Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


GRUPUL NOMINAL

Gramatica

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Prepozitia (Preposition) – limba engleza
Limba engleza – test grila
TABEL CU FORMELE DE BAZA ALE VERBELOR GERMANE TARI SAU NEREGULATE
Calitati particulare ale stilului stiintific
PREPOZITII SI CONJUNCTII IN ENGLEZA
SINONIME IN LIMBA ENGLEZA
MARKETING – CURS ENGLEZA
Punctuatia propozitiei
ADVERBUL
MODURI NEPERSONALE A VERBELOR

GRUPUL NOMINAL

1. Aspecte definitorii

Grupul nominal (GN) este partea componenta a enuntului organizata sintactic in jurul unui termen nominal (substantiv, pronume sau numeral substitut al substantivului) si alcatuita din nominalul cu rol de centru si din elementele direct dependente sintactic de acesta: case (sau altele) vechi.



Grupul nominal are mai multe tipuri de realizari. Distinctia principala, in functie de calitatea morfologica a centrului, este intre grupul sintactic al substantivului, numit uneori grup substantival (case vechi – vezi infra, 2), si grupul sintactic al pronumelui, numit grup pronominal (altele / acestea mai vechi – vezi infra, 3). De tip special este grupul sintactic al carui centru e un numeral, utilizat mai ales pronominal, ca substitut al substantivului (doua mai vechi – vezi infra, 2.1, 3).

Termenul generic grup nominal desemneaza oricare dintre aceste tipuri de constructii.

2. Grupul nominal cu centru substantival

Grupul substantival este constituit din substantivul-centru impreuna cu disponibilitatile sale de combinare, actualizate sau nu: El are o casa (veche, de caramida).

Intre adjunctii substantivului, o situatie speciala au articolul definit (casa, omul, plecarea) si cel nedefinit (o casa, un om, o plecare); vezi I, Substantivul, 3.1, 3.1.1; Clase de cuvinte, 3.3.2.

Substantivul-centru poate aparea nearticulat: El are casa.

Structura de constituenti a grupului nominal variaza partial in raport cu proprietatile sintactice si selectionale (de compatibilitate semantica) ale centrului substantival, cu pozitia sintactica a acestuia in enunt si cu tipul de adjuncti (vezi infra, 2.1, 2.2, 2.8.1).

2.1. Centrul

Centrul sintactic al grupului nominal poate fi un substantiv de orice tip formal si / sau semantic (vezi I, Substantivul, 1, 4, 5.2).

Astfel, din punct de vedere semantico-gramatical, centrul de grup poate fi un substantiv comun nume de obiect concret (numarabil, casa bunicilor), un substantiv abstract (nonnumarabil, un mare curaj; numarabil, interesul / interesele investitorilor), „verbal” (plecarea bunicilor, doua plecari) sau „adjectival” (frumusetea naturii), masiv (laptele proaspat), colectiv (multimea agitata), un nume propriu (Bucurestiul vechi). Exista diferente de organizare a grupului nominal in functie de tipul semantico-gramatical de substantiv-centru (vezi infra, 2.2.12.2.3). Particularitati in ce priveste structura si extinderea au in special grupurile nominale al caror centru este un substantiv de origine verbala (vezi I, Substantivul, 4.4, 5.2.1.1).

Numeralul utilizat substantival nu are, de obicei, adjuncti: Doi si cu doi fac patru. (vezi I, Numeralul cardinal, 2.5.2.3).

Numeralul adjectival, in structura grupului nominal, se utilizeaza doar ca adjunct (vezi infra, 2.2). Numeralul substantivizat prin conversiune este un tip special de grup nominal, avand proprietatile substantivului obisnuit.

2.2. Adjunctii

Adjunctii substantivului sunt de diverse tipuri sub aspectul modului de realizare (vezi II, Atributul, 2; I, Substantivul, 3.1.1):

(a) substantive – in genitiv (varsta bunicilor), mai rar, in dativ (acordarea dreptului de vot femeilor; nepot lui Gheorghe) sau, exceptional, in nominativ (devenirea Operei Romane institutie de stat, TV, 1996);

(b) pronume substitute in genitiv (varsta lor); (mai rar) pronume substitute si nesubstitute in dativ (acordarea dreptului de vot acestora; nepot mie, nepot unuia sau altuia dintre sefi); pronume personale clitice in dativ cu valoare posesiva (mersu-ti);

(c) numerale substitute in genitiv (sosirea altor cinci), mai rar, in dativ (inmanarea de diplome primilor);

(d) adjective – propriu-zise (culoare urata, Bucurestiul interbelic), pronominale (nisipul acela), participiale (multime agitata), gerunziale (mancare aburinda), alte elemente cu comportament adjectival, cum sunt unele numerale (trei copii, ambele plecari);

(e) grupari prepozitionale la care participa substantive (drum de tara), pronume (lauda de sine), numerale substitute (o carte dintre primele publicate de autor), verbe la infinitiv (placerea de a calatori) sau la supin (apa de baut), adverbe (etajul de sus);

(f) verbe la gerunziu (apa curgand, listele continand semnaturi);

(g) adverbe (sosirea maine); substantive in curs de adverbializare (statul la soare ore in sir, vezi I, Substantivul, 5.1.1.1);

(h) grupari prepozitionale de elemente corelative (distanta de la gara pana
in sat
);

(i) propozitii introduse de un element relativ anaforic, al carui antecedent este regentul propozitiei (cartea pe care o citesc, ziua cand ne-am intalnit), si propozitii relative fara antecedent in regenta (lista cu ce am de cumparat)vezi Constructii cu propozitii relative, 3;

(j) propozitii conjunctionale (siguranta ca va reusi, dorinta sa plece, intrebarea daca pleci) – vezi Constructii cu propozitii conjunctionale, 3.1.

Adjunctii substantivului ocupa pozitia sintactica de atribut, respectiv de propozitie atributiva.

Dintre adjuncti, cel genitival este specific grupului nominal (vezi infra, 2.2.1), iar cel adjectival este foarte frecvent (vezi infra, 2.2.2). Anumite tipuri de substantive-centru au o distributie specifica in raport cu adjunctii (mai ales unele dintre substantivele abstracte, „verbale” sau „adjectivale” – vezi infra, 2.2.3).

Adjunctul genitival este compatibil cu orice tip de substantiv regent: casa (curajul, Bucurestiul) bunicilor mei.

Adjunctul genitival participa mult mai limitat la structura altor grupuri sintactice. Astfel, genitivul este cerut de regimul sintactic al unei subclase de prepozitii (impotriva coruptiei). De asemenea, pot avea forma de genitiv adjunctii anumitor adjective de origine verbala, utilizate si ca substantive: (echipa) castigatoare a trofeului.

Distributia anumitor adjuncti este larga, acestia fiind compatibili cu toate tipurile de substantive regente: adjectivele propriu-zise sau participiale (om bun, om citit, mare curaj, conditie impusa, plecare grabnica sau grabita, cititor avizat, untdelemn varsat, nisip alb, buchet frumos, bunuri furate, Romania pitoreasca, Bucurestiul reconstruit), unele adjective pronominale (cum sunt cele posesive, echivalente ale genitivului – copilul / interesul / nisipul / buchetul / Iasiul tau), gruparile prepozitionale continand substantive (casa cu curte, iubire de mama, apa de izvor, armata in retragere, Maria de la Sibiu) sau adverbe (copilul / rabdarea / vinul / multimea / Sighisoara de atunci), propozitiile relative cu antecedent in regenta (casa / plecarea / triunghiul / vinul / buchetul la care se gandea; Sfatuieste-te cu Gheorghiu, care ti-e prieten!).

Distributia altor adjuncti este limitata la combinatiile cu anumite tipuri semantico-gramaticale de substantive-centru.

Astfel, se combina doar cu regenti din clasa substantivelor „verbale” (vezi I, Substantivul, 4.4.2.2.2) atributul in dativ si propozitia introdusa de un pronume relativ (sau de un compus nehotarat al acestuia) in dativ, corespunzatoare in grupul verbal complementului indirect (acordarea dreptului de vot femeilor sau (ori)cui il merita – Acorda dreptul de vot femeilor sau (ori)cui il merita.); atributul in nominativ corespunzator, in grupul verbal, numelui predicativ (devenirea Operei Romane institutie – Opera devine institutie.). Substantivele deverbale conserva caracteristicile de regim sintactic ale verbului de baza, cum sunt constructia cu dativul si, respectiv, cea cu nominativul nume predicativ.

Adverbele fara prepozitie (sosirea maine, prezenta aici) si substantivele cantitative in curs de adverbializare (statul la soare ore in sir) se combina numai cu regenti din clasa substantivelor „verbale” sau „adjectivale” (vezi I, ibid.).

Infinitivul si propozitia conjunctionala se pot combina ca adjuncti numai cu substantivele abstracte: ideea / dorinta de a pleca sau sa plece.

Anumite tipuri de adjuncti prepozitionali sau conjunctionali apar in grupul nominal doar daca centrul de grup este un substantiv „verbal” sau „adjectival” care pastreaza partial constructia verbului sau a adjectivului de baza (vezi I, ibid.). Este cazul gruparilor la care participa prepozitii-regim (adaptare la, adapteaza la; atentie la, atent la; convertire in, converteste in; dependenta de, depinde de; receptivitate la, receptiv la), al propozitiilor introduse de conjunctii-regim (banuiala ca, banuieste ca; dorinta sa, doreste sa) si al constructiilor, mai ales circumstantiale (clasificarea / clasifica dupa greutate, mersul / mergi fara sa te sprijini in baston, prezenta lui – el este prezent – indata ce e posibil).

Dativul posesiv substantival se combina doar cu substantive care indica relatii de rudenie ori sociale: (inv.) nepot vecinului nostru, ucenic bunicului meu (vezi I, Substantivul, 3.1.2.4).

Posibilitatile de combinare cu adjunctii ale substantivelor provenite din conversiune (vezi I, Substantivul, 5.2.1) difera in functie de caracterul regulat (sistematic) sau accidental al substantivarii. De exemplu, participiile substantivate de tipul (om) ranit sunt articulabile enclitic (ranitul) si se combina liber cu adjunctii substantivelor comune animate (doi raniti pe care i-a ingrijit etc.). Participiile si alte tipuri de unitati substantivate accidental, prin utilizare autonimica, isi asociaza, de obicei, numai unele dintre contextele obisnuite ale substantivului (comp. Ranit / *Ranitul nu variaza dupa gen si numar in formele de perfect compus.; Din cuvant lipseste i-ul.; A scris un b inclinat spre stanga.). Substantivele provenite din alte tipuri de conversiune accidentala au distributia, de asemenea, limitata la anumite contexte: Se adreseaza unui tert (*de acolo) / *tertului, *acestui tert.; unele combinatii sunt oarecum stabile (in sinea mea).

Coeziunea dintre componentele grupului nominal se realizeaza prin diverse mijloace (vezi si I, Substantivul, 3.1.7).

Substantivul impune adjectivului si cuvintelor cu comportament adjectival genul, numarul si cazul prin acord (pretul acestei carti cumparate ieri, f. sg. G).

Substantivul impune prin regim (vezi supra, 2.2.1, 2.2.3) adjunctului substantival sau pronominal (inclusiv pronumelui care introduce o atributiva relativa fara antecedent) forma de caz sau constructia prepozitionala – peretii casei, G; Hai, fiecare pe la casa cui ne are. (I. Creanga, Amintiri), G; furnizarea de armament combatantilor, D; dependenta de parinti, Ac cu prepozitie. De asemenea, substantivul impune constructia atributivei cu o conjunctie-regim (I s-a transmis rugamintea sa participe la festivitate.).

Coeziunea in grupul nominal se realizeaza si prin prepozitii selectate liber (zile de vacanta), prin restrictiile de topica – majoritatea numeralelor cardinale fiind antepuse (trei copii), verbul cu forma nepersonala, totdeauna postpus (dorinta de a pleca, alimentele continand conservanti, cal de furat) etc.

In unele tipuri de constructii, centrul substantival al grupului nominal si adjunctul sau isi impun reciproc restrictii de forma gramaticala. Astfel, numeralul cardinal, folosit adjectival, selecteaza o anumita forma de numar a substantivului regent, iar substantivul impune numeralului genul si cazul prin acord gramatical (Cumpar o carte., f. sg. Ac; Cumpar doua carti., f. pl. Ac) – vezi Atributul, 2.1.4. Anumiti adjuncti adjectivali antepusi se construiesc totdeauna cu regentul nearticulat (acest / acelasi / fiecare / cutare om); demonstrativele acesta, acela se asociaza, in postpunere, cu regentul articulat enclitic (omul acesta); substantivul-centru impune acestor adjective genul, numarul si cazul, prin acord (Il cunosc pe acest om / pe omul acesta., m. sg. Ac) – vezi I, Substantivul, 3.1.5.

In limba romana contemporana se manifesta tendinta de a plasa marcile flexionare de caz la inceputul grupului nominal: omului cel(ui) bun, domnule capitan! (vechi si popular, domnule capitane!).

 Grupul nominal poate varia ca extindere, in functie de numarul si de complexitatea adjunctilor asociati centrului substantival: Are casa noua. (un singur adjunct), aceasta micuta casa veche de lemn, bine conservata, pe care tocmai o cumparase (sase adjuncti), Au distribuit ajutoare [constand [in [medicamente]]] (adjunctul substantivului, gerunziul constand, este la randul sau centru de grup, selecteaza obligatoriu, prin regim, prepozitia in, fiind astfel complinit printr-un grup prepozitional; comp. *ajutoare constand – vezi infra, 2.6.2).

