sanatatea educationala a elevului poate fi definite prin urmatoarele componente:
a. rezultate satisfacatoare la invatatura;
b. relatii de comunicare si colaborare cu colegii;
c. relatii de acceptare reciproca si conlucrare cu profesorii;
d. starea de bine in scoala in procesul educational;
e. sentimental de progres educational.
Toate aceste elemente se adreseaza subiectilor educationali, in noua pedagogie centrata pe elev, desi nu se poare face abstractie de relatia educationala dintre elev si profesor.
Primul indicator al starii de bine de sanatate educationala implica in mod minimal rezultate de promovare si starea de multumire a subiectilor educationali in legatura cu aceste rezultate, Cel de - al doilea indicator poate fi evaluat prin: comunicarea de idei, pareri, sentimente, atitudini, intre elevi, dezvoltarea unor relatii de colaborare in principal in scoala, dar si acasa, integrarea in grupurile de colegi, de amici, de prieteni, - desfasurarea unor activitati distractive impreuna cu colegii. Al treilea indicator poate fi descris printr - o componenta negativa si una pozitiva. Relatia dintre ele consta in predominarea componentei pozitive asupra celei negative. Acceptarea elevilor intre ei, ca reprezentanti ai aceleasi clase, scoli sau ca sistem educational, ca persoane integrate intr - un proces de formare, indica gradul de coeziune socio - educationala, in afara caruia sanatatea educationala nu poate fi conceputa. Al patrulea indicator al starii de sanatate educationala este semnificativ pentru reforma educationala din Romania care deplaseaza atentia de pe professor pe elev, care rastoarna piramida obiectivelor, situand pe primul loc capacitatile, competentele, aptitudinile si atitudinile elevilor. Personalizarea si individualizarea procesului de invatamant, descoperirea inclinatiilor aptitudinale, dezvoltarea capacitatilor si competentelor subiectilor educationali sunt insotite in mod firesc de obtinerea si trairea unei stari de bine de catre acestia in procesul educational. Al cincilea indicator al starii de sanatate educationala - sentimental de progres educational- se poate realize prin cresterea ponderii de raportare a rezultatelor scolare obtinute nu numai la ceilalti ci si la propria persoana. Evaluarea predominant concurentiala,cu creionul rosu in mana este inhibatorie, blocand autocunoasterea si evolutia subiectului educational raportat la propria sa persoana, la istoria sa de viata, la contextul sau educational.
In functie de componentele conceptului de sanatate educationala, obiectivele educatiei pentru sanatate pot fi diferentiate astfel:
1 .Informarea si autoinformarea subiectilor educationali in legatura cu tipurile de sanatate : somatica, fiziologica, mintala, intelectuala, afectiva, comportamentala, psihica, de personalitate.
Sanatatea somatica se refera in primul rand la integritatea corporala, la
dezvoltarea normala a corpului subiectilor educational in legatura cu tipurile de sanatate : somatica, fiziologica, mintala, intelectuala, afectiva, comportamrntala, psihica,de personalitate.
Sanatatea fiziologica vizeaza buna functionare a organismului in intregime, a anumitor organe sau sisteme fiziologice;de exemplu sistemul digestiv sau metabolismul organismului. Sanatatea mintala este in concept neuro - psihiatric, care face trimitere la dezvoltarea neurologicala, a sistemului nervos, dar si la unele structuri psihice sau la normalitatea psihicului in intregime - boli neuropsihice.
Sanatatea intelectula se refera la nivelul de dezvoltare a intelectului normal, peste medie, sau submedie, la echilibrul intelectului cu celelalte structuri psihice si ale personalitatii.
Sanatatea afectiva se refera la dezvoltarea sistemului afectiv al personalitatii, emotii, sentimente, pasiuni, la trasaturile de echilibru/dezechilibru, armonie/dizarmonie, stabilitate/instabilitate ale afectivitatii.
Sanatatea comportamentala vizeaza in primul rand comportamentul normal, interiorizat intr - o conduita echilibrata sau dimpotriva, tulburarile de comportament. Sanatatea psihica face trimitere la normalitate sau la boala psihica (nevroze, psihoze, psihopatii etc.) Sanatatea personalitatii vizeaza prezenta sau absenta tulburarilor de personalitate, a accentuarii personalitatii intr - o directie sau alta (obsesii, convulsii, fixatii, delir etc.)
2. Dezvoltarea la subiectii educationali a structurilor psihice de prelucrare a informatiilor cu privire la aceste tipuri de sanatate, a capacitatii de auto - analiza a starii proprii de sanatate, cu scopul orientarii corecte catre medic, in cazul constatarii unei anumite probleme medicale sau a legaturii acesteia cu educatia.
3. Antrenarea starilor afective corespunzatoare sustinerii si dezvoltarii sanatatii: grija fata de propria sanatate, increderea in puterea de vindecare a specialistilor, suspiciunea justificata fata de persoanele neavizate, care practica o anumita forma de tratament fara o pregatire necesara.
4. Angajarea in procesul de dobandire, mentinere si dezvoltare a sanatatii proprii si a celor apropiati lor prin formarea deprinderilor, priceperilor si a abilitatilor minime, de autoingrijire sau de ingrijire a celor apropiati.
Educatia pentru sanatate are ca scop formarea culturii pentru sanatate, dezvoltarea unei conduite optime de aparare si dezvoltare a sanatatii proprii subiectilor educationali si a celor apropiati lor. Educatia pentru sanatate reprezinta la nivel macro - social un criteriu de evaluare a civilizatiei respective.
Dupe o recenta definitie a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, ,,educatia pentru sanatate constituie un ansamblu de eforturi organizate urmarind a favoriza dezvoltarea cunostintelor, atitudinilor si comportamentelor menite a imbunatati nivelul de sanatate al individului si al colectivitatii''.
Educatia pentru sanatate poate fi considerata si ca procesul de insusire si aplicare aunor fapte, cunostinte, norme de comportare care sa influenteze favorabil atitudinile si practicule igienice ale individului, familiei, comunitatii.
Ca o componenta a educatiei multilaterale, educatia pentru sanatate este un sistem de masuri si influente pentru formarea comportamentului igienic, este activitatea de conducere a copilului si tanarului de la conditia sa de fiinta naturala la aceea de fiinta social - culturala in problemele de sanatate.
Educatia pentru sanatate reprezinta, sub aspect educational, procesul de informare, formare si dezvoltare aomului - tanat si adult- in domeniul sanatatii, procesul inzestrarii individului cunostinte, atitudini si obisnuinte privind sanatatea.
Finalitatea educatiei pentru sanatate in scoala este, asadar, culturalizarea igienico - sanitara a copiilor si tinerilor in vederea formarii unui stil de existenta si comportare igienica, a unui mod de viata sanatos, contribuind - prin perfectionarea sanatatii fizice, afectiv - emotionale si mintal - spirituale - la dezvoltarea multilaterala a personalitatii si la integrarea sociala a celor educati. In acest sens, educatie pentru sanatate se plaseaza pe o directie prospectiva, prin aceea ce urmareste nu numai promovarea sanatii in prezent, ci pregatirea copiilor, sub raportul sanatatii, de-a lungul intregii existente, pentru a se putea adapta neincetat permanentelor mutatii, care au loc in viata moderna, pentru a fi inarmat impotriva agresiunilor biologice si emotionale ale mediului, care se ivesc in procesul evolutiv al civilizatiei moderne.
Procesul educativ se concretizeaza la nivelul a trei etape informative - formative, successive si interdependente.
O prima etapa se refera la informarea copiilor si tinerilor cu notiuni, idei din domeniul sanatatii, la transmiterea unor date in probleme de sanatate.Este vorba despre o etapa teoretica, cu rol de cognitie, urmarind conturarea unei imagini asupra problemelor de sanatate, formarea unor reprezentari teoretice, intelectuale despre fenomenele sanatatii si ale bolii, a unui ansamblu de cunostinte teoretice igienico - sanitare, a bazei cognitive necesara intelegerii stiintifice a masurilor de aparare si promovare a sanatatii.
Aceasta presupune formarea unor atitudini igienice si a unor valori. Atitudinea este o dispozitie, o pregatire pentru a actiona, iar in problemele de sanatate, atitudinile reprezinta comportamente virtuale.
Atitudinea inseamna totodata ce gandim si simtim referitor la ceva, avand trei componente: cognitive, afective si conative. Cele afective au un rol principal. Astfel, deoarece atitudinile - sub influenta componentei afective - se adopta si nu se invata,ele se modifica indeosebi datorita exemplului cadrului didactic, parintilor sau a grupului, ceea ce dovedeste importanta acestui mod indirect de educatie si in problemele de sanatate.
A treia etapa are un caracter practice, o functie paraxiologica, urmarind formarea deprinderilor si obisnuintelor igienice, a capacitatii de actiune practica sanitara, a vointei de actiona in folosul propriei sanatati si a sanatatii colectivitatii, elemental conativ, volitional, avand un rol preponderant in luarea unor decizii favorabile promovarii sanatatii.
Comportamentul, caracterizand modul de adaptare al omului la mediu, ,,maniera de a fi si de actiona a omului'', ,,reactiile unui individ intr - un anumit mediu si intr - o anumita perioada de timp'', este constituit, in probleme de sanatate, dintr-o suita de obisnuinte igienice, la baza carora stau deprinderile.De exemplu, in igiena dentara esentiala este tehnica periajului. Pentru ca spalatul dintilor sa devina obisnuinta se impune, in prealabil, elaborarea unor deprinderi corecte privind tehnica periajului, ceea ce nu este totdeauna usor la varsta adulta. De aceea, formarea comportamentului, a unor obisnuinte igienice si precedarea acestor actiuni de cultivarea unor deprinderi corespunzatoare trebuie inceputa de la varsta cea mai frageda.
Comportamentul uman trebuie insa raportat permanent la mediul in care actioneaza subiectul, formarea obisnuintelor igienice fiind conditionata de relatiile sociale, economice si psihologice. Astfel, modelele de comportament ale omului se formeaza in cadrul interactiunii acestuia cu societatea si cultura. In acest sens, actionand astfel incat sa formeze modele culturale din toate regulile de comportare igienica, educatia pentru sanatate poate integra problemele de sanatate in comportamentul grupului.Aderarea individului la aceste modele va obtine aprobarea si recompense din partea grupului sau dimpotriva, in caz de nepreluare, dezaprobarea si recompensa. Daca, de pilda, un grup de elevi si - a insusit ca model cultural - sanitar regulile de igiena individuala, orice copil curat, ordonat va capata aprobarea grupului, in timp ce elevul care este certat cu curatenia, va fi respins de grup si izolat.
Asadar, cele trei etape ale educatiei pentru sanatate -teoretico - rationala, afectiv- emotionala si practica - menite a face trecerea de la cunoastere si intelegere, la placere si senzatii subiective positive, favorabile actionarii, si de aici la practica, la comportare, constituie treptele unei conceptii si a unui comportament igienic.
Parcurgerea si realizarea acestor etape duce la formarea culturii sanitare. Ea poate fi considerate ca o componenta a culturii generale.
In procesul de culturalizare un prim stadiu il reprezinta inzestrarea elevului cu informatiile si datele necesare, deci asigurarea bazei cognitive. Utilizarea acestor informatii, a cunostintelor, aplicarea lor la situatii din ce in ce mai diverse reprezinta un al doilea stadiu al acestui proces. In cadrul procesului educativ - sanitar, stadiul de utilizare si aplicare a cunostintelor are la randul sau doua aspecte : aplicarea de catre elevi a cunostintelor insusite la situatiilor propuse de cadrul didactic si descoperirea de catre elevi a situatiilor in care cunostintele insusite pot fi utilizate.
Primul stadiu al culturalizarii sanitare consta prin urmare in insusirea principiilor si regulilor unei vieti sanatoase. Utilizarea acestor principii si reguli igienice si aplicarea lor la o situatie precisa constituie primul aspect al celui de al doilea stadiu al procesului culturalizarii sanitare. Al doilea aspect al aceluiasi stadiu il reprezinta descoperirea de catre elevi a faptului ca pentru a rezolva o problema sau o situatie concreta de sanatate este necesar a folosi anumite cunostinte din domeniul sanatatii, anumite principii si reguli.
Reiese decia inainte de a fi aducat, orice individ trebuie informat. Dar informarea singura nu are valoare.In masura in care faptele patrund in structura umana a individului prin intermediul experientelor personale, al cadrelor de referinta si al atitudinilor, se poate reusi modificarea comportamentului prin informatie.
Procesul de invatare, de insusire a unor cunostinte este de fapt o functie de explorare si descoperire a semnificatiei faptelor. In procesul de invatamant in general si cu atat mai mult in cel educativ - sanitar se pune astazi dn ce in ce mai mult accentul pe o activitate menita a - l stimula pe elevpentru activitate, pentru a fi dinamic, elastic, adaptabil noilor conditii de viata. In circumstantele ritmului sustinut al industrializarii asistam la o automatizare si tehnicizare vertiginoasa, concomitent cu cresterea pericolului datorat poluarii mediului ambient, al stresului izvorat dintr - o insuficienta adaptare a organismului uman
la mediu, al sedentarismului si consumului excesiv de tutun, alcool, cafea, medicamente, al accidentelor stradale.
