Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


ADEVAR SI OBIECTIVITATE IN PRESA

Jurnalism



+ Font mai mare | - Font mai mic



ADEVAR SI OBIECTIVITATE IN PRESA

In presa, cu cat jurnalistul este mai responsabil, cu atat greselile vor aparea mai rar.Functie de rata erorilor, organizatiile de presa risca pe termen lung sa-si stirbeasca semnificativ credibilitatea.



Este evident ca in cativa ani Internetul va patrunde in majoritatea caselor si, printr-o singura atingere a tastelor, oricine va putea obtine informatii corecte, intr-un timp record si la un pret derizoriu.Din ce in ce mai constienti de legatura dintre informatie si pretul acesteia in bani, consumatorii de presa vor sanctiona imediat lucrurile de proasta calitate.

Erorile trebuie recunoscute si imediat indreptate

Fie ca percep sau nu erorile lor, majoritatea jurnalistilor nu-si fac un obicei din a le recunoaste.Dimpotriva, atunci cand realitatea devine incontestabila, ei continua sa-si sustina punctual de vedere.Vazuta ca sectia de productie a unei mari intreprinderi, redactia trebuie sa-si impuna standardele de calitate cerute, in vederea realizarii produsului finit - materialul de presa.O stire eronata arata ca o ceasca fara fund, sau ca un surub fara cap, ambele date la vanzare in starea in care sa afla.Cumparatorul da bani pe ziar, il citeste si isi da seama ca e fara "fund" , sau ca nu are "cap".Insa, cititorul nu poate fi inselat la nesfarsit.El fie va lua un alt produs, fie se va supara intr-atat incat va refuza sa mai cumpere informatii.

Ca in oricare alta activitate, si in presa de calitate se pot strecura erori.Esential este ca atunci cand ele apar, organizatia de presa sa reactioneze rapid, fara a-si motive gestul, recunoscandu-si greseala si indreptand-o.

A spune lucrurile asa cum sunt

Exactitatea si obiectivitatea sunt elementele cheie ale jurnalismului.Opinia publica are nevoie si merita sa primeasca informatii usor de deslusit." A spune lucrurile asa cum sunt" este o responsabilitate esentiala a jurnalistilor si a institutiilor de presa.A promova informatii gresite reprezinta un deserviciu adus opiniei publice si o cale sigura de erodare a credibilitatii jurnalismului.

Nu de multe ori, jurnalistul se scuza dand vina pe conditiile tehnice,pe expirarea limitei de timp, pe concurenta acerba de pe piata mass-media si multe scuze de genul acesta.Jurnalistul profesionist, la sfarsitul redactarii fiecarui material de presa poate raspunde fara ezitari la o serie de intrebari menite sa inteleaga in ce masura a respectat minimele standarde legate de exactitate.Iata cateva intrebari:

Esti sigur in mare masura de exactitatea faptelor redactate in material?

Poti sa atribui toate informatiile sau sa le justifici prin documente?

Ai verificat de doua ori informatiile cheie?

Poti sa spui numele si numarul de telefon al fiecarei surse citate?

Esti sigur ca toate declaratiile din relatare reflecta adevarul?

Esti pregatiti sa sustii in mod public informatiile pe care le-ai verificat?

Citatele din material sunt prezentate corect in context?

Citezi surse anonime?

Folosesti orice documente sau poze provenite din surse anonime?

Ai folosit un limbaj sau niste fotografii avand un anumit potential "distructiv"?

Perceptia personala intra in conflict cu obiectivitatea

Reporterul, in cariera sa, vrea sa fie pe cat de dezinteresat, pea tat de transparent, intr-un cuvant vrea sa fie obiectiv.Insa preferintele jurnalistilor intotdeauna distorsioneaza imaginea, daca nu prin omiterea detaliilor, cel putin prin alegerea numai a unora dintre ele.Preferinta deriva din experienta si calitatile innascute sau dobandite ale fiecaruia dintre noi.Chiar atunci cand ne dam seama de preferintele pe care le manifestam, devine dificila indreptarea lor.

