Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


CARACTERIZAREA PETROLIFER-GAZEIFERA LOCALA SI REGIONALA A BAZINELOR PETROLIFER-GAZEIFERE - Caracterizarea conditiilor de acumulare a hidrocarburilor la scara regionala si locala

Chimie

+ Font mai mare | - Font mai mic




CARACTERIZAREA PETROLIFER-GAZEIFERA LOCALA SI REGIONALA A BAZINELOR PETROLIFER-GAZEIFERE Caracterizarea conditiilor de acumulare a hidrocarburilor la scara regionala si locala




Notiuni: bazin de sedimentare, bazin petrolifer-gazeifer

Bazin de sedimentare: depresiune majora aflata la suprafata pamantului in care au avut loc procese de depunere, eroziune si redepunere a sedimentelor. Astfel, un bazin de sedimentare poate sa aiba un diametru de la 1km la 3-4000 de km si o grosime medie a sedimentelor de 10-12 km.

Sunt constituite din:

Fundament cristalin (cu o structura aparte)

Cuvertura sedimentara (cu alte tipuri de elemente structurale) are in medie 10-12km.

Ex: Depresiunea Focsani

Forma bazinului circulara sau cvasicirculara, triunghiulara, alungita de-a lungul unor sisteme orogenice

Au marginile inclinate catre interiorul bazinului sau, in cazuri putine, inclinate spre afara.

Cele mai mari bazine: Alberta (Ca), diametru de 3-4000km, bazinul Volga Ural (Rusia), bazinul Siberiei Occidentale, Marea Nordului, Sirta (Libia), Sahara algeriana, Coasta Golfului, Delta Nigerului, Delta Mahakam (Indonezia, Brunei).

Pe Pamant peste 900 bazine de sedimentare, dintre care au fost cercetate 600. Dintre ele, cca 270 (300) sunt petrolifer-gazeifere.

Bazine petro-gazeifere: se formeaza intr-un bazin de sedimentare in care sunt intrunite toate conditiile de generare, migratie si acumulare a hidrocarburilor. In bazinul de sedimentare se gasesc roci sursa pentru hidrocarburi si conditii geodinamice favorabile formarii hidrocarburilor. De asemenea, rocile sursa sunt destul de vechi (pre-Pliocene), intrucat timpul geologic si temperatura favorizeaza maturizarea termica a hidrocarburilor

Termeni: Oil shale

Shale gas

Tight gas

CBM

Roci colectoare, protectoare, capcane, cai de migratie.

Bazin petrolifer-gazeifer orice bazin care contine cel putin un zacamant de petrol sau de gaze naturale

In terminologia petrolului sistem petrolier Dow (1972) oil system

Perrodon (1980) petroleum system

Sistemul petrolier este mai mic ca bazinul petrolifer-gazeifer sau cel mult egal; cuprinde toate elementele necesare generarii hidrocarburilor si migratiei, formarii petrolului.

Denumirea sistemului data de combinatia roca sursa si rezervor.

Prospect zona cea mai favorabila pt acumularile de hidrocarburi.

Definim -structura

-capcana

Structura geologica este definita ca o modificare a continuitatii stratelor (lentile de nisip, efilari litologice sau falii care inchid monoclinalele). Se produc prin deformarea stratelor de tip plicativ (anticlinale si sinclinale) sau de tip ruptural.

Capcana se defineste ca o dispunere (aranjament) a rocilor colectoare si protectoare prin care se formeaza capcana structurala, stratigrafica, litologica, diagenetica, hidrodinamica.

In cadrul unui prospect se definesc mai multe structuri geologice care devin capcane dupa descoperiea acumularilor de hidrocarburi.

Termeni: Play concept

Charge

Fire way

Zacamantul de petrol (oil field, oil pool, oil accumulation) a fost definit ca o acumulare de hidrocarburi situata intr-unul sau mai multe colectoare exploatabile din punct de vedere tehnic si economic.

Este o acumulare exploatabila din punct de vedere tehnic si economic monofazica sau bifazica situata intr-un sau intr-o succesiune de roci colectoare independente sau interdependente din punct de vedere hidrodinamic controlate de aceeasi capcana si generate de aceeasi roca sursa.

Bogatie a unui bazin petrolifer-gazeifer. Orice bazin petrolifer-gazeifer contine cantitati mai mari sau mai mici de gaze care reprezinta resursa de petrol, gaze condensate, gaze bogate (60% metan+omologii lui, pentan; wet gas) si gaze uscate (dry gas, >98-99% CH4 metan). Daca >98-99% CH4 gaze biogene.