In constructiile complexe, pe langa relatia sintactica existenta intre substantivul-centru si adjunctii sai, se manifesta anumite relatii intre adjuncti (vezi infra, 2.6.1, 2.6.3, 2.6.4). Relatiile de compatibilitate (de coocurenta – o casa veche, aceasta casa veche) si cele de incompatibilitate (*o aceasta casa) au consecinte directe asupra structurii grupului.

Prezenta adjunctilor in grupul nominal este, in general, facultativa gramatical. Grupul nominal are, din acest punct de vedere, o organizare sintactica mai putin stricta decat grupul verbal si, intr-o anumita masura, chiar decat grupurile adjectival si adverbial, in care exprimarea sau cel putin subintelegerea anumitor adjuncti se impune prin trasaturile centrului: a se baza pe ceva, *a se baza; apt (pentru); gata (de).

Cei mai multi adjuncti ai substantivului sunt (strict formal) suprimabili. Actualizarea lor se justifica informational. Anumite tipuri semantice de substantive-centru (cum sunt cele relationale nume de rudenie) cer, de obicei, prezenta adjunctului: Ion este cumnat cu Gheorghe. (*Ion este cumnat , dar Ion e tata.). Absenta adjunctilor modifica uneori substantial sensul enuntului: Toate examenele din studentie au fost pentru mine doar o simpla problema de timp. (O. Paler, Autoportret) sau doar o simpla problema; unchiul George imita parca gesturile unui om in tinuta de seara (O. Paler, ibid.) sau gesturile unui om.

Suprimarea adjunctilor categorizanti (vezi infra, 2.3.5.1) face adesea ca structurile sa fie incomplete semantic: imita gesturile unui om in tinuta (de seara).

Adesea adjunctii calificativi, fiind, prin natura functiei lor semantice, mai slab legati de centrul substantival al grupului nominal, pot fi omisi cu usurinta: Aparat de rele, omul e, totodata, eliberat de frica, printr-o blanda infuzie de incredere si speranta. (A. Plesu, Despre ingeri).

Intr-o situatie speciala se afla determinantii. Prezenta lor este obligatorie pragmatico-enuntiativ si pragmatico-semantic (prin functia lor de integratori enuntiativi), iar uneori si sintactic: Copilul (acest copil) intarzie., *Copil intarzie. (vezi infra, 2.3, 2.3.1).

2.3. Functiile semantice ale adjunctilor

Adjunctii substantivului indeplinesc diferite functii semantice (vezi si I, Substantivul, 3.1.3).

Orice substantiv exprima o categorie conceptuala (caine exprima notiunea de „caine”; in propozitia Rex este caine., substantivul se interpreteaza intensional, este utilizat ca predicat logico-semantic, aflat in pozitie sintactica de nume predicativ: „Rex are proprietatile a ceea ce, in mod obisnuit, numim caine.” – vezi Numele predicativ, 1.2, 2.2.2). Un tip de adjuncti, determinantii (vezi infra, 2.3.1 si I, Clase de cuvinte, 3.3.1), indeplinesc functia semantico-pragmatica de „actualizare” discursiva a conceptului exprimat de substantivul-centru, prin precizarea extensionala a substantivului si prin asocierea cu un referent (Cainele sau acest caine se numeste Rex.). Asocierea cu un determinant face posibila integrarea substantivului in enunt.

Integrarea in enunt a substantivului se realizeaza (a) sub aspectul semantico-pragmatic al asocierii cu referentul si (b) sub aspectul (semantico-) sintactic al capacitatii de combinare (in propozitia Cainele se numeste Rex., substantivul este utilizat ca argument al predicatului semantic, in pozitie de subiect). Functia determinantilor de integratori enuntiativi ai substantivului se manifesta numai in planul semantico-pragmatic, nu si in cel sintactic (vezi infra, 2.8).

Determinantii pot cumula functia de integratori enuntiativi cu o functie semantica, de individualizare a referentului substantivului (cainelevezi infra, 2.3.2) sau / si de cuantificare a acestuia, introducand o precizare de ordin cantitativ (doi caini, multi caini; A aparut cartea., exemplu in care articolul integreaza substantivul in enunt, il individualizeaza si il cuantifica – vezi infra, 2.3.3).

Adjunctii pot stabili cu substantivul regent un raport semantic, a carui semnificatie corespunde, in unele structuri, diverselor roluri tematice (casa parintilor – Posesor, dorinta parintilor – Experimentator; vezi infra, 2.3.4).

Adjunctii pot preciza extensiunea substantivului, in sensul identificarii referentului (evenimentele anului viitor) sau al categorizarii, al includerii lui intr-o clasa (intr-un tip) de obiecte (evenimentele anului sportiv), sau pot califica referentul substantivului regent (evenimentele anului nu tocmai fericit care trecuse) vezi infra, 2.3.5.

Adjunctii care corespund in grupul verbal sau adjectival unor circumstantiale isi mentin semnificatia de tip circumstantial atunci cand sunt utilizati ca adjuncti ai substantivelor „verbale” sau „adjectivale”: S-a hotarat parasirea numaidecat a imobilului., Ma deranja prezenta lui aici., Cel mai mult il relaxa mersul vara
la pescuit.,
Mersul fara sa te sprijini in baston devine o proba de curaj.
(vezi supra, 2.2.3).

Determinarea (integrarea enuntiativa) a substantivului se realizeaza prin articolele definite (casa, curajul) sau nedefinite (un om, o plecare) si prin toate elementele care cer nearticularea substantivului, indeplinind rolul pragmatic al articolului definit. Indeplinesc acest rol unele adjective pronominale (acest / un / cutare om, ce oras?, frate-sau, alta parere), numerale (doi oameni, doua plecari), adjective adverbiale (asemenea oras, asa curaj, astfel de copil, altfel de criza).

 Determinarea este specifica grupului substantival: exclusiv substantivul realizeaza referinta prin combinare cu un determinant. Asocierea determinantului cu un element nesubstantival marcheaza substantivarea acestuia: (mai) binele, acel cineva, un oarecare, o nimica toata, Care doi au venit? (vezi si I, Substantivul, 5.2.1.4).

Combinarea diversilor determinanti cu numele proprii se realizeaza in conditii si cu efecte care particularizeaza aceasta clasa de substantive (vezi I, Substantivul, 4.5.2.4).

Numele proprii se asociaza cu un referent obiect nu prin combinare cu un determinant, ci prin natura lor, independent de contextul concret in care sunt utilizate la un moment dat. De aceea determinantii nu au functie de integratori enuntiativi in grupul nominal al caror centru este un nume propriu.

Determinantii se combina cu numele proprii animate, in masura in care acestea au realizat evolutii semantice de tip metonimic sau metaforic, comportandu-se ca substantive comune: Singurul Picasso din Romania se afla acolo, si nu e o capodopera, dar poarta semnatura Picasso. (M. Sorescu, Trei dinti din fata, apud Miron-Fulea 2003b) [„tablou pictat de Picasso”]; Eminescu e un Leopardi. (E. Ionescu, Nu) [„poet asemanator cu Leopardi”]; Nicio Antigona nu se mai poate impotrivi ordinii rationale a barbatului. (C. Noica, Cuvant impreuna, apud Miron-Fulea 2003a) [„femeie precum Antigona” (numele propriu apare cu vocala finala -a, omonima cu articolul definit, inlocuita prin desinenta -a, dupa modelul opozitiei articulat definit / nearticulat de la substantivele comune feminine, fata – fata)]; Nu cunosc pe acest al o mie unulea Ionescu. (T. Arghezi, Cimitirul Buna-Vestire, apud Miron-Fulea 2003b) [„om numit Ionescu”]; un domn fanariot, un Mavrogheni (O. Paler, Autoportret) [„membru al familiei Mavrogheni”]; Este ultimul om, acel Noe pe care-l si prefera. (C. Noica, Cuvant impreuna, apud Miron-Fulea 2003a); Fetita ducea in brate un Azorel cu blanita alba. [„catel”].

Similar se comporta unele nume proprii inanimate: Daca n-as fi evitat sa sar un gard care a fost micul meu Rubicon (O. Paler, Autoportret) [„limita impusa, interdictie, a carei incalcare este un act de indrazneala si schimba decisiv viitorul”]; in special cele compuse prin abreviere – La parter s-a deschis un BCR.
[„o agentie a BCR-ului”]; BCR-ul de la parter [„agentia”].

Abrevierile care au la finala un substantiv cu articol enclitic se pot combina cu alt determinant atunci cand sunt utilizate ca substantive comune: o Romarta „un magazin Romarta”.

Adjectivul demonstrativ de apropiere si cel de departare pot aparea ca simple elemente de coeziune anaforica a constructiei, pe langa nume proprii animate:
S-a dat startul pentru concurentul urmator, cu calul Ducipal. Acest
(acel) Ducipal este (era) un pursange arab. Contextual demonstrativele (in special in variantele neliterare asta, ala) exprima atitudinea vorbitorului fata de fiinta numita, introducand o nuanta mai ales depreciativa sau ironica: Il lauzi prea mult pe acest Victor (pe Victor asta, pe Victor ala)!

Unele nume proprii inanimate se utilizeaza cu si fara articol enclitic, dupa reguli similare celor din flexiunea substantivelor comune (vezi I, Substantivul, 3.1.5).

Rolul articolului enclitic este morfosintactic, de marca a cazului, obligatorie la genitiv-dativ si la acuzativ (in anumite pozitii sintactice): Bucuresti(ul) este un oras. (N), populatia Bucurestiului (G), necesar Bucurestiului (D), Viziteaza Bucurestiul (Ac, complement direct). Acelasi rol are articolul enclitic pe langa numele proprii compuse prin abreviere, care se termina in alt sunet decat in vocala atona (tendinta limbii actuale fiind de a elimina determinantul sau de a-l separa in scris prin cratima): TIB-ul va fi ascuns in spatele a doua turnuri gemene. (Rlib, 2004), PSD a parasit sala. (Rlib, 2004) [N]; inscrierea in circulatie a VW-ului achizitionat (Rlib, 2004), privatizarea CEC (Rlib, 2004) sau CEC-ului [G]; a facut CSM-ului sapte propuneri (Rlib, 2004), un interviu acordat BBC (Rlib, 2004) [D]; legaturi cu KGB-ul (Rlib, 2004), judecator la ICCJ (Rlib, 2004) [Ac cu prepozitie].

Abrevierile terminate in vocala atona de obicei nu se articuleaza enclitic (cu ocazia centenarului FIFA, Rlib, 2004). Unele apar recent in forma articulata (ONU-lui, pronuntat [onuuluĭ]).

Formatii ca FIFA au o forma de genitiv-dativ in -ei, FIFEI, dupa modelul declinarii articulate a substantivelor comune feminine, casa – casei.

In nume proprii inanimate, ca Dunarea, elementul final -a omonim cu articolul definit cunoaste aceeasi variatie flexionara ca si articolul; -a este suprimat contextual dupa modelul opozitiei de articulare a substantivelor comune feminine: Dunarea / marea este frumoasa.; frumusetea Dunarii / marii; pe Dunare / pe mare.

Comportamentul este diferit atunci cand numele propriu e asociat cu alt referent decat cel obisnuit: langa Dunare „fluviu”, langa Dunarea „cladire”; un Carpati (numele propriu plural este determinat printr-un singular in contextul dat, cu referire la „un pachet de tigari” sau la „o tigara Carpati”, dar este incompatibil cu determinantii la singular cand denumeste un lant de munti).

 Individualizarea substantivului se poate realiza prin diversi determinanti noncantitativi, cum sunt articolul definit sau nedefinit (un om, interesul) si unele adjective pronominale (demonstrative, aceasta plecare; posesive, frate-meu). In prezenta articolului definit, ceilalti determinanti noncantitativi au exclusiv rol de individualizare, integrarea substantivului in discurs realizandu-se prin articol: omul acesta, fratele meu, parerile celelalte. Determinantii numelor proprii nu au rol de individualizare, ci alte roluri semantice si / sau gramaticale (vezi supra, 2.3.1.2).

Cuantificarea substantivului se poate realiza prin anumiti adjuncti ai acestuia sau prin alte mijloace (pentru care vezi infra,

Adjunctii cuantificatori ai substantivului sunt determinantii cantitativi si alti termeni, exteriori clasei determinantilor: numeralele cardinale propriu-zise (doi copii distributive (cate doi copii colective (amandoi copiii unele adjective nedefinite (cativa, fiecare, oricare, orice, vreun; multi, numerosi, putini, toti – fiecare om, toti oamenii interogative (cat? – cate crize? relative (Noteaza in registru cate carti s-au vandut. negative (niciun – nicio armata articolul definit si nedefinit cartea, o carte vezi si I, Substantivul, 3.1.3, 4.1.2

Extensiunea substantivului cuantificat poate fi o multime de obiecte nonvida (trei copii, doua ploi, amandoua / toate concursurile, buchetul, un minut o multime vida – in situatia cuantificarii negative (nicio secunda sau un singur obiect, implicandu-se insa existenta unei pluralitati fiecare om

Numeralele cardinale propriu-zise si cele colective exprima o cantitate definita, precisa: doua / ambele case.

Adjectivele pronominale atat a cat oricat, cativa ceva, mult, putin, niste (si niscai, niscaiva, populare), oarecare, alte adjective ca destul, numeros, diferiti, diversi exprima o cantitate nedefinita: atatia cati, cativa, multi, destui oameni, ceva niste lapte. Cate carti n-a citit!.

Adjectivele pronominale nedefinite fiecare (si fiece, rar, invechit), oricare, orice, adjectivele interogative si / sau relative care, ce, construite cu substantivul-centru la singular, precum si numeralele distributive implica nonunicitatea, se refera la o pluralitate in mod distributiv: fiecare oricare, orice, care? om; Noteaza pe cate o foaie de hartie.

Referirea la pluralitate se poate face global, colectiv, substantivul cuantificat avand forma de plural: toti / tustrei oamenii.

