Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Teorii normative despre media

Jurnalism

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
COMISIA EUROPEANA / CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
FILOSOFIE JURNALISM Epistemologie – test grila
Modele ale comunicarii mediatizate
Functiile mass-media in societate
Organizatiile media si practica jurnalistica
BANCA MONDIALA
Functiile limbajului jurnalistic
Teorii despre comunicarea media si socializare
CURTEA DE JUSTITIE A COMUNITATILOR EUROPENE
DE LA CULTURA ELITELOR LA CULTURA MEDIA


Teorii normative despre media

Acest tip de teorii nu se refera la organizatiile media propriu-zise, ci la „institutiile media”, acele reglementari legale, regulamente, politici interne ale organizatiilor media, care guverneaza sistemul mediatic , in ansamblul sau. Fiind normative, acestea creioneaza directiile genrale prin care media pot si trebuie sa isi indeplineaca functiile lor, mai ales in raport cu societatea. De precizat ca nu sunt „teorii” in sensul propriu al cuvantului, nu au un autor anume si sunt strans legate de tipul de societate, respectiv regim politic , in cadrul carora functioneaza un anumit sistem/industrie mediatica.



Una dintre primele incercari de sistematizare si comparatie a acestor teorii normative (cunoscute si ca teorii ale presei) a fost facuta de cercetatorul american Siebert, in 1956 si a ramas principala sursa si punct de referinta pentru lucrarile despre aceasta problematica.

1.Teoria autoritarista - se refera la societatile predemocratice, in care media este subordonata puterii de stat si intereselor clasei conducatoare, respectiv la sistemele politice totalitariste, autocratice, precum si la cele aflate in conditii speciale – lege martiala, regim de ocupatie straina. Ea se poate referi si la alte situatii si tipuri de societati, in care, spre exemplu, se cere presei sa fie neutra, din ratiuni de stat sau guvernamentale. Punctul comun al acestui tip de teorii este lipsa oricarei reale independente a jurnalistilor si subordonarea lor, in ultima instanta, autoritatii statale. Principiile acestei teorii sunt : media nu trebuie sa intreprinda nimic ce ar putea submina autoritatea statala sau sa destabilizeze societatea ; media trebuie sa fie supusa intotdeauna autoritatii de stat ; media trebuie sa evite sa aduca vreo ofensa valorilor politice si morale majoritare sau dominante in societate ; cenzura poate fi justificata pentru a impune respectarea principiilor de mai sus ; pot fi considerate infractiuni deosebit de grave atacurile la autoritate, devierile de la politica oficiala ; jurnalistii si alti profesionisti media nu au nicio independenta in cadrul organizatiilor media din care fac parte.

2. Teoria presei libere – este o denumire data tot de Siebert, care isi are originile chiar la inceputurile presei scrise americane, considerata a fi libera de orice control oficial si a ajuns sa fie recunoscuta drept cel mai important principiu al legitimitatii mass-media in societatile democratice. Principiile ei de baza se confunda cu cele ale statului democratic : credinta in suprematia individului, in ratiune, adevar, progres. Aceste principii au fost exprimate in Primul Amendament la Constitutia Americana : „Congresul nu va elabora nici o legecare sa ingradeasca libertatea de expresie sau cea a presei”. Ideea de baza a acestei teorii este ca mass-media nu poate fi subordonata in nici un fel, ceea ce se exprima prin urmatoarele principii: organismele mass-media trebuie sa fie libere de orice cenzura ; publicarea si distribuirea continuturilor media sunt permise oricarei persoane sau oricarui grup, fara a fi nevoie de aprobari speciale pentru aceasta ; atacul/critica la adresa oricarui guvern, oficialitate sau partid politic nu vor fi pedepsite, spre deosebire de atacul la adresa unei persoane ori actiunile care duc la periclitarea securitatii de stat sau tradarea de tara; nu exista nici o restrictie in privinta colectarii, prin mijloce legale, a informatiilor ce urmeaza a fi publicate ; jurnalistii au dreptul sa pretinda o larga autonomie profesionala in cadrul organizatiilor media.