In realitatea romaneasca, politicile editoriale nu numai ca nuanteaza faptele, distorsionandu-le, dar mai mult isi fac un scop din a sustine fara menajamente preferintele deseori bizare ale actionarilor.Jocul direct, cinstit, cu cartile pe fata, cu scopul principal de informare a publicului, este inca departe de presa romaneasca.Interesele financiare ale ale organizatiilor de presa, dorinta lor de a inregistra profit prin orice mijloace, determina adoptarea unor politici editoriale situate departe de conceptual de obiectivitate.

Limitele reporterului

Reporterul, cititorul(telespectatorul), organizatiile de presa, limbajul, capacitatile de investigatie si interpretare ale reporterului, toate influenteaza obiectivitatea intr-o anumita masura.

Din multitudinea de detalii ale unui eveniment, reporterul selecteaza acele parti care i se par relevante, intreaba si investigheaza pentru a clarifica intelesul a ceea ce a observat, iar in final isi organizeaza informatiile sub forma de stire, relatare, reportaj, ancheta.Functie de experienta de viata, de educatia si judecata sa, un reporter poate alege doua-trei elemente cheie ale evenimentului, iar un altul le poate ignora pe acestea, alegand cu totul altele.

Specialistii spun ca ne putem apropia de adevar, sau cel putin de miezul problemei, daca stim mai multe despre limitele reporterului.Cand un reporter trece de la lucruri relative simple, concrete la unele abstracte, complexe judecatile de valoare pe care trebuie sa le faca in fiecare stadiu al investigatiei si interpretarile faptelor reflecta bagajul sau de cunostinte si de valori.Acesta este rezultatul educatiei, al experientei religioase, al copilariei, al vietii de familie, al trecutului social si economic, al prietenilor si asociatiilor din care a facut parte, al vietii sentimentale, ca si al capacitatii sale de a judeca.

Psihologii afirma ca numai un jurnalist lovit brusc de amnezie s-ar putea apropi de un eveniment intr-o stare pura de neutralitate.

Contexul unui eveniment, ca factor de influenta

Un alt element ce influenteaza procesul obiectivitatii face referire la regulile jurnalistice.Potrivit acestora, o stire nu are valoare de stire pana cand nu se intampla ceva, adica pana cand nu avem un eveniment.Drept consecinta directa, multe aspecte grave ale societatii, nu neaparat legate de un eveniment, sunt tratate superficial in presa, sau nu sunt abordate deloc.

Jurnalistii au invatat ca interesul cititorilor se manifesta cu precadere cand vine vorba de conflicte sau de lucruri neobisnuite.De multe ori reporterul isi canalizeaza exclusiv atentia pe conflictul in sine, neglijand tocmai ceea c ear face relatarea pe deplin inteleasa, adica contextul.Fenomenul se observa fara greutate cand ziaristii relateaza declansarea unei greve.Cu exceptia a doua-trei referiri legate de conditiile de munca ale grevistilor, nu se spune nimic altceva despre cum s-a ajuns la conflict.

Jurnalistii considera ca ideile nu fac parte din categoria "stiri", de aceea trateaza cu precadere conflictele de pe strada, in detrimental conflictului de idei, fara sa faca legatura intre cele doua aspecte.

Diferenta dintre subiectele usoare si cele complexe

Problemele de interes public apar deseori cu tenta subiectiva datorita complexitatii lor.Ele pe de o parte au propria istorie, deloc de neglijat, iar pe de alta parte prezinta o conexiune pe orizontala cu alte probleme.

Un eveniment ce se deruleaza intr-un timp mai lung,are toate sansele sa fie incomplete prezentat.Cu cat un eveniment dureaza mai putin, cu atat el are sansa de a fi relatat in intregime, deci mai obiectiv.Discontinuitatea in tratarea problemelor, bombardamentul cititorului obisnuit cu un maldar de informatii diverse, il face pe acesta numai sa reactioneze la stiri, fara sa inteleaga, sa analizeze si astfel sa aiba o imagine clara a ceea ce se intampla in jurul lui si in lume.Extrem de rar jurnalistii prezinta cap-coada un anume subiect, aratand originea, evolutia, momentele culminante si consecintele.

