Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Gradinita

Relatii educationale

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Relatii educationale

Existenta umana ar fi greu de conceput in afara relatiilor sociale, variate, multiforme si care actioneaza in planuri diferite. Un caz aparte al relatiilor sociale il ocupa relatiile interpersonale, definite de profesorul Mielu Zlate ca 'legaturi psihologice, constiente si directe intre oameni'. Conditiile de definire a relatiilor interpersonale sunt, dupa opinia aceluiasi autor:




- caracterul psihologic atesta faptul ca la infaptuirea actului respectiv participa intregul sistem de personalitate al indivizilor implicati in vederea obtinerii reciprocitatii;

- caracterul constient presupune implicarea in actul respectiv a persoanei constiente de sine si de celalalt, de nevoile si de asteptarile reciproce;

- caracterul direct atesta importanta sau necesitatea unui minim contact perceptiv intre parteneri, contactul 'fata in fata'.

Aparitia, dezvoltarea si functionarea relatiilor interpersonale este dependenta de simultaneitatea actionala, de prezenta concomitenta a tuturor celor trei caracteristici definitorii ale relatiilor interpersonale. Ponderea elementelor anterior prezentate este influentata de specificul situatiei sociale respective, fara a influenta in vreun fel existenta relatiei interpersonale respective.

Toate ramificatiile relationale din clasa de elevi/organizatie formeaza in plan psiho-social o categorie aparte de relatii interpersonale. Acestea sunt si in cazul grupului clasa o mixtura intre social si psihologic, intre componenta lor obiectiva si componenta lor subiectiva. in cazul clasei de elevi, relatiile interpersonale imbraca si un nou caracter constitutiv, cel etic, moral, avand in vedere obiectivul educativ implicit al acestora, de a forma, dezvolta si consolida componenta axiologica a personalitatii copilului. Implicit, din exploatarea ultimei fraze poate fi identificat si un alt caracter al relatiilor interpersonale, caracterul formativ, motivat de aportul major al acestor manifestari sociale in constructia personalitatii.

Elevul / studentul, in conditiile vietii scolare, nu traieste izolat, ci intr-un angrenaj social, viata sa afectiva, activitatea intelectuala si nu mai putin cea profesionala desfasurandu-se in interiorul si in interdependenta cu mediul socio-scolar inconjurator sau in conditiile date de acesta aCollier, G., 'The Management of Peer-Group Learning', Society for Research into Higher Education, Surrey, 1983).

Copilul stabileste relatii interpersonale inca din copilarie cu mama, cu familia sa, in timp ce pe masura dezvoltarii sale procesul de socializare aacceptata ca sporire a capacitatii de adaptare la mediul social si stabilire a unor relatii diversificate cu mediul social) se amplifica. Relatiile copilului cu grupurile sociale in care se va integra de-a lungul existentei sale ain cazul nostru clasa de elevi) vor exercita o importanta deosebita, atat asupra evolutiei sale, ca persoana in permanenta devenire, cat si asupra randamentului activitatii desfasurate ain cazul de fata invatarea).

Coloratura afetiva a relatiilor este determinata, in mod firesc, de faptul ca viata colectiva in mediul clasei de elevi dezvolta, treptat si gradat, valori, norme, convingeri, care exercita atat influente cat si constrangeri asupra indivizilor. in acelasi timp, raporturile functionale si de comunicare dintre elevi in momentul indeplinirii unor sarcini comune contureaza o ierarhie de status-uri de care se leaga aprecierile diferentiate ale membrilor grupului clasa. 'Aprecierea diferentiata este posibila - spune Carducci, J. in 'The Caring Classroom', Bull Publishing Company, Palo Alto, 1989 - datorita faptului ca persoana imprima actului social un specific personal, ca expresie a trasaturilor sale psihologice si , in acelasi timp, asimileaza tot intr-un mod personal, realitatea socio-psihologica existenta. in acest sens, clasa de elevi apare ca o reuniune de indivizi cu personalitate proprie, angajati in activitati cu scopuri comune si care dezvolta in interiorul sau o intreaga retea de simpatii, antipatii si raporturi de indiferenta care odata conturate, exercita o influenta puternica asupra vietii colective.

in ceea ce priveste interactiunea educationala, aportul etnometodologiei in abordarea acestui subiect este majoritar. Domeniul stiintific anterior pune pe seama interactiunilor din clasa de elevi toate aspectele de tip pozitiv si negativ in planul relatiilor educationale. Interactiunea in clasa de elevi produce o organizare sociala a clasei, sau asa cum ar spune Mehan, o ordine instituita a clasei. Aceasta ordine e sursa inegalitatii, a succesului sau insuccesului adaptativ in clasa de elevi.