Cum vor reactiona tinerii la toate acestea ? Vor avea suficiente cunostinte de baza pentru a le face fata? Care vor fi atitudinile si si practicile lor in vederea apararii si intaririi sanatatii ?
Iata de ce copiii, tinerii trebuie informati asupra mediului in permanenta schimbare, pentru a forma, prin educatie, o generatie care sa poata rezista efectelor mediului.
Educatia pentru sanatate are in acest sens rolul de a explica modul in care elementele de mediu fizic, emotional si social pot influenta sanatatea individului si maniera in care trebuie sa actioneze in fata lor. Educatia pentru sanatate influenteaza nu numai nivelul imediat de bunastare a individului, ci si statutul viitor de sanatate al comunitatii. Tanarul, prin practicile sale de sanatate, prin atitudinile si opiniile sale va putea influenta sanatatea comunitatii si totodata, indirect, va putea sa actioneze asupra parintilor sai, pentru ca si acestia sa inteleaga problemele de sanatate.
Starea de acceptare si receptivitate necesara pentru luarea unei hotarari si trecerea la actiune pe baza informarii depinde de o serie de factori.
In primul rand este necesara o stare de pregatire psihica pentru receptionarea informatiei. Individul trebuie sa fie pregatit pentru a lua o decizie pe baza informatiei primite, trebuie sa doreasca acest lucru. De exemplu, pentru ca informatiile in problemele igienei buco - dentare sa fie preluate de un grup de elevi, acestia trebuie sa fie pregatiti de a trece la aplicarea masurilor igienice, in sinea fiecaruia existand dorinta de a actiona in acest sens.
In al doilea rand este necesar ca elevii sa fie interesati. Un elev interesat sa aiba dintii perfect sanatosi sau pur si simplu sa aiba dintii albi si frumosi va fi si pregatit pentru orice actiune in acest scop. Interesul este de fapt o automotivatie, care da cuiva posibilitatea sa ia o decizie privind informarea primita sis a actioneze in concordanta cu dorinta cadrului didactic.
Un alt factor de decizie pentru ca cineva sa transpuna in practica o informatie este perceperea. Ea reprezinta modul in care indivizii vad si simt lucrurile, faptele, situatiile, persoanele. De exemplu, acei elevi care au o percepere negativa fata de cabinetul stomatologic, datorita fricii de durere, nu vor aplica informarile primate pe aceasta cale decat in urma modificarii favorabile a acestei perceperi.
Factorul principal care transforma orice informare in actiune este motivatia. Ea reprezinta o forta dinamica ce - i determina pe indivizi sa ia anumite decizii si sa treaca la anumite actiuni.
O ierarhizare pertinenta privind cele trei forte motivationale, care fac trecerea de la informare la aplicare este urmatoarea:
Supunerea. Obisnuintele de sanatate datorate supunerii sunt cele care rezulta din forte externe, cum ar fi regulamente, legi sau alte masuri care actioneaza pe principiul pedepsei si recompensei. Asa sunt ,de exemplu, actele normative privind igiena in localurile publice, in unitatile sectorului alimentar ,in scoli. Un alt exemplu este cazul examenelor dentare care se fac elevilor obligatoriu. Ei se prezinta la cabinetul stomatologic din obligatie, dar cu timpul, realizand ca in urma unui tratament dentar (obturatie) durerile de dinti au incetat si ca ei pot sa consume fara greutate sau senzatii dureroase orice fel de allimente si lichide,pe viitor, la cea mai mica durere de dinti indicand o carie incipienta, se vor duce din proprie initiativa la stomatolog, pentru a evita aparitia simptomelor neplacute care insotesc caria dentara avansata. Astfel ei isi insusesc un anumit comportament igienic (prezentarea la medical stomatolog) ca urmare a unei cerinte obligatorii venite din afara (respective a cadrelor medicale) transformata ulterior intr - o motivatie proprie prin acceptare, datorita recunoasterii valorii, utilitatii practice personale a acestei masuri.
Identificarea. Practicile sanitare izvorate din identificare sunt cele care rezulta din imitarea grupului de referinta (prieteni, colegi, parinti, cadre didactice etc.), care, avand un anumit statut de lider (formal sau neformal) , dau celui ce imita impresia ca orice fac, spun sau sfatuiesc merita copiere, acceptare.De exemplu, se pot alege cativa lideri din clasa care vor fi instruiti privind masurile de igiena buco - dentara si solicitati sa sfatuiasca, sa indrume si sa fie exemplu pentru colegii lor privind periajul dentar corect.Ca urmare, elevii isi pot insusi intr - o proportie crescuta obisnuinta periajului dentar zilnic si corect, prin identificare, prin imitarea grupului de referinta constituit din cei cativa lideri ai clasei.
Cu toate acestea, practicile datorate identificarii nu dureaza decat daca individual transforma ceea ce adopta si practica - ca urmare a imitatiei - in motivatii si satisfactii personale. Intr - adevar, cu timpul, anumite practici care la origini se datorau identificarii, pot sa devina o parte a vietii sis a fie considerate din punct de vedere personal ca surse de satisfactie. Astfel, copiii care pe baza procesului de imitatie si - au insusit obisnuinta periajului dentar, ajung san u se mai poata lipsi de el si chiar sa simta o multumire si o placere de cate ori se spala pe dinti.
Internalizarea. Practicile sanitare datorate internalizarii sunt cele care devin parte si structura a individului. Astfel, practica periajului dentar poate deveni necesitate, o nevoie imperioasa de care elevul nu se poate lipsi, atat seara inainte de culcare, cat si dimineata, iar in caz de nerealizare sa produca o stare de nemultumire, care sa tulbure insasi somnul de noapte sau activitatea diurna.
Practicile igienice pot fi adoptate prin unul sau mai multe din procesele descries. Internalizarea reprezinta cea mai buna motivatie pentru a realiza o modificare de durata in comportamentul igienic, deoarece este o forta automotivata si autodirectionata.
De aceea, atat supunerea cat si identificarea au ca scop de a contribui la crearea internalizarii, care constituie forta dinamica majora in adoptarea unui comportament igienic.
Obiectivele generale, obiectivele cadru si obiectivele specifice educatiei pentru sanatate
Transpunerea in practica a programului ,,Educatie pentru sanatate in scoala romaneasca'' porneste de la premisa ca nu numai din partea unor copii sanatosi se poate astepta un randament scolar optim, iar mai tarziu o insertie profesionala si sociala. Necesitatea educatiei pentru sanatate in randul elevilor este impusa, in primul rand, de finalitatile acesteia.Am in vedere aici atat obiectivele generale, cat si obiectivele specifice urmarite de educatia pentru sanatate in scoala. Printre obiectivele generale, se numara:
a) ridicarea nivelului de cunostinte medicale la elevi in ceea ce priveste promovarea unui trai sanatos, protectia mediului ambiant si preventia bolilor;
b) formarea si dezvoltarea unor comportamente corecte care sa promoveze sanatatea;
c) formarea unor atitudini pozitive si crearea unei pozitii active fata de sanatatea individuala si fata de problemele sanatatii pulice etc.
Obiectivele cadru ale educatiei pentru sanatate sunt:
Utilizarea limbajului specific educatiei pentru sanatate;
Dezvoltarea unur comportamente de protejare a sanatatii personale si a mediului.
Dezvoltarea capacitatii de a rezolva situatii problema privind sanatatea si mediul;
Investigarea si rezolvarea unor probleme vizand sanatatea.
Ca obiective specifice, pot aminti:
a) apararea si intarirea sanatatii personale si colective;
b) insusirea de catre elevi a cunostintelor cu privire la igiena individuala si de grup;
c) insusirea de cunostinte cu privire la mediul ambient in care traiesc elevii;
d) formarea unor deprinderi de alimentatie rationala;
e) formarea deprinderilor igienico - sanitare;
f) insusirea de cunostinte si formarea unor deprinderi elementare cu privire la prevenirea bolilor, la evitarea abuzului de medicamente si cunoasterea principalelor semne de boala.
La capitolul Igiena personala, am urmarit urmatoarele obiective de referinta:
Sa identifice tipuri de boli si pericolul acestora pentru sanatate, folosind un limbaj simplu;
Sa identifice factorii interni si externi care determina starea de boala,
Sa identifice aspectele fizice si comportamentele omului sanatos;
Sa aplice constient reguli pentru mentinerea sanatatii acasa, la scoala, in comunitate;
Sa gaseasca solutii proprii pentru rezolvarea problemelor de sanatate specifice varstei.
In comunicarea, insusirea si evaluarea cunostintelor , am aplicat o serie de exercitii, jocuri, ca de exemplu:
Pentru lectia ,,Igiena mainilor si a unghiilor'':
,,Ne jucam''
,,Manutele fac gimnastica'': inchiderea si deschiderea pumnului; indoirea articulatiilor degetelor; indoirea incheieturii mainii; intoarcerea palmelor in sus si in jos; miscari cu mana in aer pentru a desena varful gardului, valuri, oval, fum,etc.; evantaiul( desfacerea si unirea degetelor); cantatul la pian cu ambele maini, incepand de la degetul mare la cel mic si invers,s.a.
Invatam!
Ce pot face mainile harnice ale oamenilor?
Mainile sunt acele parti ale corpului care te ajuta sa exprimi: teama, mania, dragostea, nestiinta, impacarea, iubirea, credinta, puterea etc.
Nevazatorii pot citi cu ajutorul degetelor, dupa un alfabet propriu.
Sa invatam ,,Cantecul degetelor''
Exersam!
Numeste fiecare deget.
Cum ne pastram unghiile curate?
Cum ne protejam mainile atunci cand suntem nevoiti sa le folosim in gospodarie, la gradinarit, la stransul gunoiului etc.?
Mainile murdare au un dusman, un mic ,,terorist,,, care se hraneste cu pielea manutelor, pana le imbolnaveste grav. Iata povestea lui:
O poveste adevarata.
O boala neplacata a pielii este raia. Se manifesta sub forma unor pete de culoare rosie, care provoaca mancarime. Raia este produsa de un musafir nepoftit, mic de nu - l vezi cu ochiul liber, dar care se ,,lipeste,, de om pe nesimtite. Si ca orice ,, terorist'', micutul paianjen care aduce boala se hraneste cu bucati mici din pielea noastra. Paienjenita nu se multumeste numai cu un pranz copios. Incepe sa sape galerii prin piele, pentru a - si depune ouale la adapost, la caldura si aproape de sursa de hrana. Din oua, dand de atata bine, ies puzderie de viermisori mici si flamanzi. Cu tot neamul lor, paienjenutii nerusinati se simt bine mai ales in pielea ferita dintre degete. Isi tradeaza prezenta
prin niste dare rosii, subtiri si prin mancarimi foarte puternice. Nu se multumesc sa stea numai intr - un loc. Pornesc in calatorii lungi, punand treptat stapanire pe toata pielea corpului.
Apararea de aceasta boala se face printr - o curatenie absoluta evitand contactul cu persoanele bolnave. Daca boala este deja luata, folosim solutiile si unguentele recomandate de medic, care izgonesc micutii paraziti din piele.
Educatia pentru sanatate intre necesitate si realitate
Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinii omului sanatos care consta in dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri de populatie, precum si mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui comportament sanogenic.
Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari ale omului. De altfel cuvantul sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare frecvent in vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea : vale (fi sanatos).
Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea in intregime 'sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic' (Schopenhauer).
OMS a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel : 'sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii'.
Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in randul populatiei, incepand de la varstele cele mai fragede, aunei conceptii si a unui comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile mediului ambiental natural si social, cat si al participarii active a acesteia la opera de ocrotire a sanatatii populationale. In acest sens, este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena individuala si colectiva, fata de alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de utilizarea rationala a timpului liber si afactorilor naturali de calire a organismului, fata de evitarea factorilor de risc, precum si amodului de solicitare a asistentei medicale si adiferitelor mijloace de invesigatie si tratament.
Educatia pentru sanatate a populatiei trebuie sa reprezinte un oboectiv major al politicii sanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurarii sanatatii populatiei, dezvoltarea activitatilor medicael preventive si ridicarea nivelului de cultura sanitara a intregii populatii, ceea ce implica desfasurarea unor ample actiuni educative in domeniul sanatatii populationale.
Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis o explorare mult mai aprofundata a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de investigatie mult mai fine si mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere, pt. descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor de la sanatate. Introducerea unor tehnici noi au facut ca organismul uman sa devina din ce in ce mai tramsparent si accesibil explorarilor morfologice cele mai fine cu detectarea celor mai mici modificari anatomice prin : tomografie comuterizata (scanner) care ne reda tot organismul uman in sectiuni anatomice de 1-3mm. Tot atat de utile sunt : ultrasonografia (ecografie), scintigrafia, rezonanta magnetica nucleara etc. Putem explora, vazand in direct tot interiorul tubului digestiv sau al arborelui traheobronsic cu ajutorul fibroscoapelor. Alte progrese tehnice de explorare sunt tehnici de bio-chimie si histochimie, teste imunologice complexe, electronoscopie, metode rapide de efectuare a analizelor.
Educatia pentru sanatate are trei laturi : cognitiva, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte necesare apararii si mentinerii sanatatii ; motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de sanogeneza ; comportamenta-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si obisnuintelor sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste educatie pentru sanatate drept arma cea mai eficace a sanatatii populationale, ceea ce impune sa fie asigurata educatia pentru sanatate a populkatiei si sa fie determinate castele sectoare in care aceasta sa participe la aplicarea tuturor programelor de sanatate publica, pentru a marca astfel raspunderea personala si colectiva a tuturor membrilor societatii in ocrotirea sanatatii umane .
Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru sanatate. Primul este cel al priritatii : cu cat interventia in cariera sanatatii est emai timpurie, cu atat educatia pentru sanatate va fi mai eficae. Al doile principiu, al specificitatii si autoritatii, considera ca opinia celor cu autoritate legitima est emai credibila, mai cu seama daca acestia constituie un exemplu graitor de comportament sanogenic. Al treilea se refera la integrarea educatie pentru sanatate in obiectivele politicii social-sanitare a statului ; educatia pentru sanatate trebuie sa fie strans legata de conditiile concrete ale societatii si sa fiue compatibila cu statutul social-economic si cultural al acesteia, percum si cu progresele inregistrate in domeniul stiintelor medicale.
Interconditionarea dintre educatie si sanatate este fundamentata prin functiile majore ale educatiei pentru sanatate : functia sanogenica si functia preventionala.
Functia sanogenica are ca scop optimizarea sanatatii individuale si comunitare, pentru atingerea idealului de sanatate. Ea se adreseaza populatiei sanatoase, educatia sanogenica constituind o parte integrantpa a medicinii omului sanatos.
Functia preventionala vizeaza atingerea obiectivelor preventiei primare, secundare si tertiare.
Potentialul de sanatate individuala imbraca o arie larga de manifestari, cuprinse intre cei 2 poli : sanatatea optima si exitusul. Indiferent de configuratia starii de sanatate, osciland intre cele limite, actul educational interfereaza toate treptele starii de sanatate sau de boala. Din acste punct de vedere, sanatatea este privita ca o caliatate a vietii, rezultanta a unui mod de viata sanogen, care reprezinta, in esenta sa, un fapt de educatie.
In prcatica activitatii educativ-sanitare pot fi utilizate o multitudine de forne si mijloace. Chiar pentru aceeasi actiune medicala pot fi utilizate mai multe forme de metode(conferinte, convorbiri, lectii, proiectii de filme, etc.). In general, sunt preferate metodele practico-aplicative.
Gradele educatiei pentru sanatate :
Educatia pentru sanatate de gradul zero, care reprezinta o parte componenta a formarii profesionale, asigurand cadrelor din profesiile nemedicale, cu rol tereminant in dezvoltarea economico-sociala, si cadrelor de raspundere in organizarea si conducerea vietii sociale o mai mare competenta in anumite probleme de sanatate.
Educatia pentru sanatate de gradul I cuprinde notiunile teoretice si aspectele practice care trebuie integrate in pregatirea profesionala a cadrelor ocupand functii cu caracter predominant educativ, pentr ca, prin activitatea lor profesionala, sa contribuie la includerea efectiva a aducatiei pentru sanatate in formele de instruire si educatie de la nivelul tuturor treptelor sistemului instructiv-educativ.
Educatia pentru sanatate de gradul II inglobeaza ansamblul teoretic si practic al masurilor educatinale destinate intregii populatii. In acest caz, scopul est eobtinerea unei cooperari eficiente in aplicarea politicii sanitare, cooperare intemeiata pe receptivitate si comportament adecvat promovarii sanatatii.
Nu mai incape nici o indoiala ca medicina moderna va devenii din ce in ce mai mult preventiva, indreptandu-se spre o medicina a omului sanatos. Astfel :
. In medicina copilului orientarea spre prevenire se va amplifica si mai mult, incepand mult mai devreme, prin sfaturi pt. o procreare normala. Vom constientiza mama de consultetia genetica prenatala si de importanta alaptarii la san pt. a avea un copil sanatos. Laptele de mama este alimentatia ideala pt. nou nascut si sugarul pana la 5 luni, deoarece este alimentul cel mai complt lipsit de microbi, se poate digera bine deoarece contine fermenti sau enzime, ferindu-l astfel de aparitia unor tulburari digestive si asigurand dezoltarea armonioasa si starea de sanatate a sugarului.
. In domeniul bolilor de rinichi un obiectiv important va fi prevenirea insuficientei renale cronice.
. In medicina interna orientarea majora va fi spre prevenirea bolilor cronice cu caracter degenerativ : arterioscleroza, cardiopatia ischemica, reumatismul degenerativ. Pt.aceasta bolnavul:
- se va prezenta periodic la medic
- va evita eforturile utile, emotiile
- va face exercitii recomandate de medic
- va respecta repausul la pat
- nu va consuma bauturi alcoolice
- va evita frigul, curentii de aer, umezeala si temperaturile ridicate
- va lua cu regularitate medicamentele prescrise.
. In domeniul nutritiei : prevenirea obezitatii si a diabetului, prin :
- evitarea stresului si sedentarismului
- evitarea traumelor psihice
- alimentatie corespunzatoare
- evitarea abuzului de medicamente
- respectarea regulilor de igiena
- suprimarea consumului de cafea si tutun, etc.
. In domeniul bolilor infectioase : prevenirea hepatitelor, antraxul, toxiinfectia alimentara, boli diareice acute prin:
- respectarea cu strictete a regulilor de igiena personala si in gospodorie (in cazul antraxului vor fi efectuate vaccinarile la animale)
- spalarea mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei
- utilizarea unei vesele curate
- pastrarea alimentelor acoperite ferindu-le de contactul cu muste, gandaci sau rozatoare si la temperaturi scazute
- interzicerea consumului apei de suprefata (lacuri, rauri, parauri)
- dezinfectarea periodica a toaletelor din locuinte si cele din localuri publice
- vaccinari periodice
Profilaxia nu mai poate fi redusa numai la metodele ei mai vechi cum ar fi : prezentarea la vaccinari contra bolilor infectioase, trebuie sa ne bazam pe o profilaxie activa, pe participarea intregii populatii la obiectivele medicinii preventive, prin respectarea regulilor de viata care asigura sanatatea, protectia mediului inconjurator, dobandirea unei culturi medicale.
Medicina omului sanatos urmareste sa intervina activ in apararea sanatatii prin :
. Promovarea masurilor de igienizare a mediului inconjurator a localitatilor in care traieste si munceste omul, pt. a face acest mediu cat mai favorabil sanatatii
. Formarea unor deprinderi igienice (educatia igienica) la fiecare persoana, folosind toate mijloacele de cultura si educatie, incepand cu scoala, reviste, carti. Intr-un sens mai larg, formarea unei culturi sanitare, ceea ce incearca sa fie si lucrarea de fata ca o contributie la acest important obiectiv. Sanatatea nu se vinde in farmacii, ci se asigura prin deprinderi igienice : igiena alimentara, igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale etc ;
. Imbunatatirea conditiilor de mediu la loculm de munca si aplicarea tuturor masurilor care privesc protectia muncii ;
. Aplicarea unui complex de masuri pt. dezvoltarea normala, fizica si mintala a copiilor, incepand cu supravegherea femeii in timpul sarcinii si continuand cu cea a copilului si a adolescentului ;
. Punerea in valoare a culturii fizice (gimnastica, sport) a excursiilor si a vietii in aer liber, folosirea factorilor naturali de intarire a organismului: aer, soare, munte, mare ; Exercitiile fizice reduc stresul, ne ajuta sa ne mentinem greutatea indeala, sa ne mentinem mobili, fac ca inima noastra sa functioneze mai bine si ne ajuta la scaderea nivelului colesterolului si a TA. De asemenea ne protejeaza impotriva unor imbolnaviri serioase ca : bolile de inima, diabetul si comotia cerebrala.
. Promovarea unei alimentatii rationale, stiintifice, cu combaterea atat a exceselar alimentare,, cat si a subnutritiei, a dezechilibrului in utilizarea tuturor factorilor nutritivi a prepararii greoaie ori complicate a alimentelor, erori care pot sa duca la boli de nutritie si ale tubului digestiv.
. Masuri de depistare precoce a unor anormalitati si tendinte morbide inainte ca acestea sa se exprime prin suferinte si boala declarata.
O asistenta devine din ce in ce mai mult un consilier pt. toate activitatile umane care pot afecta sanatatea, un consilier al sanatatii. Sfatul sau va trebui ascultat in toate problemele care privesc mediul inconjurator si unde pot aparea factori de risc pt. sanatatea omului. Sanatetea este mai mult decat o problema pur medicala : ea angajaza raspunderea intregi societati.
Este necesara antrenarea sistematica a studentilor medicinisti la actiuni educativ-sanitare, pentru a deprinde "arta" de a comunica, de a se adresa oamenilor si de a-i convinge,pentru a le trezi interesul nu numai fata de boala, ci in primul rand fata de mentinerea sanatatii.
Trebuie sa stim ce nu trebue sa facem pt. noi insine si in acest scop o buna cultura sanitara are o valoare incomensurabila.
CUM SÃ TRÃIESTI FRUMOS SI SÃNÃTOS
Citeste carti, citeste zilnic,
macar jumatate de ora, si cauta sa fii
vazut de copiii tai atunci cand citesti, ca sa te imite si
sa capete, la randul lor, interes pentru cititul cartilor, asa
cum iti doresti, ca orice parinte responsabil. Mai mult, cultura pe
care o vei capata va fi cea mai sigura avere a ta, iar
cartile pe care
le aduni in propria casa vor fi de mare folos copiilor.
Pentru a avea inima si vasele de sange in buna stare,
mananca mai putine grasimi, mai putina sare, mai
putine dulciuri, in general nu manca mult, prefera fructele si legumele,
nu fuma, nu abuza de alcool, mergi pe jos si fa miscare, nu sta prea
mult in fata televizorului sau a computerului si evita cat poti conflictele
si situatiile stresante.
Intereseaza-te de anturajul copilului tau, gaseste-ti timp pentru
a comunica in mod real cu el, mergi la scoala din cand in cand si
afla parerea profesorilor despre el (dar anunta-l inainte,
prietenos, ca vei face asta!), incearca sa fii un model in
tot ce faci, ca sa-ti fie mai usor sa-i oferi educatia pe care o
merita si sa-l feresti de situatii neplacute si nedorite.
Daca esti elev, nu uita ca
scopul principal al tau este sa inveti cat mai bine la
scoala si sa te pregatesti pentru viata pe calea culturii,
nu sa pierzi timpul prin cluburi, baruri si localuri pline de fum de
tigara. Acum e vremea acumularilor prin lecturi pentru tine, e
vremea in care te formezi. Tine legatura cu prietenii tai, dar
nu-ti pierde credinta si speranta si nu uita ca viata are partea ei de
munca si seriozitate fara de care orice succes este
imposibil. Succesul nu este sa ai bani, masini luxoase sau sa
apari des la televizor, ci sa te realizezi ca om, cu familie si
prieteni, si ca un bun profesionist in domeniul pe care ti l-ai ales.
Ai grija de igiena personala, pentru a preveni
imbolnavirile si pentru buna ta reputatie in societate. Chiar
daca nu ai apa curenta, spala-te in fiecare zi, si
obligatoriu cand te duci la medic. Spala-te pe maini de fiecare
data dupa folosirea toaletei, inainte de masa, cand vii
acasa de pe drum, de la serviciu si ori de cate ori e nevoie.
Spalatul pe maini este baza comportamentului civilizat.
Daca gasesti gunoaie in locul in care mergi la iarba
verde, nu mai adauga si tu altele. Ar fi minunat daca ai face
curatenie, pentru ca alti oameni se vor simti bine in acel loc,
tu insuti/insati te vei intoarce cu placere alta
data acolo si vei fi multumit(a) ca ai facut o fapta
buna. Daca stai la bloc, nu scuipa, nu arunca gunoaie si nu fuma
pe scara blocului. Scara blocului este intrarea in propria casa si nu un
spatiu al nimanui.
Mergi la medic macar o data pe an! Specialistii spun ca
sanatatea nu inseamna doar absenta bolii, ci o stare de
bine din mai multe puncte de vedere: fizic, psihic si social. Daca in
relatiile tale intime nu esti statornic(a), atunci esti expus(a)
pericolului bolilor cu transmitere sexuala. Informeaza-te la
medic cum poti sa te protejezi. Incearca totodata
sa-ti schimbi acest stilu de viata "la risc".