Stresul generat de munca sub presiunea timpului si spatiului

Spatiul, respectiv timpul alocat unei relatari afecteaza in mod semnificativ obiectivitatea.Modelul reporterului " instant", gata in orice moment sa reproduca rapid evenimentele , sub amenintarea depasirii orei limita, aduce deseori deservicii presei si, nu in ultimul rand , opiniei publice.Factorul viteza aplicat fara discernamant tuturor problemelor, indiferent de complexitatea lor, pe motiv ca ar fi de interes public si nu sufera amanare, nu face decat sa ameninte obiectivitatea.

De obicei editorii stabilesc marimea unei relatari in timp si spatiu, cu toate ca jurnalistii sunt revoltati cand li se cere sa micsoreze textul materialului.Insa, la fel de bine, chiar redactorul poate gresi printr-o abordare superficiala, in fuga, a unei probleme complexe.

In plus, ritmul alert are deseori un efect negativ asupra reporterilor si editorilor, aflati intr-o permanenta goana dupa subiecte fierbinti.

Cuvantul potrivit la locul potrivit

Limbajul folosit de jurnalisti este unul din elementele cheie, capabile sa incline hotorator balanta in favoarea subiectivismului.Tonul materialului presa, defensiv, neutru sau agresiv, provine in proportie decisiva din imbinarea constienta a unor cuvinte alese cu grija.Dintr-un eveniment nesemnificativ, de o gravitate minima, un jurnalist cu talent si experienta poate realiza un text deosebit, folosind un limbaj adecvat.

Limbajul luat ca un lucru de sine statator este un mediu imperfect pentru exprimarea adevarului.Cuvintele pot fi inadecvate ,cand este nevoie de precizie; ambigue, cand se cere un inteles; cu o anume conotatie, cand avem nevoie de o definitie; aluzive, cand este cautata identitatea.O gandire limpede ne ajuta sa transpunem ideile in expresii clare, sa trecem peste ambiguitatile cuvintelor.

"Ora limita" ii impinge pe jurnalisti spre cuvinte nepotrivite , spre un limbaj de lemn, cu termini de specialitate deprinsi din rapoartele medicale, din cele ale politiei sau din mediul economic.

Gasirea termenului potrivit si plasarea lui la locul potrivit diminueaza substantial riscul unei relatari tendentioase.

Neutralitate in anchetare, mai putin in interpretarea rezultatelor

Cand relateaza un eveniment de interes public, reporterul are tendinta de a interpreta ceea ce a vazut si a auzit, de a explica fenomenul.Unii editori, considera insa ca stirile nu trebuie interpretate.Potrivit acestoram materialul de presa "explicat" de jurnalisti, are darul mai degraba de a-i convinge pe cititori, decat a-i lamuri.

Pe de alta parte, adevarul in legatura cu problemele de interes public nu iese la iveala numai prin observatie directa, sau prin intermediul simturilor.O multitudine de factori fac posibila intelegerea unui fenomen, cum ar fi conexiunile cu alte evenimente din trecut, legatura cu istoria locurilor in care se petrece actiunea etc.

In peisajul mediatic romanesc, editorii nu promoveaza relatarile plate, superficiale.O astfel de abordare nu-i este de folos in primul rand celui care urmareste sa puna in practica o politica editoriala.Nici cititorul obisnuit nu s-ar simti in largul sau daca nu ar avea imaginea completa a fenomenului, nu ar putea face legaturile necesare intelegerii acestuia.

Jurnalistii ar trebui sa-i ajute pe oameni sa inteleaga problemele din ce in ce mai complexe care le afecteaza viata si nu o pot face decat judecand faptele si valorile.Studiile au aratat ca cititorii nu manifesta un real interes in parcurgerea materialelor perfect neutrepe motiv ca relatarea nuda a faptelor lasa prea multe aspecte nelamurite si are darul de a plictisi.In conditiile ritmului rapid al vietii cotidiene, consumatori de presa astepata ca jurnalistii sa faca mai multa analiza, sa le usureze astfel intelegerea fenomenelor.Esential este ca reporterii sa fei neutri in anchetarea unei probleme, si nu in exprimarea a ceea ce descopera.

