Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Filothei sin Agai Jipei - Prima Psaltichie Romaneasca

Muzica

+ Font mai mare | - Font mai mic



Filothei sin Agai Jipei - Prima Psaltichie Romaneasca




Domnia lui Constantin Brancoveanu a costituit o epoca de renastere culturala si artistica a Tarii Romanesti care devine un important centru cultural –nu numai politic – pentru sud-estul Europei si Orientul ortodox aflat sub dominatia musulmana.

Inconjurat de mari carturari , straini si pamanteni , stolnicul Constantin Cantacuzino, mitropolitul Antim Ivireanul , episcopii Mitrofan si Damaschin de la Buzau, Filothei Jipa si altii, Brancoveanu a initiat un plan vast de inflorire a culturii romanesti, reusind sa faca din epoca sa punctul culminant al evolutiei culturale incepute in tara cu mai bine de doua secole. In vremea acestuia se tiparesc zeci de carti, atat bisericesti , cat si laice, nu numai pentru nevoile romanesti dar si pentru lumea greaca si orientala.

Prin multele carti tiparite in limba romana , epoca lui Brancoveanu a contribuit pe de o parte la desavarsirea introducerii limbii romane in biserica iar pe de alta , la si mai trainica fixare a limbii romane literare.

Pana in vremea lui Brancoveanu, in biserica romanilor ortodocsi, slujbele se faceau in limba greaca si slavona, participantii si chiar preotii neintelegand nimic. Tiparirea Evangheliei in limba romana la 1682, a Evangheliei bilingve(greco-romane) din 1693 si romanesti din 1697 (Snagov) a revolutionat servicul de cult, slavonismul primind astfel o noua lovitura.

Constantin Brancoveanu a contribuit la romanirea cantarii psaltice, infiintind scoli speciale, in care sa se invete aceasta arta pe note si in limba romana. In procesul creator de cultura initiat de umanistii romani si straini, sub protectia domnitorului, s-a incadrat si Filothei sin Agai Jipei, un veritabil om al renasterii, prin talentele multiple cu care a fost inzestrat: protopsalt, autor de cantari originale, teolog, filolog, caligraf si poate miniaturist, in manuscriul sau muzical aflandu-se- pe langa foarte frumoase ornamente- unul dintre cele mai reusite portrete ale lui Brancoveanu.

Scoala brancoveneasca de muzica era reprezentata mai ales de catre Filothei sin Agai Jipei, protopsalt al Mitrolpoliei, a carei lucrare fundamentala, Psaltichia rumaneasca marcheaza un moment esential in muzica noastra, ea atestand cantarea in romaneste si existenta unei scoli organizate de muzica in limba romana.

Filothei sin Agai Jipei este primul care a incercat si a reusit sa faca o carte de psaltichie in limba romana, adaptand textele romanesti- luate fie din manuscrise existente fie din traducerile facute de el personal- la melodiile traditionale bizantine si invers. A inlatura limba sacra, intr-o epoca de dominare neogreceasca, a echivalat cu un gest de neloialitate si lipsa de respect pentru trecut, pentru cantarea bisericeasca. Faptul ca acesta ii inchina lucrarea lui Brancoveanu – care era ruda apropiata- si ca apeleaza mereu la numele domnitorului, poate insemna- ca in acest fel isi asigura ocrotirea. In plus el era si “ucenic” al mitropolitului Theodosie din “Sfanta Mitropolie” care va sprijini si incuraja aceasta intreprindere dificila si de lunga durata a ucenicului sau, inceputa cu multi ani inainte de moartea staretului si protectorului sau.

Asadar, prima carte cu neume musicale psaltice in limba romana, descoperita pana acum, este manuscrisul de sub cota nr.61, de la Biblioteca Academiei Romane, autorul lui fiind Filothei Agai Jipei, psalt la Mitropolia Ungrovlahiei, ucenic al parintelui Teodosie din acea Mitropolie, cum singur spune la sfarsitul prefatei acestei carti.

Pentru stabilirea autorului manuscrisului, nu intampinam nici o dificultate. Numele sau il gasim scris mai intai la sfarsitul paginii de titlu, unde, dupa ce enunta pe scurt continutul zice: “De smeritul intru Ieromonahi Filothei sin Agai Jipei”. La sfarsitul prefatei acestui manuscris, autorul se semneaza din nou: “ Filothei Ieromonah, ucenic al parintelui Teodosie din Sfanta Mitropolie. Ultima data numele autograf al autorului il aflam la sfarsitul manuscrisului care se incheie cu : “rugaciunea robului lui Dumnezeu Filothei ieromonahul sinthesitoriul acestii vlahomusichii , catra Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, pentru prea luminatul Domn a toata Ungrovlahia, Ioan Constantin B.Basarab Voievod”.