Fii prietenos/prietenoasa cu oamenii, indiferent de pregatirea,
pozitia sociala sau averea lor! Ceea ce daruiesti se va intoarce
in favoarea ta mai devreme sau mai tarziu si iti va imbunatati
sanatatea. Banii pot sa te apropie de oameni, tot asa cum
pot sa te indeparteze de ei. Depinde de tine!
Incearca sa nu barfesti pe nimeni, nici la serviciu, nici in
alta parte. Incearca sa spui vorbe bune si sa faci
bine. A spune "Multumesc!", "Te rog frumos!", "Iarta-ma!",
absolut de fiecare data cand situatia o cere, inseamna sa
fii constient ca traiesti intre oameni si ca iti
pasa de ei. A recunoaste meritele oamenilor din jurul tau, a-i
sprijini si respecta pe cei valorosi inseamna sa te afli deja in
spatiul binelui, frumosului si adevarului, adica al culturii si
credintei.
Citeste etichetele produselor alimentare pe care le cumperi (la nevoie, ia-ti o
lupa!) si evita alimentele care contin prea multe substante
chimice. E de preferat carnea proaspata in locul salamurilor, apa
(minerala sau plata, nu apa de la chiuveta!) si ceaiul in
locul bauturilor colorate si indulcite din comert. Prefera
intotdeauna legumele si fructele. Evita margarina, cipsurile,
hamburgherii, ciocolata si dulciurile ultrarafinate. Gateste prin
coacere si fierbere si mai putin prin prajire.
Se spune ca alcoolul te scoate mai intai din societate si pe urma
din viata. Daca nu bei alcool, nu incerca aceasta
experienta! Daca obisnuiesti sa bei mai mult, fii sigur
ca nu e un obicei sanatos! Incearca in anturajul
tau sa-ti mentii primul pahar aproape plin cat mai mult timp, ca
pe un pretext pentru discutie si ca sa nu iti fie umplut inca o
data si inca o data "Antrenamentul" acesta a dat foarte
des rezultate. Alcoolismul este o boala.
Daca nu fumezi, nu incepe acest obicei nesanatos.
Daca fumezi, incearca sa micsorezi cat poti de mult
numarul tigarilor. Excelent ar fi sa reusesti sa
renunti la fumat pentru totdeauna. Ar fi in favoarea ta si a celor din jur.
Pune banii pentru tigari deoparte si cumpara cu ei cadouri
pentru cei dragi, carti sau alte lucruri pe care ti le doresti. Fumatul
este cauza numarul unu in lume in aparitia cancerului pulmonar.
Fa-ti timp sa mergi la spectacole, la concerte, la teatru!
Fa-ti timp sa mergi la biserica! Fa-ti timp pentru
plimbari prin oras, prin parcuri, pe malurile raurilor sau prin
padure cu familia si prietenii. Toate acestea te imbogatesc
sufleteste si pot sa te faca fericit
Functiile de nutritie Alimentele si importanta lor pentru organism
Digestia reprezinta totalitatea transformarilor
suferite de
hrana. Sistemul digestiv este
format din: tub digestiv(
cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire/gros); glande anexe(
glande salivare, ficatul, pancreasul); cavitatea bucala( limba, dintii, peretele superior- bolta palatina si
omusor, peretele inferior- limba
si papilele gustative, peretii laterali-obrajii, mucoasa bucala ce este
umezita de
saliva produsa de
glandele salivare).
Atat pe maxilar cat si pe
mandibula se gasesc
dintii infipti in alveolele dentare care sunt organe
vii si dure. Adultii au 32 de dinti: incisivi, canini, premolari si molari cu formula
dentara(i. 2/2, c. 1/1, Pm. 2/2, m. 3/3). Copiii au 20 
de
dinti, dentitia se
numeste de
lapte, nu au premolari si formula dentara este: i. 2/2, c. 1/1, m. 3/3.
Un dinte este
format din:
coroana( smalt, dentina); radacina( vase de
sange, pulpa dentara).
Faringele este
locul de
intalnire al caii digestive cu calea respiratorie. Intrarea in faringe este
strajuita de
amigdale, organe de
aparare impotriva bacteriilor si virusilor ajunse aici prin hrana sau prin
aerul inspirat. Esofagul strabate cutia toracica si muschiul diafragm
deschizandu-se in stomac prin
orificiul cardia.
Mucoasa esofagului are numeroase cute care-i permit acestuia sa se
dilate in timpul trecerii lobului alimentar. Musculatura faringelui si a
esofagului participa la inghitirea hranei. Stomacul este
segmentul cel mai dilatat al sistemului digestiv situat in stanga cavitatii
abdominale, sub muschiul diafragm. Se
deschide in duoden prin
orificiul pilor. Mucoasa stomacala are numeroase cute si glande care
o protejeaza. Musculatura se
afla dispusa in 3 benzi( longitudinal, circular si oblic). Hrana este
amestecata cu sucul gastric si impinsa in duoden prin
orificiul pilor. Intestinul subtire este
cel mai lung segment al tubului digestiv, are 4-este
format din:
duoden( partea fixa a intestinului care
formeaza numeroase bucle sau anse intestinale. Intestinul subtire prezinta o
mucoasa formata dintr-un singur strat de
celule si prezinta cute circulare si milioane de
vilozitati intestinale care
maresc mult suprafata de
prelucrare a hranei si absorbtia. Digestia se
termina in intestinul subtire. Intestinul gros- are o lungime de
Rolul mucusului este
acela de
a ajuta la formarea materiilor fecale. Glandele anexe isi varsa produsii de
secretie prin
canale speciale in segmente ale tubului digestiv.
1. Glandele salivare produc saliva si prin
canale speciale o elimina in cavitatea bucala;
2. Ficatul este
cea mai voluminoasa glanda din
corp, situat in dreapta cavitatii abdominale, sub muschiul diafragm;
3. Pancreasul se
afla in spatele stomacului si secreta sucul pancreatic. Atat bila secretata de
ficat cat si sucul pancreatic se
varsa in duoden. Tubul digestiv este
captusit de
o mucoasa care
are urmatoarele roluri: secreta sucurile digestive; participa la absorbtia
substantelor nutritive rezultate in urma digestiei.
Hrana ingerata pe
masura ce strabate tubul digestiv este
supusa unui ansamblu de
transformari: mecanice, fizice si chimice care
reprezinta digestia. Alimentele sunt
mai intai transformate mecanic si fizic pentru a usura prelucrarea lor chimica
desfasurata sub actiunea unor substante din
sucurile digestive numite enzime. Digestia incepe in cavitatea bucala cu:
transformarile mecanice(masticatie), transformari chimice(se
realizeaza sub actiunea enzimelor. In saliva exista enzima care
descompune amidonul in produsi glucidici mai simpli, cu gust dulce. Rezultatul
digestiei din
cavitatea bucala este
bolul alimentar care
in timpul deglutitiei strabate faringele- laringele se
inchide imediat cu un capacel care
se
numeste epiglota- esofagul si ajunge in stomac prin
orificiul cardia.
Digestia gastrica- hrana este
depozitata temporal si prin
amestecarea cu sucul gastric ce formeaza o masa patoasa numita ahim-gastric.
Acidul clorhidric impiedica alterarea alimentelor si activeaza enzimele
gastrice. Mucusul protejeaza mucoasa stomacala de
aciditatile gastrice si chiar de
atacul enzimelor proprii. Hrana ajunsa in stomac este
transferata chimic de
doua categorii de
enzime, astfel proteinele sub actiunea proteczei sunt
transformate in proteine mai simple; lipidele sub actiunea lipazei sunt
transformate in lipide mai simple. Digestia intestinala este
rezultatul actiunii bilei si sucului pancreatic ajunse in duoden prin
canale speciale; sucului intestinal produs de
glandele mucoasei intestinale. Bila contine apa si pigmentii biliari care-i dau
culoarea verde. Pe
langa acestia mai contine niste saruri biliare care
emulsioneaza grasimile facandu-le mai usor de
atacat de
catre lipazele enzime. Bila nu contine enzime. Rezultatul digestiei intestinale
este
obtinerea produsilor finali ai digestiei: nutrimentele. Resturile nedigerate sunt
preluate de
intestinul gros si supuse unor transformari la care
participa si bacteriile prezente aici. Acestea au urmatoarele roluri:
sintetizeaza vitaminele din
grupele B si R; fermenteaza resturile; realizeaza procesul de
putrefactie; materiile fecale vor fi eliminate in procesul de
defecatie.
Organismul are nevoie de
substante care
sa-i asigure cresterea, sa-i permita repararea uzurilor si sa-i furnizeze
energia necesara activitatilor fizice si psihice. Aceste substante si le
procura din
alimente.
Produsele alimentare fiind diferite, este
necesara cunoasterea continutului lor. Deosebit de
important este
sa stim si modul in care
alimentele trebuie preparate, manipulate si pastrate.
Alimentele contin: apa, substante organice care
ard si saruri minerale(cenusa).
Unele componente alimentare, ca, de
exemplu, apa, unele saruri minerale si vitaminele sunt
utilizate de
organism
fara a fi prelucrate, iar alte componente sunt
transformate in organism
intr-o serie de
produsi mai simpli, din
care
acesta sintetizeaza substantele proprii organismului. Astfel sunt
proteinele, grasimile(lipidele) si zaharurile(glucidele).
Factorii nutritivi satisfac in mod diferit necesitatile organismului. Unii sunt
folositi, in special, ca material de
constructie, deci au un rol plastic; altii furnizeaza energia necesara
organismului-au rol energetic, iar altii inlesnesc desfasurarea anumitor
activitati-rol catalizator(vitamine, hormoni, enzime).De
aceea putem grupa necesitatile alimentare ale organismului in necesitati
plastice si necesitati energetice.
Ca substante alimentare cu rol plastic mentionam, in primul rand, proteinele.
Proteinele se
gasesc atat in produse alimentare de
origine animala cat si vegetala. Carnea, ouale, pestele, mezelurile,
branzeturile etc. sunt
bogate in proteine. Leguminoasele uscate(mazarea, fasolea, lintea), cartofii,
painea etc. contin proteine vegetale.
Alimentatia normala trebuie sa urmareasca asigurarea substantelor plastice
necesare organismului, printr-un aport echilibrat de
proteine animale si vegetale.
Intre substantele organice, mentionam glucidele, pe
care
le gasim in paine, cartofi, paste fainoase, dulceata etc. Aceste substante se
oxideaza la nivelul celulelor si tesuturilor, eliberand energia care
este
necesara desfasurarii normale a tuturor activitatilor din
organism.
Tot substante alimentare energetice sunt
si lipidele care,
alaturi de
glucide, furnizeaza o mare parte din
energia necesara organismului.
Alimentatia normala trebuie sa satisfaca nevoile energetice ale organismului,
cuprinzand produse care
contin glucide si lipide.
In alimentatia omului, o importanta deosebita prezinta apa si sarurile
minerale.
Apa este unul din componentii citoplasmei celulare, in care sunt dizolvate
diferitele substante. Pe langa aceasta, apa constituie lichidul circulant in
organism(sub forma de sange, limfa), realizand schimburile nutritive. Apa
indeplineste si alt rol, de uniformizare a temperaturii corpului. Deci, apa nu
poate lipsi din alimentatie, este indispensabila vietii.
Sarurile minerale mai importante sunt cele de sodiu, calciu, fosfor, potasiu,
fier, magneziu si altele. Sarurile de calciu si de fosfor sunt indispensabile
dezvoltarii oaselor si dintilor si le gasim in lapte, branzeturi, legume
uscate. De asemenea, fierul este un element indispensabil in alimentatie,
deoarece, dupa cum vom vedea, intra in alcatuirea globulelor rosii. Carnea,
legumele si fructele sunt principalele surse alimentare de fier.
Importanta pentru o alimentatie normala prezinta si vitaminele: A, B, C, D,
etc. Vitaminele A si D sunt necesare in special copiilor si tinerilor aflati in
faza de crestere; celelalte vitamine -B si C- sunt necesare bunei functionari a
organismului la orice varsta.
Vitamina A se gaseste intr-o serie de produse animale: galbenus de ou,
branzeturi, ficat, unt etc. Legumele verzi contin o substanta denumita
caroten(prezenta mai ales in radacina morcovului), care poate fi transformata
in vitamina A de catre organism. Insuficienta vitaminei A produce tulburari de
vedere, uscarea si ingrosarea pielii si a mucoaselor.
Vitamina D(vitamina antirahitica) se gaseste in cantitate mica in produsele
alimentare. Ouale, untul, branzeturile, untura de peste contin vitamina D. Se
prepara pe cale industriala, putand fi administrata sub forma de picaturi
uleioase, drajeuri sau injectii.
