Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Gradinita

Elemente de psihologie a invatarii

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Elemente de psihologie a invatarii

Desi este raportata in mod frecvent doar la specia umana, invatarea este prezenta si in cadrul regnului animal si, in genere, este raspandita in toata lumea vie, impletindu-se strans cu un alt fenomen larg raspandit in lumea vie si anume adaptarea (Golu si Golu, 2003, 69).




Coordonatele fundamentale ale definitiilor invatarii sunt:

a)    invatarea presupune o oarecare modificare de conduita;

b)    invatarea presupune o modificare profunda, selectiva, se produce sistematic, stabil, intr-o directie determinata;

c)    invatarea este o modificare adaptativa provocata de intalnirea constanta, repetata, cu una si aceeasi situatie stimulativa, sau de contactul anterior cu situatia data.

Se disting doua forme ale invatarii:

invatarea spontana, neorganizata (care are lor in familie, in grupurile de joaca, in exercitarea profesiunii etc.);

invatarea sociala (sistematica), realizata in scoli ori in cadrul diferitelor stagii de instruire, de calificare etc.

In ceea ce priveste invatarea in cadrul scolii, se pot distinge doua tipuri:

a)    invatarea senzorio-motorie, constand in formarea de priceperi si deprinderi motorii, acte in care esential este raspunsul prin miscarile adecvate la anumiti stimuli;

b)    invatarea verbala, cuprinzand insusirea de conostinte si formarea de capacitati, priceperi intelectuale.

Intre cele doua tipuri de invatare scolara exista o stransa legatura: instructajul verbal este foarte important in dobandirea unei priceperi motorii complexe, dupa cum in memorare ne ajutam de produse ale invatatii senzorio-motorii (scris, scheme etc.).

Formele invatarii pot fi clasificate si dupa alte criterii (Golu si Golu, 2003, 94-95):

a. Dupa tehnicile de intruire si invatare distingem:

- invatarea programata (axata in principal pe strategii algoritmice);

- invatarea prin descoperire;

- invatarea problematizata (bazata pe strategii flexibile, de ordin euristic)

b. Dupa un criteriu calitativ:

- invatare mecanica / invatare logica;

- invatare productiva / invatare reproductiva;

Exista o multitudine de teorii ale invatarii, care pot fi clasificate in:

a.     Teorii asociationiste (I.P.Pavlov, E. Thorndike, E.Tolman etc.);

b.    Teoria psihogenezei operatiilor intelectuale (J. Piaget);

c.     Teoria genetic-cognitiva (J. Bruner).



Psihologul american R.Gagné (apud Cosmovici si Iacob, 1998, 127-128) distingea opt tipuri de invatare de complexitate crescanda, in asa fel incat o invatare mai complexa presupune realizarea prealabila a celorlalte moduri de invatare (mai simple). De aceea, punctul de vedere a lui Gagné ar putea fi intitulat teoria invatarii cumulativ-ierarhice:

a.       Invatarea de semnale (I.P.Pavlov) – cazul sugarului care incepe sa-si recunoasca mama dupa imaginea ei vizuala si nu doar dupa voce;

b.       Invatarea stimul-raspuns (E. Thorndike) – atunci cand sugarul invata sa-si tina singur biberonul; la un anume stimul, poate inlocui o miscare cu alta;

c.       Inlantuirea de miscari – cand se invata o serie de miscari, fiecare miscare declansand-o pe urmatoarea;

d.       Asociatiile verbale foarte complexe, implicate in vorbire;

e.       Invatarea prin discriminare – atunci cand se fac distinctii fine;

f.         Invatarea conceptelor concrete pentru a putea utiliza cuvintele, aplicandu-le exact in cazurile adecvate;

g.       Invatarea regulilor, a legilor, a formulelor matematice si a altor notiuni abstracte;

h.       Rezolvarea de probleme, tipul cel mai complicat de invatare, in care trebuie sa combinam regulile cunoscute pentru a solutiona situatii, probleme noi.

Latura aplicativa a teoriei lui Gagné se refera la:

necesitatea unei analize minutioase a conceptelor si operatiilor implicate in intelegerea unei teme;

preocuparea de a dezvolta capacitatea elevilor de rezolvare a unor probleme variate, de a ajunge la treapta superioara a invatarii.

In procesul invatarii se pot distinge doua etape:

Se urmareste rezolvarea unei probleme. In aceasta etapa rolul principal il are gandirea, organizand perceptia, memoria si imaginatia;

Se realizeaza fixarea, consolidarea solutiei si pe primul loc se situeaza memorarea inteligenta.

In ambele etape este necesara energia, perseverenta (dependente de motivatie si vointa)

Pentru reusita invatarii este necesara o analiza detaliata a multiplelor fenomene psihice implicate in structura sa de mare complexitate.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1102
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site