Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Gradinita

Personalitatea individului si relatiile interpersonale

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Personalitatea individului si relatiile interpersonale

Clasa de elevi ca grup scolar




Asa cum am ratat anterior, personalitatea se caracterizeaza prin doua trasaturi

fundamentale: prin stabilitate, ceea ce inseamna o modalitate de exteriorizare si de traire

interioara relativ neschimbata in timp, si prin integrare, adica prin formarea unei unitaTi si

totalitaTi psihice. Stabilitatea prezinta anumite limite, purtand numele de plasticitate si

reprezentand posibilitatea de reorganizare a personalitaTii, pentru ca persoana sa poata

face faTa unor schimbari capitale ale condiTiilor de viaTa si sa se adapteze la ele. Privita ca

forma de organizare cu o anumita funcTionalitate, ca sursa a unei dinamici, personalitatea

este, in fond, asa cum s-a anticipat, o structura. In ciuda faptului ca personalitatea se

defineste prin existenTa unei organizari stabile, prin consistenTa si nivel ridicat de

integrare, ea nu isi pierde atributul dinamicului.

Ea ne ofera permanent alaturi de un tablou al starilor si un tablou al

transformarilor, al proceselor care se desfasoara in forme si ritmuri diferite. Acestea sunt

condiTionate, pe de o parte de interrelaTiile si variaTiile componentelor interne, iar pe de

alta parte, de variabilitatea relaTiilor omului cu ambianTa, cu grupul si societatea.

Corespunzator, putem vorbi de doua planuri ale dinamicii personalitaTii: unul individual

si altul social.

In definirea personalitaTii se apeleaza frecvent la formula personalitatea este

unica si nerepetabila. Iar atributul de individualitate, atasat personalitaTii, accentueaza

aceasta semnificaTie. Cea mai mare parte dintre cercetatori au pus in centrul atenTiei

legatura dintre structura si convertirea acesteia in comportament, evidenTiindu-se anumite

proprietaTi, trasaturi, dinamici interne sau factori caracteristici care determina

comportamentele individuale.

Grupul, societatea, reprezinta mediul specific de existenTa a personalitaTii, cadrul

natural de manifestare si realizare a ei.

Omul se defineste pe sine ca personalitate in relaTiile cu ceilalTi semeni, cu

societatea in ansamblul ei. ExistenTa omului in lume nu este cea a sa individuala, ci si a

familiei sale, a clasei sale, a naTiunii sale. El traieste si acTioneaza avand constiinTa

apartenenTei la un grup. De la dinamica personalitaTii in plan individual trebuie sa se

treaca si la dinamica ei in plan social. Se observa in urma masuratorilor diferenTe intre

datele masuratorilor asupra proceselor psihice si actelor comportamentale la indivizi luaTi

izolat si datele masuratorilor acelorasi variabile in cadrul social.

Clasa de elevi este o grupare umana de munca cu specific de invaTare, care

presupune participarea la o sarcina sau activitate comuna, pe fundalul unui Tel comun ce

duce la consituire unor raporturi funcTionale, de comunicare intre copii, definind o

ierarhie de status-uri de care se leaga apoi aprecieri diferenTiate in grup (Radu,I. –

Psihologie sociala, Editura Exe, Cluj-Napoca, 1994). Grupul scolar (colectivul) se

deosebeste de o simpla reuniune de indivizi prin prezenTa scopului si caracterul sau de

organism social. Makarenko aprecia ca grupul scolar reuneste un complet de

individualitaTi avand un scop determinat, organizat si avand organe de conducere intre

aceste individualitaTi existand o corelaTie si o interdependenTa.

Clasa constituie un grup de munca, fiind alcatuita din indivizi care desfasoara o

activitate comuna, subordonata scopului invaTarii. Aceasta activitate poate fi individuala,

insa realizata simultan (toTi copiii scriu, deseneaza, canta in acelaTi timp in clasa fara a

avea ceva comun) sau colectiva care presupune interacTiune, activitatea unuia fiind in

funcTie de activitatea celorlalTi.

Clasa nu reprezinta o existenTa individuala, ci, alaturi de alte clase este incadrata

intr-o instituTie educativa, ca grup organizat structurat in funcTie de norme scolare. S-a

constatat ca, „exista unele variabile ce caracterizeaza grupul si care pot influenTa elevii,

acestea fiind:

1. coeziunea in clasa;

2. cooperarea elevilor;

3. organizarea clasei;

4. interacTiunile dintre membrii grupului;

5. comunicare in grup;

6. climatul afectiv.”