Lipsa vitaminei D din alimentatie produce rahitismul, o boala a oaselor
prezenta la unii copii.
Vitaminele B(B1,B2,B6,B12 si altele)sunt indispensabile cresterii,
multiplicarii si functionarii normale a celulelor. Le gasim mai ales in carne,
produse lactate, paine neagra, fasole uscata, legume si fructe. Lipsa lor
produce boli cum sunt: beri-beri, anemia.
Vitamina C (vitamina antiscorbutica) o gasim mai ales in legume si fructe
proaspete: ardei si ceapa verde, salata, sfecla, varza, rosii, macese, mere,
lamai, portocale etc.
Spre deosebire de celelalte vitamine, care sunt rezistente la caldura, vitamina
C se distruge prin fierbere; de aceea se recomanda ca fructele si legumele sa
se consume in special crude.
Carenta din alimentatie a vitaminei C produce scorbutul, o boala care apare la
navigatorii hraniti numai cu conserve, la copiii alimentati numai cu lapte
fiert, ca si la persoanele care nu consuma alimente crude si proaspete. Boala
se manifesta prin umflarea si sangerarea gingiilor, clatinarea si caderea
dintilor, aparitia de pete hemoragice sub piele. Ea se vindeca prin
administrarea vitaminei C in tablete si injectii, consumarea fructelor si a sucurilor
de fructe proaspete etc.
Elemente de igiena a aparatului digestiv
Igiena aparatului digestiv stabileste conditiile
prin care organele digestive isi mentin starea de sanatate necesara
desfasurarii optime a functiei de prelucrare si absorbite a alimentelor.
Acestea se refera la factorul alimentar, introdus in organism si supus
proceselor digestive si la factorii de risc care pot imbolnavi organele
digestive, compromitandu-le functia.
Norme de igiena alimentara. Stim ca nevoile de substante plastice si
energetice, de lichide, saruri minerale si vitamine ale organismului sunt
foarte variate si trebuie satisfacute cat mai corespunzator diferitelor
situatii in care ne aflam: de crestere, activitate scolara sau productiva,
sportiva, repaus etc.
Produsele alimentare sunt si ele foarte diferite si pot satisface toate nevoile
variate ale organismului, dar trebuie sa le cunoastem continutul si modul de
preparare si intrebuintare corespunzator acestor trebuinte. Pentru aceasta este
necesar sa alcatuim un meniu zilnic si saptamanal in care sa prevedem felurile
de mancare in care sa se gateasca, in mod proportionat si echilibrat, toti
factorii nutritivi.
Retineti si respectati urmatoarele reguli de igiena alimentara:
-Pastrati alimentele alterabile la rece; feriti-le de contaminare prin praf,
insecte, rozatoare.
-Consumati, in mod regulat, fructe si legume crude, dupa o atenta spalare
prealabila.
-Consumati hrana proaspata si corect preparat pentru ca alimentele sa nu-si
piarda calitatile nutritive.
-Mancati la ore regulate, in cantitati necesare, pentru a da posibilitatea
organelor digestive sa lucreze ritmic si sa se odihneasca.
-Mestecati bine si incet alimentele inainte de a le inghiti, ,tinand corpul
drept; nu va aplecati deasupra farfuriei.
-Utilizati corect apa potabila, band numai la sfarsitul meselor, pentru a nu
dilua sucurile gastrice.
-Mentineti la masa o buna stare de dispozitie. Evitati situatiile care va pot
perturba apetitul si atentia de la mancare: starea de oboseala, discutiile in
timpul mesei, lectura, auditiile radio-tv etc.
-Respectati cele trei mese principale ale fiecarei mese, precum si orele la
care le serviti;
- in afara meselor, dezobisnuiti-va sa gustati diverse alimente sau sa
mestecati guma, evitand astfel pierderea poftei de mancare;
-in alcatuirea meniului tineti cont de cantitatea alimentelor si evitati
mancarurile prea condimentate;
-mancarea trebuie sa fie corect pregatita, frumos prezentata, sa aiba gust si
miros placut;
Cunoasterea factorilor de risc va va ajuta, de asemenea, sa va protejati
sanatatea sistemului digestiv.
FACTORI DE
RISC
MECANICI FIZICI CHIMICI BIOLOGICI
- obiecte ascutite o data cu alimentele - temperatura prea ridicata sau prea
scazuta a alimentelor consumate - substante chimice, acizi si baze puternice
inghitite accidental -microbi care patrund in corp pe cale digestiva
-muscarea limbii sau obrajilor in timpul masticatiei - temperatura scazuta a
apei cand dupa masa faceti baie - legume, fructe tratate cu insecticide; -
viermi paraziti
- obiecte de imbracaminte prea stramte - substante toxice din ciupercile
otravite
- spargerea unor obiecte dure cu ajutorul dintilor - consumul de alcool,
cafeina, nicotina
- ranirea limbii, a
obrajilor -arsuri ale mucoasei bucale, faringele - arsuri ale tubului digestiv
- febra tifoida
- carii dentare - spargerea smaltului dintilor -intoxicatii -dizenteria
-ranirea stomacului, a intestinului subtire -Incetinirea digestiei -ulcer
gastric, duodenal -hepatita virala
-ulcer gastric, duodenal - cancer la nivelul diferitelor organe digestive -
holera
-cancer la nivelul diferitelor organe digestive; moartea -moartea - oreionul
(umflarea glandelor salivare, boala cu poarta de intrare respiratorie a
virusului)
EFECTELE ACTIUNII FACTORILOR
Boli digestive. Prevenirea si combaterea lor. La
nivelul cavitatii bucale sunt destul de raspandite cariile dentare, care se
formeaza sub actiunea diferitilor microbi, si progreseaza in interiorul
dintilor, distrugandu-i uneori cu totul. Acestea sunt adevarate focare de
infectie, provocand inflamatii, amigdalite, abcese locale sau infectarea la
distanta a unor organe importante ca inima, ficatul, rinichii, etc. Problema
cariilor dentare se poate evita respectand regulile de igiena dentara, acordand
o atentie deosebita spalarii dintilor: spalarea dintilor din fata de jos in
sus; spalarea laterala a dintilor de sus in jos; spalarea fetei masticatoare a
maselelor. Iata de ce este importanta profilaxia cariilor dentare prin spalarea
regulata a dintilor. Tot ca o regula de igiena se recomanda si evitarea
spargerii intre dinti a unor obiecte tari care pot distruge smaltul dentar,
permitand infectarea si formarea cariilor dintilor.
Pentru a evita actiunea diversilor factori de risc asupra corpului omenesc pe
langa respectarea regulilor de igiena se impune luarea unor masuri de prevenire
a imbolnavirii: cumpararea alimentelor doar din magazine specializate, unde se
respecta in mod obligatoriu regulile de igiena; verificarea termenului de
garantie inscris pe fiecare produs alimentar preambalat pe care il cumparati;
pastrarea, prepararea si consumarea alimentelor in conditii stricte de igiena;
igiena perfecta a mainilor in momentul servirii mesei, precum si a cavitatii
bucale dupa fiecare masa.
Intre bolile care afecteaza celelalte nivele ale aparatului digestiv mentionam
parazitozele intestinale(oxiuriaza, ascaridioza, teniaza etc.), infectiile
digestive nespecifice(gastrita, enterocolita, apendicita) si bolile infectioase
transmisibile specifice(febra tifoida, dizenteria, hepatita epidemica,
poliomelita si toxiinfectiile alimentare), produse de agenti patogeni(bacterii
patogene, virusuri etc.).
Prevenirea imbolnavirilor digestive se face prin masuri igienice de evitare a
contactului cu sursele de infectie sau infestatie, care sunt destul de
numeroase si complicate, vaccinare preventiva(in febra tifoida, poliomelita,
hepatita epidemica etc.).
Tratarea acestor boli se face de catre medic, in unele fiind obligatorie
internarea la spital(bolile infectioase transmisibile).
Consumu7l de ciuperci neavizat din punct de vedere sanitar a avut drept
consecinta, in ultimii ani, numeroase imbolnaviri. Astfel de accidente sunt
datorate faptului ca unele din substantele produse de acestea sunt otravitoare
pentru om. Trecand, prin absorbtie intestinala, in sange substantele toxice
sunt transportate in tot corpul si blocheaza functionare sistemului nervos.
Dintre organismele microscopice capabile sa produca boli ale sistemului
digestiv mentionam bacteria holerei si amiba dezenteriei. Zilnic, organismul
uman are nevoie de toate substantele anorganice si organice din care este
alcatuit, precum si de o anumita cantitate de energie rezultata din arderea
nutrimentelor. Aceste nevoi sunt variabile si depind de varsta fiecarui
individ; de exemplu, in greutate de
ATENTIE!: pentru a ne orienta mai usor in alegerea diverselor produse este bine
sa examinam cu atentie datele inscrise pe ambalajele acestora cu privire la
continutul si valoarea lor energetica.
STIATI CA?
- in timpul vietii sale, pentru a se hrani, omul consuma un timp egal cu
4 ani;
- zilnic, se consuma circa 2000g. Alimente, din care, dupa prelucrare a lor in
tubul digestiv, se elimina 200-400 grame excremente;
- propunandu-si sa determine populatia sa foloseasca o alimentatie echilibrata,
o organizatie franceza de educatie pentru sanatate a editat un afis pe care
este plasata o floare, fiecare petala a florii avand o culoare diferita in care
era expusa cate o categorie de alimente (lactate, fructe, legume, mezeluri);
"La fiecare pranz, cel putin un aliment de pe fiecare culoare"; sunt sfatuiti cei
ce privesc afisul.
REGIMUL ALIMENTAR
SI IMPLICATIILE SALE
Sa te hranesti cu alimente care sa cuprinda toate substantele organice si
anorganice de care are nevoie organismul, este o necesitate. O ratie alimentara
echilibrata consta in asigurarea unei juste acoperiri a nevoilor organismului (
echilibru cantitativ). Daca nevoile cantitative nu se respecta si se consuma
prea mult, se ajunge la obezitate. Din pacate se intampla si invers: pentru o
mare parte a populatiei globului, deficienta in proteine si insuficienta
caloriilor duce la degenerescenta si la disparitia prematura a celor in
suferinta. Aceasta situatie este, de fapt, rezultatul subnutritiei populatiei,
al alimentatiei cantitative insuficiente. In prezent, in lume, un om din opt
sufera de foame.
Prin malnutritie se intelege o alimentare calitativa deficitara: de pilda, unul
din doi locuitori ai planetei are foame de proteine. La copii, adolescenti si
femeile gravide, efectele malnutritiei sunt destul de grave. Dezvoltarea fizica
si mintala a copilului vor fi afectate daca, in timpul sarcinii, mama este
insuficient hranita si ingrijita. Chiar daca, dupa ce naste, i se ofera o hrana
echilibrata, urmarile pot fi usor de recunoscut: slabe, imbatranite prematur,
aceste fiinte umane nu vor avea niciodata putere de munca, iar speranta lor de
viata va fi mica. Dupa cum se vede, hranirea nu este numai un act fiziologic,
ci si un act social. Tocmai de aceea, un regim alimentar echilibrat, cantitativ
si calitativ, se impune cu necesitate, in perioada de crestere a organismului,
cu atat mai mult cu cat de dezvoltarea normala a fiecarui individ depinde, in
cele din urma, starea de sanatate a intregii societati si implicit viitorul
acesteia. Sigur ca nu intotdeauna individul dispune de conditii optime pentru
realizarea unui astfel de deziderat. Ceea ce depinde, insa, in exclusivitate,
de propria sa vointa este formarea unui comportament alimentar corect si a unui
regim de viata rational.
RESPIRATIA SI ORGANELE SISTEMULUI RESPIRATOR
Omul poate trai 5 saptamani fara hrana, 5 zile fara
apa, dar nu poate rezista nici macar 5 minute fara aer. Creierul si inima nu
pot rezista fara oxigen. Viata si sanatatea noastra depind in primul rand de
aportul respirator, de calitatea aerului respirat cat si de prevenirea actiunii
factorilor de risc si a efectelor acestora: mecanici( obiecte introduse pe
caile respiratorii, particule de praf din atmosfera; asfixie, hemoragie,
intoxicatie, silicoza); fizici( temperatura aerului prea scazuta sau prea
ridicata; amigdalita, laringita); chimici( vaporii toxici emanati in atmosfera
de mijloacele de transport, nicotina, acidul clorhidric, gudroanele din fumul
de tigara; intoxicatie, asfixie, bronsita, cancer); biologici( microbi,
ciuperci microscopice; gripa, amigdalita, laringita, bronsita, pneumonie,
tuberculoza).
Asadar, oxigenul din aer este gazul care intretine arderea ( in soba), dar tot
sub actiunea lui au loc oxidarile ( arderi fara flacara, lente) substantelor
energetice din celule.