Cuantificatorii colectivi si cei distributivi de tipul fiecare, oricare, orice sunt cuantificatori „universali”, indicand referirea la o intreaga clasa referentiala.

Adjectivele care, ce si compusele nedefinite oricare, orice, adjectivele nedefinite unii, vreunii, construite cu substantivul-centru la plural, se refera la o subclasa de obiecte, in constructii partitive: orice unii oameni, Care oameni?.



Adjectivul relativ care, dependent sintactic, in propozitia atributiva neinterogativa, de antecedentul sau reluat din regenta, individualizeaza substantivul regent si uneori dezambiguizeaza structura, indicand neechivoc antecedentul: A locuit la nepotul unui bun prieten al ei, care nepot se numea Mihai. (acelasi efect, de dezambiguizare, se obtine prin constructia cu pronume relativ nepot care

Locutiunile adjectivale nedefinite cine stie ce, nu stiu care, nu stiu ce, te miri ce, formate cu adjectivele care, ce, sunt cuantificatori slabi, care introduc (uneori preponderent) o semnificatie calificativa: Nu a avut cine stie ce succese. „multe, mari”.

Articolul definit sau nedefinit exprima unicitatea obiectului denotat de substantivul-centru: casa, o casa.

Adjectivul negativ niciun exprima o cantitate nula si se combina cu substantivul la singular: nicio casa. Locutiunea niciun fel de se asociaza cu pluralul substantivelor numarabile (Nu are niciun fel de probleme. fiind compatibila si cu singularul, in cazul celor nonnumarabile (Nu are niciun fel de importanta.

Articolul, adjectivele de tipul vreun, niciun sunt cuantificatori „existentiali”, indicand existenta, respectiv inexistenta referentului. Presupozitia de existenta este asociata si altor cuantificatori: Unii / multi / putini oameni calatoresc iarna.

Valoarea generica poate fi exprimata in grupul nominal prin cuantificatorii universali si prin unii cuantificatori existentiali (articolul definit si nedefinit, niciun Omul un om, orice om are defecte., Toti oamenii au defecte.

Adjectivele numerale multiplicative si sinonimele lor adjectivale sau participiale precizeaza sub aspect cantitativ si totodata califica sau categorizeaza referentul substantivului regent: graul insutit, castigul inzecit, garsoniera dubla, imagine de dublata multiplicata personalitate multipla.

Semnificatia cuantificatorilor variaza, in anumite limite, de la un context la altul.

Astfel, unii cuantificatori nedefiniti apar in constructii partitive: Expozitia cuprinde toate lucrarile pictorului, cateva tablouri sunt inedite.

Anumiti cuantificatori dobandesc o semnificatie „universala”, de „totalitate”, prin articulare sau prin combinare cu demonstrativul cel: Multele putinele, numeroasele, cele cateva carti pe care le-a scris sunt romane. („toate”), fata de Multe putine, numeroase, cateva carti pe care le-a scris sunt romane. („unele”, partitiv). Semnificatia este influentata uneori de ordinea lineara a elementelor: Cartile multe putine, numeroase pe care le-a scris sunt romane. (valoare calificativa).

Comparativul de superioritate al adjectivului mult poate exprima contextual aproximatia (A scris mai multe carti. „cateva”), sens dezvoltat pe baza celui comparativ (din structurile de tipul una sau mai multe carti, „mai mult de una”, deci „cantitate nedefinita, pluralitate”).

Adjective ca oarecare, diferiti, diversi, varii au sens cantitativ numai cand preceda substantivul: Avea oarecare indrazneala. „putina”; A cercetat diferite / diverse / varii fapte. „unele”. In postpozitie, aceste elemente actualizeaza o semnificatie lexicala de tip calificativ: om oarecare „comun, fara importanta”; fapte diferite, diverse, varii „distincte, variate”.

La limita cu cuantificatorii se situeaza adjunctii care califica (identifica sau categorizeaza) referentul substantivului printr-o proprietate cantitativa a acestuia: casa mare, interes major maxim examen partial, ploaie abundenta.

Semnificatia de rol tematic (vezi I, Verbul. Prezentare generala, 4) a adjunctului variaza de la un tip de grup nominal la altul, dupa clasa semantico-gramaticala careia ii apartine substantivul-centru.

Specific adjunctilor numelui este rolul Posesor (vezi I, Substantivul, 3.1.3). Relatia semantica de posesie dintre adjunct (Posesor) si centrul substantival al grupului nominal identifica indirect referentul centrului, si anume obiectul posedat. Relatia de posesie subsumeaza diverse alte semnificatii: apartenenta propriu-zisa, fata de un Posesor animat (casa omului); (intr-o acceptie largita a termenului) apartenenta la un anumit loc, originea (oamenii locului, satului), apartenenta partilor la intreg (relatia partitiva, peretii casei), apartenenta la o familie (relatia de rudenie, frate / fratele vecinului), asocierea (cristalul mesei „de pe masa”).

Realizarea tipica a Posesorului este genitivul (casa bunicilor). Posesorul se exprima si prin diverse elemente echivalente cu genitivul: adjective pronominale posesive (casa mea), grupari prepozitionale (casa a doi batrani), propozitii relative fara antecedent introduse de un pronume in genitiv (costumatia cui participa la carnaval), propozitii relative introduse printr-o constructie prepozitionala echivalenta cu genitivul (suprafata a ceea ce se vede), dative pronominale clitice (inv. locu-ti), unele adjective propriu-zise (propria tara „a lor, a mea”, casa parinteasca „a parintilor”). Dativul substantival, din structurile de tipul: frate vecinului nostru, ucenic lui Gheorghe, are semnificatie de Posesor (regentul sau fiind un substantiv care indica o relatie de rudenie sau sociala, subsumabila raportului de posesie); totodata dativul poate fi interpretat, in aceste structuri, ca fiind o realizare a Temei (rol asociat conceptual substantivului regent).

Unele sintagme prepozitionale exprima posesia ca semnificatie secundara, rolul lor principal fiind acela de a califica obiectul denotat de regent sau de a indica apartenenta lui la o clasa (categorie) de obiecte (casa de gospodari „a unor gospodari” si „bine intretinuta, inzestrata cu bunurile necesare etc.”).

Relatia de posesie este compatibila cu diferite tipuri semantico-gramaticale de regenti: substantive comune propriu-zise (rochia femeii), substantive masive (sangele victimei), colective (buchetul Anei), abstracte (curajul Anei), nume proprii (Mihai al nostru, Bucurestiul bunicilor mei).

Spre deosebire de substantivele prototipice, substantivele „verbale” si cele „adjectivale” (vezi I, Substantivul, 4.4.2.2.2) au asociata configuratia de roluri tematice a verbului sau a adjectivului cu care se inrudesc prin forma, iar uneori numai prin continut:

– Agentul – munca lui [El munceste.], exodul populatiei [Populatia pleaca, emigreaza.]

– Pacientul / Tema – vinderea casei [Vinde casa.], lovirea Anei [O loveste pe Ana.], prezenta lui [El este prezent.], inclusiv in ipostaza de obiect posedat, cand substantivul regent provine de la un verb de posesie – detinerea titlului [Detine titlul.]

– Experimentatorul – in vazul tuturor [Toti vad.], cu vrerea ta [Tu vrei.], tristetea lui [El este trist.]

– Cauzalul – omor din imprudenta [A omorat din imprudenta.]

– Instrumentalul – trasul cu arcul [Trage cu arcul.]

– Sursa, Tinta, Parcursul – traversarea de pe un mal pe altul, peste pod [Traverseaza de pe un mal pe altul, peste pod.], mersul la Bucuresti - [Merge la Bucuresti.]

– Locativul – prezenta in casa [Este prezent in casa.]

– Beneficiarul – cumpararea de cadouri copiilor [Cumpara cadouri copiilor.] etc.

 In unele contexte, substantivul-centru al grupului nominal este ambiguu semantic, actualizand, pe langa valoarea abstracta verbala („actiune”), si o valoare derivata metonimic, adesea concreta („rezultat, obiect etc. al actiunii”). Ambiguitatea centrului implica ambiguitatea adjunctului acestuia, care cumuleaza, pe de o parte, un rol tematic corelat cu interpretarea abstracta a centrului si, pe de alta parte, rolul Posesor corelat cu interpretarea concreta: Expo-Market Herastrau, centrul cumparaturilor tuturor (TV, 1995) [„unde toti cumpara” (Agent), „cumparaturilor (marfurilor) care apartin tuturor” (Posesor)], El se va ocupa de denumirea institutiei. [„se va ocupa de actiunea de a gasi o denumire institutiei, va denumi institutia” (Tema), „se va ocupa de numele institutiei” (Posesor)].

Anumite radacini lexicale, mai ales verbale, intra in formatii substantivale concurente, dintre care unele au sens abstract si se construiesc cu actanti specifici verbului, iar altele au sens concret si se construiesc cu Posesor: zugravirea / zugravitul camerei „actiune”, cu adjunct Tema; zugraveala camerei „rezultatul actiunii”, cu adjunct Posesor.

Adjunctii genitivali ai substantivelor provenite de la verbe tranzitive agentive pot fi interpretati ca avand semnificatie corespunzatoare, in constructia verbala, subiectului Agent sau complementului direct Tema. In aceste structuri, distinctia semantica Agent / Tema se neutralizeaza: lauda studentilor „studentii (Agent) lauda” si „(cineva) ii lauda pe studenti (Tema)”; cercetarea studentilor „studentii (Agent) cerceteaza”, „(cineva) ii cerceteaza pe studenti (Tema)” (substantivul-centru avand sens abstract, de „actiune”), dar si „opera (stiintifica a) studentilor (Posesor)” (substantivul regent referindu-se la rezultatul concret al actiunii).

De obicei, rolurile tematice sunt exprimate diferit in grupul verbal sau adjectival si in grupul nominal.

Principalii actanti de tip verbal sau adjectival isi modifica forma atunci cand se realizeaza ca adjuncti ai substantivului. Se redau prin genitiv sau prin elemente echivalente cu genitivul:

– Agentul subiect – munca lui [El munceste.], munca a doi dintre ei [Doi muncesc.], defilare de trupe [Defileaza trupe.], control sarb „control al sarbilor” [Sarbii controleaza.]

– Pacientul / Tema subiect, complement direct, complement prepozitional – limpezirea vremii [Vremea se limpezeste.], prezenta lui [El este prezent.], detinerea a doua treimi [Detine doua treimi.], lauda de sine [Se lauda pe sine.], vanzari imobiliare „vanzari de imobile” [Vinde imobile.], Fugeau de teama turcilor. [Fugeau pentru ca se temeau de turci.]

– Experimentatorul subiect, complement direct sau indirect – in vazul tuturor [Toti vad.], usturimea lui [Il ustura.], placerea lui [Ii place.].

In general isi mentin forma:

– Tinta (Destinatarul) si Beneficiarul complement indirect in dativ sau prepozitional – trimiterea de invitatii prietenilor [Trimite invitatii prietenilor.], cumpararea de cadouri copiilor sau pentru copii [Cumpara cadouri copiilor sau pentru copii.] (grupul prepozitional putand fi interpretat si ca atribut al substantivului cadouri)

– diversele roluri realizate in mod obisnuit ca circumstantiale, si anume Cauzalul (omor / omoara din imprudenta); Sursa, Tinta, Parcursul (traversarea / traverseaza de pe un mal pe altul, peste pod); Locativul (prezenta / prezent in clasa) etc.

Propozitiile interogative indirecte, relative sau conjunctionale, sunt adesea interpretabile semantic ca expresii ale rolului Tema si isi mentin in grupul nominal constructia originara, din grupul verbului sau al adjectivului: intrebarea / intreaba cine esti si daca pleci.

Rolul conceptual nonactantial care subsumeaza diversele „stari de a fi”, exprimate in grupul verbal prin nume predicativ sau prin complementul predicativ al obiectului, se poate realiza ca adjunct al numelui, cu forma de nominativ sau cu forma cazuala nemarcata (nominativ-acuzativ) – vezi Complementul predicativ al obiectului, 2: devenirea Operei Romane institutie de stat [Opera devine institutie.]; numirea lui profesor [Il numeste profesor.].

Substantivele abstracte verbale sau adjectivale utilizate contextual cu o semnificatie lexicala derivata, adesea concreta, isi ataseaza anumiti adjuncti de tip circumstantial cu ajutorul prepozitiei de, ca orice substantiv prototipic: defilarea din piata („rezultat al actiunii”, prep. de + in), dar defilarea in piata („actiune”); scrisul de pe hartie („rezultat al actiunii, ceea ce a fost scris”), fata de scrisul pe hartie („actiune”); prezenta de la cursuri („numarul celor prezenti”), fata de prezenta la cursuri („faptul de a fi prezenti”). In contextele in care centrul substantival actualizeaza un sens lexical derivat, adjunctul nu are semnificatia unui rol tematic (Locativ, in exemplele date), ci restrange extensiunea centrului (vezi infra,

Modificarea (restrangerea) extensiunii substantivului si calificarea acestuia se realizeaza prin exprimarea unei proprietati a referentului sau.

Adjunctii care pot indeplini in grupul nominal aceste functii semantice sunt variati formal.

Unii adjuncti restrang clasa referentiala a substantivului regent, indicand proprietatea definitorie pentru o (sub)clasa (o categorie, un tip) de entitati desemnate de grupul nominal ca ansamblu: caine, fata de caine ciobanesc (denumind o rasa de caini). Semantic, grupul nominal este o unitate denotativa.

