Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


ODA SIMPLISSIMEI FLORI

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




ODA SIMPLISSIMEI FLORI

Context literar. Inclusa in volumul Ce aude unicornul, poezia se inscrie in ce-a de-a treia etapa a creatiei scriitorului. Ea continua linia lirica moderna la nivelul structurii, compozitiei, modalitatilor artistice, revenind asupra unor accente traditionale la nivelul tematicii: vizarea esentelor, profunzimea naturalului, armonia eu-lume, intr-o maniera reconcilianta.





Titlul desemneaza o specie traditionala, oda, care insa va aparea intr-o cu totul alta ipostaza. Relatia eului liric cu lumea este reprezentata aici de un element al naturii, folosit metaforic. Adresarea eului liric este elogioasa, personalizata afectiv, mentinand o oarecare detasare a celui care a reusit sa inteleaga sau sa accepte mersul lucrurilor, mai ales al lucrurilor simple.

Asa cum am spus, titlul anunta specia si natura continutului poeziei, iar obiectul ridicat pe piedestal este si el anuntat printr-o metafora: „simplissimei flori': termenul „simplissimei' semnifica mai mult decat simplu, sufixul adaugand o nota de eleganta si suavitate apreciativa in vreme ce „flori' este elementul care capteaza atentia eului liric, care-l emotioneaza si il invita la contemplare, acest element fiind reluat printr-un alt termen inca din primul cuvant al vqrsului de incipit (papadie).

Teme - motive. Pornind de la aspectul comun al lucrurilor, poetul dezvolta imagini impresionante in care surprinde idei referitoare la temporalitate (ritmuri naturale perene), la simplitatea punctata ca esenta, la sensul simplu si profund al fragilitatii vietii.

Structura - compozitie. La nivelul viziunii poetice apar doua planuri: planul sensului existential, al fiintei in devenire, peste care se suprapune planul ritmului temporal; fragilitate si diafan etern, unitate si dezintegrare. Primul plan-are in centru metafora vegetala. Astfel papadia are o semnificatie ontologica, implica rostul existential, simplitatea si esenta acestuia, situarea sa intre etern si perisabil. Acest aspect este intarit de termenii pan, sfant - doua elemente ale spiritualitatii: zeul naturii si perfectiunea crestina catre care omul tinde, imbinarea dintre pagan si crestin fiind o coordonata des intalnita in poezia blagiana. Imaginile metaforice construite in jurul cuvantului floare aprofundeaza aceasta idee: „ecumenica floare', constructie in cadrul careia apare un calificativ integrator ce vizeaza corola care reuneste semintele si care, la nivel imagistic, poate desemna viata care uneste toate sensurile si le eternizeaza, insuflandu-le un spirit creator. Nu mai putin semnificativa este sintagma „floare de rand' care sugereaza imaginea vietii concrete, intelegerea rostului si urmarea lui. Sensibilitatea poetica se face evidenta si prin combinarea vizualului {aurie) cu 'o stare interioara {ardoare), ceea ce poate reprezenta reunirea intre suflet si lume, interiorizarea a ceea ce este inregistrat prin vaz, comunicarea eului liric cu lumea, pe care sirO asuma ca pe un dat in care se integreaza.

. Cel de-al doilea plan, cel temporal, apare in doua ipostaze: aceea a eternului {„nescrise/e file') si a momentelor de plinatate, punctare temporala a viziunii trairii, a emotiei puternice a eului liric {„fericitele zile'). Cuvantul an are o semantica multipla, el poate semnifica eul liric, viata si totodata sa fie un termen generic.

Sintagma poetica finala - „aureola de sfant' - intregeste imaginea rostului implinit, reprezinta un stadiu al maturitatii care a acumulat o intelepciune pe care o poate impartasi acum.

Poezia promoveaza ideea cunoasterii prin analogii, concretul si abstractul impletindu-se fara a crea impresia de artificial.



La nivelul versificatiei apare imbinarea dintre modern si traditional, dintre versul alb si versuri rimate, prin rima pereche (strofa intai). Ritmul este modern si e dat de succesiunea interioara a cuvintelor, de semnificatii si punctuatie.

Analiza stilistica

Urmarind structura textului poetic la un prim nivel al analizei, cel fonetic, am putea remarca cateva indicii care sustin sonor aceste idei: a, o, e, vocale ce creeaza senzatia de voal, de catifea, de fulg, ritmul miscarii diafane a papadiei, a timpului care nu mai apasa, ci strange doar sensuri, le face coerente. Vocala e predomina in prima strofa, iar in a doua strofa vocala a - mai apropiata ca sonoritate de rostirile comune, nearticulate, de teluric.

La urmatorul nivel, cel morfo-sintactic, apar constructii poetice particulare prezente prin inversari de topica: „neluata in seama, floare de rand' care evidentiaza lipsa de insemnatate, in aparenta, a semnificatiei metaforei „floare de rand'; prin dislocarea unor elemente subordonate: „dupa ardoare' - complement circumstantial de mod inaintea subiectului si verbului - se accentueaza imaginea simplitatii lucrului minimali „pe file', complement circumstantial de timp izolat de verb, atrage atentia asupra semnificatiei cuvantului file - foi de calendar, fragmente temporale, viata in trecere. Punctuatia poate fi si ea considerata ca relevanta. Astfel, izolarea apozitiei dezvoltate (ecumenica floare) prin virgula, reprezinta sublinierea, intarirea si in acelasi timp focalizarea asupra cuvantului care structureaza semnificatia poeziei, care este scheletul acesteia, evidentierea registrului laudativ, punctarea, motivarea acestui discurs. Linia de pauza pune in evidenta sintagma care concentreaza sensul primei strofe („- pe nescrise/e file -'). Apoi, invazia substantivului care aduce in prim plan pretextul laudativ si a adjectivelor-epitete, marca a calitatilor care fac meritorie lauda, verbele la prezent, care dau senzatia de imediat, de prospetime, completeaza discursul liric.

In plan lexico-semantic apar mai multi termeni care sintetizeaza esenta poeziei: floare, repetat in constructii metaforice diferite; an, zile, file. samanta - desemneaza aspectul temporal segmentat; aureola, ecumenic, sfant semnifica dimensiunea infinita; verbele decizionale: hotaraste, doreste, sa faci. te-vrednicesti sugereaza dinamizarea interioara, alaturi de verbe ce implica un proces: infloresti, asfintesti, care trimit la dinamizarea ordonata conform ritmurilor naturale, inscrise in ordinea lumii.

Receptare critica

„Universul circumscris liric de Blaga e unul al ardorilor calme si al limpezimii, al nemarginirii domoale si al elogiului instinctului vital, cel care consacra lumea in datele sale definitorii, dandu-i sens si ordine. in acest univers inchis, protector si campestru, poetul vede in papadie o garantie a continuitatii vietii, a perpetuarii coerentei vitale a firii.'

(Iulian Boldea. Simbolism, modernism, traditionalism, avangarda) (V.R.)







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 910
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site