Continuand stradania marilor carturari inaintasi – Coresi, Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanul si altii – de a introduce limba romana in Biserica, Filothei sin Agai Jipei nu s-a limitat la traducerea textului, ce a adaptat pentru prima data in limba romana textul poetic la cel muzical, aratand in Prefata, motivul pentru care face acest lucru: “Pentru aceasta si eu /…/ vazand cum ca in fiestecare zi…sa canta catavasiile ea sa-l inteleg foarte de putintei, cat numai viersul sunt ascultand, iar nu si intelesul celor ce canta, talamacit-am /…/pre a noastra de tara si de obste limba, toate catavasiile, cu troparele…”



Cartea a fost dedicata domnitorului Constantin Brancoveanu- in timpul caruia muzica psaltica a fost intens cultivata de psalti renumiti autohtoni sau adusi de catre domnitor din Constantinopol si Athos, pe care Filothei, in Prefata il elogiaza, comparandu-l cu “alt nou Alexandru sau Ptolemeu intre aceste vremi.” Si din Prefata manuscrisului atat de consistenta si de judicios intocmita se poate vedea din plin talentul si eruditia cu care era inzestrat autorul manuscrisului.

In ceea ce priveste originea etnica a lui Filothei sin Agai Jipei, nu mai exista dubii ca acesta era roman neaos din Mirsa- Ilfov, dupa tata si din Draghinesti-Teleorman, dupa mama, scriind Psaltichia “pre a noastra de tara si de obste limba”cum spune in Prefata.

Locul scrierii manuscrisului este spus lapidar si precis de catre autor insusi in pagina de titlu si anume : “in Sfanta Mitropolie”(a Ungrovlahiei). Nici in ceea ce priveste data scrierii nu este nici o dificultate, intrucat pe pagina de titlu Filothei spune ca a scris Psaltichia: “in zilele prea luminatului si /…/inaltatului Domn Ioan Costandin. Basarab Voievoda, la al 25-le an al /…/domniei Mariei sale…” La sfarsitul manuscrisului, din nou autorul specifica “Leat 7222 dec[embrie] 24”, deci 1713, decembrie 24. Cu privire la perioada de timp in care si-a scris Filothei opera muzicala, nu avem nici o informatie in afara de cea indicata la inceputul si la sfarsitul manuscrisului: decembrie 24 7222= 1713.

Este cunoscut faptul ca data aparitiei unui manuscris sau a unei tiparituri indicate pe coperta, pe pagina de titlu , dupa prefata sau chiar la sfarsitul cartii -ca in cazul celei a lui Filothei-nu reprezinta timpul intreg in care a fost alcatuita lucrarea respective, ci numai data la care aceasta a fost terminata.

Tinand seama de marele numar de cantari din acest manuscris(967 cu note musicale si 226 cu text numai), de greutatea si dificultatea actiunii intreprinse- traduce, prelucreaza, adapteaza, prescurteaza si compune-ca si de faptul ca la data cand a terminat de scris Psaltichia, Filothei trecuse de 70 de ani, putem conchide ca el a inceput opera de romanire a cantarilor eclesiastice cu multi ani inainte de anul 1713 si anume, incepand din ultimul sau poate chiar penultimul deceniu al secolului al XVII-lea.

Din Prefata vedem ca Filothei a talmacit – “pre a noastra de tara si de obste limba”- aceasta carte de cantari “la indemnul mitropolitului Antim Ivireanu,cu voia si cererea a toata boierimea si a tot norodul”,ceea ce inseamna ca acest ctitor de cultura si constiinta nationala ce a avut sentimentul acut al istoriei, a inteles pe deplin starea de spirit a romanilor care, toti vroiau sa auda cantandu-se in biserica”pre limba lor” si nu numai ca a inteles dar a si purces la realizarea acestui mare si vechi deziderat.In plus, el spune ca a fost indemnat de catre Antim Ivireanul,dar nu zice cum se obisnuia “den”sau “din porunca” autoritatii bisericesti, ci la indemnul, ceea ce ar putea sa insemne mai degraba ca Antim Ivireanu- care, desi strain de neam, s-a identificat cu aspiratiile romanilor- nu i-a poruncit si nu i-a dat binecuvantarea cand era mitropolit(1708-1716)al Ungrovlahiei sau episcop al Ramnicului(1705-1708), ci l-a indemnat atunci cand avea acelasi grad in ierarhia monahala ca si Filothei si anume,cand era ieromonah, intre anii 1689-1705.

Ce fel de muzica contine primul manuscris de muzica psaltica in limba romana din tara noastra, arata chiar autorul lui, in Prefata, cand zice : “talmacit-am(…)pre a noastra de tara si de obste limba toate catavasiile cu troparele(…)Anastasima Octoihului, cu Propedia si cu tot mestesugul cat iaste in cea greceasca(…).Antologhionul Stihirar cel grecesc.” Cand adreseaza in versuri cantaretilor “acestii Vlaho-musichii”, cum isi numeste el colectia de cantari, arata din nou ce fel de muzica contine manuscrisul sau : - “ca iata s-au talmacit spre al vostru folos, care cu nevointa din grecie s-au scos, prin cuvintele rumanesti si prin glasuri grecesti.”