Restrang (in acest sens) referinta substantivului toate adjectivele categoriale (an calendaristic / fiscal / sportiv / scolar, suc gastric, triunghi isoscel Un rol similar pot avea imbinarea locutionala ce fel de? Ce fel de om esti?! unele grupari prepozitionale la care participa substantive (ani de liceu, coleg de scoala, frunze de copac, flori de mar, sare cu / fara sodiu, sala de concerte, inclusiv substantive cu sens relational – var dupa mama, Sunt frati numai dupa tata.) sau supine (cal de furat dar si genitive (omul interesului

Imbinarea un fel de nu indeplineste acelasi rol semantic, ci exprima, de obicei, incertitudinea asupra referentului: Peste oras se lasa un fel de ceata.

Restrangerea clasei referentiale a substantivului se poate realiza si in sensul identificarii referentului, distingandu-l explicit sau numai implicit de alti referenti. Pot indeplini acest rol: adjectivele ordinale (numerale, adjective propriu-zise ca ultim, penultim, antepenultim, imbinarea cel din urma, adjectivul interogativ al catelea? prima, si nu ultima casa; A cata incercare?); diferite tipuri de grupari prepozitionale, la care participa substantive (oameni din sat, peretele dinspre strada), pronume (o carte de-astea), infinitive (Ai obligatia de a citi, nu si de a memora textul. sau adverbe (cartea de acolo, furtuna de atunci unele tipuri de propozitii relative neizolate cu antecedent in regenta (baiatul care vine, locul unde / in care ma aflu sau fara antecedent (teama de ceea ce s-ar putea intampla si propozitii conjunctionale (E momentul sa fac o precizare despre natura ascezei. – A. Plesu, Despre ingeri); gerunziile (Am corectat paginile continand bibliografia.); genitivul (in constructii ca problema banilor

Adesea adjunctii categorizanti au si rol de identificare a referentului: In decembrie se incheie anul fiscal, nu si anul scolar., Poarta haine de furat sau de capatat. Un mod aparte de identificare sunt genitivul si grupul prepozitional cu rol denominativ (galeria oglinzilor, ziua de marti).

 Adjunctii cu rol de calificare sunt in special adjectivele calificative (cu minunata si teribila ei nepasare – O. Paler, Autoportret). De tip special sunt constructiile stabile, cu valoarea superlativului absolut, fie vechi (in vecii vecilor, in veci de veci), fie mai recente (argotice – baiat de baiat, filme de filme) si constructiile comparative nonatributive, interpretabile si ca presupunand elipsa unui adjectiv: o zi [lunga] cat o viata, fata [alba] ca zapada.

 Distinctia semantica dintre „categorizare” si „calificare” nu e totdeauna neta, multe contexte fiind ambigue din acest punct de vedere: Dimineata, cand vad lumina cenusie care se strecoara de-afara printre jaluzele, sunt fericit ca voi vedea din nou cerul limpezindu-se. (O. Paler, Autoportret) [„un anume fel de lumina” sau „o lumina, iar aceasta este cenusie”].

Adjunctii restrictivi si cei calificativi au o compatibilitate combinatorie extrem de larga. Ei se pot asocia cu orice tip de substantive-centru: comune propriu-zise (an fericit masive (faina alba, veche colective (armata infometata abstracte (curaj mare „verbale” sau „adjectivale” (moarte grabnica, plansul care se oprise, stare de functionare, tristete apasatoare nume proprii (bunul Ion Nu orice tip de adjunct se combina insa cu toate tipurile de substantive (vezi supra,

Cuantificarea grupului nominal

In grupul nominal, cuantificarea se realizeaza atat prin adjunctii substantivului-centru (vezi supra, ), cat si prin alte mijloace.

Forma flexionara de numar (singular / plural) a substantivului exprima (prin marci gramaticalizate – desinente) o informatie intrinseca de tip cantitativ (casa, case). In unele contexte, forma de singular poate avea semnificatie de pluralitate distributiva: Cei trei au ajuns [„fiecare”] la spital cu capul spart. Vai de capul nostru! („al fiecaruia”).

Cuantificarea substantivului se realizeaza de asemenea prin (semi)adverbe si prin grupari adverbiale fara functie sintactica, ce introduc in grupul nominal o semnificatie de tip restrictiv (decat, doar, numai, exclusiv cumulativ (inca, si cumulativ-negativ (nici, nici macar, nici cel putin implicand existenta unei pluralitati: Numai copilul a plecat. („altcineva nu a plecat”); Si copilul a plecat. („copilul si altcineva / altii au plecat”); Nici macar copilul nu a plecat. („copilul si altcineva / altii nu au plecat”); Transportul urma sa fie insotit de inca un angajat inarmat. (Rlib, 2004 – „de un angajat si de altcineva / altii”; adverbul cuantifica aici grupul nominal un angajat, care include cuantificatorul un).

Tipuri speciale sunt combinatiile (din exprimarea familiara, colocviala) cu particula adverbiala cantitativa la: Au venit la oameni! („multi oameni”), Mananca la paine! („multa paine”) si cele cu adverbul exclamativ ce si prepozitia de(-a): Ce de mere ai cules! („multe mere”), Ce de(-a) paine manca! („multa paine”).

Grupul nominal se poate combina cu substantive care precizeaza cantitatea referentului sau (majoritate, multime, grup, parte, jumatate, sfert, numar, serie etc.; vezi si I, Substantivul, 4.3). Uneori substantivul cu sens cantitativ este formal regent, antepus fata de substantivul pe care il cuantifica. Dependenta sintactica dintre substantivul cuantificat si cel cuantificator se realizeaza prin forma de genitiv (A citit majoritatea cartilor cumparate.) sau prin prepozitiile de, din, dintre (A citit o multime de carti, o parte dintre carti.; Jumatate din lapte s-a stricat.).

In unele contexte verbul si adjectivul se acorda cu substantivul cuantificat (centrul semantic al grupului nominal), nu cu substantivul cantitativ (centrul formal) cu care sunt in relatie sintactica: O multime de carti sunt noi., nu este noua. Intre (a) Se vad o multime de oameni. si (b) Se vede o multime de oameni. exista o diferenta de conceptualizare: in enuntul (a), actantul Tema („ceea ce se vede”) este plural, oameni, iar substantivul multime este un cuantificator al Temei; in enuntul (b), actantul Tema („ceea ce se vede”) este singular, multime, iar gruparea prepozitionala de oameni ii precizeaza semantic continutul.




Contextual, in special in cazul substantivelor masive sau al celor abstracte (vezi I, Substantivul, 4.1, 4.2), si alte cuvinte pot fi asimilate cantitativelor: o mana de orez; A baut o ceasca de cafea.; Adauga un varf de cutit de sare si o picatura de otet.; un pic de liniste; un strop de fericire; un dram de noroc etc.

Unele substantive cantitative apar si dupa grupul nominal, avand o valoare apropiata de cea a adjectivelor (fam. A citit carti o multime, o gramada. „multe”) sau a adverbelor (pop. Parcurge drumul / calea jumatate. „cat”).

In pozitia substantivului cantitativ, mai ales antepus, cu prepozitie, apar (imbinari cu) numerale fractionare (doua treimi dintre absolventi) si diverse structuri echivalente cu acestea (a treia parte dintre absolventi; trei procente / 3% din voturi etc.).

In structurile cu elementele in ordine inversa, partea a patra, numeralul este ordinal si nu are semnificatie cantitativa, fiind mai degraba restrictiv, identificator (vezi supra, 2.3.5.1).

De asemenea, in pozitia substantivului cantitativ pot fi utilizate unele substitute pronominale sau numerale, asimilate cu adjunctii cantitativi: cate (atatea, unele, doua) dintre carti.

O constructie specifica limbii romane este cea care cuprinde un numeral cardinal (cuantificator) urmat de prepozitia de si de substantivul cuantificat: douazeci de oameni (vezi I, Numeralul, 2.5.1.1). Substantivul poate fi interpretat drept centru sintactic in grupul nominal, iar numeralul ca adjunct al sau cuantificator, prin analogie cu structurile fara de (nouasprezece oameni), in constructiile in care substantivul, si nu numeralul, impune acordul in gen al adjectivelor si al elementului cel: (cei) douazeci (cei doua mii) de oameni prezenti. Organizarea sintactica a grupului nominal este mai putin clara in structurile in care cuantificatorul este un substantiv numeral (zeci si zeci, sute, miile de oameni prezenti) si in structurile in care acordul se face cu cuantificatorul (cele doua milioane de oameni, miile de dolari cheltuite ilegal). Calitatea substantivala a cuantificatorului si, mai ales, acordul indica inversarea raportului sintactic in acest tip de grupuri nominale, cuantificatorul fiind centrul, iar substantivul cuantificat, adjunctul sau.

Selectia cuantificatorilor difera partial in functie de caracteristica substantivului-centru de a fi numarabil sau nonumarabil (pentru detalii, vezi I, Substantivul, 1.3).

Numele de actiune si cateva nume de stare avand corespondent verbal sunt compatibile cu cuantificatorii adverbiali specifici verbului, care nu apar in constructia celorlalte substantive (vezi I, Substantivul, 4.4.2.2.2): numeralele adverbiale cardinale si ordinale (plecarea de doua ori, existenta pentru prima data a unor dovezi), adverbele numerale multiplicative (rasplatirea inzecit), unele adverbe temporale aspectuale (plecarea frecvent, totdeauna), unele substantive utilizate adverbial (mersul pe jos ore in sir, cititul dimineata).

Cuantificatorii se pot combina intre ei ori cu alte elemente (cum sunt negatia, expresiile aproximarii etc.), formand structuri cuantificate complexe: nu fiecare casa, nu toate casele, aproape / mai / cam toate casele, aproape nicio casa (structuri partitive); mai mult (mai putin) de trei carti, peste / sub / nici / vreo trei procente (structuri nedefinite); aproximativ 4 la suta dintre francezi (Rlib, 2004 – structura partitiva nedefinita); aduna in fiecare an tot mai putini specialisti (Rlib, 2004 – structura care exprima progresia nedefinita); o ora si trei sferturi, un metru si jumatate, o unitate si trei optimi (numere mixte, alcatuite dintr-un numeral cardinal propriu-zis si unul fractionar sau un echivalent al acestuia, substantivul fiind la singular, intercalat intre cuantificatori in exprimarea comuna, dar in forma de plural si plasat dupa cuantificatori in transpunerea verbala a notatiei cifrice – una si trei optimi unitati).

Adjectivul vreun si articolul nedefinit, cu valoare generica, pot exprima in constructiile negative o semnificatie similara aceleia a cuantificatorilor negativi (vezi Negatia, 2.2.3): N-a citit niciodata vreo / o carte., O cárte n-a citit! (cu intonatie de tip special si cu accent frastic pe substantiv – vezi Organizarea prozodica a enuntului, 2.1.4) [„n-a citit nicio carte”].

Cuantificatorul negativ niciun si marca negativa nici isi pot asocia substantive, mai ales cantitative, cu efect de intensificare a cuantificarii negative in grupul nominal: nicio picatura de apa, niciun dram de noroc, Nu se vede nici picior de om. [„niciun om”] (vezi supra, 2.4.3, si Negatia, 2.5).

Uneori „domeniul” cuantificatorului (secventa cuantificata) afecteaza si elemente din afara grupului nominal.

Semnificatia cuantificatorului se extinde uneori asupra regentului fata de care grupul nominal cuantificat este dependent sintactic: Memoreaza fiecare cifra. „pe rand” (actiunea verbului regent e realizata distributiv); Memoreaza cateva cifre din numar. (cuantificare partitiva); Memoreaza toate cifrele. „deodata sau pe rand” (structura ambigua, actiunea verbului realizandu-se colectiv sau distributiv). Unii regenti sunt semantic incompatibili cu anumite tipuri de interpretare (de exemplu, fraza Citeste toate ziarele. descrie o actiune realizata distributiv, desi perspectiva asupra obiectului actiunii este colectiva, globalizanta).

Cuantificatorii restrictivi permit mai multe interpretari. Ei au asociata o semnificatie negativa implicita, care se poate extinde fie asupra unui domeniu restrans, care include si regentul grupului cuantificat (Vreau sa plece numai Ion. [„vreau sa nu plece altcineva”]), fie asupra unui domeniu mai larg, care include un grup sintactic supraordonat, eventual intregul enunt („nu vreau sa plece altcineva”). Faptul explica „mobilitatea”, libertatea de topica a cuantificatorilor de acest tip: Vede la distanta de numai doi metri (de doi metri numai, numai de doi metri, numai la distanta de doi metri, numai la doi metri distanta).

Extragerea unui grup nominal care include anumiti cuantificatori, cum sunt cei distributivi, si deplasarea lui la inceput de fraza are drept consecinta extinderea domeniului de cuantificare asupra intregii fraze: E obligatoriu sa participe fiecare student. [„obligatia este ca fiecare student sa participe”]; Fiecare student e obligatoriu sa participe. [„pentru fiecare student in parte, obligatia este sa participe”].

Modificarea raportului dintre constituenti

Inversiunea constituentilor grupului nominal poate modifica raportul sintactic dintre acestia. Constructiile au, in general, valoare comparativa; prin inversiune, adjunctul comparativ al substantivului din constructia de baza devine centru in grupul nominal modificat: Ce pari de lumanari [lumanari cat parii]!
(B. Stefanescu Delavrancea, Hagi Tudose); bruma de avere pe care o avea [avere cat bruma (de putina)]; vipera (asta) de Irina [Irina este (rea, perfida) ca o vipera]; hotul (hotomanul) de Radu [Radu este (siret, smecher) ca un hot].

Un tip special de inversiune se realizeaza in structurile in care adjectivul (dependent sintactic de substantiv in constructia de baza) se substantiveaza prin articulare (prostul de Radu [Radu este prost]) sau prin sufixare (dobandind valoare superlativa – o frumusete de catel [un catel foarte frumos]).

2.6. Structuri complexe

Structurile complexe ale grupului nominal includ adjuncti cu structura complexa si / sau mai multi adjuncti dependenti sintactic de centrul grupului.