Oxigenul este luat din aerul care intra in plamani, de unde, prin intermediul
sangelui, ajunge la celule. Dioxidul de carbon rezultat din oxidarile celulare
ajunge la plamani, tot prin intermediul sangelui, de unde este eliminat.
Important este ca prin aceste oxidari se elibereaza energia necesara
desfasurarii proceselor vitale.
Organele care servesc la introducerea oxigenului si eliminarea dioxidului de
carbon formeaza aparatul respirator.
ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator este alcatuit din: caile
aeriene(respiratorii)-organe specializate prin care aerul intra si iese din
organism si plamanii- organe la nivelul carora are loc schimbul de gaze.
Caile aeriene sunt conducte prin care se asigura patrunderea aerului incarcat
cu oxigen in plamani si eliminarea aerului incarcat cu dioxid de carbon in
mediul exterior.
-Fosele nazale sunt doua canale care se gasesc la nivelul nasului. Ele comunica
cu exteriorul prin nari, iar cu faringele prin doua orificii numite coane.
Interiorul foselor nazale este captusit cu o mucoasa mereu umeda.
Aceasta, fiind puternic vascularizata, contribuie la incalzirea aerului
inspirat.
Ati observat ca in aer exista praf si alte impuritati care sunt retinute de
mucusul secretat de unele celule ale mucoasei. Acelasi rol il indeplinesc si
perisorii, mai numerosi spre nari.
Faringele este un organ in care se incruciseaza calea aerului cu calea
alimentelor. Mucoasa faringelui produce excrescente sau vegetatii numite polipi
care ingreuneaza circulatia aerului dinspre fosele nazale spre faringe.
Laringele, portiunea urmatoare, este in acelasi timp si organul vorbirii. Are
peretii formati din mai multe cartilaje mobile; cel din fata prezinta o
proeminenta -<<marul lui Adam>>.Mucoasa care captuseste laringele
formeaza doua perechi de pliuri (cute) ,numite coarde vocale. Intre ele se
gaseste un orificiu-glota. Rol in producerea sunetelor au numai coardele vocale
inferioare. Intrarea in laringe este strajuita de un capacel
cartilaginos-epiglota care, in timpul inghitirii, impiedica patrunderea bolului
alimentar in calea respiratorie.
Traheea, un tub de 11-12 centimetri, coboara vertical prin fata esofagului.
Este formata din 15-20 inele cartilaginoase, de forma unei potcoave incomplete
spre esofag. Aceasta portiune este completata cu un tesut moale, datorita
caruia esofagul are posibilitatea sa se dilate atunci cand prin el trec
bolurile alimentare spre stomac. Cand incercam sa inghitim un bol voluminos,
simtim ca ne sufocam (esofagul apasa asupra traheei). Interiorul traheei este
captusit de o mucoasa, care are celule ciliate si celule care secreta un lichid
mucos(desavarsesc purificarea si umezirea aerului).Cilii, miscandu-se
intotdeauna, de jos in sus, antreneaza impuritatile spre laringe, de unde apoi
sunt eliminate.
Bronhiile; la partea inferioara, traheea se ramifica in doua ramuri-bronhiile
principale, fiecare intrand in cate un plaman. Bronhia dreapta da trei ramuri,
iar cea stanga, doua ramuri (bronhiile secundare). Structura bronhiilor este
asemanatoare cu a traheei , inelele cartilaginoase sunt insa complete.
Plamanii, in numar de doi, sunt asezati in cutia toracica, cuprinzand intre ei
inima. Sunt organe moi, de culoare roz si aspect buretos.
Plamanul drept este format din trei lobi, iar plamanul stang din doi lobi.
Fiecare lob este format din lobuli. El primeste cate o bronhie secundara care
se ramifica, formand un adevarat arbore bronhic. Ultimele ramificatii-
Bronhiolele-sunt lipsite complet de un schelet cartilaginos. Cate o asemenea
bronhiola intra in fiecare lobul, dand nastere acinilor pulmonari, ai caror
pereti prezinta alveole pulmonare.
Alveolele pulmonare au pereti subtiri, asezati pe o membrana foarte fina ce
contine o bogata retea elastica. Aceasta structura a alveolelor permite
destinderea plamanilor. Numarul alveolelor pulmonare este foarte mare(150-200
milioane in cei doi plamani), asa incat realizeaza o suprafata enorma (pana la
200 metri patrati). Alveolele pulmonare sunt inconjurate de o bogata retea de
capilare provenite din artera pulmonara. Sangele oxigenat iese din plamani prin
venele pulmonare (cate doua pentru fiecare plaman).
Plamanii sunt inveliti in doua foite, pleure. Foita interna adera pe suprafata
plamanului, iar cea externa este lipita de fata interna a cutiei toracice.
Intre ele exista o pelicula de lichid.
Lobulul pulmonar: are forma piramidala si este alcatuit din acini pulmonari; in
ei patrund ultimele si cele mai mici ramificatii ale arborelui bronsic, adica
bronhiolele respiratorii. Acinul pulmonar are forma unui ciorchine in care
fiecare bobita reprezinta o alveola pulmonara. Alveolele pulmonare sunt
inconjurate de vase de sange la nivelul lor jucandu-se schimbul de gaze.
Plamanii sunt acoperiti de pleura formata dintr-o foita interna si una externa.
RESPIRATIA
Caile respiratorii si plamanii servesc la
realizarea schimbului de gaze dintre organism si mediul inconjurator, schimb
numit respiratie. Respiratia cuprinde de fapt doua etape: a. respiratia
pulmonara (externa)-schimb de gaze la nivelul plamanului; b. respiratia
celulara(interna)- schimb de gaze la nivelul tesuturilor si celulelor.
Prin marirea si micsorarea volumului cutiei toracice, se realizeaza intrarea si
iesirea aerului din plamani.
Prin contractia unor muschi numiti respiratori (muschii intercostali) coastele
se ridica, iar sternul este impins inainte si, ca urmare cutia toracica se
largeste. In acelasi timp, diafragma, prin contractie, din bombata spre torace,
devine plata.
Datorita faptului ca cele doua pleure nu se separa, plamanul-organ ce dispune
de elasticitate-urmeaza toracele, marindu-si volumul. Prin marirea volumului
plamanului scade presiunea aerului din interior si, ca urmare, aceasta patrunde
in plaman. Aceasta este inspiratia.
Urmeaza relaxarea muschilor respiratori si, deci, revenirea cutiei toracice la
pozitia initiala, apasand asupra plamanului. Ca urmare, o parte din aerul din
plamani este eliminat. Aceasta este expiratia.
Inspiratia si expiratia sunt miscari ritmice, pe care le facem de 16-18 ori pe
minut. Ritmul miscarilor respiratorii este mai mare la copil decat la omul
adult. De asemenea ritmul creste in timpul activitatii si scade in timpul
somnului.
In afara de inspiratia si expiratia normala, putem efectua, dupa vointa,
inspiratii si expiratii profunde, fortate, in care caz intra in joc si alti
muschi.
Volumele de aer pe care le introducem si le dam afara din plaman in timpul
inspiratiilor si expiratiilor normale si ale celor profunde sunt:
-(0,5l)-aerul introdus in inspiratie sau eliminat in expiratia normala;
-(1,5l)-aerul introdus in inspiratie fortata;
-(1,5l)-aerul eliminat prin expiratie fortata;
-aerul care nu poate fi eliminat niciodata. Insumand aceste volume obtinem
capacitatea totala a plamanilor. Aceasta poate fi masurata cu aparate numite spirometre.
La nivelul plamanului se face un schimb permanent de gaze: dioxidul de carbon
din sange trec in alveolele pulmonare(de unde va fi eliminat), iar oxigenul din
alveole trece in sange. Acest lucru este posibil intrucat atat peretele
alveolelor cat si al capilarelor este foarte subtire, iar suprafata de schimb
este foarte mare.
Sangele care vine la plaman are culoarea rosie-inchisa ( contine mult dioxid de
carbon), iar sangele care pleaca de la plaman are culoarea rosie-deschisa( este
bogat in oxigen).
Respiratia celulara. In celule, oxihemoglobina(compus instabil) se desface.
Oxigenul rezultat participa la o serie de procese care au drept rezultat
eliberarea energiei continuta in substantele supuse oxidarii. Dioxidul de
carbon ce rezulta in urma acestor procese este preluat de sange. O parte este
sub forma de carbohemoglobina, iar in alta parte, dizolvat in plasma, ajunge la
inima, apoi la plamani, de unde va fi eliminat. Asadar, la nivelul celulelor
are loc un schimb de gaze (invers ca la nivelul alveolelor) si anume: oxigenul
trece in celule, iar dioxidul de carbon trece in sange.
Retineti!
-Aprovizionarea celulelor cu oxigen (plamani- inima-celule) si eliminarea
dioxidului de carbon (celule- inima- plamani) se fac prin intermediul sangelui.
ELEMENTE DE IGIENA A APARATULUI
RESPIRATOR
Aparatul respirator trebuie tinut in perfecta stare de sanatate si antrenat
sa-si realizeze cat mai eficient functia. In acest sens trebuie respectate
normele igienice privind calitatile aerului respirator.
Igiena aerului si a respiratiei. Pentru ca sa fie respirabil, aerul trebuie sa
aiba o anumita temperatura( optim intre 18 si 20 grade C.), umiditate si
puritate. In acest sens natura a inzestrat organismul cu anumite functii care
ajuta la imbunatatirea calitatii aerului. Dupa cum stiti, cavitatea nazala este
astfel alcatuita incat incalzeste, umezeste si curata aerul inspirat.
Insa acest lucru nu este intotdeauna suficient. De aceea trebuie avut in vedere
ca in incaperile in care se locuieste sau se lucreaza sa existe in permanenta
aer proaspat si curat, cu un anumit grad de temperatura si umiditate, ceea ce
se realizeaza prin masuri simple de ventilatie.
Viata in aer curat, oxigenat, asigura cantitatea de oxigen necesara arderilor
din organism, deci mentinerea si intarirea sanatatii. Ea previne oboseala si
contactarea diferitelor boli.
Aerul degradat, poluat , lipsit de cantitatea normala de oxigen, poate cauza
imbolnavirea organismului, in general, si a aparatului respirator, in mod
special.
Deosebit de daunator este fumatul. Tutunul contine, dupa cum se stie, o
substanta toxica foarte daunatoare, nicotina. Aceasta, absorbindu-se in
organism, din fumul de tigara, ataca in special sistemul nervos. Alte substante
inhalate cu fumul in plamani( oxidul de carbon, acidul cianhidric etc.) au un
anumit rol in producerea cancerului pulmonar, boala grava, care este mai
frecventa la fumatori decat la nefumatori.
Igiena respiratiei se refera la cateva reguli cu privire la desfasurarea
procesului respirator si la ingrijirea ce trebuie acordata aparatului
respirator pentru a fi in perfecta stare de functionare.
O prima si importanta regula in acest sens este
aceea ca respiratia normala trebuie sa se faca prin nas, si nu prin gura.
De aceea, nasul trebuie mentinut in perfecta stare de curatenie. Eliminarea
corecta a secretiilor nazale se face mai intai printr-o nara, apoi prin
cealalta. Suflatul cu putere si prin ambele nari favorizeaza impingerea
secretiei nazale spre urechi, care se pot astfel infecta.
Tot de igiena respiratiei tine si practicarea sistematica a exercitiilor fizice
si a sportului, a gimnasticii respiratorii, a drumetiilor si plimbarilor etc.
Masurile vizeaza, in primul rand, persoanele care, prin ocupatia lor zilnica,
sedentara, respira superficial si stau mult timp in incaperi inchise, cu aer
viciat. Scolarii se pot gasi si ei in asemena stare, la scoala sau acasa.
Prevenirea bolilor aparatului respirator. La nivelul organelor aparatului
respirator se pot instala diferiti agenti patogeni, producand o serie de
imbolnaviri care tulbura functia respiratorie si pun in pericol sanatatea
intregului organism. Intre acestea, cele mai obisnuite sunt: guturaiul,
amigdalita, laringita, bronsita, pneumonia, tusea, convulsia, rujeola,
tuberculoza pulmonara etc.
Toate aceste imbolnaviri sunt infectioase, transmitandu-se de la bolnav la omul
sanatos prin asa numita " ploaie de picaturi".
Prevenirea este eficienta cand se respecta normele de izolare si evitare a
surselor de infectie, se tine batista la nas si la gura in caz de tuse sau
stranut, sau se face vaccinarea antituberculoasa.
In cazul recunoasterii efectelor factorilor de risc asupra sistemului
respirator, apar diverse boli ce afecteaza starea intregului organism.
Amigdalele aflate la baza limbii se pot infecta adesea. Boala poate dauna
maxilarelor si chiar inimii. E de preferat inlaturarea amigdalelor prin
operatie.