Un bun jurnalist gaseste evenimentul, verifica faptele, pune ideile cap la cap, cauta cauzele si conditiile in care s-a petrecut evenimentul, discerne problemele de interes public, distinge sursele si corecteaza eventualele elemente partinitoare.

Selectia stirilor poate distorsiona realitatea

Presupunand ca majoritatea, daca nu toti jurnalistii unei institutii de presa sunt obiectivi, sau incearca sa atinga obiectivitatea, exista posibilitatea ca institutiile respective sa fie profund subiective.Politica editoriala stabilita, conditiile de munca; interesele comerciale, atuurile profesionale si manageriale ale sefilor, pot conduce, fiecare in parte, la un jurnalism de slaba factura.

Un prim pas subiectiv al institutiei de presa, reprezentata prin editor, poate aparea in momentul selectarii materialelor "bune de tipar", sau "bune pentru lansarea in eter".Se pune intrebarea daca editorii respecta criteriile profesionale in alegerea stirilor, sau pur si simplu ei urmaresc cu precadere linia politicii editoriale trasata de patronat.S-ar spune ca ultima varianta se apropie mai mult de realitatea romaneasca.

Asa cum obiectivitatea unui reporter depinde de perceptia sa, de selectia lucrurilor esentiale, la fel si obiectivitatea unei institutii de presa depinde de selectarea riguroasa a celor mai importante aspecte de interes public, ce vor fi transmise jurnalistilor, pentru a fi investigate si interpretate.

Rezulatele bune ale unei institutii de presa, depind de calitatile persoanei aflate la conducere.Aceasta persoana are nevoie de o serie de attribute, cum ar fi:intelepciune, experienta, autoritate, resurse si putere de a aplica politica editoriala.

Interesele economice, pe primul plan

Pentru ca institutiile media sunt, cu doua exceptii(radioul si televiziunea de stat), patronate de firme private, principalul lor scop este sa aduca profit.Televiziunile, radiourile si ziarele obtin bani, in special din publicitate, ultimele avand un "plus" rezultat din vanzarile directe si din abonamente.

Institutiile de presa, in special cele din Romania, au si alte afaceri, in afara de redactarea ziarului sau producerea de programe TV.Cele mai profitabile au la baza relatii contractulale cu institutii ale statului.Pe masura ce realtiile comerciale se dezvolta pe mai multe directii, implicand din ce in ce mai multi fuctionari publici si oameni de afaceri, institutiile media isi pierd din obiectivitate.Ele nu mai pot relata onest despre indivizi care ii ajuta sa castige sume importante de bani.La fel de bine, marile firme producatoare de tigari, de de bauturi alcoolice, cele de telefonie mobile sau de echipamente de calcul, ca principale cumparatoare de reclama, au un statut privilegiat.

De multe ori jurnalistii se simt frustrati, deoarece salariatii de la departamentul de publicitate au salarii simtitor mai mari si ca deseori rezultatul muncii lor este cotat mai prost decat un centimetru patrat de publicitate.Din acest motiv, reporterii competenti, insa slabi motivati, migreaza incontinuu de la institutiile media la firme din afara sferei jurnalismului.

Perceptia publicului

Comunicarea obiectiva il implica si       pe cititor, respective pe ascultator sau telespectator.Daca reporterul are o scapare, sa zicem ca memoria ii joaca feste, aceslasi lucru i se poate intampla si cititorului.

Daca reporterul va scrie cu precizie, va face distiinctiile fara a se implica emotional, dar cu exactitatea necesara intelegerii materialului, atunci si cititorul va intelege ceea ce reporterul a inteles si a scris, realizandu-se comunicarea obiectiva.

"Poarta-te cu cei din jur asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine", pare a fi regula de aur in jurnalism, principiul calauzitor in cautarea obiectivismului.