Grupul nominal poate include mai multi adjuncti de tipuri diferite ai centrului. Adjunctii difera formal si / sau sub aspectul functiei semantice. De exemplu, in grupul nominal alta frumoasa oglinda venetiana a ei, cu reflexe cenusii, pe care o cumparase la Murano, apar sase adjuncti: determinantul alta; adjectivul calificativ frumoasa si cel categorial venetiana; genitivul a ei; grupul prepozitional cu reflexe (cenusii); propozitia relativa pe care o cumparase la Murano.

Cele mai numeroase restrictii de coocurenta privesc utilizarea articolului definit (vezi I, Substantivul, 3.1.5). Exista, de asemenea, reguli stricte de coocurenta si de topica a celorlalte elemente care apartin clasei determinantilor (vezi I, Clase de cuvinte, 3.3).

Adjunctii care nu sunt realizati prin determinanti, susceptibili de a se combina cu orice tip semantico-gramatical de substantiv-centru, au compatibilitati de coocurenta largi: genitivul, adjectivul, substantivul cu prepozitia de, propozitia relativa neinterogativa. Frecvent apar grupate sintagme cu prepozitii diferite: coleg de scoala cu mine. Adjunctii ce caracterizeaza individual o anumita clasa semantico-gramaticala de regenti nu se combina cu adjunctii specifici altei clase; de exemplu, infinitivul (atribut numai al substantivelor abstracte) nu se subordoneaza niciodata aceluiasi centru de grup ca dativul posesiv substantival (specific regentilor nume de rudenie si de relatii sociale). Pronumele clitice (dative posesive) au distributie limitata astazi la anumite tipuri de contexte (vezi I, Substantivul, 3.1.2.4); cliticele se pot atasa unui adjectiv articulat enclitic, antepus substantivului-centru (propria-i casa) si pot fi coocurente cu anumiti adjuncti postpusi, mai ales adjectivali (propria-i casa veche), substantivali sau adverbiali cu prepozitie (propria-i casa de la tara, de acolo), propozitionali relativi neinterogativi (propria-i casa, care e la tara).

Anumiti adjuncti ai substantivelor verbale sunt obligatoriu sau de regula coocurenti si alcatuiesc impreuna cu regentul o structura ternara, analoga cu structura grupului verbal corespunzator. Astfel, dativul si constructiile echivalente cu dativul, care corespund in grupul verbal complementului indirect, apar, in general, in prezenta unui adjunct corespunzator complementului direct al verbului: furnizare de armament – furnizeaza armament – combatantilor / la numerosi combatanti / cui s-a angajat in lupta / la cati s-au angajat in lupta). Grupul prepozitional complement de agent si propozitia completiva de agent sunt de asemenea coocurente in grupul nominal cu un adjunct ce corespunde subiectului pasiv: avertizarea lor de catre inspector (de catre cine are datoria sa o faca) – Ii avertizeaza inspectorul (cine are datoria sa o faca).

Genitivul cu valoare de subiect si cel cu valoare de complement direct nu se combina cu acelasi substantiv verbal: *ultima lui infrangere a turcilor.

In grupul nominal, ordinea lineara a adjunctilor de tipuri diferite se bazeaza partial pe reguli gramaticale sau pragmatice si, in unele situatii, este modificabila stilistic.

Anumiti adjuncti, ca determinantii sau adjunctii categorizanti, sunt mai strans legati semantic de centru si tind sa se grupeze cu acesta, alcatuind o unitate, astfel incat alti adjuncti determina semantic unitatea integrala, si nu strict centrul substantival al grupului nominal. Topica reflecta ierarhia adjunctilor, in sensul ca determinativul intregului grup fie preceda grupul (ultima premiera teatrala), fie il urmeaza (o intrare secreta mascata; Harap-Alb vede alta dracarie si mai mare.
I. Creanga, Harap-Alb).

Posesorul realizat ca substantiv (in genitiv sau in dativ) urmeaza in general dupa adjunctii calificativi si categorizanti (adjective, substantive cu prepozitie): casa veche (si frumoasa) a bunicilor, lectia de gramatica a profesorului, (inv.) nepot de sora vecinului nostru. Posibilitatea distantarii genitivului fata de regent trebuie pusa in legatura cu prezenta elementului al, care, desi nu este propriu-zis pronume in aceste contexte, isi mentine partial natura pronominala, stabilind cu centrul substantival al grupului nominal o relatie anaforica (vizibila in acord – casa a f. sg.) si oferind astfel un suport sintactic adjunctului genitival. Posibilitatea distantarii substantivului in dativ posesiv este asigurata de raportul semantic puternic, de tip actantial, cu Posesorul. Inversiunea se realizeaza mai ales cu adjunctii adjectivali. Acestia pot fi deplasati, introducandu-se un suport sintactic de tipul cel (casa bunicilor cea veche) sau pot fi izolati (casa bunicilor, veche si frumoasa). Posesorul lexicalizat prin pronume in genitiv sau prin adjectiv pronominal posesiv are o topica mai libera decat substantivul: casa lui / mea veche, lectia lui / sa de gramatica (in aceasta pozitie substantivul in genitiv este uneori ambiguu sintactic – lectia profesorului de gramatica –, putand fi interpretat ca regent al atributului prepozitional urmator), ultima lui / sa (*a scriitorului) aparitie in public.

Mai ales adjectivul pronominal posesiv, dar si genitivul pronumelui personal se pot insera intre constituentele unor substantive compuse nesudate: cainele sau lup, blocul lui turn.

Intre substantivul verbal regent si genitivul subiectiv sau obiectiv postpus se poate intercala un adjectiv: asumarea deschisa a optiunii republicane („Dilema”, 1993). Genitivul subiectiv sau obiectiv postpus poate fi precedat de un substantiv cu prepozitie (organizarea in muzeu a acestor expozitii) sau poate fi urmat de o sintagma prepozitionala (diviziunea istoriei dupa principii exterioare sau in spirit dogmatic – G. Calinescu, Istoria).

Adjectivele antepuse regentului se raporteaza semantic, adesea, la o grupare mai larga: noua lectie de gramatica a profesorului; proprietatea „nou” este enuntata despre obiectul „lectia de gramatica”, acesta fiind argumentul semantic al predicatului adjectival. Adjectivul poate fi distantat de regent cand relatia sa cu acesta este clar marcata prin acordul in gen si numar: cursul de gramatica nou al profesorului. Intre centrul substantival al grupului nominal si adjectivul postpus, strans legat si neizolat de centru, nu se intercaleaza de obicei alti adjuncti: votarea separata a legilor, *votarea legilor separata (posibil insa votarea legilor, separata, cu adjectivul izolat).

Adjunctii adverbiali sunt mai slab legati semantic si formal de centrul grupului nominal decat adjunctii adjectivali. Adverbul nu exprima insusiri ale referentului substantivului, ca adjectivele, ci, in general, circumstante, fiind asociat regentilor din clasa substantivelor „verbale” sau „adjectivale” (vezi supra, 2.2.3). Adverbul poate urma dupa un adjunct legat actantial (tematic) de substantivul-centru si se raporteaza semantic, in aceasta situatie, la grupul nominal in ansamblu: votarea legilor [„in mod”] separat (legilor, Tema).

Topica genitivelor si a adverbelor depinde de conditiile pragmatico-stilistice: adjunctul rematic tinde sa il urmeze pe celalalt; adverbul antepus genitivului este marcat de emfaza: intrunirea astazi a noului Parlament.

Genitivul preceda, in general, verbul cu forma nepersonala: placerea Mariei de a citi (sau placerea de a citi a Mariei si, cu genitivul antepus regentului, naiva lor incercare de a imita stilistica bizantina – G. Calinescu, Istoria), sosirea lor pana a se insera, ajutoarele ministerului constand in bani (sau ajutoarele constand in bani ale ministerului), hainele ei de capatat (sau hainele de capatat ale ei).

Adjunctii realizati ca propozitii si cei insotiti de determinari se plaseaza mai ales dupa adjunctii nepropozitionali fara determinari: indemnarea lor sa renunte, participarea astazi la demonstratia de protest.

Adjunctul prepozitional corespunzator complementului de agent si acuzativul cu de corespunzator subiectului sau complementului direct preceda alti adjuncti prepozitionali deoarece se leaga mai strans de substantivul verbal regent, prin rolul lor tematic: capturarea armelor de catre gardisti cu complicitatea unor militari, distribuirea de certificate la toate oficiile postale. Acuzativul cu de subiectiv sau obiectiv tinde sa urmeze imediat dupa regent; faptul e explicabil prin functia semantica denotativa, de categorizare, pe care acest adjunct o indeplineste concomitent cu rolul tematic: ultima lansare de disc a interpretului, acordarea de premii de catre fundatie (grupul prepozitional exprima actantul Tema si tipul de eveniment sau de activitate la care se refera substantivul verbal regent). Adjunctul construit cu o prepozitie-regim urmeaza adesea imediat dupa regent, precedand alte grupuri prepozitionale: adaptarea la situatie in scurt timp

Constructiile prepozitionale gramaticalizate pentru a exprima un raport de genitiv au, in general, caracteristicile distributionale ale genitivului postpus fata de regent; de exemplu, Cheama populatia la comemorarea, marti, 21 decembrie, a 4 ani de la jertfa eroilor. (EZ, 1993). Constructiile prepozitionale nu preceda regentul.

Ordinea lineara a elementelor (adjective categoriale + grup prepozitional) corespunde unei restrangeri succesive a referintei regentului, intr-un exemplu ca: pe podeaua metalica mobila de deasupra tampoanelor (O. Paler, Autoportret).

Grupul nominal complex presupune prezenta unor adjuncti care, la randul lor, sunt centre ale unor grupuri sintactice. Unui grup nominal ii poate fi astfel subordonat un grup verbal (pagini continand bibliografia), adjectival (carte utila elevilor), mai rar adverbial (intreruperea discutiei relativ devreme / tarziu).

O situatie speciala este aceea in care grupul subordonat este nominal (substantival sau pronominal): terasa apartamentului vechi, parerea altora mai competenti.

Grupurile subordonate au o structura interna analizabila sintactic. Centrul (exceptand verbul la forma personala) are functie dubla, fiind si atribut in grupul nominal; celelalte componente indeplinesc o functie in raport cu regentul lor (de exemplu, in constructia carte utila elevilor, adjectivul utila este atribut, iar substantivul elevilor este complementul indirect al adjectivului).

Uneori prezenta adjunctilor atributului este obligatorie sintactic si / sau semantic, adjunctii fiind strans legati de regentul lor; suprimarea adjunctilor atributului conduce la structuri incomplete gramatical sau modifica sensul acestora: pagini continand bibliografia – *pagini continand, copilul devenit adult – *copilul devenit, carte utila elevilor – carte utila „in general”, sfarsitul anului scolar – sfarsitul anului „calendaristic” (in absenta altor precizari contextuale cu privire la referent).

Grupul nominal este o structura semantica supraordonata, care integreaza un grup sintactic adjunct. Componentele integrate pot fi analizate sintactic, insa coerenta semantica a grupului din care fac parte este mare. Grupul nominal, ca unitate semantica de tip complex, are un centru principal, care coincide cu centrul principal sintactic al intregii structuri (sfarsitul anului scolar, carte utila elevilor), si unul sau mai multe centre secundare, care coincid cu centrul sintactic al grupurilor adjuncte (sfarsitul [anului scolar], carte [utila [studentilor [filologi]]]). Grupul nominal poate domina sintactic si incorpora semantic mai multe grupuri-adjuncte, subordonate unul altuia: placerea [de [a ma arunca [pe [nisipul cald]]]] (O. Paler, Autoportret) – de a ma arunca si pe nisipul, grupuri prepozitionale; a ma arunca pe nisipul, grup verbal; nisipul cald, grup nominal.

Prepozitia de poate introduce in grupul nominal un grup prepozitional (vezi si I, Prepozitia, 3.1.1.5), adesea circumstantial: zborul de peste oras [Zboara peste oras.], operatia de la picior [Se opereaza la picior.]. Uneori cele doua prepozitii fuzioneaza: defilarea din Bucuresti [Defileaza in Bucuresti.].

Grupul nominal poate include mai multi adjuncti de acelasi tip ai centrului. Acestia stabilesc intre ei raporturi de coordonare (casa veche, dar bine conservata), de echivalenta sau apozitive (o casa totusi veche, darapanata).

De obicei, adjunctii diferiti ca forma sunt coordonabili in masura in care indeplinesc aceeasi functie semantica: Dadui peste o slujnica noua si care, prin urmare, nu ma cunostea. (C. Hogas, Pe drumuri; adjectivul si propozitia relativa au functie de calificare); fragmente arhitectonice de aceeasi valoare si apartinand aceleiasi perioade (adjunctul prepozitional si cel gerunzial califica / identifica referentul regentului; fragmente arhitectonice si de aceeasi valoare – adjectivul categorizeaza, iar grupul prepozitional califica / identifica referentul substantivului). Adjunctii cu functii semantice diferite in grupul nominal nu se coordoneaza, chiar daca apartin aceluiasi tip formal: an scolar (*si) dificil, boala cardiaca (*si) incurabila (un adjectiv categorial si unul calificativ). Aceasta arata ca, in grupul nominal, adjunctul multiplu (adjuncti coordonati intre ei) este esential o structura unitara din punct de vedere functional-semantic.

Determinantii de tipul articolelor nu se combina niciodata intre ei. Ceilalti determinanti cu functie contextuala de integratori enuntiativi alcatuiesc rareori structuri multiple, deoarece functia enuntiativa insasi implica unicitatea determinantului. Se pot coordona unii cuantificatori (doi sau trei copii) si, exceptional, alti determinanti (acest sau acel proiect, astfel sau altfel de lucruri). In structurile apozitive, de obicei unul dintre termeni isi pierde statutul de determinant: putini, adica doi copii (putini, pronume).