Hydrocarbon richness (A. Perrodon, Tiratsoo)

Zacaminte -minore, resurse <14 mil t (<100 mil bbl)

-majore 14-70 mil t (100-500 mil bbl)

-gigantice 70-700 mil t (500-5 Giga bbl)

-supergiganice >700 mil t (>5 Giga bbl)

1 mil=106

1Giga=109

1bbl=0.159m3=159l

1t petrol=1000m3 gaze

1t petrol=1.5 t carbuni (huila sau antracit)

109bbl:7=150mil t

Bogatia in hidrocarburi a unui bazin e exprimata in cantitatea de petrol sau gaze raportata la unitatea de volum sau de suprafata a bazinului. Se considera bazine foarte bogate cele care au peste 10000t/km2 (zona cutelor diapire, Ro Ploiesti, Zagros Iran), bazine bogate 2000-10000t/km2 (Arlan, Romaskina, Marea Nordului), sarace <2000 t/km2 (Platforma Moldoveneasca)

Show urma de petrol in sonda

Habitat folosit impreuna cu cadrul stratigrafic, tectonic, de pozitionarea rocilor sursa, colectoare, capcane, inca nu a reusit sa inlocuiasca notiunea de sistem petrolier, prospect, etc.

Habitat grad de concentrare a hidrocarburilor intr-o zona a unui sistem petrolifer-gazeifer.

Notiunea se foloseste in sens statistic, in care:

Unde G=marimea unui zacamant de rangul n in care marimea e exprimata in unitati de masa unitara de suprafata sau volum de roci colectoare.

k=factor care arata gradul de distributie (concentratie) a unor zacaminte din bazinele de sedimentare cercetate

0.5<k<1 habitat dispersat rezervele de petrol ale bazinului sunt mici, ele sunt distribuite intr-un numar mare de zacaminte de marime mica. Platforma Moesica, bazinul Vienei, bazinul Panonic.

1<k<2 habitat concentrat in care zacamintele sunt in numar mai mic, cu rezerve importante si concentrari in anumite sectoare (zona cutelor diapire).

k>2 habitat super concentrat, hidrocarburile sunt concentrate in cateva zacaminte supergigantice din bazinul respectiv (bazinul Siberiei Occidentale, Urengoi >200000mld t, Samohor, Golf Persic El Ghawar >109t petrol, >8000km2, The Great Burgan, Safanya, Kirkuk).

Evaluarea rocilor sursa de hidrocarburi

Rocile sursa de hidrocarburi sunt acele formatiuni geologice care contin materie organica bituminoasa in cantitati semnificative mai mari decat celelalte roci. Ele contin o parte minerala si o parte organica. Partea minerala este de natura argiloasa (sisturi argiloase bituminoase) disodilele de varsta oligocena din Carpatii Orientali. Sisturi silicioase bituminoase, menilite din Carpatii Orientali. Partea minerala este carbunoasa sisturi carbunoase bituminoase. Partea minerala este carbonatica sisturi calcaroase bituminoase.

Partea minerala a materiei organice      -EOM (extractable organic matter), cantitati mici

-kerogen kI, kII, kIII, kIV

TOC total organic carbon

Kerogen determinare metode microscopice (microscopul cu lumina reflectata si sectiuni lustruite ale esantioanelor de roci; daca roca este friabila, se amesteca cu rasina), metode geochimice (analiza chimica elementala, in care se determina continutul elementelor chimice principale din kerogen)

C, H, O diagrama Van Krevelen

kI kerogen de tip microbial algal (resturi de bacterii si alge)

H/C=1.7 2.

O/C=0.1 0.15

RT=90%, RT=rata de transformare in petrol

kII kerogen planctonic

H/C=1.0 1.5

O/C=0.15 0.25

RT=60-70%,

kIII kerogen humic

H/C=0.5 1.0

O/C=0.25 0.35

RT<10%, genereaza gaze

kIV inertinitic inert dpdv chimic

H/C<0.5

O/C>0.35

RT=0%, gaze 1%

Roca sursa se evalueaza din mai multe puncte de vedere:

Natura geologica

Tipul materiei organice (kI, kII, kIII, kIV)

Cantitatea de kerogen (cat la % TOC)

Gradul de maturizare al materiei organice



Pentru ca o roca de culoare neagra sa fie considerata roca sursa de hidrocarburi, trebuie sa contina mai mult de 1% TOC si continutul in TOC variaza pana la 20-21%

Ex: Irati in Brazilia (sisturi) cu TOC 20-21%

Green River 18% TOC

Disodile 3.5-4% TOC

Menilite 2.5-3%

Metode pentru determinarea maturizarii termice a rocii sursa + tipuri de kerogen + cantitatea de kerogen dintr-o roca sursa

Maturizarea termica a rocilor sursa exprima gradul de transformare a kerogenului provenind de la stadiul initial de depunere a materiei organice pana la stadiul supermatur in care kerogenul trece in stadiul IV, adica inert din punct de vedere chimic.

