Limba romana. Definitia genealogica

Formarea limbii romane, teritoriul si perioada constituirii ei i-a preocupat multa vreme pe lingvistii romani si straini interesati fie de evolutia popoarelor si a limbilor din sud-estul european, fie de aceea a limbilor romanice. Reluand o idee mai veche, formulata de romanistul K. Vssler, care afirma continuarea neintrerupta intre latina si limbile romanice, precizand ca intre latina si limbile romanice nu s-a produs o separare brusca, ci a existat un proces de dezvoltare lent si indelungat, Al. Rosetti definea limba romana ca fiind "limba latina vorbita in mod neintrerupt in partea orientala a Imperiului Roman, cuprinzand provinciile dunarene romanizate (Dacia, Pannonia de Sud, Dardania, Moesia superioara si Inferioara), din momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si pana in zilele noastre". Rosetti arata ca "acei care ne-au transmis limba latina, din tata in fiu, in aceste parti dunarene, au avut intotdeauna constiinta ca vorbesc aceeasi limba (latina), spre deosebire de acei care vorbeau alte limbi". O definitie similara oferea limbii romane si Antoine Meillet: "Oricat de mult s-a indepartat limba romana de tipul latin si oricat de mult s-ar mai indeparta de el in cursul evolutiei sale ulterioare, nimic nu se va schimba prin aceasta in raporturile de filiatie dintre latina si limba romana, aceasta fiind pur si simplu transformarea, potrivit imprejurarilor, a celei dintai. "