Un centru substantival se combina cu un singur pronume clitic in dativ posesiv.

In structurile multiple, adjunctul insotit de determinative (formand un grup sintactic) se plaseaza, de preferinta, pe ultimul loc: sat vechi, razasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului (I. Creanga, Amintiri).

Grupul nominal poate include adjuncti de acelasi tip, aflati in raport de corelare: distanta de la gara pana in sat, vezi supra, 2.2.h; traversarea dinspre continent spre insula.

In masura in care exista o coeziune formala a elementelor corelative, explicabila uneori si semantic, coeziune manifestata prin coocurenta lor obligatorie (*distanta de la gara; vezi si I, Substantivul, 3.1.1), gruparea in ansamblu poate fi interpretata ca adjunct cu structura complexa, analizabila, care ocupa o unica pozitie sintactica, pe aceea de atribut.

Spre deosebire de atributul complex care contine elemente corelative, adjunctii corelati stabilesc intre ei un raport mai liber, nefiind obligatoriu coocurenti: traversarea dinspre continent, traversarea spre insula.

Determinantii nu intra in structuri de tip corelativ, neputand fi introdusi de prepozitii.

Un adjunct poate fi dependent sintactic de un regent multiplu: placerea si necesitatea de a calatori, limba si literatura romana, cantecul si poezia invatata (cu acordul adjunctului adjectival prin atractie, la singular, conform traditiei), cantecul si poezia invatate (cu acordul la plural, dupa model strain).

2.7. Structuri eliptice

Grupul nominal se realizeaza partial, atunci cand, prin elipsa, centrul substantival este recuperat din context: – Ce fel de casa? – [Casa] Inalta.

Frecvent adjunctul se substantiveaza in aceste conditii: (materiale) consumabile

Pe de alta parte, substantivul-centru poate fi substituit printr-un pronume, inclusiv semiindependent: – Care casa? – A Mariei. Un context precum: Cel mai frumos era al meu. este ambiguu, cel fiind interpretabil aici ca pronume demonstrativ semiindependent sau ca marca a superlativului relativ. Substantivarile si grupurile nominale al caror centru este un pronume semiindependent substitut sunt compatibile in general cu contextele specifice substantivului (vezi infra, 2.8): de exemplu, Cumpara consumabile. (complement direct). Unele incompatibilitati se explica formal. De pilda, din cauza flexiunii sale cazuale incomplete, elementul al nu poate fi utilizat la genitiv-dativ singular, iar cand preceda o forma de genitiv, nici la plural (*alor Mariei).

Grupul nominal propriu-zis partial (fara centru exprimat) are posibilitati sintactice mult mai limitate, fiind utilizabil mai ales ca enunt nominal: [Casa] Inalta., De lemn., [Bucurie] De a citi., [Haine] De capatat., [Omul] Care trece. etc. (vezi 2.8).

Anumiti adjuncti nu apar, in mod obisnuit, fara regent: – Ce fel de soare?
– *Stralucind.

2.8. Incadrarea grupului nominal in enunt

Utilizarea in enunt a unui grup nominal presupune incadrarea lui la nivel sintactic si / sau semantic.

Integrarea enuntiativa a substantivului prin determinanti nu are in vedere aceasta situatie (vezi supra, 2.3).

 Grupul nominal se incadreaza sintactic in enunt in functie de pozitia centrului substantival, ca adjunct, in diverse grupuri sintactice (vezi si I, Substantivul, 3.2).

Astfel, substantivul-centru al unui grup nominal intra in alcatuirea grupurilor verbale (Citesc o carte veche.), nominale (casa omului aceluia), adjectivale (carte utila studentilor filologi), interjectional (Iata casa mea!), (rareori) adverbial (Ion va munci pamantul, asemenea fratilor sai.).

Functiile sintactice indeplinite de substantivul-centru al grupului nominal sunt: subiect (Copilul ei citeste.), nume predicativ (El este student eminent.), complement direct (Citesc o carte veche.), complement secundar (Il invat un cantec de leagan.; Greseala asta nu o sa ma coste viata, ci √ numai functia pe care o am.), complement indirect (carte utila studentilor filologi) si prepozitional (Apelez la prietenii vechi.), complement predicativ al obiectului (L-a numit profesor de desen.), circumstantial (Merg la facultatea noastra.), atribut (casa omului aceluia), predicativ suplimentar (Il stiu avocat bun.).

Ocurenta elementelor nesubstantivale in contexte ale grupului nominal este un indiciu sintactic al substantivarii: bine subst. < adv., Face mult bine. (centru de grup, cu adjunct adjectival, cuantificator; complement direct); Faci bine si iti auzi rau. (complement direct).

Structura de constituenti a grupului nominal este partial conditionata de pozitia sintactica in care acesta apare si, implicit, de forma cazuala a substantivului-centru. De exemplu, un grup nominal adjunct in genitiv-dativ singular nu poate include un determinant nedeclinabil la singular si nearticulabil enclitic, ca adjectivul tot, antepus regentului (tot orasul, tot curajul, toata linistea). Un grup nominal cu centrul in vocativ nu include articolul indefinit sau cuantificatori, ci, mai ales, adjuncti posesivi (suflete al meu!) si calificativi (bunule Ion!). Substantivelor aflate in alta pozitie sintactica decat cea de nume predicativ, de predicativ suplimentar sau de apozitie in nominativ nu li se pot subordona substantive (pronume nonclitice, numerale) in dativ cu valoare posesiva (inv. Este frate vecinului nostru., Il consideram dusman lumii intregi., Acesta-i Gheorghe, ucenic tatalui meu.).

Includerea semantica in enunt a unui grup nominal se poate realiza prin relatii anaforice (Ti-a telefonat o colega si o sa revina; fata e ingrijorata pentru tine.fata are ca antecedent nominalul colega) sau prin relatii de coreferentialitate de tip special, in situatia subiectului obligatoriu nelexicalizat al unor forme verbale nepersonale (Omul nu indrazneste a intreba. – subiectul neexprimat, implicit, al infinitivului a intreba este coreferential cu substantivul omul).

Grupul nominal, extins ca unitate sintactica si semantica, poate participa in context la raporturi de coordonare sau de corelare cu alt grup nominal: exercitii de mentinere a pacii si de sprijin umanitar; trecerea fireasca de la planul material la cel alegoric (G. Calinescu, Istoria).

Grupul nominal nu constituie singur un enunt. Numai exceptional, grupul nominal, cu o anumita intonatie, poate functiona ca enunt nominal (vezi Predicatul, 2.1.3.4): Liniste!, Ajutor!, Desteptarea!, Gura!, Frumoasa zi!, Un cer albit de seceta azi. (O. Paler, Autoportret). Doar in aceasta situatie substantivul nu este simultan centru de grup si adjunct.

3. Grupul nominal cu centru pronominal

Grupul pronominal este o realizare particulara a grupului nominal, in situatii in care centrul grupului sintactic este un pronume. Se includ aici si realizarile speciale, cand centrul grupului este un numeral cu valoare pronominala (folosit anaforic sau cataforic – Erau acolo cativa copii; doi erau mai mari decat ceilalti.; Sosisera toti musafirii. Primul sosise Mihnea.; vezi Numeralul).

3.1. Centrul grupului pronominal

Diverse subtipuri semantice de pronume personale (personale propriu-zise, de politete, reflexive) si nepersonale (demonstrative, de cuantificare – nehotarate si negative, relative, interogative) (vezi I, Pronumele) pot functiona in calitate de centre ale unor grupuri pronominale (incorporate in grupuri prepozitionale): Eu am facut tot ce puteam, acum este randul lui.; Pe dumneavoastra nu va cunosc.; Ii place sa vorbeasca despre sine.; Nu stiu nimic despre asta.; Te-a cautat cineva in varsta.; Care dintre ei e vinovat?.

Interpretarea posesivelor (al meu, al tau) fie ca genitive ale pronumelor personale, fie ca grupari alcatuite dintr-un pronume semiindependent al si un adjectiv pronominal posesiv / pronume posesiv (vezi I, Pronumele si adjectivul pronominal posesiv) are consecinte asupra interpretarii grupului sintactic in care se integreaza posesivele si a relatiei dintre centru si adjuncti. Interpretat ca genitiv al pronumelui personal, se observa compatibilitati combinatorii comune ale posesivului cu pronumele personale (vezi infra, 3. ); interpretat ca adjectiv / pronume in genitiv determinand un pronume, posesivul se integreaza ca adjunct in grupul nominal (cu centru un pronume semiindependent).

Interpretarea formelor de intarire ca adjectiv, respectiv ca pronume de intarire (vezi I, Pronumele si adjectivul pronominal de intarire) se rasfrange asupra interpretarii modului in care aceste forme se integreaza in ierarhii de constituenti (ca centre pronominale fara adjuncti, respectiv ca determinari de tip adjectival in structura unor grupuri nominale).

Nu se constituie in centre ale unor grupuri sintactice realizarile clitice ale pronumelor personale si reflexive.

Dintre numerale, functioneaza ca centre ale unor grupuri sintactice numeralele cardinale (Au sosit trei.), numeralele ordinale (A scris doua volume de poezie, primul in 1980.), numeralele fractionare (Au pierdut examenul opt candidati. O treime dintre cei cazuti au luat note de 2.), numeralele colective (Cursantii m-au dezamagit. M-au dezamagit amandoi.) si numeralele distributive (Corectez lucrarile la limba romana. Corectez cate doua pe ora.). In cele ce urmeaza, iese din discutie numeralul fractionar, a carui natura este exclusiv substantivala (vezi I, Numeralul, 6.3); celelalte numerale vor fi examinate in calitatea lor de centre cu statut pronominal.

Numeralul ordinal apare insotit de formantul cel care marcheaza flexiunea cazuala; prezenta lui cel este obligatorie la cazurile genitiv-dativ (Cartea celui de al doilea este noua.; Ii dau cartea celui de al doilea.) si facultativa la nominativ-acuzativ (Al doilea mi-a placut mai mult. Cel de al doilea mi-a placut mai mult.; Pe al doilea nu l-am cunoscut. / Pe cel de al doilea nu l-am cunoscut.).

In mod prototipic, pronumele si numeralele alcatuiesc singure un grup sintactic, fara adjuncti. Aceasta particularitate structurala a grupului pronominal decurge din mecanismele semantico-referentiale la care participa pronumele (deixis, anafora, cuantificare, referinta generica).

Grupul pronominal se integreaza in propozitie analog grupului nominal cu centru substantival: pronumele / numeralul centru indeplineste functii sintactice comune cu substantivul, iar rolurile actantiale sunt comune cu ale substantivului. La unele subclase semantice de pronume apar limitari privind in special pozitiile de complement secundar si predicativ suplimentar. In mod particular, se realizeaza prin pronume pozitia sintactica subiect: subiectul pronume este fie neexprimat (subiect inclus Am sosit. sau subinteles A sosit.), fie este controlat de subiectul / complementul unui regent (iii place i sa cante; li-am auzit i cantand etc.); exprimarea subiectului pronume este emfatica sau marcheaza contrastul discursiv (vezi Subiectul, 3.2.2). Pozitiile sintactice complement direct si complement indirect exprimate prin clitic pot fi dublate prin pronume accentuate pentru emfaza (L-am vazut pe el., I-am spus lui., S-a mustrat pe sine insusi., Si-a spus siesi insusi.; vezi I, Pronumele personale). Cliticele pronominale (propriu-zise si reflexive) actualizeaza o functie sintactica speciala, nerealizabila prin alte parti de vorbire: functia de complement posesiv (Ion mi-a pierdut cartea., Mi-am pierdut cartea., vezi Complementul posesiv). Cliticele personale si reflexive pot ocupa si pozitii nonsintactice (dativ etic, acuzativ si dativ neutru, reflexiv nonsintactic; vezi I, Pronumele personal propriu-zis, 2.2.2, Pronumele reflexiv, 1.2; II, Constructii reflexive si constructii reciproce).

Pronumele in calitate de centre ale unui grup sintactic pot fi insotite de semiadverbe neintegrate sintactic: Chiar tu ai spus asta., Ma intereseaza exact asta.; Aproape toti au lipsit.; chiar acelasi; chiar acela; exact celalalt. In mod particular, pronumele de cuantificare (pronumele nehotarate, negative si, prin extensie, pronumele relative si interogative) pot fi insotite de semiadverbe exprimand aproximarea (cam orice, cam oricine, aproximativ nimic, cam cine?, cam ce?); combinate cu alte pronume, semiadverbele de aproximare se asociaza cu diverse valori discursive (atenuare, ironie etc.). O varietate mai mare de formule de aproximare se actualizeaza pe langa un centru numeral: vreo cincisprezece, circa douazeci, aproape cinci la suta, pana la patru dintre candidati, peste doi, treizeci si ceva; aproximarea se poate exprima si printr-un grup complex, format prin repetarea numeralului centru: doi-trei, al doilea-al treilea, toti patru-cinci, doi-trei la suta (vezi I, Numeralul, 2.6, 6.4, 7.5

3.2. Adjunctii din grupul pronominal



In cadrul grupului pronominal romanesc apar doua tipuri particulare de adjuncti: (i) adjuncti obligatorii; (ii) adjuncti facultativi.

Adjunctii obligatorii

Adjunctii obligatorii apar ca determinari obligatorii ale pronumelor semiindependente (Cel nou este albastru.; Despre lucrarea ta am vorbit astazi, mane vorbim despre a colegului.; vezi I, Pronumele si adjectivul pronominal demonstrativ; Pronumele si adjectivul pronominal posesiv

Pronumele semiindependent cel poate primi ca adjuncti obligatorii: adjective (cel nou), adverbe / numerale ordinale precedate de prepozitia de (cel de acolo, cel de al doilea), substantive / pronume precedate de al (cel al copilului, cel al nimanui), substantive / pronume cu prepozitie (cel de la mama, cel de la tine), cel + supin (cel de scris sau cel de citit), cel + propozitie relativa (cel care te-a cautat / cel ce te asteapta).

