Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Televiziunea: o instanta de ordin religios

Jurnalism

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Expresivitate si stil jurnalistic
Analiza elementelor interactive ale site-ului de stiri www.hotnews.ro
Criterii de evaluare a performantei media
Modele ale comunicarii mediatizate
ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE
ROMANII SI TELEVIZIUNEA
„Epidemia” de senzational
Conceptii despre publicul media
Discreditarea
Efectele comunicarii mediatizate


Televiziunea: o instanta de ordin religios

Profesorul universitar Ilie Badescu are o alta ipoteza in privinta semnificatiei televiziunii pentru omul modern. Acesta considera ca vizionarea TV, prin caracteristicile sale, ii determina pe oameni sa se raporteze la televiziune ca la o instanta de ordin religios. Fara a ramane strict in planul metaforic, Badescu afirma ca televiziunea instituie in societatea mediatica o realitate asimilabila templului din religiile idolatre si sustine ca fantasmele fabricate si refabricate de „masinaria infernala a imagologiei televizualului” razbat direct in subconstiita omului, lipsindu-l de controlul elementar asupra propriilor sale dorinte si reprezentari, blocandu-i si accesul la exercitarea liberului arbitru. Plonjand cu voluptate in mediul de imagini si de „fantasme” generate continuu de ecranul televizorului, omului i se subjuga aproape inconstient facultatile mintale, sustine profesorul.



Badescu explica modul in care se instituie un efect de tip magic in constiintele telespectatorilor: chiar si dupa numai doua minute de la instalarea in fata televizorului creste considerabil emisia undelor alfa, ale pasivitatii, starii semi-hipnotice, reveriei si teledependentei etc. Activitatile de tip beta ale cortexului se diminueaza spre pragul zero, facultatea selectiva inceteaza sa se mai manifeste, functiile axiologice sunt brusc suspendate iar insul deposedat de orice initiativa psiho-morala se comporta ca si cum ar fi dirijat de altcineva, ca in starile de somnambulism.

De aceea, expunerea la televizor induce stari psihice pe care le putem incadra in familia starilor alterate de constiinta – starile de natura hipnotica, visele, decuplarea spatio-temporala si senzoriala, halucinatiile etc.

Un individ care petrece circa 3-6 ore in fata televizorului si crede nu in realitatea lucrului, ci in imaginea lui, pe care i-o furnizeaza prelucrarea (deconstructia) televizuala, este vrajit, confiscat mental si simtual de fantasmele televizuale, astfel ca aproape nu-si mai apartine, ne avertizeaza Badescu.

Potrivit cercetarilor in domeniu, imagologia televizuala se substituie religiei instituind un tip special de idolatrie prin care triumfa in lume cultura nihilista si domnia “statului magic”, cele doua mari fatete ale erei globalizarii. Unele carti ca cele ale lui McLuhan (tradusa si in romaneste: “Mass-media sau mediul invizibil”, 1997), dar si aceea a lui Jerry Mander (”Four Arguments for the Elimination of the Television”, 1978) si a lui Janne M. Healy, “Endangered Mind”, 1990) se inscriu si ele intr-o atare serie mondiala de avertismente severe asupra marilor primejdii aduse de generalizarea mediului televizual de existenta.

Badescu ajunge la concluzia ca germenul disolutiv pentru viata si sanatatea mentala a tinerilor noilor generatii il constituie, in modul cel mai probabil, “cultura sau experienta nihilista”, iar aceasta cultura a nihilismului capata proportii planetare gratie efectului de umbrela informationala globala pe care-l induce mass-media in frunte cu televiziunea. Umbrela televizuala primeste doua expresii:

a)controlul fluxului mental prin mecanisme de tip ideologic, instaurand in lume idolatria ideologiilor;

b) controlul mental prin narcoza constiintei ca efect al manipularii simtuale a omului, gratie fantasmelor si imaginarului televizual.

Ilie Badescu considera ca mediul televizual afecteaza deopotriva activitatea corticala a creierului si puterea sufleteasca a indivizilor care aleg sa traiasca in acest mediu. Televizualul modifica oscilatiile undelor creierului, pana la diminuarea spre zero a undelor beta, adica a suportului energetic al activismului cerebral , al proceselor de gandire, analiza si decizie. Citandu-i pe sotii Emery, care au intreprins cercetari in aceasta directie, aflam ca „odata ce televizorul este pornit, undele creierului incetinesc pana cand undele alfa si delta devin preponderente. Cu cat televizorul sta mai mult timp aprins, cu atat sunt mai lente undele cerebrale”.

Cezar Paul-Badescu scrie un articol in Dilema Veche in care comenteaza atitudinea deseori infierata a Bisericii fata de fenomenul audio-vizual, ce condamna in special televizorul in care vede un impediment in calea crestinului de a se desavarsi: „Cum raul a fost identificat nu in tuburile catodice, ci in televiziunea in ansamblu, aparatele au scapat de aghesmuire. Televiziunea, in schimb, a fost pusa la zid: ea strica sufletele drept-credinciosilor, perverteste tot ce atinge, iar in aceasta perioada e bine sa te tii departe de o asemenea necuratie si sa «postesti» de televizor” .



Jurnalistul de la Dilema Veche combate opiniile lui Ilie Badescu, „ideologul-sef in ale sociologiei din vremea Epocii de Aur, autor al mai multor carti de propaganda, nationaliste si protocroniste” , acesta din urma fiind cel care, la conferinta „Efectele televizorului asupra mintii umane”, organizata in Aula Patriarhiei, a recomandat postul de televizor ca fiind un mijloc de eliberare, atat timp cat, in conceptia sa, „televizorul afecteaza raportul marturiei lui Dumnezeu”.

Teoria profesorului Ilie Badescu, conform careia televiziunea afecteaza sinapsele care fac legatura intre cele doua emisfere cerebrale, activitatea creierului fiind astfel „ranita” si mai mult, conform careia televiziunea „creeaza un conflict intre cultura credintei si cultura audiovizuala” apare destul de neelocventa si putin probabila pentru Cezar-Badescu. Jurnalistul vede o corelatie in anatema aruncata de Biserica asupra acestei activitati umane in ansamblu ei, deoarece, in opinia sa, a spune ca televiziunea perverteste sau ca e de la Diavol este echivalent cu a crede si ca tipariturile, cartile in general, sunt bune de pus pe foc in piata publica.

Din perspectiva lui Cezar-Badescu, televiziunea, ca tiparitura sau mai nou, Internetul, este un mediu si nimic mai mult, iar transmiterea prin intermediul lor a unor lucruri bune sau rele depinde numai de om, singurul raspunzator de materialele vehiculate.



Cezar Paul-Badescu, Dilema Veche, articolul „BOR cadelniteaza televizorul”, anul IV, nr. 163, 23 martie 2007

Idem





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 830
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site