Principala caracteristica a grupurilor sociale, mici, deci si a claselor scolare este

faptul ca membrii grupului sunt in contact direct, nemijlocit, aproape permanent, deci

comunica nemijlocit intre ei pe diferite cai: verbala, mimico-afectiva, atitudinala. Cu cat

aceste comunicari sunt mai intense, multilaterale, cu atat se studiaza mai bine grupul,

punandu-se astfel bazele unui adevarat colectiv. In timpul lecTiilor, comunicarea, sub

aceste forme, nu se poate realiza intr-un mod liber, necontrolat, voluntar- elevii trebuie sa

pastreze disciplina, linistea care se impune in procesul de invaTare specific unei lecTii.

Pentru consolidarea grupului este necesara desfasurarea activitaTilor extrascolare (jocuri,

serbari, excursii, tabere) care incurajeaza relaTiile dintre copii, discuTiile vii, schimburile



de opinie, fiind foarte importante pentru formarea spiritului de grup. Un rol important il

deTine invaTamantul care trebui sa asigure lianTi intre membrii grupului, punerea lor in

situaTii neprevazute care sa faciliteze manifestarea coeziunii, solidaritaTii si tot el este cel

care poate simTi in momentele cruciale sintalitatea clasei care s-a format, in mod

imperceptibil, sub ochii lui.

Sintalitatea desemneaza totalitatea trasaturilor ce caracterizeaza un colectiv

concret ca un tot, ca un intreg care se deosebeste de alte colective. Daca pentru descrierea

fenomenelor psihologice individuale apelam la noTiunea de personalitate, pentru

descrierea celor sociale, de grup, apelam la aceea de sintalitate. Sintalitatea rezulta din

conTinutul concret si modul in care se manifesta diferite trasaturi de grup intr-un colectiv

concret. „Sintalitatea include nuanTele specifice si manifestari ale trasaturilor generale asa

cum se prezinta ele intr-o anumita clasa.” De aceea este necesar ca, in procesul de

invaTamant, alaturi de procesul individualizarii, procesului instructiv-educativ, sa se

inscrie si principiul tratarii concrete a sintalitaTii grupurilor supuse dezvoltarii si educarii.

In cadrul de grup se desfasoara si se dezvolta viaTa clasei scolare, aici sunt pusi sa

traiasca si sa-si realizeze activitatea elevii, ca membrii ai grupului. In primele zile ale

scolaritaTii, copiii se apropie unii de alTii, formand mici grupuleTe de 3-4 copii, condusi

fiind de criterii preferenTiale. Stabilitatea acestor grupuleTe este mica, de obicei, si au la

Popeanga, V.- Clasa de elevi, subiect si obiect al actului educativ, Editura Facla, Timisoara,

Nicola, I, Farcas, D- Teoria educaTiei si noTiuni de cercetare pedagocica, Manual, Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992

baza relaTii preferenTiale de atracTie sau repulsie care, desi observabile nu sunt

consolidate. Treptat, grupa formata se sudeaza, apar forme noi de colaborare si cooperare

mai extinse. Formarea acestor grupe spontane arata tendinTa copiilor- care creste cu

varsta- de a se asocia, de a face acTiuni comune, de a acTiona in colectiv. Exploatarea

educativa a acestor tendinTe, canalizarea lor in sens pozitiv este sarcina educatorilor.

Idealul practiv-educativ este suprapunerea perfecta a grupei formale cu cea informalaacestea

fiind componente ale structurii colectivului de elevi:

Structura formala apare ca urmare a investirii oficiale a copiilor cu

diferite roluri (funcTii, resposabilitaTi), investire ce poate fi realizata de colectiv,

subgrupuri sau invaTatori. Elevii ce deTin asemenea funcTii vor declansa un complex de

relaTii, nu numai intre ei si ceilalTi membrii ci si intre acestia, ca rezultat al funcTiilor

exercitate de liderii formali;

Structura informala nu este impusa si reglementata de cei care

deTin anumite funcTi, ci este un rezultat spontan al relaTiilor intersubiective ce se stabilesc

intre membrii colectivului; este structura cu caracter predominant afectiv bazata pe

legaturi de simpatie, antipatie, indiferenTa.

„Aceste tipuri de structuri sunt specifice colectivului ca grup social si se afla intro

stransa relaTie de interdependenTa, influenTandu-se reciproc.”

Colectivul este, asadar, o colectivitate dinamica in care se produc procese de

comunicare si interacTiun afectiva, intelectuala, se fixeaza scopuri pentru diferite acTiuni

si norme de credinTa. ViaTa in colectiv dezvolta treptat norme, valori, convingeri, care

exercita influenTe, presiuni asupra membrilor, graTie sistemului de sancTiuni si

recompense. Aceste raporturi se cristalizeaza in textura complexa a normelor, relaTii

proprii societaTii in ansamblu, motiv pentru care clasa nu poate fi desprinsa din contextul

social mai larg.

