Expune subiectul unui text
narativ studiat, apartinand lui Mihail Sadoveanu.
Opera aleasa: Baltagul
Vitoria Lipan, nevasta de oier din Magura Tarcaului,
isi asteapta sotul plecat la Dorna sa cumpere oi. Intr-o seara de toamna,
torcand pe prispa casei, ea se gandeste cu drag la Nechifor, caci era un om
plin de viata, gospodar si oier priceput, vesel si sociabil, iubind petrecerile
si nuntile, unde spunea mereu o poveste despre oamenii de la munte, pe care
Dumnezeu i-a inzestrat cu inima usoara, sa poata rezista unei vieti pline de
vicisitudini. Ingrijorarea Vitoriei sporeste cu fiecare zi, caci ea cunoaste
drumul urmat de acesta an de an, si stie ca ar fi trebuit sa se intoarca
demult. Nelinistea o face sa caute sfat la parintele Danila, ba chiar si la
baba Maranda, vrajitoarea satului. Unele vise si presimtiri care se acumuleaza
treptat, ii sadesc in suflet ideea ca el ar fi disparut, mort pe undeva, fara
sa-l stie nimeni. Hotarata sa plece in cautarea lui dupa sarbatorile de iarna,
isi recheama acasa fiul, plecat cu turmele in baltile Jijiei, instiinteaza
autoritatile de la Piatra-Neamt de disparitia lui Lipan si o duce pe fiica sa,
Minodora, la manastire, pentru a fi in siguranta. Cunoscand bine drumul
turmelor, Vitoria alege drumul pe care presupune ca l-ar fi urmat si sotul ei.
Infruntand viscolul iernii, ea poposeste in localitatile intalnite in cale, sta
de vorba cu oamenii si afla ca Lipan trecuse pe acolo. La Borca a intalnit un
botez, iar la Cruci - o nunta. Desi este ingrijorata, munteanca stie sa-si
ascunda nelinistea si sa participe la aceste evenimente atat cat sa nu supere
gazdele. In cele din urma, mama si fiu ajung in tara Dornelor. Vitoria intreaba oamenii, chibzuieste, pune
cap la cap informatiile culese si deduce ca Lipan fusese insotit de alti doi
oieri, carora le vanduse o parte din turma cumparata de el. In localitatea
Sabasa, Lipan nu mai ajunsese, la carciuma poposind doar ceilalti doi. Refacand
drumul dintre localitati, gasind intre timp si cainele lui Lipan, Lupu,
pripasit la un gospodar, Vitoria descopera intr-o rapa, osemintele sotului.
Respectand traditia, munteanca organizeaza
priveghiul si, ajutata de domnul Toma, carciumarul, si de sotia acestuia, il
inmormanteaza pe Lipan cu toate cele cuvenite. La praznicul de pomenire invita
si autoritatile din partea locului, dar si pe cei doi presupusi asasini.
Conducand discutia cu abilitate, marind tensiunea cu fiecare clipa, ea
povesteste drumul celor trei oieri si uciderea lui Lipan ca si cand ar fi fost
de fata. Nemaiputand suporta, cei doi marturisesc crima si sunt arestati. Desi
sufera cumplit, Victoria nu se lasa doborata si are cugetul impacat ca si-a
facut datoria de sotie si de crestina. Ea planuieste sa-i arate Minodorei
mormantul si sa recupereze turma pierduta, gasind in sine puterea de a duce mai
departe viata cu toate responsabilitatile ce-i revin.