Gripa e o boala infectioasa care se datoreaza unui virus si poate fi
periculoasa mai ales la copii si la persoanele in varsta. Este recomandabila
vaccinarea anuala contra virusului. Laringita este inflamarea mucoasei
laringelui datorita iritarii acesteia prin consumul de bauturi reci,
suprasolicitarii coardelor vocale, inspirarii pe gura a aerului rece. Bronsita
este inflamarea bronhiilor datorita frigului, prafului, gazelor toxice. Forma
toracica a bronsitei, duce la acoperirea cililor mucoasei bronhiilor, cu
formarea unui stat ce se incearca a fi eliminat prin accesele de tuse.
Pneumonia e o boala infectioasa a plamanilor. Tuberculoza e o boala grava a plamanilor
provocata de o bacterie numita bacilul Koch rezistenta la atacul leucocitelor.
Ea se manifesta prin urmatoarele simptome: tuse seaca, slabirea organismului,
fata palida si ochii stralucitori, temperatura ridicata la sfarsitul zilei,
transpiratie abundenta noaptea.
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE ASFIXIE SI INEC
Organismul nu poate trai fara oxigen mai mult de
cateva minute. Daca, din anumite motive accidentale: patrunderea unui corp
strain in caile respiratorii, inec, ingropare prin surparea unui mal de pamant,
a unei galerii de mina etc., aerul este impiedicat sa patrunda in plamani,
apare fenomenul denumit asfixie. Asfixia poate aparea si in caz de
electrocutare, trasnet, insolatie etc., cand sunt paralizati muschii respiratori;
de asemenea, la persoane care se afla in incaperi mici, aglomerate, neaerisite
sau cand in aer apar produse toxice.
Asfixia poate sa fie fatala daca nu se iau masuri imediate de prim ajutor.
Semnalele asfixiei sunt: incetarea respiratiei, fata devine vanata sau violacee
(uneori aproape negricioasa), mainile si picioarele sunt reci, inima bate slab,
aproape interceptibil. Asfixia e provocata de o oprire temporara a respiratiei.
Tipuri de asfixie: asfixia prin inec: scoateti capul accidentatului di apa,
tineti-l aplecat inainte, pentru a elimina apa din tubul digestiv si trahee, cu
o bucata de panza, curatati-i gura de nisip si ierburi, asezati-l pe o
suprafata tare, faceti-i respiratie artificiala, incepand cu o expiratie pana
isi recapata respiratia normala; asfixia prin electrocutare: asfixia e
provocata de blocajul muschilor si oprirea inimii, intrerupeti curentul si
inlaturati firul electric, solicitati ajutor de specialitate, faceti-i celui
asfixiat respiratie artificiala si daca e nevoie, masaj cardiac; asfixia cu
gaze toxice: nu atingeti comutatorul electric, evitand astfel riscul unei
explozii, deschideti larg ferestrele, scoateti intoxicatul la aer curat. In
toate cazurile de asfixie cea mai eficace metoda de respiratie artificiala este
metoda "gura la gura" : capul asfixiatului se tine pe spate ( cu o mana ), cu
cealalta mana se strang narile accidentatului, inspirati si suflati in gura
asfixiatului aerul inspirat ( 16 respiratii/ min.), indepartati-va putin pentru
a lasa accidentatul sa respire pasiv, reluand apoi miscarea.
Radioscopia pulmonara evidentiaza in cazul unei tuberculoze in stadiu avansat
aparitia in plaman a covernelor, unde tesutul pulmonar a fost distrus. Bolnavul
elimina prin saliva o substanta in care se gasesc bacili. Contaminarea cu
bacili se face prin contact direct cu bolnavul. Vindecarea bolii cere timp,
tratament medical sustinut, odihna in sanatoriu etc. Si in acest caz e mai usor
sa previi boala decat s-o tratezi. Prevenirea se face prin vaccinul BCG care vi
se administreaza la scoala, si prin buna igiena generala. Cancerul pulmonar are
drept consecinta distrugerea ireversibila a tesutului pulmonar. Cauza pulmonara
a declansarii acestei grave melodii este fumatul. Mortalitatea prin cancerul
plamanilor depinde de varsta la care se incepe fumatul si de numarul tigarilor
pe zi. Speranta de viata a unui fumator inrait e redusa cu opt ani fata de cea
a unui nefumator. Tutunul contine numeroase substante toxice: nicotina,
substante iritante, gudronul, monoxidul de carbon. Din pacate si nefumatorii
care traiesc in apropierea fumatorilor se imbolnavesc de astma bronsic (
respiratie dificila si tuse). In zilele noastre, agravata prin dezvoltarea
industriei, incalzirea locuintelor cu carbuni sau petrol si extinderea
traficului rutier, poluarea aerului a devenit o sursa importanta a bolilor
respiratorii, chiar daca se incearca limitarea cantitatilor de praf si de
produsi toxici eliminati in atmosfera.
ATENTIE! Pentru prevenirea imbolnavirii trebuie sa fie respectate masurile de
viata sanatoasa: utilizati corect caile respiratorii, respirati pe nas si
suflati-l regulat, dezvoltati-va cutia toracica, prin practicarea exercitiilor
fizice, faceti cat mai multe iesiri in aer liber, aerisiti regulat camerele,
evitati fumul de tigara, nu fumati.
Primul ajutor va urmari:
-scoaterea victimei din locul in care s-a produs asfixia si indepartarea cauzei
care a declansat-o;
-eliberarea cailor respiratorii ale accidentatului;
"Bolnavul" va fi culcat pe spate, cu capul intr-o parte. Cu doua degete, infasurate
intr-o panza, se curata gura pana la fundul gatului. Intre dinti se introduce o
bucata de lemn pentru a mentine gura deschisa. Se desface gulerul de la camasa,
cravata, cureaua de la pantaloni, cordonul de la rochie, pentru a asigura
libertatea miscarilor respiratorii. Toate aceste miscari se vor executa cu
maximum de viteza, deoarece fiecare minut pierdut poate costa viata
accidentatului;
-executarea respiratiei artificiale urmareste restabilirea oxigenarii
asfixiatului. Ea se poate face folosind diferite metode si se continua timp
indelungat (uneori cateva ore), pana se revine la respiratia normala. In
prealabil, se aseaza bolnavul pe o suprafata tare sau pe pamant. Se incepe apoi
respiratia artificiala cu o respiratie, pentru a expulza eventualele mucozitatile
din caile respiratorii.
Miscarile trebuie practicate ritmic si rar( 15-16 miscari pe minut) si
continuate pana la reluarea respiratiei normale.
Probleme respiratorii legate de activitatea profesionala
Se stie ca presiunea aerului- din care organismul
isi preia oxigenul necesar vietii- este aproape constanta, daca ne mentinem la
aceeasi inaltime. Astfel, la nivelul marii, presiunea atmosferica este de
STIATI CA: la o temperatura normala de 20
IGIENA SISTEMULUI
LOCOMOTOR
Cu trecerea timpului, mediul ambiant a devenit din ce in ce mai poluat
provocand treptat mici dereglari ale organismului nostru.
Igiena sistemului locomotor si a organelor de simt a devenit tot mai importanta
cu trecerea timpului, omul simtind nevoia de a-si mentine senzatia de
prospetime si curatenie a pielii. Piata comerciala a fost invadata de produse
ce au diferite insusiri: unele pentru protectie impotriva microbilor; altele
fac pielea mai matasoasa, mai fina si majoritatea au un miros placut ce il
atrage pe cumparator. O buna igiena zilnica ne poate diferentia dintr-o multime
si ne poate fi un atu in diferite situatii.
Igiena aparatului locomotor se refera la cunoasterea conditiilor in care cele
doua sisteme-osos si muscular se pot dezvolta si functiona in mod
corespunzator.
Un aparat locomotor normal se remarca atat prin dezvoltarea armonioasa a
sistemelor osos si muscular, cat si printr-o tinuta corecta, frumoasa si o
capacitate de miscare armonioasa a sistemelor osos si muscular, cat si printr-o
tinuta armonioasa a intregului organism.
La toate acestea contribuie: o alimentatie corecta, echilibrata in substante
plastice si energetice din care sa nu lipseasca vitaminele(in special vitamina
D), sarurile de calciu si fosfor; si diferite activitati fizice si sport.
In cazul unui aport de substante nutritive insuficiente(mai ales al
vitaminelor),la copii, oasele raman moi sau se deformeaza)boala se numeste
rahitism.
Deformari ale oaselor si chiar ale articulatiilor pot aparea si in cazul unor
boli infectioase(reumatism, tuberculoza etc.).
In lipsa unei activitati adecvate (munca fizica sau sport)oasele si muschii
devin incapabile de efort si de miscari , mai sustinute. Sedentarismul, deci,
trebuie combatut prin miscare.
Gimnastica de dimineata, ca si cea de la locul de munca ajuta la mentinerea
capacitatilor de munca a persoanelor, precum si la prevenirea oboselii si a
surmenajului.
Tinuta corecta a corpului ajuta la buna dezvoltare a musculaturii scheletice in
special a muschilor spatelui.
Ea se formeaza si se mentine daca in orice situatie ne-am afla, la masa, in
atelier, in mers etc. , pastram o pozitie dreapta corecta.
Persoanele la care se observa o tinuta incorecta au, de obicei musculatura si
oasele slabe, prezinta umerii lasati, spatele garbovit etc. Pozitia incorecta a
corpului poate duce la consolidarea unor deformari ale coloanei vertebrale. De
exemplu, la persoanele care muncesc stand in pozitie aplecata se poate accentua
si fixa convexitatea dorsala, dand devierea de coloana denumita cifoza.
Tinuta incorecta poate favoriza si o deviere laterala a coloanei vertebrale
numita scolioza. La aceasta deviere pot ajunge elevii mai mici, care obisnuiesc
sa-si poarte servieta cu carti numai intr-o mana. Corect este ca ei sa-si
schimbe alternativ greutatea dintr-o mana in alta, sau si mai corect, sa poarte
ghiozdanul in spate.
Exista si o deviere de coloana denumita lordoza, in care pozitiile incorecte
pot accentua concavitatea lombara a coloanei.
Alti factori cu potential vatamator asupra aparatului locomotor pot fi:
factorii mecanici, care pot cauza striviri, taieri, entorse, luxatii, fracturi
etc.; factori fizici(temperaturi ridicate sau scazute care pot produce arsuri
sau degerari la nivelul membrelor; factori biologici: virusuri, diferiti
microbi care pot cauza infectii mai ales la nivelul articulatiilor ce se pot
complica sub forma care reduc sau compromit activitatea membrului respectiv).
Suprasolicitarile aparatului locomotor determina la persoanele respective febra
musculara. Aceasta este o stare de oboseala cu dureri musculare si articulare,
care impiedica miscarile si reduc capacitatea de munca a omului.
Pentru a le evita este necesara cresterea treptata a intensitatii efortului,
car trebuie sa alterneze cu intervale de odihna.
Ranile sunt rupturi ale pielii si tesuturilor, care duc la hemoragii externe,
cu posibilitatea infectarii ranii sau chiar a intregului organism. Ranile pot
aparea datorita unor accidentari cu corpuri taioase sau ascutite, prin caderi,
arsuri, etc.
REGULI DE PRIM AJUTOR
Cei care acorda primul
ajutor se vor spala pe maini cu apa si sapun; va curata rana de jur imprejur si
dinauntru in afara cu o substanta dezinfectanta( alcool, tinctura de iod, apa
oxigenata, permanganat de potasiu) se aplica pe rana una sau doua comprese, iar
deasupra vata, dupa care se bandajeaza cu o fasa de tifon.
Entorsele sunt rasuciri, indoiri sau intinderi fortate (care leaga oasele in
articulatii) fara ca oasele sa iasa din articulatia lor. Ele sunt foarte
dureroase si duc la umflarea incheieturii, la miscari dificile si chiar
imposibile.
Primul ajutor consta in acoperirea cu un strat gros de vata, dupa care se face
un pansament.
Bandajul de uda cu apa rece si se face de urgenta transportul accidentatului la
medic.
Luxatiile pot fi produse de un efort brusc, o lovitura sau o ranire puternica,
care provoaca nu numai intinderea sau ruperea ligamentelor( ca in entorsa) ci
si deplasarea osului din articulatie.
La locul unde se produc luxatiile, incheietura se umfla, devine dureroasa, iar
membrul isi modifica aspectul normal.
In luxatii nu este voie sa incercam repunerea oaselor la loc, deoarece am putea
prinde in articulatie nervii, complicand astfel situatia.
Primul ajutor consta in imobilizarea membrului in pozitia cea mai comoda(care
nu provoaca durere) si transportul accidentatului la spital.
Luxatiile membrului superior se imobilizeaza punandu-l intr-o esarfa, iar
articulatia luxata a membrului inferior se bandajeaza ca si in cazul
entorselor.
Fracturile sunt rupturi ale oaselor.
Ele pot fi inchise cand sunt rupte numai oasele si deschise cand unul sau
ambele capete ale osului fracturat ies afara din piele.
Fracturile inchise le imobilizam cu ajutorul unor atele gata confectionate sau
pe care le confectionam repede din scanduri, bucati de carton, bastoane etc.