Diageneza, catageneza, metageneza.

Materia termica a rocilor sursa seamana cu carbonificarea carbunilor. In acest proces intervine temperatura care are efect exponential asupra procesului de maturizare. Intervine timpul geologic si tipul de materie organica.

Maturizarea termica se face prin o cantitate de caldura pe masura ce creste temperatura.

Pentru a descrie reactiile chimice se foloseste legea lui Arrhenius

Se aplica reactiile chimice de gradul I

k - rata de reactii chimice

A frecventa cu care se ciocnesc moleculele

E energia de activare specifica pentru fiecare substanta

R constanta universala a gazelor

T temperatura absoluta [K] temperatura are caracter exponential

Reflectanta vitrinitului maceral care provine din plantele terestre superioare; astfel ca la rocile mai vechi decat Devonianul nu au plante superioare; KI si KII nu au vitrinit.

Metoda a fost intrebuintata mai intai in domeniul carbunilor (evaluarea gradului de carbonificare)

Se masoara in procente RVo (RVoil imersie ulei) se defineste ca puterea de reflexie a unei probe de kerogen a materiei organice atunci cand e bombardata cu o raza incidenta monocromatica, putere care e exprimata in procente din raza de lumina incidenta. Ea se masoara

Fresnell Beer

n indice de refractie a vitrinitului

N indice de refractie a mediului de imersie

k indice de absorbtie a luminii de catre materia organica

lumina folosita: λ 546nm

Reflectometrul este un microscop calcografic dotat cu un fotometru si are un calculator care il piroteaza si un monitor pe care sunt afisate rezultatele reflectantei si alt monitor pe care se poate vedea campul aflat sub obiectiv.

Modul de lucru proba de analizat se lustruieste foarte fin

Aparatul trebuie etalonat inaintea efectuarii masuratorii safir sintetic

n 1.7969

k 0

R 0.604

t 24 grade C pt safir

n 1.5176

pt λ 546nm, t 24 grade C pt ulei

Pentru etalonare se fac peste 30-40 de incercari pana cand ultimele valori difera la a 4 a zecimala printr-o singura cifra

Dupa etalonare se introduce proba pentru analiza. Pe proba se pune o picatura de ulei cu indicele de refractie cunoscuta introducerea obiectului, in felul acesta lumina incidenta si reflectata va trece prin ulei, nu prin aer

Diageneza: RVo<0.65%

Catageneza: 0.65< RVo<2%

0.65< Rvo<1.3% - fereastra de petrol

1.3%< Rvo<2% - gaze umede

Metageneza: RVo>2%

2 tipuri de vitrinite      -de tip A homocolinit, care are valori constante pe masura ce creste gradul de maturizare al rocii sursa

-de tip B heterocolinit, care ia valori aleatorii pe masura ce creste gradul de maturizare termica

TAI thermal alternative index

Studiul porilor si polenului fenomenul de schimbare a culorii pe masura ce roca sursa se maturizeaza termic (Gutjahr, 1966). El a observat ca in etapa de diageneza sporii si polenul sunt de culoare galben deschis, apoi pe masura ce creste gradul de maturizare termica, trec catre culori mai inchise (galben inchis, orange, brun), etapa de metageneza culoare neagra (carbonificat complet)

Cercetatorul francez Correia (1967, 1969) a reluat studiul palinomorfelor si le-a aplicat la bazinul Illizzi din Sahara algeriana. Scara de valori pt culori inregistrata si standardizata pentru a fi utilizata de toata lumea.

Canadian Staplin care a introdus termenul de TAI.

LOM

-valori mai mici de 2.5 roci Diageneza

2.5 pana la 3.5 Catageneza

mai mari de 3.5 Metageneza

metoda necesita filtre pt obtinerea sporilor si polenului.