Modul de comportare al unui copil nu poate fi inTeles in intregime daca il privim

izolat si nu ca un membru al grupului din care face parte; insusirea de cunostinTe,

deprinderi, obisnuiTe, are loc in condiTiile existenTei permanente a acestuia in cadrul

Nicola I., Farcas D.- Teoria educaTiei si noTiuni de cercetare pedagogica, Manual, Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992

grupului social care poate favoriza si defavoriza procesul de informare, cat si de formare

a copilului.

In cadrul colectivului se stabilesc interrelaTii de ajutor reciproc, de cooperare

pentru dezvoltarea unor sarcini comune, se dezvolta sentimente sociale necesare unui

proces de munca: resposabilitatea, dorinTa de reusita, solidaritatea in activitatea

desfasurata, situaTii competiTionale, conflicte de munca, nemulTumiri, sancTiuni

asemanatoare cu cele din societate. De aici deducem valoarea integrativa a grupului

scolar care pregateste tanara generaTie pentru viaTa sociala.

Datorita numarului restrans de membrii care permite stabilirea unor relaTii

apropiate, stranse intre elevi, clasa formeaza grupul primar ce indeplineste o funcTie

social-educativa. „Copiii au posibilitatea de a se cunoste intre ei, de a-si exprima

preferinTele faTa de anumiTi colegi pe care doresc sa ii aiba in preajma (coleg de banca,

prieteni) putandu-si forma anturajul.” In cadrul acestui grup, individul participa la viaTa

colectiva, isi insuseste treptat normele grupului, cliseele acestuia, fiind ancorat in general



in sistemul de valori recunoscut de toTi membrii. Nu trebuie sa consideram apartenenTa la

grup ca pe un simplu fapt pur administrativ, deoarece aceasta presupune asimilarea unor

standarde de conduita precum si a imaginii de sine, condensate in valorile privilegiate pe

care grupul si le atribuie.

„Clasa de elevi este un ansamblu dinamic in cadrul caruia au loc procese

formative, subordonate unui scop si care are la baza structuri diferenTiate: persoane,

relaTii organizatorice si procese educative.” Copilul (elevul) nu trebuie perceput in mod

izolat, intrucat el influenTeaza si este supus in mod permanent influenTelor exercitate de

colectiv asupra sa. In cadrul clasei exista o varietate de relaTii educative care au ca suport

raporturile interpersonale stabilite intre elevi, sau intre invaTatori si elevi. Aceasta Tesatura

de relaTii devine in procesul maturizarii, sursa unor conduite sau a unor aspiraTii.

InteracTiunile care au loc in cadrul clasei modeleaza elevul, contribuie la formarea

personalitaTii sale, atat prin achiziTiile intelectuale rezultate din interacTiunea educativa,

cat si prin modelele de comportament asimilate.

Popanga V.- Clasa de elevi subiect si obiect al actului educativ, Editura Facla, Timisoara, 1973

Popeanga V.- op.cit.

Orientarea spre grupul scolar ca subiect si obiect psihosocial al educaTiei nu poate

fi conceputa ca o inversare de termeni, de la individual spre colectiv, fiind necesara

asezarea in centrul obiectului pedagogiei, alaturi de realitatea elev, a fenomenului grup

scolar ca realitate supraindividuala incontestabila.

Concentrand notele definitorii ale colectivului, ca varianta a grupului social putem

sa-l consideram ca fiind un camp social microstructural, rezultat al interrelaTiilor ce se

stabilesc intre membrii sai, spontan si constient in vederea realizarii unor scopuri comune

de natura educativa impuse de societatea careia aparTin. Fara indoiala, scoala este mai

mult decat un mediu social. Clasa de elevi, care constituie grupul primar sau de contact,

ofera pentru copil cadrul nemijlocit de activitate si de formare cu multiple aspecte si

posibilitaTi.

Cand se instituie- la inceput de ciclu scolar- o clasa de elevi, evenimentul nu

apare ca o insumare de opTiuni individuale, ci mai curand, ca o decizie administrativa,

care urmareste sa asigure o compoziTie omogena, echilibrata in clase paralele. Cand

populaTia scolara este prea restransa, reunirea in aceeasi clasa poate fi doar efectul unor

factori aleatori: anul nasterii, locul de rezidenTa. Din aceasta colecTie de indivizi

constituita iniTial printr-un act administrativ, urmeaza sa se formeze treptat un grup

inchegat, adica un colectiv.