Pronumele semiindependent al poate primi ca adjuncti obligatorii un substantiv in genitiv (Al copilului s-a pierdut.; Al Mariei e mai nou decat al tau.) sau un posesiv (Al meu e nou, al tau e vechi.).

In interiorul grupului pronominal, adjunctii obligatorii indeplinesc functia sintactica de atribut. Rolurile semantice ale adjunctilor, analoge rolurilor actantiale, sunt comune cu cele din grupul nominal cu centru substantiv si depind de modul de realizare a relatiei (caz genitiv sau prepozitie): Posesor (al Mariei), Locativ (cel de acolo), Sursa (cel de la mama), Tinta (cel pentru tine) etc.; sunt, de asemenea, posibile relatii semantice de ordonare (cel de al doilea) (pentru aspecte legate de interpretarea posesivului, vezi I, Pronumele si adjectivul pronominal posesiv).

Adjunctii facultativi

Tipul adjunctilor facultativi acceptati in grupul pronominal, precum si tipul de coeziune in cadrul grupului depind de subclasa semantica a pronumelui-centru, iar in cadrul aceleiasi subclase semantice, difera uneori de la un membru al subclasei la altul.

La nivelul clasei generale a pronumelui, se poate distinge intre adjuncti facultativi propriu-zisi, specifici unor subclase semantice de pronume (pronume demonstrativ, pronume nehotarat si negativ, pronume interogativ, pronume relativ; vezi infra) si adjuncti rezultati prin elipsa unui pronume semiindependent din cadrul unei structuri apozitive (pronume personal, vezi infra): Tu, cel de acolo, vino la mine! > Tu de acolo, vino la mine!; El, cel de la fereastra, este blond. > El de la fereastra este blond. Constructiile rezultate prin elipsa au fost asimilate, in diverse grade, tiparului nominal; unele au fost acceptate de limba literara, in timp ce altele sunt specifice limbii vorbite si sunt puternic ancorate contextual.

Adjunctii facultativi ai centrului-pronume, cei propriu-zisi si cei asimilati tiparului nominal, ocupa pozitia sintactica de atribut (actualizat prin substantiv, pronume, numeral – in genitiv sau prepozitionale–, adverb precedat de prepozitie, forma verbala nepersonala sau prin propozitie atributiva).

Diversele tipuri de adjuncti in cadrul grupului pronominal au frecvente diferite in uz; unii adjuncti apar in imbinari fixe, cvasilocutionale.

Centru – pronume personal

Cand centrul grupului sintactic este un pronume personal (propriu-zis sau de politete), grupul sintactic poate avea urmatoarea structura:

– Pronume + prepozitia abstracta de + grup prepozitional: el [de [langa usa]]; tu [de [la fereastra]]; tu [de [langa mine]]; el [de [langa al doilea din dreapta]]; Dumneavoastra [d[in Romania]]; Dumneavoastra [d[in gradina]];

– Pronume + prepozitia abstracta de + grup adverbial: tu [de [acolo]], dumneata [de [aici]];

– Pronume + propozitie relativa izolata: Tu vorbesti, [care n-ai avut niciodata nicio problema]?; Ea, [care n-are frati], nu stie ce inseamna dragostea de frate.; El, [care e barbat], nu poate intelege toate aceste probleme.

Desi accepta combinarea cu o atributiva, pronumele nu pot primi adjective ca adjuncti: (*el frumos, *ea atenta).

Dintre pronumele personale, cele de persoana I si a II-a primesc mai rar adjuncti, referinta lor fiind direct accesibila din context, in timp ce pronumele de persoana a III-a primesc relativ mai multe determinari. Acestea au rol de precizare, delimitare, evidentiere in discurs, contrast discursiv (el de langa usa, dumnealui mai inalt). Pronumele reflexive accentuate se combina cu pronume / adjectiv de intarire, in structuri emfatice cvasilocutionale: se blameaza pe sine insusi, si-a acordat distinctia sie insusi.

Centru – pronume demonstrativ

Cand centrul grupului sintactic este un pronume demonstrativ, posibilitatile combinatorii ale centrului sunt mai largi, induse de libertatile combinatorii ale substantivului incorporat: acesta rosu, nu acela verde = acest creion rosu, nu acel creion verde; acesta de pe masa = acest caiet de pe masa; aceasta rosie cu buline din dreapta = aceasta bluza rosie cu buline din dreapta. Grupul sintactic poate avea urmatoarea structura:

– Pronume + prepozitia abstracta de + grup nominal: Pe masa sunt doua volume; il vreau pe acesta [de [poezie]]; acela [de [aur alb]]; acelasi [de [plumb]]; celalalt [de [catifea]]; acesta [de [proverbe]]; acela [de [gala]].

– Pronume + prepozitia abstracta de + grup prepozitional: acesta [de [langa usa]]; acela [de [la fereastra]]; acelasi [de [langa mine]]; celalalt [de [langa al doilea din dreapta]]; acesta [d[in Romania]]; acela [d[in gradina]].

– Pronume + prepozitia abstracta de + grup adverbial: acesta [de [acolo]], acela [de [aici]].

– Pronume + adjectiv / grup adjectival: acela [rosu la fata], acesta [nou], celalalt [vechi] din 1959; acelasi nu poate primi determinare adjectivala (*Acelasi nou e al meu.).

– Pronume + propozitie relativa: acela [care vine]; Il caut pe acela [de care am nevoie].; O vreau pe cealalta, [pentru care am piese de schimb].

– Pronume + propozitie conjunctionala: Am o dorinta, aceea [sa reusesc].

– Pronume + al + genitiv / posesiv: acesta [al [copilului / meu]], acesta [al [Mariei / tau]], acela [al [lui]], acelea [ale [nimanui]], acesta [al primului [dintre ei]].

Propozitiile conjunctionale si infinitivul apar ca adjuncti ai unor pronume care substituie substantive abstracte.

Centru – cuantificator (pronume nehotarat si pronume negativ)

Pronumele nehotarate si negative, in calitatea de centre de grup sintactic, au urmatoarele posibilitati combinatorii:

– Pronume + prepozitia abstracta de + grup nominal: Caut ceva [de [lucru]].; Vreau orice [de [mancare]].; Caut pe cineva [de [specialitate]].

– Pronume + prepozitia partitiva dintre / din + grup nominal: oricine [dintre [noi]]; nimeni [din [clasa]].

– Pronume + prepozitia abstracta de + grup prepozitional: oricine [de [langa usa]]; nimeni [de [la fereastra]]; toti [de [langa mine]]; nimeni [de [langa al doilea din dreapta]]; fiecare [d[in Romania]]; cineva [d[in gradina]].

– Pronume + prepozitia abstracta de + grup adverbial: oricine [de [acolo]], nimeni [de [aici]].

– Pronume + adjectiv / grup adjectival: oricine [interesat de lucrare], ceva [nou], ceva [bun de mancat], nimic [important (pentru el)].

– Pronume + propozitie relativa sau grup prepozitional care include o propozitie relativa: N-am inteles nimic [din ce s-a spus

– Pronume + propozitie conjunctionala (in constructii relative eliptice): Nu e nimeni (care) [sa ma ajute].; Caut ceva (care) [sa te multumeasca].

– Pronume + al + genitiv / posesiv: oricare [al [copilului / meu]], niciunul [al [Mariei / tau]], toti [ai [lui]], nimic [al [Corinei]].

– Pronume+ de + al + genitiv / posesiv: cateva [de-[ale [copilului]]], multe [de-[ale [tale]]].

Specifice cuantificatorilor (pronume nehotarate si negative; vezi si numeralul infra) sunt structurile partitive (in care pronumele nehotarate se combina cu un nominal introdus prin prepozitia partitiva dintre / din: oricare dintre elevi, oricare din noi, oricate din o suta, niciunul din voi, nimeni dintre ei) si structurile de identificare a referentialitatii (bazate pe o calificare a apartenentei in cazul obiectelor nonunice: cineva de-al meu, niciunul de-al tau).

Centru – pronume interogativ

Pronumele interogative, ca centre de grup sintactic, au urmatoarele posibilitati combinatorii:

– Pronume + prepozitia abstracta de + grup prepozitional: Cine [d [in casa]] a facut asta?; Ce [de [pe masa]] e al tau?;

– Pronume + prepozitia partitiva dintre / din + grup nominal: Cine [dintre [voi]] ?; Care [din [clasa]]?, Care [dintre ei]] e vinovat?

– Pronume + prepozitia abstracta de + grup adverbial: Care [de [acolo]] e a ta?, Ce [de [aici]] te intereseaza?

– Pronume+ de + al + genitiv / posesiv: cate [de-[ale [tale]]]?

Sunt posibile si structuri colocviale de tipul:

– Pronume + propozitie relativa, obligatoriu izolata: Cate, [care atunci castigasera], au confirmat ulterior?; Cine, [care a inteles situatia], ar mai continua?.

Ca si cuantificatorii, pronumele interogative intra in structuri partitive (Care dintre elevi a lipsit?; Cine dintre voi ma poate ajuta?; Cate din o suta vrei?) si in structuri de identificare a referentialitatii (Ce de-al meu te-ar interesa?, Ce de-al tau poate fi folosit?).

Centru – pronume relativ

Pronumele relative au posibilitati combinatorii reduse, rar actualizate, la unii dintre membrii clasei: Cu cine din oras vorbeam imi spunea acelasi lucru.; Care de acolo ma poate ajuta va fi recompensat.

Centru – numeral cardinal

Numeralul cardinal (utilizat ca substitut) dispune de urmatoarele posibilitati combinatorii in cadrul grupului sintactic:

– Numeral + prepozitia abstracta de + grup nominal: una [de [poezie]], doua [de [proza]]; cinci [de [aur]], patru [de [argint]].

– Numeral + prepozitia partitiva din / dintre + grup nominal: una [din [strazi]], doua [dintre [ele]], trei [dintre [acestia]].

– Numeral + prepozitia abstracta de + grup adverbial: trei [de [acolo]], cinci [de [aici]].

– Numeral + grup adjectival: doi [rosu inchis], trei [albi], patru [galben-verzui].

– Numeral + propozitie relativa: Mai astept doi, [care au intarziat].; Trei [care sosesc primii] vor primi premii.

– Numeral + propozitie conjunctionala, adesea consecutiva, provenind dintr-o elipsa: Are doua [de ramai cu gura cascata]. („doua masini foarte frumoase”).; Cauta trei [sa nu-l doara capul!] („trei piese exceptionale ”).

– Numeral + al + genitiv / posesiv: trei ai copilului / mei, doua ale Mariei / tale;

– Numeral + de + al + genitiv / posesiv: trei [de-[ai [copilului / mei]]], doua [de [ale [Marie / tale]]].

Ca si cuantificatorii nedefiniti (pronumele nehotarate si negative), numeralul intra in structuri partitive (Cinci dintre elevi au lipsit.) si in structuri de identificare a referentialitatii (Iti dau una de-a mea si doua de-ale ei.).

Centru – numeral ordinal

Numeralul ordinal (utilizat ca substitut) dispune de unele posibilitati combinatorii comune cu numeralul cardinal:

– Numeral + prepozitia abstracta de + grup nominal: Pe masa sunt doua carti: prima [de [poezie]], a doua [de [proza]].; prima [de [aur]], a doua [de [argint]];

– Numeral + prepozitia partitiva din / in / dintre / intre + grup nominal: prima [dintre [cursante]], a doua [dintre [ele]]; prima [din [clasa]], a doua [din [grup]]; prima [intre [campioane]].

Prepozitiile cu sens partitiv dintre, intre se folosesc cand nominalul pe care il regizeaza este un plural (dintre exprima „detasarea de” grup; intre exprima „includerea in” grup). Prepozitiile din si in se construiesc cu nominale cu forma de singular, care exprima grupul, colectivitatea; din exprima „detasarea de” grup, in exprima „includerea in” grup. Grupul nominal din cadrul structurii poate avea ca centru un numeral (a doua din zece), situatie in care folosirea prepozitiei din este obligatorie.

– Numeral + (prepozitia de) + grup prepozitional: a doua [(de) [langa perete]], a treia [(de) [pe raftul al doilea]], primul [(de) [langa tine]].

– Numeral + prepozitia abstracta de + grup adverbial: prima [de [acolo]], a cincea [de [aici]];

– Numeral + propozitie relativa: Il astept pe al doilea, [care a intarziat].; Al treilea [care soseste luni], va veni cu trenul.; Ion a fost al saptelea [care a abandonat cursa].

– Numeral + al + genitiv / posesiv: a doua [a [Mariei]], al doilea [al [meu]].

Intr-o situatie speciala se afla sintagma fiecare al doilea (Copiii erau aliniati pe un rand. Fiecare al doilea iesea in fata randului si isi spunea numele.), in care centrul numeral are ca adjunct un adjectiv pronominal, alaturi de care formeaza o grupare cu sens unitar.

Centru – numeral colectiv

Numeralul colectiv, cu utilizare pronominala, dispune de urmatoarele posibilitati combinatorii in cadrul grupului sintactic:

– Numeral + prepozitia de + grup prepozitional: amandoi [d[in randul doi]], amandoua [d [in [camera]].

– Numeral + prepozitia abstracta de + grup adverbial: amandoi [de [acolo]], ambii [de [aici]].

– Numeral + propozitie relativa: Ambii care au venit erau seriosi.; Amandoua care au mi-au promis ca vin si-au respectat promisiunea.

– Numeral + al + genitiv / posesiv: ambele [ale [Mariei]].