N. Baltes

Metoda de piroliza a rocilor sursa

Piroliza incalzirea unui esantion de roca sursa sau numai a kerogenului din roca sursa intr-un mediu abiogen (fara O2), la o rata de incalzire de la 5C/min pana la 25C/min pana cand temperatura cuptorului ajunge la 650C. Mediul abiogen e creat de un curent de gaze inerte (He) care transporta mai departe substanta rezultata in cuptorul de piroliza catre aparatele de analiza.

Exista 3 tipuri standardizate de metode de pirolizare:

-Leco: 1000-1100C, metoda americana

-Carmhograf: 1000-1100C, metoda americana

-Rock-Eval: metoda frantuzeasca, max 600-650C, proba 10mg, iese figura de mai jos

S1 materia organica extractabila EOM, 250C

S2 transformarea kerogenului, cantitate de hidrocarburi 250C - 550C

S3 cantitatea de CO2 care se obtine prin incalzirea rocii la 600-650C

Tmax reprezentarea temperaturii la care apare pick-ul S2, cu ajutorul ei se poate determina gradul de maturizare termica daca se cunoaste tipul de kerogen. Astfel, tipul I si II de kerogen vor da temperaturi maxime intre 425C si 440C, iar tipul III pana la 470C.

RT gradul de transformare in petrol a fiecarui tip de kerogen

RT=S1/(S2+S3)

Indice de productivitate S1+S2=IP

Roci sarace IP<2000ppm hidrocarburi (<2kg hidrocarburi/t roca bruta)

Roci bogate IP intre 2000 si 6000 ppm hidrocarburi (2-6kg hidrocarburi/t roca)

Roci foarte bogate IP>6000 ppm hidocarburi

Irati >200kg hidrocarburi/t roca

Green River

Karoo

Indice de hidrogen

Indice de oxigen

Metoda FT Fission Tracks

Metoda a aparut cand au fost studiate rocile care sunt in apropierea unor substante radioactive 232U, 235U, 238U. S-a obtinut ca radiatiile obtinute de aceste substante produc un numar oarecare de fisiuni, dintre care 238U produce un numar semnificativ de fisiuni. Atomul de 238U se descompune in 2 fragmente: 130 uintati de masa, 90 u.a.m. Restul pana la 238 e energie + 200MeV. Aceste doua fragmente sunt de acelasi semn electric, ioni pozitivi, se deplaseaza in directii opuse, astfel ca ele deranjeaza sau distrug reteaua cristalina a rocilor. Ele creeaza alti ioni pozitivi preluati din reteaua cristalina care maresc urma de fisiune. Totusi, urmele de fisiune sunt foarte mici (inguste si nu pot fi observate decat la microscop foarte puternic sau electric. De aceea, rocile sau mineralele sunt tratate cu un amestec eutectic (combinatie acid azotic cu acid clorhidric pt apatit, hidroxid de sodiu pt zircon, potasiu). Urmele pot fi cercetate cu microscoape ce maresc de pana sa 200-500 de ori.



Pentru folosirea metodei, cele mai utilizate roci (minerale) sunt: sticla vulcanica, apatit, zirconiu, sfenul (titanitul). Granulele acestor substante trebuie sa aiba un diametru de cel putin 60μm, deoarece lungimea urmelor de fisiune poate sa fie mai mare.

Dupa recoltarea probei din aflorimente (sonde), se realizeaza concentrate din aceste minerale si roci, care se trateaza cu acizi sau cu baze si apoi se studiaza la microscopul optic (obtintndu-se valori de magnitudine).

Urmele de fisiune sunt metastabile din punct de vedere energetic.

Dupa un anumit timp, aceste urme se micsoreaza, se scurteaza, iar unele chiar dispar (se reface reteaua cristalina). Procesul e dependent de temperatura si de timp, acest proces e cunoscut ca fenomenul de annealing (dispar urmele de fisiune dupa un timp si la anumite valori de temperatura).

Pentru fiecare tip de material exista un domeniu de temperatura in care rezista aceste urme de fisiune. Aceste temperaturi sunt intre 60 grade C si 150 grade C. Apatitul are o temperatura de aparitie a urmelor de fisiune de 60 de grade C si dispar la 125 130 de grade C. De asemenea, pt titanit exista temperaturi mai ridicate de inchidere a urmelor de fisiune 210-250 grade C (sunt temperaturile la care se formeaza hidrocarburile).

