Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Afara-i toamna - comentariu

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




Afara-i toamna

Mihai Eminescu a scris sonete dintr-o insistenta nazuinta catre perfectiune.Mai mult ca alte specii cu forma fixa,sonetul face glorie literara incepand din secolul al XIII-lea, strabate intreaga Renastere si ajunge in classicism si in romantism cu o experienta prozodica si tematica de neevitat.




Sonetele eminesciene,unele indelung prelucrate ,reflecta echilibrul perfect al temelor poetice cu formele de exprimare.Insistenta de bijutier asupra versului,filigranarea continua a metricii si a expresiei concorda cu lirismul reflexiv profund al poeziilor din ultima perioada de creatie.

Cele trei sonete publicate la 1 noiembrie 1879 in „Convorbiri literare” , „Afara-i toamna…” , „Sunt ani la mijloc…” , „Cand insusi glasul…” , formeaza un triptic al melancoliei ce copleseste eul poetic si indreapta , surprinzator , poeziei eminesciene spre temele altui curent literar ivit la orizont , simbolismul . Ploaia insistenta, zloata , recluziunea in spatiul domestic reconstituirea trecutului din amintiri disparate, din „roase plicuri” , nu conduc insa la dezvoltarea totala, ca la George Bacovia, ci pastreaza in final speranta iluziei romantice, prin aceeasi intrupare angelica a iubitei din spatiul amintirii.

Cadrul poetic este alcatuit, in “Afara-i toamna…” , din tuse fine, deplin adecvate sugestieie si detalierii unei stari de spirit : “Afara-i toamna , frunza-mprastiata,/Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;/Si tu citesti scrisori din roase plicuri/Si intr-un ceas gandesti la viata toata  ”Cadenta rara a elementelor sugereaza o stare contemplativa de reverie,care faciliteaza proiectia intr-un trecut incarcat de miracolul iubirii.Toamna, ca anotimp al stingerii, cu „frunza-mprastiata” , picuri grele de ploaie si rafale neasteptate de vant, creeaza un prag temporal al rememorarii trecutului din secvente disparate, consemnate scriptic in „roase plicuri ”, cu un efect de comprinare si suspendare a timpului. Reveria si somnul in fata focului creeaza efecte de contrast , deschizand , ca reactie la atmosfera ostila a toamnei , spatiul imaginar al visarii: „Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,/N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;/Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata,/Sa stai visand la foc , de somn sa picuri.” Solitudinea ca starea meditativa, de intoarcere spre vremurile imemoriale, reface o temporalitate ce se aglomereaza obsedant in amintire: „Si eu astfel din jet ma uit pe ganduri,/Visez la basmul vechi al zanei Dochii:/In jura-mi ceata cresta randuri-randuri ”.Intorcandu-se , din sfere inalte , catre orizontul marunt al intimitatii , populat cu „dulci nimicuri” , poetul creeaza un spatiu de evocare , cu note de vag fabulos , sugerat de „basmul vechi al zanei Dochii” , in timp ce timpul se materializeaza in falduri succesive , apasatoare , de ceata care „creste randuri-randuri ” . Poetul foloseste forme arhaice ale cuvintelor si inversiunea pentru a accentua starea de onirism total , de resurectie a unui taram imaterial , al visului . Prezenta feminina invocata este eterica, imateriala, compusa din linii si umbre ce nu pot fi decelate: „Deodat-aud fosnirea unei rochii,/Un moale pas abia atins de scanduri…/Iar maini subtiri si reci mi-acopar ochii.” Ca si in mijlocul naturii, pe malul lacului povestea erotica se implineste prin revenire, intr-un plan al perfectiunii ireale.










Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1866
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site