Spre deosebire de simpla reuniune de persoane, grupul sudat ne apare angajat in

activitaTi cu obiective comune, care creeaza relaTii de interdependenTa funcTionala intre

membrii sai, interacTiuni si schimburi reciproce pline de raspundere. Clasa de elevi

constituie o grupare umana de munca cu specific de invaTare. Nu jocul afinitaTilor, al

relaTiilor preferenTiale duce la formarea unui colectiv, ci participarea la o sarcina sau

activitate comuna, pe fundalul unui Tel comun. Aceasta genereaza raporturi funcTionale si

de comunicare intre elevi, definind o ierarhie de status-uri de care se leaga apoi aprecieri

diferenTiate in grup. ViaTa colectiva dezvolta treptat norme, valori, convingeri- uneori si

mituri- care exercita influenTe si presiuni asupra membrilor, graTie sistemului de sarcini,

de recompense, ce funcTioneaza oficial sau neoficial in grup.

Prin presiuni sociale inTelegem influenTele pe care le exercita normele sau asteptarile unui grup

asupra opiniilor si atitudinilor indivizilor ce ii aparTin

Desigur, aceste raporturi se cristalizeaza in textura completa a normelor si

regulilor proprii societaTii in ansamblu; clasa de elevi nu poate fi rupta de contextul social

mai larg, ea nu reprezinta doar o celula restransa si autonoma de viaTa colectiva.

Colectivul se caracterizeaza printr-un indice de coeziune care se refera la

legaturile ce unesc grupul. Telurile care impun colaborare reciproca intaresc coeziunea,

evident, mult mai mult decat cele competitive. Conteaza in acest sens si succesul

grupului, bucuria reusitei comune, asa cum arata Makarenko. In psihologia sociala se

face distincTie intre grupul primar primar si cel secundar (CH.H. Cooley). In cadrul

grupului primar, relaTiile interindividuale sunt directe, putand fi cuprinse nemijlocit si in

intregime de catre individ. Aflandu-se in contact direct, deci faTa-in-faTa, membrii

grupului ajung sa se cunoasca destul de mult intre ei. In cadrul grupului secundar dintre

indivizi; acestia din urma nu se pot cunoaste personal, activitaTile lor intersectandu-se

prin variate medieri. Se vorbeste, de asemenea, si de grup restrans format din mai puTin

de 12 persoane si mai mult de 2-3, sub acest prag anulandu-se efectele de interacTiune.

Operand cu noTiunile introduse este usor sa identificam clasa de elevi drept grup

primar sau de contact in timp ce scoala in ansamblu formeaza grupul secundar.

Grupul de apartenenTa este grupul primar caruia ii aparTine un individ in prezent

(familia, clasa de elevi, etc). Aici participa la viaTa colectiva, se patrunde treptat de

normele grupului, isi insuseste cliseele acestuia, fiind ancorat in sistemul de valori



recunoscute de toTi membrii.

Grupul de referinTa este grupul de unde isi imprumuta valorile si care

intruchipeaza aspiraTiile individului respectiv. Normele si cliseele promovate de un

asemenea grup servesc drept principii pentru opiniile, aprecierile si acTiunile individului.

Se intampla ca grupul de apartenenTa si cel de referinTa sa nu coincida, individul fiind

ancorat axiologic intr-un alt colectiv. De aici, sursa unor conflicte, opoziTii. Referindu-ne

la copii, grupul lor de referinTa pana in preadolescenTa sunt parinTii, familia. Familia

reprezinta o adevarata matrice socio-culturala, fiind depozitarea unor experienTe, clisee de

apreciere si reacTie, cunostinTe despre natura si societate. ParinTii ocupa in ochii copiilor o

poziTie privilegiata, constituind centrii de referinTa in organizarea comportamenului

propriu. In personalitatea scolarului mic si mijlociu regasim in filigran urmele

experienTelor familiale.

Concluzii:

Clasa scolara este, deci, un grup social specific ce mediaza de-a lungul anilor, la nivelul

fiecarui membru, schimbari cognitive fundamentale. Ca grup social, clasa indeplineste mai multe funcTii. Integrarea sociala pare sa fie una din cele mai importante funcTii asigurate de acest tip. Clasa de elevi are un aport deosebit in procesul de socializare. Buna integrare in sanul sau asigura individului confort psihologic. S-a demonstrat ca relaTiile armonioase cu ceilalTi conduc la o stima de sine ridicata, la dorinTa de a coopera, si contribuie la cresterea nivilului de aspiraTie, in vreme ce izolarea coreleaza cu anxietatea, slaba stima de sine, sentimentele ostile faTa de colegi, comportamentul agresiv, atitudinile negative faTa de scoala. Toate acestea dezvaluie si o a doua funcTie a grupului-clasa, aceea de securitate- el se constituie intr-un mediu prielnic de manifestare pentru elevi. In ceea ce priveste alte doua funcTii care vizeaza cadrul de reglemetare a relaTiilor intraindividuale, cea dintai se refera la faptul ca grupul, prin diferite reacTii are puterea de a sancTiona comportamentele membrilor sai, -la constituirea identitaTii de sine din perspective calitaTii de membru.