Bazin Ottway

Metoda rezonantei spinului de electron sau rezonanta electronica paramagnetica (RES)

Datorita maturizarii termice, legaturile chimice complexe din kerogen se rup si se formeaza astfel electroni nepereche sau celibatari si, de asemenea, fragmente de ioni cu o anumita sarcina electrica. Ruperea unui lant alkil legat de un nucleu poliaromatic produce 2 fragmente cu functie de radicali liberi, fiecare continand cate un electron nepereche. Mai tarziu, dupa ce temperatura depaseste 150 de grade C, aceste fragmente se combina cu un atom de H sau intre ei. Radicalii liberi si electronii nepereche din kerogen au proprietatea de a produce un semnal electric atunci cand esantionul este pus intr-un camp magnetic. Acest semnal electric este denumit rezonanta electrica de spin si e cu atat mai intens cu cat numarul electronilor liberi este mai mare. Astfel, metoda poate fi folosita pentru evaluarea maturizarii termice a rocii sursa.

Ideea a fost preluata de multi cercetatori - 1973 Pusey propune un termen spin density, densitatea de spin a electronilor. Defineste acest termen ca fiind numarul de radicali liber pe gramul de kerogen. Metoda a fost acceptata de toata lumea la inceput, insa toate tipurile de kerogen au un domeniu de variatie a spinului de electron.

Disparitia semnalului RES este datorata combinarii radicalilor liberi intre ei, datorita cresterii temperaturii.

Izotopii carbonului

In natura exista 3 izotopi ai carbonului 14C, 13C, 12C. 14C are timpul de injumatatire scurt 4800ani. Se gaseste in atmosfera terestra (se formeaza prin bombardarea azotului cu radiatii solare. Se foloseste la datari arheologice.

C, 12C timpii de injumatatire de ordinul a zecilor milioanelor de ani si se gasesc in materia organica veche, fosilizata. Se mai noteaza δ13C, Δ13C

Termenul 1 esantion de analizat

Termenul 2 esantion standard

Este folosita pentru determinarea provenientei gazelor dintr-un zacamant. Atunci cand δ13C are valori de la -40 la -90 , gazele respective sunt sigur de origine biogena. -40 la -10 gaze de origine termogena. Esantioanele standard valorile lui 13C din PDB Pee Dee formatiuni Belemnites.

CPI carbon preference index in roci tinere exista hidrocarburi normal parafinice cu lanturi lungi. De asemenea, aceste hidrocarburi sunt dominate de moleculele cu un continut impar de atomi de carbon. In rocile sursa, in kerogen mai mult/putin evoluat termic se gasesc hidrocarburi cu lanturi mai scurte si in care dispar treptat moleculele care contin un numar impar de C si predomina moleculele cu numar par de atomi de C.

Bray si Evans 1961

Scolan si Smith 1970

i ia orice valoare rezonabila intre 1 si 45

odd even preference (OEP)

Modelarea generarii hidrocarburilor din rocile sursa de hidrocarburi

Modelarea se bazeaza pe legile cineticii chimice care guverneaza maturizarea termica a kerogenului din rocile sursa. Cea mai simpla modelare considera ca materia organica din rocile sursa poate fi asimilata cu un compus unic, iar generarea hidrocarburilor are loc in urma unor reactii chimice progresive pe masura ce creste adancimea de ingropare a rocii se mareste temperatura.

Se considera ca rocile sursa contin kerogen care se transforma in hidrocarburi prin reactiile chimice de ordinul I. Aceste reactii chimice se desfasoara dupa aceasta schema simpla:

In care se admite ca c=cantitatea de kerogen care se transforma in timpul t intr-o cantitate de hidrocarburi. Reactia chimica este proportionala cu k, care este rata de reactii chimice.

este viteza cu care se transforma kerogenul.

t=0, c=ci C=lnci

(4)

Considerand ca functia exponentiala este inversul functiei logaritm, atunci relatia 4 se poate scrie ca c=cie-kt (5)

k=rata de reactii chimice=1/s

A=factor de frecventa cinetica sau frecventa cu care se ciocnesc moleculele

A=1014/s

E=energia de activare, [E]SI=J/mol

R=constanta universala a gazelor

R=8.81441 J/mol K

[T]SI=K

Cgen=Ci-C (6)

Relatia 6 in 5: Cgen=Ci(1-e-kt) (7)

Ci=cantitatea initiala de kerogen

Cgen=cantitatea de hidrocarburi generata

Intr-un bazin de sedimentare se determina prin metode care sunt zonele mature/imature/supermature pentru generarea hidrocarburilor.