Actiunea intreprinsa de Filothei a fost deosebit de complicata si complexa :”care cu nevointa din grecie s-au scos”.

Credincios traditiei bizantine, nu accepta muzica gregoriana, ruseasca si laica cunoscuta la noi pe vremea lui Brancoveanu, declarand in Prefata ca a alcatuit cantarile sale : “nu dupa mestesuguri latinesti si rusasci,ci pre acelasi musichii ale dascalilor Bisericii noastre a Rasaritului”.Precizarea este extreme de valoroasa intrucat tradeaza influentele care se exercitau asupra muzicii psaltice – stilul si teoria desprinse din cantarea gregoriana, cantarea orala. Cu nimic nu putea fi de acord in afara traditiei si stilului bizantin.Singura alternativa, potrivit conceptiei lui Filothei, era continuarea traditiei autohtone, orientale pe fagasul limbii romane.

Notatia muzicala a acestui manuscris este cea bizantina, mai precis, neobizantina sau cucuzeliana, cum precizeaza si autorul in prefata : “asezandu-le toate cu mestesugul psaltichiei pre glasurile cele grecesti”, precizand “pentru mai multa dulceata si cuviinta a viersuirilor”(melodiilor).

Pentru realizarea operei sale muzicale Filothei foloseste cele mai curate izvoare ale vremii, astfel incat putem afirma cu certitudine ca opera sa are radacini adanci in tot secolul al XVII-lea,din care ne-a ramas un numar de aproximativ 24 manuscrise cu notatie cucuzeliana. Cercetandu-le, am aflat o parte din izvoarele de care s-a folosit autorul in alcatuirea psaltichiei sale. Afirmatia facuta cu privire la “Toata suflarea laudelor”- “unii zic a fi Cucuzel, altii a lui Coroni”ca si cea facuta la inceputul stihirei “Astazi Simeon”,din 2 februarie; - “Unii zic a fi a lui Anatolie iar altii a lui Andrei Crit(eanul)”, - constituie dovada sigura ca Filothei a avut la indemana multe manuscrise cu notatie cucuzeliana si cu text grecesc, dupa care a “romanit” cantarea eclesiastica.

Manuscrisul contine in total 1193 de cantari(plus 62 care sunt adaugate ulterior) in care sunt incluse si repetarile ce se fac de obicei in alte ehuri sau care difera clar ca melodii, dintre care 957 ( plus 62 ) sunt scrise cu note de psaltichie, iar 226 fara note , numai text. Unele cantari au la inceput indicata sursa greceasca sau slavoneasca a textului , printr-un scurt incipit de cateva cuvinte reprezentand inceputul cantarii respective. Astfel, un numar de 230 de cantari au incipit grecesc , iar un numar mai mic de cantari au incipit slavon. Cele mai multe cantari nu au mentionat la inceput numele autorului. Un numar restrans de 160 de compozitii au indicat autorii muzicii sau textului : Andrei Criteanul, Anatolie imnograful, Ioan Cucuzel, Hrisafi cel Nou, Ioan Damaschin, Ghermanos Neon Patron, Stefan Aghiopolitul, Simion Studitul, Vizantie, Balasie preotul. Filothei semneaza ca autor un numar restrans de cantari : 28 de tropare care alcatuiesc Canonul Stalparilor si Rugaciunea pentru Constantin Brancoveanu. Acesta a compus si alte cantari din manuscrisul sau pe care insa, cu modestia lui caracteristica , nu le-a semnat. Majoritatea cantarilor sunt insa selectii, traduceri, adaptari , prelucrari si prescurtari ale lui Filothei din vastul repertoriu eclesiastic bizantin creat de numerosi imnografi printre care si cei amintiti mai sus.

Psaltichia rumaneasca reprezinta o piatra de hotar in istoria muzicii noastre, atat prin sinteza pe care o realizeaza, prin incercarile de a-i imprima un caracter autohton muzicii, cat si prin vastele orizonturi pe care le deschide urmasilor. Filothei este primul muzician de anvergura care contribuie la triumful limbii romane in muzica eclesiastica. In Prefata Psaltichiei rumanesti, acesta demonstreaza convingator ca graiul poporului trebuie introdus in muzica proprie cantarilor de strana. Astfel , Filothei afirma “ in contextual slavo-bizantino-neogrecesc cu infiltratii latine, coordonatul autohton, prin asezarea cantarilor pe structura limbii romane.

Cu toate ca opera lui Filothei nu vizeaza decat anumite aspecte ale problemei, muzica ramanand in buna parte cea preexistenta, totusi contributia sa apare in istorie ca extrem de insemnata, aceasta marcand in scris (cu note muzicale) prima mare etapa a romanirii cantarilor, avand cosecinte fundamentale pentru etapele urmatoare.

Cu toate ca nu se cunosc destule date din biografia sa, figura lui Filothei ofera profunda revelatie a unui scriitor de prestigiu , un sintetizator de epoca si precursor in lupta pentru afirmarea limbii romane in muzica bizantina.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2013
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site