Centru – numeral distributiv

Numeralul distributiv, utilizat ca substitut, poate primi adjuncti in cadrul unui grup sintactic cu urmatoarea structura:

– Numeral + prepozitie + grup nominal: Avea pe masa mai multe prajituri. Isi punea cate doua [cu frisca].

– Numeral + prepozitia din     (cu sens partitiv) + grup nominal: Copiii au mers la concurs. Cate cinci [din [fiecare clasa]] s-au calificat pentru faza urmatoare.

– Numeral + prepozitia de + grup prepozitional: Pastra pentru sine cate cinci [de [pe [fiecare farfurie]].

– Numeral + adjectiv demonstrativ: Umplea paharele. Punea deoparte mereu [aceleasi [cate cinci]] pentru fiecare client.

– Numeral + grup adverbial: Mereu lipsesc [cate cinci [de sus]] si [cate cinci [de jos]].

– Numeral + grup adjectival: Am bancnote noi. Cate cinci [noi] pentru fiecare om.

– Numeral + propozitie relativa: S-a uitat la merele din sacosele celor doi. De la fiecare a luat cate cinci, [care nu apucasera sa se strice].

Specifice numeralului distributiv sunt structurile cu adjuncti prin care se precizeaza distributia pe unitate: numeral distributiv + pe + unitate de masura (cate 20 pe zi / pe luna / pe an / pe metru patrat / pe cap de vita furajata); numeral distributiv + din + fiecare (cate 5 din fiecare); numeral + fiecare (A primit cate 5 fiecare.). In aceste situatii, adverbul distributiv cate poate lipsi: 20 pe zi, 5 pentru fiecare, 5 fiecare, iar determinativul nu este dependent sintactic strict de numeral (Veneau pe zi / zilnic (cate) cinci.).

Pseudoadjunctii

Pronumele participa la structuri sintactice particulare, rezultate (a) prin reducerea unor propozitii la forme verbale nepersonale (participiu, gerunziu, supin, infinitiv), (b) prin reducerea unor propozitii ca urmare a elipsei verbului predicat sau (c) prin avansarea unor componente. Structura sintactica modificata are ca rezultat adiacenta pronumelui cu participii / forme de supin, gerunziu, infinitiv / nominale / adjective ca urmare a amalgamarii a doua grupuri sintactice.

Pseudoadjunctii, rezultati din amalgamarea unor grupuri sintactice, contracteaza relatii ternare, indeplinind functiile de predicativ suplimentar (In aceasta fotografie sunt eu urcand pe munte.; vezi Predicativul suplimentar, 1.2.3) sau atribut circumstantial (El, obosit, nu se mai putea concentra asupra conversatiei.; vezi Atributul, 3.1).

Realizari analoge se inregistreaza si in situatiile in care centrul grupului sintactic este un numeral substitut.

Centru (pronume, numeral substitut) + constructii reduse participiale, gerunziale, cu supin, infinitivale

Pot participa la structurile cu propozitii reduse la participiu, supin, gerunziu, infinitiv, toate tipurile de pronume, cu diferente de la o subclasa semantica la alta:

– Pronumele personale (de diverse subtipuri semantice): participiu (El, contactat, a refuzat orice declaratie.); gerunziu (In aceasta poza sunt eu urcand pe munte.; Le-am auzit pe dumnealor cantand., Se vede pe sine alergand.).

– Pronumele demonstrative: participiu (Acela, intervievat, s-a dovedit mai putin inteligent.); gerunziu (In poza asta e Marius. Aici, acelasi, alergand.).

– Pronumele nehotarate si negative: participiu (Fiecare, amenintat, a depus o plangere.; Oricine, anchetat, ar face acelasi lucru.; Nimeni, intrebat, n-ar spune altfel.; Niciunul, umilit, n-ar mai continua, cum faci tu.); gerunziu (A venit cineva plangand.; Se vede ceva fumegand.; N-am mai vazut pe nimeni insistand atata); supin (Vreau ceva de mancat.; Poarta orice de capatat.; N-are nimic de mancat in casa.; N-am nimic de cumparat, toate rochiile mele sunt facute la croitoreasa.;
N-am nimic de scris la mine.
).

– Pronumele relative nu se pot combina cu propozitii reduse.

– Numeralele: participiu (Trei dintre ei, contactati telefonic, au declarat acelasi lucru.; Al doilea, anchetat, s-a dovedit nevinovat.; Amandoi, amenintati cu moartea, au renuntat la ancheta.; Venisera cate doi din fiecare grupa, anuntati de mine in ultimul moment.); gerunziu (Aici sunt doi dintre copiii mei, urcand pe munte.; Aici e primul dintre ei inotand in valuri.; Iata-i pe amandoi, alergand la o intrecere sportiva.; I-am vazut pe cate doi din fiecare birou, plecand acasa mai devreme).

Centru (pronume, numeral substitut) + propozitii reduse prin elipsa verbului predicat

Pot participa la aceste structuri, in calitate de centre de grup sintactic, pronume din toate subclasele semantice:

– Pronumele personale: Aici sunt eu [√ cand eram] mireasa.; In aceasta poza il vedeti pe el [√ cand inota] in valuri.; El, [√ pentru ca a fost] neatent, a varsat sticla cu vin rosu pe covor.; Aici sunteti dumneavoastra [√ cand mergeati] in masina.; Se imagineaza pe sine [√ cum ar urca] pe munte.; Cand ma uit la tine, ma vad pe mine [√ cand eram] in liceu. Cand propozitia omisa este atributiva, pseudoadjunctul substantiv este legat de centru prin genitiv (Voi, [√ care sunteti] ai puterii, evitati un dialog deschis.) sau prin prepozitia ca, desemnand calitatea: Tu, care esti frate mai mare, trebuie sa ii ajuti. > Tu, ca frate mai mare, trebuie sa ii ajuti

– Pronumele demonstrative: Acelasi inel, cand / daca era pe degetul ei, parea mai frumos. > Acelasi, pe degetul ei, parea mai frumos. [√ Desi ramanea] Mereu aceeasi, situatia se repeta la doua-trei saptamani.

– Pronumele nehotarate si negative: Oricine, [√ daca ar fi fost] neatent, ar fi facut aceeasi greseala.; Nimeni, [√ care este] cu capul pe umeri, nu ar fi facut asa ceva.

– Pronumele interogative si relative nu intra in structuri cu pseudoadjuncti.

– Numeral: Pe masa sunt doua carti: amandoua √ de poezie.; Avea trei rochii, toate trei √ de vanzare; Au venit trei baieti: primul blond, al doilea brunet, al treilea saten.; Avea doi baieti, amandoi √ inalti si bruneti.; Avea trei fete, toate trei √ harnice si cuminti.; Are trei case, toate trei √ de vanzare., Avea doua fete, amandoua √ frumoase sa te tot uiti la ele. Sunt structuri cu elipsa copulativului, informatia acestuia fiind recuperata contextual.

3.3. Grupul pronominal amplificat

Grupul pronominal, atat cu centru pronume, cat si cu centru numeral poate fi amplificat prin apozitionare, prin citare, prin alaturari expresive de termeni neintegrati sintactic.

Amplificarea grupului pronominal prin apozitionare

Frecvent, centrul pronominal poate fi amplificat printr-o apozitie, care are rolul de a preciza referential baza pronominala (El, copilul blond, ne privea uimit.; Aceea, cartea, nu e a mea.; Cineva, oricine, sa-mi dea o carte!; Trei, premiantii, zambeau fericiti.; Primul, Ionel, parea cel mai atent.; Amandoi, George si Dan, sperau sa castige.). Locutorul revine asupra pronumelui, corectandu-l sau dand date suplimentare cu ajutorul carora alocutorul poate accesa referinta.

Uneori pronumele apare in constructii cu semnificatie particulara: emfaza (Cine altcineva putea fi?; Cine altul decat el?; Nu fusese nimeni altul / altcineva decat el.); reformulare pentru insistenta si precizare (Tu, acela!.); delimitarea unei entitati de alti membri ai unei clase si individualizarea ei (Eu unul nu ma duc acolo.; Ce altceva mai avem de facut?; Oricine altcineva poate veni.; Accept orice altceva in afara de scuze.; Oricare altul ar fi facut la fel.). Statut cvasilocutional au combinatiile de doua pronume: nimeni altul, orice altceva, oricine altcineva, oricare altii, toti altii, acestia toti, cine altul, ce altceva, eu insumi, ea insasi. Intr-o situatie speciala, de imbinare cvasilocutionala, se afla si grupul fiecare al doilea (Copiii erau aliniati intr-un sir.; Fiecare al doilea trebuia sa faca un pas inainte.)

Este discutabila interpretarea gruparilor avand in structura lor pronume (vezi Apozitia).

Amplificarea grupului pronominal prin citare

Unele combinatii de pronume apar in conditiile in care al doilea pronume are statut de secventa citata: Cine este acest el despre care imi tot vorbesti?; Cine el? (pronumele personal apare ca insertie in vorbirea directa a unui element citat din vorbirea altui locutor – Cine este acest „el” despre care imi tot vorbesti?; Cine „el”?); Ii invitase si pe ei. Care ei nu au venit.; Despre care al meu vorbesti tu?; Il cautam pe al meu. Care al meu disparuse?; Despre care toti vorbesti tu?; Cati multi?; Era datoria celorlalti, dar acesti ceilalti nu faceau nimic pentru indreptarea situatiei.; La care acesta te referi tu?; Cine acelasi?. In situatii analoge se gasesc si numeralele: Pe care trei ii astepti tu?; Despre care al doilea vorbesti?. Pronumele este antrenat intr-o substantivizare autonimica, dobandind statutul unui substantiv de tip special.

Amplificarea grupului pronominal prin constructii expresive

Adiacente unor pronume / numerale pot aparea cuvinte / constructii incidente cu valoare interjectionala, neintegrate sintactic in enunt, incluzandu-se, alaturi de pronume, in enunturi cu valoare expresiva: Ce dracu mai cauti aici?!; Cate Dumnezeu mai vrei?!; El, batu-l-ar norocul, a sosit!, Vreau asta, cum naiba-i zice…; Pe dracu’ trei!

3.4. Extinderea dimensiunea grupului pronominal

Extinderea grupului pronominal este mai redusa decat cea a grupului nominal al carui centru este un substantiv. Pronumele apare cel mai adesea singur in enunt.

Numarul adjunctilor admisi in grupul pronominal

Cand se combina cu adjuncti, pronumele accepta de obicei unu, eventual doi adjuncti coordonati (acelasi, [de ieri] si [de azi]). Situatiile in care centrul pronominal se combina cu doi sau mai multi adjuncti ierarhizati sunt relativ rare, dar nu imposibile si caracterizeaza in special limba vorbita, care manifesta tendinta spre juxtapunere si destructurare: eu [in rochie de mireasa [la biserica]] / eu [la biserica [in rochie de mireasa]]; tu [la scoala [la serbarea de Craciun]] / tu [la serbarea de Craciun [la scoala]]; [tu [la scoala]] vesela / [tu [vesela] la scoala]]; aici sunteti [[dumneavoastra [la Congres] [cu programul in mana] / [[Dumneavoastra [cu programul in mana]] la Congres]; [unele [nerezolvate]] ale mele / *unele ale mele nerezolvate; [acesta nou] al meu / *acesta al meu nou; [acela al tau] de acolo / *acela de acolo al tau; acestia putini] de aici / *acestia de aici putini; [acestea noi] de scris / [acestea de scris] noi; [acela dragut] cantand / *acela cantand dragut; unul harnic] de la tine / [unul de la tine] harnic; [unele noi] ale mele / [unele ale mele] noi; [altii atenti] de acolo / [altii de acolo] atenti Pronumele relative si interogative nu accepta adjuncti ierarhizati.

Aceleasi reguli functioneaza si in cazul in care centrul grupului sintactic este un numeral substitut (doi de ieri si de azi, doua in rochie de mireasa la biserica, a treia la scoala la serbarea de Craciun, amandoua la Congres cu programul in mana, prima de acolo din dreapta etc.).

Regulile de coocurenta si de ordonare

Regulile de coocurenta si de ordonare a adjunctilor in grupul pronominal sunt urmatoarele:

– Adjunctii isi pastreaza restrictiile semantico-sintactice de ocurenta in raport cu centrul (vezi supra, 3. ), atat cand apar ca adjuncti unici, cat si cand apar ca adjuncti coordonati / ierarhizati.

– Adjunctii cu topica libera in raport cu centrul substantival (antepozitie / postpozitie; vezi supra, 2) sunt, dimpotriva, obligatoriu postpusi in raport cu un centru pronominal (copiii draguti, dragutii copii / acestia draguti, *draguti acestia).

 Atunci cand la dreapta centrului pronominal apar mai multi adjuncti, acestia se ordoneaza relativ liber, cu preferinta pentru: rangul 1 (cel mai apropiat de centrul pronominal) – adjunctii demonstrativi si de cuantificare; rangul 2 – adjectivele propriu-zise; rangul 3 – posesivele; rangul 4 – nominalele / adverbele legate prin prepozitie, iar cand apar mai multe nominale / adverbe legate prin prepozitie, ordinea lor relativa este libera: de la general la particular sau invers; rangul
5 – propozitii reduse (aceia multi nevoiasi de acolo intinzand mana dupa o bucata de paine / *aceia nevoiasi multi de acolo intinzand / *aceia intinzand nevoiasi de acolo multi / *aceia de acolo multi intinzand nevoiasi; acelea frumoase de la tine din sertar / *acelea de la tine din sertar frumoase / acelea frumoase din sertar de la tine; acestea noi ale mele de scris / *acestea noi de scris ale mele / *acestea de scris noi ale mele; acestea trei interesante de la ei / *acestea interesante trei de la ei / *acestea de la ei trei interesante / *acestea de la ei interesante trei).








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 15426
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site