Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Comunicarea mass media si mesajul mediaimagologic

Jurnalism

+ Font mai mare | - Font mai mic



Comunicarea mass media si mesajul mediaimagologic

Imaginea mediatica, sustine Ana Maria Sireteanu, mai este numita si „imagine mediala”, fiind explicit si implicit dovedita in evaluarile specialistilor ca fiind purtatoare de mesaj. Creatorii ei sunt categorii profesionale diverse: jurnalisti operatori, regizori artistici, de studio, montaj, designeri, electronisti, etc. Toti acestia selecteaza, codifica si transmit mesajul creat, servindu-se de suporturi tehnice cu diferite grade de complexitate: aparatura electronica, tipografii, computere, etc. pentru a transmite mesajele catre un public larg.



Prin modelul linear al lui Claude Shanonn si al lui Wienner, comunicarea a fost definita inca din 1948 ca un proces in mai multe etape: sursa de informare – mesajul – emitatorul – canalul – receptorul si eventualele distorsiuni.

„Aferentatia inversa” , neinclusa in aceasta schema, este o rezultanta a investigatiilor mai noi, realizate odata cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare in masa, si implica feed-back-ul mesajului transmis. Aferentatia inversa faciliteaza acomodarea receptiei, asimilarea informatiei care se stocheaza sau se foloseste in actiuni. Procesul se foloseste in legatura cu reglarea senzoriala, dar si in legatura cu implicatia reprezentarilor si a altor informatii ce se capteaza incidental pe parcurs.

In modelul circular al comunicarii, denumit HUB dupa initialele numelor cercetatorilor R. Hoebat, D. Ungurent si Th. Bohn, feed-back-ul este denumit „retro-actiune”, iar in anii ´90, modelul interactiv al comunicarii releva chiar inter-pozitionarea rolurilor de emitator si receptor.

In cazul comunicarii de masa, diferenta principala fata de comunicarea interpersonala este, conform lui Denis McQuail, profesor de sociologia comunicarii la Universitatea din Amsterdam, „faptul ca sunt adesea colectivitati, nu indivizi, iar comportamentul pe care trebuie sa-l analizam are, in consecinta, un caracter colectiv”. Masa este in conceptia acestui autor „un conglomerat nediferentiat intern de persoane, unite de interesul comun pentru un anumit mesaj si impartasind o serie de trasaturi comune din acest motiv si altele derivate din el”. In procesul comunicarii de masa, relatia emitator-receptor nu beneficiaza de „caracterul negociabil”, numit astfel de McQuail, al comunicarii interpersonale, fiind o comunicare partial interactiva si quasiunilaterala ca initiativa.

Initiativa mesajului imagologic apartine circa 85% emitatorului, 25% fiind acceptul receptorului stimulat sa participe la declansarea lui prin sondaje, telefoane, concursuri.

Procedeele audientelor colecteaza inevitabil clisee si tind sa devina o suma de stereotipuri, dar si publicul acumuleaza conceptii stereotipe despre ce anume asteapta din partea mass media: divertisment, informare, senzational, telenovele, cunostinte nonformale, etc.

Produs de institutiile mediatice, odata definit, obiectivat prin conceptie si tehnologie, mesajul mass media este deschis, public, poate fi receptat de consumator in masura in care problemele publice codificate sunt de interes. Din perspectiva receptorului, prin mesaje se extinde universul cunoasterii, adaugandu-se experientei directe (prin contact senzorial) informatii liber selectate, decodificate individual, reimaginate prin decodificarea mentala in functie de interese, motivatii, afectivitate, dispozitie imaginara de moment, in functie de ceea ce reclama procesele de implicare sau identificare.

Informatia strabate canalul dintre emitator si receptor, antreneaza efecte asupra receptorului pe lantul comunicativ: „emitator – codificare – canal – decodificare – receptor – efect” cu luarea in considerare si a zgomotului de fond, a bruiajului si a redundantei de mesaj. Abraham A. Moles, in „Sociodinamica culturii” (1974), da urmatoarea definitie: „Un mesaj este un grup finit, ordonat, de elemente prelevate dintr-un repertoriu, constituind o secventa de semne asamblate conform unor legi, acelea ale ortografiei, gramaticii, sintaxei si ale logicii.”

„Epidemia” de informatii este definita de A. Toffler ca „soc al viitorului”, suprasolicitarea reclamand chiar strategii in perspectiva comunicarii mass mediatice, atat de solicitata de suporturile tehnologice ajunse la extensii multistatale, continentale si chiar planetare (transmisii prin satelit). Consumatorul se automodeleaza in functie de nivelul intelectual sau cultural-educational in consumator pasiv sau selectiv, sau activ-selectiv.



Cel pasiv recepteaza informatia mediatica, desi optiunea pentru un canal de televiziune, un radio sau un ziar nu implica pasivitatea extinsa, ci doar lipsa influentarii distincte in gandire si actiune a mesajelor informatiei cotidiene acumulate.

Consumatorul selectiv si cel activ-selectiv opteaza pentru un anume gen de informatie, pentru un anume canal mediatic, respingandu-le prin selectie pe celelalte, colaborand prin feed-back la actul creator imagologic.

Conform aprecierii cercetatorilor psihologi, mijloacele de comunicare in masa sunt adesea raspunzatoare de impunerea unor stereotipii. Acestea transpar cu usurinta la o scurta analiza dedicata creatiei mediatice dedicate tranzitiei: o corupta clasa politica, oameni de afaceri onerosi, institutii ale statului disolute, etc.

In fapt, stereotipul in imagine este un automatism avand la baza un act voluntar sau invatat care s-a repetat – la origine, un reflex conditionat. Reactia de respingere prin inchiderea televizorului sau schimbarea canalului la vederea unei singure scene de violenta intr-un film, de exemplu, este o reactie conditionata de asocierea secventei respective cu violenta. Filmul se poate dovedi unul fara abundenta de imagini violente, dar acea singura secventa vizionata este suficienta pentru catalogarea intregului program drept poluant. Este un reflex conditionat de aparare, extrapoland, desigur, fiind dependent de gandire si vointa, care reactioneaza la actiunea excitanta a mesajelor mediatice axate pe violenta.

Imagologia, in acceptiunea lui Adrian Nicolau, reprezinta: „un demers stiintific orientat spre cautarea si desprinderea obiectivitatii din diversele ipostaze ale subiectivitatii” (reprezentari individuale si colective), si „analiza semnificatiei cognitive a distantelor intre realitatile reprezentate si imaginile acestora”.

„Civilizatia imaginii”, cum este denumita transant epoca noastra de catre Réne Huygue inca din 1971 in lucrarea „Puterea imaginii”, este, in principal, rezultatul asaltului revolutiei tehnologice, iar spre mileniul al III-lea a tehnologiilor hightech (tehnologii inalte) si ultratech (ultradezvoltate), care conduc la restructurarea, modernizarea industriilor de baza, la expansiunea economiei mondiale, la managementul intercultural, la realizarea unei piete mondiale a mass media, in care creatia imagologica are multiple finalitati si efecte: de la informare – formare – consecinta, pana la consecinte nocive ca disocializare, escapism, desensibilizare, violenta prin habitualizare sau agresivitate prin frustrare si stimularea violentei .

In procesul de receptare a imaginii mediatice, reprezentarile si imaginile mentale au tendinta sa stabilizeze predilect interactiunile de tangentializare, de mistificare si chiar de descalificare.



Ana Maria Sireteanu, Media si imagologia, Editura Tritonic, Bucuresti, 2005, p. 36





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 994
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site