Atelele trebuie sa fie destul de lungi ca sa prinda intre ele ambele
articulatii ale osului fracturat.
Ele trebuie captusite cu vata sau carpe in special deasupra locului fracturat.
Atelele se fixeaza apoi in fese, carpe, curele, etc. Daca nu gasim atele,
folosim corpul accidentatului drept obiect de sprijin pentru membrul fracturat.
In fracturile deschise se opreste mai intai hemoragia, aplicand garoul, se
panseaza rana si, dupa aceea, se face imobilizarea.
Transportul accidentatilor este o parte componenta a primului ajutor. Se face
cu targa, autovehicule de salvare, elicoptere sanitare, etc.
Pe distante mai mici ranitii pot fi transportati in brate, in spate si pe
umeri.
MASURILE PENTRU PREVENIREA VATAMARILOR SISTEMULUI LOCOMOTOR:
- Masuri aplicate factorilor cu potential vatamator( mecanizarea sau
automatizarea procesului de munca; impiedicarea raspandirii factorilor
vatamatori in mediu prin masuri aplicate chiar la sursa de producere a lor;
reducerea intensitatii cu care actioneaza factorii vatamatori);
-Masuri ce privesc conditiile in care actioneaza factorii vatamatori( reducerea
timpului de contact al actiunii factorilor cu omul prin masuri de organizare a
muncii; asigurarea de conditii igienico-sanitare corespunzatoare);
-Masuri ce privesc organismul omului( folosirea de echipament de protectie;
marirea rezistentei fata de diferiti microbi; asigurarea unei alimentatii care
sa permita mineralizarea scheletului si consumului energetic; expunerea
progresiva a corpului la razele solare pentru sintetizarea in corp a
vitaminelor D; promovarea culturii fizice ca un factor indispensabil unei bune
functionari a aparatului locomotor).
IGIENA ORGANELOR DE SIMT
Pentru a pastra importantele functii pe care le are, pielea trebuie ingrijita
cu atentie si pastrata intacta si curata. Curatarea pielii se realizeaza prin
spalare cu regularitate dimineata si seara. Se recomanda mai ales dusul sau
fractionarea cu un prosop umed care are o actiune stimulatoare asupra
sistemului circulator si nervos. In cursul zilei este obligatoriu spalatul pe
maini, inaintea fiecarei mese, dupa folosirea toaletei. Simtul gustului se afla
in stransa legatura cu simtul mirosului. Daca alimentul emana substante urat
mirositoare, este semn ca el este alterat si trebuie inlaturat. Igiena
organelor de simt urmareste pastrarea si dezvoltarea simtului gustativ si al
mirosului care au rol important in diferentierea substantelor chimice percepute
de catre om. In acest sens are loc chiar un proces de perfectionare a acestor
simturi, care la degustatorii de vinuri, de exemplu, atinge un grad inalt de
rafinament. Organele de simt au un rol fundamental in viata unui om. De aceea
este necesar sa le acordam o atentie majora. Unul dintre cele mai importante
organe de simt sunt ochii. Acestia pot fi supusi unor factori de risc:
fizici(lumina puternica sau prea slaba ca intensitate), chimici(acizi si baze
puternice, alcoolul metilic; biologici(virusuri, bacterii, ciuperci). Tratarea
cu indiferenta a acestor factori poate duce la hemoragii, rani pe retina,
defecte de vedere, arsuri, conjunctivita sau chiar la orbite. Pentru a pastra
cat mai multa vreme ochiul in buna stare, este necesara respectam unele reguli
de igiena:
-cand citim sau scriem lumina trebuie sa cada pe obiect si nu pe ochi si sa
vina din partea stanga sau de sus; creionul, pixul, compasul, petardele,
prastia pot fi periculoase pentru ochi sunt indreptate asupra lor; sa se evite
pozitiile de activitate aplecata sau pozitii nenaturale ale capului, corpului;
sa se evite mentinerea ridicata a bratelor timp indelungat, pentru ca duce la
oboseala si pierderea preciziei miscarilor; pe cat se poate sa se incerce
executarea de lucrari in pozitie sezand; sa se prevada rezeme pentru coate,
antebrate sau maini.
PUBERTATEA SI ADOLESCENTA
Etapa biologica normala a evolutiei noastre,
pubertatea face tranzactia de la copilarie la viata adulta. Ea reprezinta in
fapt un complex de acumulari cantitative si calitative in procesul de crestere,
dezvoltare si maturizare a organismului. Acum au loc importante modificari
morfo-fiziologice, psihologice si psiho-sexuale, oferind un caracter particular
patologiei acestei varste. Trecerea de la copilarie la adolescenta include
elemente complexe, dar treptate, incepand cu dezvoltarea somatica si terminand
cu maturizarea diferitelor aparate si sisteme ale organismului, realizandu-se
in final, o dezvoltare armonioasa a corpului omenesc, cu formare trasaturilor
specifice adultului.
Instalarea pubertatii indica faptul ca organismele feminine incep sa devina
apte pentru procreare si maternitate. Aceasta stare de lucruri dureaza 4-5 ani
si poate fi divizata in trei sub-etape:
Ø pre-pubertate;
Ø pubertatea propriu-zisa
Ø post-pubertate(adolescenta)
Adolescenta este perioada de trecere de la copilarie la varsta adulta. In acest
rastimp, functiile organismului sunt perfectionate la maximum, adolescenta
fiind perioada de definitivare a caracterului viitorului adult, intreg
organismul avand un echilibru bine definit. Este o perioada de maxima
creativitate, cu toate ca istoria a dovedit ca si dupa aceasta varsta se pot
crea opere de mare valoare in arta sau in stiinta.
In perioada de adolescenta, tanarul trece de la o stare de dependenta social-economica
totala, in care scoala si familia ii calauzesc activitatea si comportamentul,
la o independenta relativa.
El incearca sa-si formeze o personalitate stabila, manifestand interes pentru
modificarea fortelor proprii. Spre deosebire de pubertate adolescenta este mai
linistita, cu un echilibru mai bun.
Prietenia este privita cu alti ochi si este mai durabila. Prietenia este
tratata cu atentie, devenind o invitata permanenta la petreceri, plimbari si
spectacole. Tanara multumita de semnele de iubire cu care este inconjurata,
pretuieste frumusetea, gesturile delicate. Altitudinea de izolare dispare, este
invinsa timiditatea, se cauta societatea baietilor, fata fiind convinsa ca a
gasit iubirea vesnica. Daca baiatul priveste aceasta relatie ca pe o noua si
posibila aventura, finalul va crea o mare deziluzie pentru fata, prima dragoste
ramanand astfel ca o singura amintire.
Echilibrul pierdut pentru moment va fi redobandit prin dorinta de realizare in
viata, in domeniul profesiei alese. Acum este momentul cel mai propice pentru
ca familia, colectivitatea, sa ajute la redresarea tanarului sau tinerei aflate
in impas, sa contribuie efectiv la integrarea in viata a acestora. In
adolescenta se completeaza si se fixeaza programul creditor stabilit, se afirma
multi copii supradotati.
Tinerii de ambele sexe se simt, in aceasta perioada, atrasi intre ei, relatiile
lor dobandind tot mai multa motivatie interioara.
Adolescentii doresc sa munceasca sa realizeze ceva deosebit, sa se afirme, sa
comunice intre ei, sa se distreze impreuna. Asa se ajunge la persoana ideala,
apropiata de calitati fizico-psihice si morale visate. Adolescentii, mai ales
cei romantici, sunt preocupati de dragoste, sunt curiosi, entuziasti, cu
sentimente frumoase si pure. Gandurile lor de viitor se indreapta de pe acum
catre o familie, catre copii, catre idealurile profesionale si morale.
Biologic, la baza atractiei dintre tinerii de sex opus sta instinctul sexual.
In general, barbatul, datorita unui instinct sexual mai intens, se manifesta
mult mai fatis fata de sexul opus. Tocmai acest instinct trebuie educat si
dirijat cu multa precautie, cu nuante si intelegere. Maturitatea sexuala se
caracterizeaza, in acest moment, prin dezvoltare morfo-functionala a organelor
genitale interne si externe, cele externe devenind apte pentru coabitare, iar
cele interne apte pentru fecundatie si gestatie, respectiv pentru dezvoltarea
produsului de conceptie. Stabilirea unor legaturi intre doi tineri de sex opus
se face insa mai greu acum, intrucat tanarul adolescent poate avea prezente
inca trasaturi psihologice reminiscente din copilarie, un impuls sexual slab
sau interdictii prea mari. Acestea franeaza realizarea sa pe linia unei
sexualitati normale, ducand la o incidenta crescanda a masturbatiei sau
autoeraismului, manifestari frecvente de astfel de adolescenti, in special la
baieti. Dupa aceste traversari se ajunge la primele relatii sexuale normale.
Masturbatia, ce atinge in acest moment, statistic, valori destul de mari in
lume, este tranzitorie. Ea dispare odata cu aparitia vietii sexuale putand fi
reluata in anumite perioade. Persistenta este simptomatica, apartinand nevoii
pubertare. Erotismul juvenil este crescut si ca urmare a unor stari de
excitatie sexuala declansate de accesul la publicatii pornografice-in tarile
occidentale- mai ales fotografii, filme erotice, cu subiect sexual, folosirea
de excitante ca ciocolata, cafeaua sau alcoolul. Daca, pentru inceput,
drogurile creeaza o oarecare voluptate, cu timpul ele isi dezvaluie actiunea
negativa asupra procesului de sexualitate, ca toate toxicomaniile insa inerte.
Iata de ce mai ales in lumea capitalista, tinerii sunt tentati sa-si in ceapa
mai devreme viata sexuala(13-15 ani), fetele clasandu-se inaintea baietilor in
aceasta nefasta "competitie" lasand la o parte -;sau pe un plan
secundar-preocuparile privind instruirea, atat de necesara la aceasta varsta.
Evident, nu generalizam un fenomen strain moralei noastre, il amintim nu doar
pentru ca el face part din capcanele care duc ulterior la dizarmonie, la imbatranire
sexuala prematura, la un erotism obsesiv. In privinta legaturii dintre
comportamentul sexual si hormoni, stiinta a aratat ca, la om(ambele sexe)
exista o dependenta completa a comportamentului sexual fata de hormoni sexuali.
Prezenta hormonilor sexuali este necesara unui comportament sexual normal. In
acceptia autorilor de specialitate influenta hormonilor sexuali asupra
memoriei, atentiei, a activitatilor psihice si instinctive este deosebita.
Impregnarea, in special cu hormoni androgeni si corticosuprarenali, stimuleaza
personalitatea, vigoarea spirituala, scoarta cerebrala, realizand o crestere a
performantelor personale, a creativitatii, legatura dintre sexualitate si
afirmarea personalitatii fiind complexa, dar nu unica. Este gresit a judeca valoarea
unui individ numai dupa calitati pur biologice. Factorii sociali si psihici pot
masca uneori complet efectul hormonilor asupra comportamentului sexual.
Limitele privind data aparitiei pubertatii sunt cuprinse, in general, intre 10
si 17 ani.
PRIETENIE SI DRAGOSTE
Pentru fiecare tanar vine
un timp cand cei din preajma sa ii apar in alta dimensiune, iese din contextul
familiaritatii ocrotite in care s-a obisnuit, apoi iese din familie spre
rosturile lui: amintirea copilariei se stinge, lasand insa intotdeauna urme
adanci in tot restul vietii. In clipa de dincolo de pragul tineretii ne
amintim, de asemenea, cu o nostalgie si frumusete, unice, de prima iubire, de
ziua cand ne-am indragostit pentru prima oara, ziua care nu se uita niciodata.
Este normal si firesc ca prima iubire sa fie legata de anii de scoala. O colega
sau un coleg carora le-am acordat candva o mare "importanta", o mare preocupare
afectiva; capata dintr-o data o aura noua, emotionanta, de lumina si iubire: astfel,
prime iubire devine totul pentru noi, uneori se schimba sensul vietii, se
graveaza pe propria noastra existenta.
Acest moment crucial din tinerete nu trebuie dezamagit, nu trebuie traumatizat.
O fata, un baiat se afla mereu prin preajma noastra si dintr-o data li se
schimba ochii- in sens metaforic, evident- ne devin dragi, dorim sa-i reauzim
sunetul vocii, reactiile si mersul, toate incep sa ne preocupe, sa faca parte
dintr-o obsesie careia trebuie sa-i adaugam un sens inalt, o certitudine,
demnitate si durata.
Iubirea, dragostea, sunt dimensiuni ale existentei umane cu un rol deosebit de
insemnat, uneori constituind o dominanta de coloana careia nu avem dreptul sa-i
clintim sau sa uratim cursul firesc, taria si frumusetea.
Adolescenta trebuie ferita de grijile nascute din lipsa de cunoastere, dar si
de anormalitati.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 4601
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