O caracteristica a grupului scolar, care pare sa marcheze in mod fundamental

comportamentul elevilor, o constituie omogenitatea sa. Intr-adevar, spre deosebire de alte grupuri sociale, grupul educativ are o compoziTie relativ omogena, cel puTin din punctul de vedere al varstei, nevoilor, intereselor si aspiraTiilor. Cu privire la acest aspect I.Radu scrie „cand se instituie- la inceput de ciclu scolar- o clasa de elevi, evenimentul nu apare ca o insumare de opTiuni individuale, ci mai curand ca o decizie administrativa care urmareste sa asigure o compoziTie omogena, echilibrata in clase paralele” Grupul scolar este format din membrii cu statute egale, care au in plus si alte trasaturi ce confera o omogenitate greu de regasit la alte grupuri. Totusi, exista calitaTi ale membrilor ce pot funcTiona drept criterii pentru alcatuirea claselor, putandu-se

astfel asigura omogenitatea sau eterogenitatea colectivelor de elevi. Capacitatea si apartenenTa sexuala a elevilor au constituit astfel de criterii, iar rezultatele obTinute au format obiectul unor dispute ramase in buna masura netransate. Se cuvine sa remarcam ca formarea unor clase scolare omogene sau eterogene din punct de vedere a capacitaTii elevilor are importante consecinTe Radu I- Psihologie scolara, Editura StiinTifica, Bucuresti, 1974, pag. 174

psihologice si sociale. Problema fundamentala in aceasta privinTa este legata de succesul sau eseculscolar al elevilor, dar si de eficienTa cadrului didactic.

Organizarea omogena a colectivelor de elevi presupune, evident, existenTa unor clase

cuprinzand elevi foarte buni si a altora cu elevi slabi sau foarte slabi. O astfel de omogenizare

inlesneste, in cazul claselor cu nivel superior predarea si, in general, comunicarea cadrului didactic cu grupul elevilor. Pentru copii, ea prezinta avantajul ca expunerea cadrului didactic si discuTiile din clasa au loc la un nivel accesibil tuturor.

Dar, ceea ce este un avantaj pentru elevi cu succese scolare, se poate tranforma intr-un

handicap pentru clasele slabe- caci elevii din astfel de clase nu vor ajunge niciodata sa discute chestiuni dificile si vor avea de pierdut in faTa celor buni. „Omogenitatea pare sa favorizeze clasele bune, desi unii autori vor susTine ca interacTiunea elevilor buni cu cei mai puTin buni adduce foloase nu numai ultimilor, dar si celor dintai. Din punct de vedere al interacTiunii elevilor, atat in cadrul formal, cat si in cadrul informal, clasele eterogene sunt in mod hotarat mai eficiente. S-a aratat , spre exemplu, ca, in grupurile incluzand elevi cu acelasi nivel al rezultatelor ce rezolva probleme de matematica, o intrebare adresata altuia este mai probabil sa ramana fara raaspuns decat in grupurile eterogene (Weinstein, 1991).” Aceleasi cercetari par sa indice faptul ca in grupurile cu trei nivele de elevi diferite, buni medii si slabi, elevii cu rezultate medii au de pierdut, caci sunt lasaTi in afara interacTiunii.

Un aspect ce nu poate fi luat in considerare in luarea deciziei cu privire la modalitatea de

grupare a elevilor il constituie stima de sine. In clasele omogene aceasta este protejata, caci

elevilor slabi, ce ar avea de suferit de pe urma comparaTiilor cu cei buni, nu li se ofera acest prilej. Pe de alta parte, ei pot ajunge sa inTeleaga ca fac parte dintr-o clasa slaba si ca au fost repartizaTi astfel tocmai pentru ca nivelul cunostinTelor si abilitaTilor lor nu este suficient pentru a putea fi trimisi intr-o clasa buna. In ultimul timp, gruparea eterogena a elevilor este inclusa in multe programe de reforma educaTionala, desi s-a demostrat ca invaTatorii/profesorii prefera clase omogene. Cosmovici A., Iacob L. – Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi, 1999, pag 240



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1034
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site