Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman studiat (de tip obiectiv sau de tip subiectiv)

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman studiat (de tip obiectiv sau de tip subiectiv)

Aparitia romanului “Ion” (1920) e salutata de promotorul directiei moderniste, Eugen Lovinescu: ““Ion” e cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane”. Naratiunea se realizeaza obiectiv, prin heterodiegeza, iar autorul se detaseaza de actiune, fiind, deci, extradiegetic. In acest roman, L. Rebreanu evita idilizarea realitatilor rurale si le prezinta cu realism, cu obiectivitate.





Tema centrala a operei este problema pamantului, a posesiunii in spatiul satului ardelean de la inceputul veacului al XX-lea. Aceasta este dublata de tema iubirii

Incadrarea in tipologie Ion este un personaj realist, tipic pentru o categorie sociala: taranul sarac care doreste pamant. ,,Toti flacaii din sat sunt varietati de Ion”, afirma criticul George Calinescu, referindu-se la categoria pe care o reprezinta protagonistul romanului. Desi este tipic, Ion depaseste caracterul reprezentativ si se individualizeaza prin trasaturile sale si prin destinul tragic.

Tipologie prin paralelism

Personajul principal poate fi comparat cu actanti din acelasi roman. Ion dobandeste avere prin casatoria cu o fata cu zestre, la fel ca Alexandru Pop al Glanetasului. Totusi, in vreme ce lui Ion “pamantul ii era drag ca ochii din cap”, tatal lui risipeste loturile dobandite, fiind un om lenes si fara spirit gospodaresc.

Modalitati de caracterizare

In realizarea personajului, naratorul foloseste mijloace directe (portret fizic si moral) si indirecte (fapte, gesturi, atitudini, limbaj, raporturi cu alte personaje).

Naratorul omniscient spune ca Ion este ,,iute si harnic ca ma-sa”. In majoritatea situatiilor insa, naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile. Astfel, viclenia lui Ion reiese din seducerea Anei ca plan de a-l obliga pe Vasile Baciu sa-l accepte drept ginere.

Relatia cu alte personaje este o modalitate indirecta de caracterizare a lui Ion.Ca personaj central, Ion se afla in relatie cu aproape toti actantii. Relatia lui cu Ana pune in lumina patima pentru pamant. Desi nu o iubeste pe “uratica Ana”, se casatoreste cu ea, deoarece doar asa isi poate atinge scopul. El este cu sotia lui bland atunci cand spera ca ea sa il convinga pe Vasile Baciu sa ii dea pamanturile promise, dar devine violent cand constata ca stratagema sa a esuat. In acelasi timp, comportamentul lui Ion fata de Florica demonstreaza capacitatea personajului de a iubi cu patima.

Atitudinea lui Ion fata de invatatorul Herdelea este la inceput una de umil respect. Totusi, cand interesele ii dicteaza, el il tradeaza pe binefacatorul sau, parand sa uite ajutorul primit. Astfel, Ion spune ca anume Herdelea este cel care a scris reclamatia impotriva judecatorului.



Din acest fapt reiese ca personajul este egoist si ingrat.

Prezentarea actiunii cu sublinierea de trasaturi

La inceputul romanului lui Ion i se realizeaza un portret favorabil. Astfel, naratorul arata ca el este harnic si ca se simte infratit cu pamantul prin munca. Desi fusese un elev silitor, Ion preferase viata de taran. Acest aspect arata tenacitatea personajului. Aceeasi trasatura este subliniata si de insistenta de care tanarul da dovada in urmarirea scopului sau.

Viclean si santajist, Ion o lasa insarcinata pe Ana, pentru ca Vasile Baciu sa consimta la casatoria tinerilor. Desi la nunta promisese ca ii va da lui Ion pamanturile, Vasile Baciu nu se tine de cuvant. Simtindu-se inselat, Glanetasu isi bate sotia si o izgoneste, deci devine violent si insensibil. In cele din urma, Glanetasu il da in judecata pe socrul lui pentru avere. Speriat de perspectiva tribunalului, Baciu trece pe numele ginerelui intregul sau avut.

Vazandu-si scopul atins, Ion devine indiferent fata de Ana. Nici nasterea lui Petrisor nu imbunatateste relatiile dintre Ana si Ion. Mai mult, barbatul dezumanizat vede in fiul sau doar o garantie pentru averea obtinuta. Deprimata de situatia in care se afla, Ana se sinucide.

Ramas singur, Ion se gandeste tot mai mult la Florica, tanara fiind deja casatorita cu George Bulbuc. El incepe sa vina din ce in ce mai des in casa femeii. Ca sa clarifice situatia, George anunta ca va pleca intr-o seara dupa lemne si va lipsi toata noaptea.

Punctul culminant este reprezentat de intoarcerea lui George la scurt timp dupa plecare. Vazandu-l, Florica este ingrozita de ce se poate intampla daca Ion vine, dupa cum ii promisese. Intr-adevar, Glanetasu intra in curte in puterea noptii, iar George iese din casa inarmat cu o sapa.

Deznodamantul este tragic: Ion moare, George este arestat, iar Florica ramane singura. Moartea lui este expresia intentiei moralizatoare a scriitorului ardelean.

Referindu-se la acest roman, Eugen Lovinescu afirma ca ,,Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului (…) suflet unitar, simplu”. Acest personaj poate fi apreciat nu prin trasaturile sale, ci datorita complexitatii prin care este realizat.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1629
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site