Studiu de caz : Profitorii de pe urma avorturilor

In mai 1978, Chicago Sun-Times a primit informatii de la o sursa demna de incredere ca femeile din patru clinici din Michigan Avenue urmau proceduri medicale inutile, in vederea avortarii. Sursa sustinea ca in fiecare an, sute de femei erau fals informate de catre personalul clinicii in privinta sarcinii.Aparent, peste 60.000 avorturi erau facute la aceste clinici, al caror scop era exclusiv profitul.

Ziarul Sun-Times si-a inceput investigatiile, trimitand femei la agentiile particulare care recomandau femeilor clinicile respective.Pretinzand ca doresc consiliere in privinta sarcinii, ele au adus urina recoltata de la barbati, iar testele de graviditate au fost pozitive.Mai departe, investigatorii au incercat sa se angajeze la agentiile care faceau recomandarile, precum si la clinici.Fiind angati acolo, jurnalistii au invatat repede ca femeilor cu teste negative de graviditate li se spunea ca rezultatul este pozitiv si ca peste 10% din pacientele clinicii primeau diagnosticul "avort", chiar daca testul lor de urina demonstra ca ele nu sunt gravide.In urmatoarele patru luni, jurnalistii de la Sun-Times au primit locuri de munca in clinicile respective, unde lucrau ca infirmiere sau consilieri.Cu toate ca nu au fost implicati in procedurile chirurgicale, au putut sa observe multe nereguli practicate in clinicile respective:avorturi efectuate in stadii avansate de graviditate, personal al clinicii care practica medicina fara licenta, frauda si practice nepotrivite.S-au inregistrat complicatii frecvente si chiar mai multe decese.

Pentru a sustine observatiile directe, investigatorii au fotocopiat peste o suta de fise medicaledin clinici.Fisele au fost aduse la Sun-Times, unde au fost sterse numele femeilor.Totusi, actul fotocopierii fara aprobare a fiselor a reprezentat o violare a legii.

Consecinta publicarii articolelor despre profitorii de pe urma avorturilor a fost elaborarea unor legi noi de catre stat pentru a reglementa activitatea clinicilor de avorturi cu paciente nespitalizate.Doua dintre clinici au fost inchise, mai multi medici implicate au parasit statul, iar un medic a fost trimis la inchisoare.Una dintre clinici a dat in judecata Sun-Times, dar procesul a fost ulterior anulat.

Acest studiu de caz ilustreaza mizele mari implicate uneori in reportajul de investigatie.Desi intervin mai multe probleme etice in relatarea cazului, inselatoria este tema centrala a analizei.Colectarea de informatii sub pretexte false si pentru un scop nobil este o problema tipica atat pentru orasele mici, cat si pentru cele mari.Problema este insa daca inselatoria poate fi vreodata justificata etic.

La urma urmei, articolul din ziar a informat marele public despre un scandal periculos si illegal.Desi procesul indelungat de colectare a informatiilor poate sa fi prelungi expunerea unor femei la practice medicale lipsite de scrupule, in cele din urma articolul a permis populatiei feminine din orasul Chicago sa ia decizii mai informate referitoare la oportunitatea practicarii unui avort si institutia abilitata sa intervina in astfel de situatii.Acest lucru a fost asigurat de masurile guvernamentale radicale care s-au produs ca urmare a articolului.Insa, pe de alta parte, metodele ziarului sunt contradictorii cu multe traditii filosofice.Pe tot parcursul investigatiei, ziarul s-a angajat intr-o plasa de minciuni si se pune intrebarea daca valoarea finala a descoperirilor era suficient de mare pentru a justifica falsurile la care s-a recurs pentru a le obtine.Se poate argumenta ca nu exista nici o alta modaliate decat aceea a metodelor de investigare sub acoperire pentru a obtine un subiect de presa de acest gen; personalul clinicii ar fi negat orice rau savarsit.Insa, alegand aceasta cale, cea a inselaciunii, ziaristii au riscat sa creeze o tesatura de inselatorii greu de justificat din punct de vedere etic.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1880
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved