Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


GEORGE BACOVIA - PLUMB

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




GEORGE BACOVIA - PLUMB

Context literar. Apartenenta poetului la simbolism a fost demonstrata printr-o serie de argumente tematice (motivele solitudinii, toamnei, ploii, sensibilitatea nevrotica fiind extrem de active in lirica bacoviana), prin argumente stilistice (sinestezia, simbolurile obsedante) si prin intertextualitate (Bacovia citand in textele sale, autori simbolisti).





Asimilarea acestei poetici nu exclude insa unele deschideri spre avangardismul european, adica spre expresionism, futurism si suprarealism.

Specificul speciei. Acuitatea senzoriala, ambiguitatea, muzicalitatea interna a versurilor, comunicarea unei stari de criza, de apasare si dezolare, persistenta termenilor cromatici, simetria compozitionala sunt elemente ale retoricii si imaginarului simbolist, prezente in Plumb.

Titlul poeziei (reprodus si in titlul volumului care-l contine) are valoare emblematica, fiind reprezentativ pentru creatia bacoviana. Utilizat in alchimie (se transforma in aur), in magie (este marca lui Satan), in ritualurile funerare, plumbul e insotit in text de o trena larga de semnificatii.

Motiv plurivalent, insistent repetat, simbol thanatic, el sugereaza in acelasi timp, prin extensie, degradarea, mineralizarea, singuratatea.

Teme - motive. Supratema ideatica, dar si muzicala a poeziei este aceea a mortii. Atmosfera sumbra, deceptionista si cliseele simboliste si bacoviene (dezolarea, senzatia de apasare, pustiul) i se subordoneaza.

Spatiul somnului devine spatiul mortii. El nu mai ofera fiintei un confort exterior („e vant'), rtu mai e unul securizant. Legatura somn-moarte nu mai este inteleasa in maniera romantica, ea generand criza existentiala, angoasa.

Structura - compozitie. Cele doua catrene ale poeziei alcatuiesc un monolog tragic in care se pot citi reactiile eului in fata agresiunilor exterioare (frigul, vantul), dar si nelinistea sa interioara.

Formula metrica simpla (rima imbratisata, masura de zece silabe) accentueaza tonalitatea elegiaca a versurilor.

Realul se reduce la elementele ce trimit la moarte, direct (coroane, sicriu, cavou (vestmant)) sau indirect (plumb). Caderea in agonie a intregului univers este simbolizata de frangerea zborului {„aripi de plumb') care devine un zbor in jos. Dar moartea nu se manifesta doar

in plan exterior, ci si in acela interior, al eului poetic, simbolizand vidul sufletesc; ,,dormea intors amorul meu de plumb'. Disparitia fiintei iubite sau a sentimentului (textul e echivoc) justifica prezenta temei solitudinii. Motivul mineralizarii lumii, al degradarii iubirii si al singuratatii („stam singur langa mort') se afla in interdependenta, incercarea de a resuscita dragostea („am inceput sa-l strig') esueaza. Punctele de suspensie marcheaza caracterul fragmentar al viziunii asupra universului si totodata fragmentarea si impietrirea acestuia.



Analiza stilistica

Nivelul fonetic. Consoanele dure, oclusive si fricative (p, b, s, s), dar si vocalele inchise (a, a, o, u), mult mai frecvente decat cele deschise, imprima versurilor o muzicalitate stranie, terifianta.

La nivel morfologic, mentinerea aceluiasi regim verbal (imperfectul) creeaza impresia de imobilitate, de stagnare a timpului, intr-un moment nefast, pentru fiinta. Blocajul temporal e inlaturat printr-o reactie vitalista: ,, am inceput sa-l strig'. Acest efort violent de iesire din criza, subliniat de utilizarea perfectului compus, nu dureaza insa. Angoasa se reinstaleaza, ea fiind accentuata si de prezenta in text a marcilor eului liric (persoana intai a verbului, adjectivul posesiv de persoana intai singular) si a conjunctiei si (in enumeratii).

Paralelismul sintactic cu ajutorul caruia sunt puse-n evidenta o serie de asociatii (sicriu/amor, cavou/mort, vant/frig, coroane de plumb/aripi de plumb) ilustreaza caracterul perfect geometric al acestei poezii in care figura dominanta este repetitia (identificabila atat in plan fonetic, morfologic, sintactic si mai ales lexical).

Nivelul lexico-semantic. Echivalentele, corespondentele („flori de plumb', „amor de plumb'), cele sase ocurente ale cuvantului plumb, distributia termenilor in aceeasi arie semantica a mortii (cavou, sicriu, funerar (vestmant)), intretin si amplifica tensiunea dramatica a poemului.

La nivelul figurilor de stil, personificarea („dormeau adanc sicriele de plumb') pune in evidenta relatia fundamentala a textului, dezvoltata intre eul poetic si univers. Universul bacovian este limitat, inchis si acest lucru explica si interiorizarea eului si determina prabusirea psihica. Imaginile vizuale, picturale. < dar si cele auditive (scartaiau) sunt deosebit de pregnante si intense.

Receptarea critica

„Instinctul melodiosului, care conduce mana tuturor modernistilor, este absent in poeziile lui Bacovia, a carui arta pare sa invedereze o ureche nemuzicala sau, spre a nu se crede ca a o spun cu repros, o ureche in stare sa accepte disonanta, zgomotul, dezordinea sonora.'

(Nicolae Manolescu, Despre poezie) (E.C.)







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1732
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site