3. Teoria responsabilitatii sociale – originea ei se afla in initiativa Comisiei Americane pentru Libertatea Presei (1947) , care a avut in vedere necesitatea unei „misiuni sociale” a presei libere. Odata cu dezvoltarea media audio-vizuale, a aparut oportunitatea unui anumit „control public” asupra acestora. Aceasta teorie a incercat sa imbine trei principii : libertatea si optiunile individuale, independenta presei si obligatiile ei fata de societate, evidentiind faptul ca media indeplinesc functii esentiale in societate, mai ales in raport cu politica democratica. Prin urmare, proprietatea si controlul economic asupra media sunt privite ca o chestiune de responsabilitate sociala si nu una privata. Ca expresie practica a acestor responsabilitati, se numara diferite forme de interventie legala menite sa protejeze interesele societatii, precum coduri profesionale ale jurnalistilor, legislatie antimonopol, reglementari privitoare la publicitatea difuzata pe canalele media, consilii de presa, comisii de ancheta s.a. Principiile acestei teorii sunt: media trebuie sa accepte si sa indeplineasca anumite obligatii catre societate ; aceste obligatii trebuie indeplinite printr-o cat mai mare obiectivitate posibila, acuratete, echilibru ; acceptand si aplicand aceste obligatii, media trebuie sa se autocontroleze nemaifiind nevoie de interventia legii sau a altor autoritati; media trebuie sa evite, pe cat posibil, insistenta asupra elementelor si faptelor reprobabile din punct de vedere social si moral, precum violenta, crima, dezordine civica, alte manifestari ce pot aduce ofensa grupurilor minoritare din societate; media, in ansamblul lor , trebuie sa fie pluraliste si sa reflecte diversitatea societatii, dand acces la exprimare libera opiniilor si punctelor de vedere diferite, chiar opuse ; publicul si societatea au dreptul sa pretinda din partea organizatiilor media un inalt nivel de performanta ; jurnalistii sunt raspunzatori fata de societate in aceeasi masura ca fata de patronii lor.



4. Teoria sovietica a media – aparuta si pusa in practica dupa Revolutia rusa din 1917, aceasta are drept baza faptul ca , in societatea socialista, clasa muncitoare detine puterea si de aceea trebuie sa controleze toate mijloacele de productie, inclusiv presa, care trebuie sa fie direct subordonata partidului comunist. Aceasta teorie postuleaza : media trebuie sa serveasca si sa fie controlata de clasa muncitoare ; media nu trebuie sa fie proprietate privata ; media trebuie sa serveasca scopurilor societatii, care sunt socializarea, educatia, informarea, motivatia, mobilizarea ; autoritatile au dreptul sa cenzureze presa si sa aplice alte masuri legale pentru a preveni si pedepsi publicatiile, mijloacele audio-vizuale considerate a avea continut antisocial; media trebuie sa reflecte in mod obiectiv societatea si lumea, in conformitate cu principiile ideologiei marxist-leniniste ; jurnalistii raspund direct si individual de faptul ca scopurile si idealurile promovate de presa trebuie sa coincida cu interesele societatii.

5. Teoria media in tarile in curs de dezvoltare – evidentiata de McQuail, se refera la tarile din asa-numita Lume a Treia si are ca principii urmatoarele : media trebuie sa aiba ca obiective principale cele care privesc politica nationala ; libertatea presei trebuie sa se manifeste mai ales in ce priveste interesele economice si sociale ale societatii respective ; media trebuie sa dea prioritate culturii si limbii nationale ; in atentia media trebuie sa stea informatiile privitoare la celelalte tari aflate in curs de dezvoltare, apropiate fie din punct de vedere geografic fie cultural-politic ; jurnalistii au drepturi si indatoriri in activitatatile de colectare si difuzare a informatiilor ; statul are dreptul sa intervina sau sa restranga activitatile media, inclusiv dreptul la cenzura, la subordonarea si controlul direct asupra media.

  1. Teoria media cu participare democratica – de asemenea evidentiata de McQuail, aceasta teorie este considerata o reactie la caracterul comercial si monopolist al media private din sistemele economice capitaliste, dominate de birocratizare si centralizare. Este totodata o reactie la „societatea de masa”, considerata a fi supraorganizata, supracentralizata si care nu ofera posibilitatea unor manifestari individuale sau ale unor grupuri minoritare. In centrul ei se afla interesele si asteptarile receptorilor „activi”,care trebuie sa aiba dreptul si posibilitatea exprimarii libere a feed-back-ului lor, printr-o comunicare preponderent interactiva. Principiile ei esentiale opteaza pentru descentralizare, lipsa de control, multiplicitate, dezinsitutionalizare, localism, exprimarea punctelor de vedere, nevoilor si asteptarilor grupurilor sociale minoritare. Expresii practice ale acestei teorii : presa „underground”, statiile radio pirat, media in spatiul rural, publicatii stradale si de vecinatate s.a. Principii: cetatenii si grupurile minoritare au dreptul de acces la media, dreptul de a comunica si de a fi serviti de media in acord cu nevoile si asteptarile lor ; organizarea si continutul media nu trebuie sa fie subrodonate organismelor centrale sau controlului birocratic, media trebuie sa fie in slujba publicurilor lor si nu in cea a organizatiilor, profesionistilor sau clientilor media; mediile interactive, participative,la scara mica sunt preferabile celor organizate la scara mare si cu larga audient




Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 909
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site