Evolutia kerogenului din rocile sursa

Evaluarea capcanelor

Capcanele pentru hidrocarburi sunt aranjamente sau dispuneri particulare ale rocilor colectoare in raport cu rocile protectoare astfel ca se formeaza capcane structurale, tectonice sau stratigrafice, litologice, diagenetice si hidrogeologice.

Capcanele se evalueaza din mai multe puncte de vedere:

Tipul genetic al capcanei: cele mai numeroase sunt cele de tip structural, anticlinale

Cele mai mari zacaminte de petrol: capcane tip anticlinal

80% din rezervele de hidrocarburi se gasesc in capcane de tip anticlinal



Strategia de explorare petroliera se face in functie de tipul genetic al capcanei

Proprietatile geometrice ale capcanei lungimea si latimea capcanei, inclinarea flancurilor si a terminatiilor periclinale

Anticlinale roll-over

Evaluarea rocilor protectoare si a rocilor colectoare

Roci colectoare

Grosimea

Porozitatea

Permeabilitatea

Saturatia in fluide

Tortuozitatea

Gradul de interconectare a canalelor capilare

Gradul de accesibilitate a canalelor capilare

Grosimea se determina pe profilele seismice, insa cu mare dificultate si cu multe inexactitati. Se determina in sonde cu ajutorul carotelor geofizice si carotelor mecanice, probe de sita, probe de perete.

Distanta dintre sondele care sunt sapate pentru petrol sunt mai mari de 500m pe zacamtnt. Aceasta distanta este determinata de raza de drenaj (influenta, contur) a sondei.

La sondele de gaze vascozitatea e mica, distanta intre sonde mai mare de 1000m, 1500m.

, unde Q debitul, in m3/zi

h=grosimea stratului

k=permeabilitatea totala

P=diferenta de presiune (de zacamant)

t=vascozitatea petrolului

bt=factorul de volum al petrolului

rc=raza de contur a sondei

rs=raza sondei

Porozitatea se determina in laborator, pe roci, insa se mai determina cu carotajul geofizic de sonda (PNN, acustic, etc)

Permeabilitatea capacitatea unei roci de a permite curgerea fluidelor prin ea fara modificari chimice sau mecanice (k)

kefectiva=ke/k

Se masoara pe esantioane sau folosesc datele de productie.

.016mD-1mD

Foarte stabile

1-10mD

Roci slab permeabile

10-100mD

Roci permeabile

100-1000mD

Roci foarte permeabile

1000-3000mD

Permeabile

Saturatia in fluide: exprimata sub forma procentuala. Cantitatea de apa-petrol si gaze dintr-un zacamant de petrol sub forma fractionala sau procentuala.

Sa+Sp+Sg=1

Saturatia se determina cu ajutorul carotajului geofizic. Aceste carotaje trebuie calibrate astfel incat saturatia in fluide se mai determina in laborator, pe carote. Determinarea se face cu ajutorul curbelor de presiune capilara reconstituta in laborator in functie de saturatia in fluide.

Sai 10-15 strate apa moleculara care imbraca canalele capilare.

bt

Calculul inaltimii coloanei de petrol (calculul inchiderii practice)

Presiunea capilara=(ρap)gH=Pc

Pc=2πcosθ/rc

-se obtin curbe de presiune capilara prin 3 metode:

1. placii poroase

2. centrifuga

3. injectiei cu Hg

Curbele au forme definite in functie de gradul de sortare al rocii.

Injectand un fluid neumectat in roca, se obtine o curba de imbibare. Cu ajutorul ei se poate calcula (timpul) saturatia in faza neumctanta (petrol) in functie de presiunea de injectie.

σ=tensiunea interfaciala exprimata in dyne/cm

θ=unghiul de contact dintre perete si apa (se masoara in faza mai densa)

PCR=presiunea capilara a rezervorului in care exista hidrocarburi apa

PCL=presiunea capilara a sistemului aer-mercur din laborator

σL=tensiunea interfaciala a sistemului aer-mercur din laborator

σR=tensiunea interfaciala a rezervorului

θLR=unghiuri de contact

Rocile protectoare se evalueaza sub aspectul proprietatilor capilare si, de asemenea, din punct de vedere litologic, de raspanadirea-distributia in bazin si al grosimii

Grosimea rocilor este printre parametrii principali de evaluare, secvente <100m, salifere, impermeabile, au un caracter slab protector

Tipul litologic: rocile evaporitice sunt cele mai bune roci protectoare, care atunci cand sunt curate, sarea, devin cel mai bun protector, anhidrite, gipsuri.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1714
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site