Activitatile instructionale, arata Ullich avezi Ullich, Dieter, 'Padagogische Interaktion', Beltz Verlag, Winheim und Basel, 1995), presupun atat o organizare de tip secvential aintrebari, raspunsuri, evaluare), cat si o organizare de tip ierarhic adeschidere, desfasurare, incheiere) in a caror dinamica elevul se integreaza prin strategii interactionale diferentiate. Structura de adaptare dezvoltata de elevi in asemenea situatii este competenta sociala a elevului acceptat ca o capacitate a acestuia de a surprinde logica sociala din clasa, in mod diferit fata de logica didactica astrategia elevului de a decripta expectantele profesorului. Originile competentei sociale se regasesc in familie, cand se pun bazele inteligentei sociale, insa consolidarea acesteia este validata in contextul sociorelational al clasei de elevi.

Aceasta forma grupala ofera tinerilor ce o compun posibilitatea de a stabili relatii si interactiuni atat in plan scolar cat si extrascolar. in aceste contexte elevul se comporta diferit sau constant fata de membrii grupului pe care are ocazia sa-i cunoasca si sa-si formuleze elementele unei posibile judecati de valoare asupra acestora. Intervievarea poate fi realizata cu succes in si prin intermediul interactiunilor educationale.



Un aspect fundamental al acesteia il constituie interactiunea pe verticala, profesor-elev, care influenteaza in mod hotarator atmosfera din clasa, cadrul didactic fiind acela care contribuie la augmentarea coeziunii sau care, dimpotriva, prin atitudinile sale duce la dezbinarea, fragmentarea grupului clasa.

Interactiunea educationala este un aspect, o forma din multitudinea si varietatea relatiilor interpersonale in clasa de elevi. in ceea ce priveste o posibila clasificare a relatiilor interpersonale in clasa de elevi, criteriul utilizat il reprezinta nevoile si trebuintele psihologice resimtite de elevi atunci cand se raporteaza unii la altii. Prin exploatarea acestui criteriu rezulta urmatoarele tipuri de relatii interpersonale in clasa de elevi:

- relatii de intercunoastere;

- relatii de intercomunicare;

- relatii socio-afective aafectiv-simpatetice);

- relatii de influentare.

1. Relatii de intercunoastere

Deriva din nevoia psihologica de a dispune de unele informatii cu privire la celalalt, in felul lui de a fi, la personalitatea acestuia. Cu cat informatiile de care dispune un cadru didactic la un moment dat despre elevii sai si un anumit elev despre ceilalti colegi sunt foarte diverse si consistente, cu atat universul dinamic al interactiunilor respective este mai viguros. Cand informatiile sunt mai limitate, sansele instaurarii neincrederii si a suspiciunii intre parteneri sunt mai ridicate. Elementul central, inceputul si sfarsitul acestui tip de relatii interpersonale, il constituie imaginea partenerilor unul despre celalalt si despre ei insisi.

Reprezentarile interpersonale sunt un subiect preferential al sociologiei educatiei si constituie variabile definitorii ale interactiunilor din clasa de elevi. Inertiile perceptive, stereotipiile perceptive, efectele predictive, ecuatia personala a profesorului s.a.m.d. sunt tot atatea axemple edificatoare ale deficientelor potentiale inregistrate in interactiunile educationale ca urmare a unor lacune sau vicii de intercunoastere.

2. Relatii de intercomunicare

Apare ca o rezultanta a ceea ce resimt oamenii, copiii, atunci cand intra in interactiune, nevoia de a se informa reciproc, de a face schimb de informatii, de a comunica. Clasa ca univers al comunicarii, prin excelenta, constituie pentru elevi un univers deschis provocarilor informationale, cu schimburi de mesaje, cu aprecieri frecvente si intense la adresa situatiei procesului de intercomunicare din interiorul grupului.

Domeniu abordat in cadrul sociologieie educatiei, comunicarea in interiorul clasei de elevi aun exemplu foarte bine cunoscut il reprezinta Bernstein cu renumita sa 'Teorie a Codurilor Lingvistice') poate fi privita critic din urmatoarele puncte de vedere:

- modelele comunicarii interpersonale in clasa;

- contextul in procesul de comunicare interpersonala;

- aspecte particulare ale negocierii in procesul de comunicare

interpersonala;

- aspectele nonverbale ale comunicarii interpersonale.

Toate acestea vor putea fi detaliate in subcapitolul destinat comunicarii interpersonale in clasa de elevi. Ceea ce poate fi mai relevant pentru relatiile de intercomunicae ain legatura cu coloratura acestora) sunt situatiile de perturbare a comunicarii: filtrarea informatiilor, blocajul efectiv, bruiajul, distorsiunea etc. Nesolutionate in spatiu temporal adecvat, asemenea fenomene pot sa se transforme in autentice situatii de criza educationala, solutionate cu suficienta dificultate.



3. Relatii socio-afective preferentiale

Este rezultatul interventiei unei nevoi de tip interpersonal ce are in vedere schimbul de emotii, sentimente si structuri de tip afectiv-simpatetice, creionandu-se astfel un nou tip de relatii interpersonale, relatii afectiv-simpatetice, care presupun relatii de simpatie si antipatie, de preferinte si de respingere reciproca intre membrii clasei de elevi.

Atractia interpersonala are la baza o serie de emotii ce pot fi intelese ca modificari organice, fiecare dintre aceste modificari avand drept cauza un proces fiziologic: refluxul declansat de excitatia venita de la obiect. Atitudinile Eului sunt simtite de catre constiinta ca emotii, in inteles general; iar in inteles special, emotiile sunt fapte de constiinta care raspund de atitudinile primitive ale Eului. La nivel emotional, in derularea acesteia nu intervine orice fel de judecata de valoare. Emotiile provin din atitudini rapide si pripite, cu un grad mare de dezorganizare.

Din punct de vedere structural, emotiile aca fundamente ale relatiilor afectiv-simpatetice) au tendinta de a se combina intre ele, in mod atat de intim, incat nu exista posibilitatea de a le separa intre ele. Prin aportul experientei socio-interactionale, ele se alipesc starilor de constiinta si creeaza impresia de armonie sau de conflict intre anumite parti ale personalitatii. Aceasta imagine interioara este proiectata de foarte multe ori sub forma unor 'goluri personale' care solicita in plan exterior o completare, o complementaritate, in plan relational.

Explicarea mecanismului interior de expansiune sociala in plan relational avezi Strumf, Carl, 'Affectivit t', Laut Verlag, M nchen, 1982), a universului afectiv al indivizilor cuprinsi in clasa, aduce contributii fundamentale cu privire la dinamica relatiilor afectiv-simpatetice in grupul-clasa. Caracteristicile fundamentale ale relatiilor afectiv-simpatetice in clasa ala elevii de varsta scolara) sunt spontaneitatea, sinceritatea, disproportia dintre amploarea afectiunii si cauza, nevoia de reciprocitate in schimburile afective pozitive si supraevaluarea trairilor atunci cand le constientizeaza.

Nu trebuie pierdute din vedere influentele mediului social al clasei de elevi, nici cele ale modului de evaluare a comportamentelor interpersonale, asupra afectivitatii elevilor. Spre exemplu, o atitudine contradictorie fata de zambet si ras, atunci emotia reconfortanta de veselie si starea de buna dispozitie vor fi estompate. Lipsirea colectivului de elevi de afectivitate poate conduce la efecte negative incalculabile in planul capacitatilor interactionale ale elevilor. Relatiile afectiv-simpatetice sunt o conditie pentru dezvoltarea personalitatii elevilor.

4. Relatii de influentare

Clasa de elevi ca un univers socio-relational complex dezvolta o varietate de relatii si interactiuni din care elevul desprinde o serie de norme si valori pe care le dezvolta pe termen lung. Aceasta deprindere, internalizare sau chiar invatare sociala, este dependenta de functionarea unor factori de supradeterminare ai comportamentului social. E important de mentionat la acest nivel ca relatiile interpersonale de influentare nu se manifesta doar ca rezultante ale unor afinitati personale, ci sunt determinate si de pozitia pe care o ocupa fiecare in ierarhiile subiective si obiective ale grupului clasa. Totodata, asemenea interactiuni soldate sau nu cu un rezultat pot fi considerate efectul participarii constiente sau inconstiente, dorite sau nedorite, a membrilor grupului clasa. Asemenea constatari au contribuit la alimentarea unor puncte de vedere interesante avezi Andreeva, G., 1986, in Radu Ioan, Ilut Petru, Matei Radu, 'Psihologie sociala', Editura EXE, Cluj-Napoca, 1994) potrivit carora relatiile interpersonale au in primul rand un caracter impersonal, esenta lor rezidand in interactiunea rolurilor, functiilor si statutelor sociale. Subcapitolul ulterior va avea ca obiectiv prezentarea detaliata a relatiilor de influenta interpersonala in cadrul clasei.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2890
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site