Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre un personaj feminin dintr-un roman studiat, apartinand perioadei postbelice

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre un personaj feminin dintr-un roman studiat, apartinand perioadei postbelice. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

- prezentarea a patru caracteristici ale romanului selectat semnificative pentru realizarea personajului ales, prin referire la constructia subiectului si la particularitati ale compozitiei;

- ilustrarea a patru procedee de caracterizare a personajului, prin episoade / secvente narative / situatii semnificative sau prin citate comentate;




- prezentarea relatiilor dintre personajul ales si un alt personaj al romanului, din perspectiva statutului lor social, psihologic, moral etc.;

- exprimarea unei opinii argumentate despre evolutia / conditia personajului ales, din perspectiva finalizarii conflictului / a conflictelor.

Roman realist – obiectiv, Morometii ilustreaza preocupare constanta a lui Marin Preda de a consemna complexitatea lumii rurale. Volumele impun atentiei cititorului, asa cum o indica si titlul, evolutia unui destin familial. Ilie Moromete si familia sa sustin actiunea principala a acestei opere, care poate fi considerata, la un prim nivel, un roman de familie. Familia este raportata la destinul colectivitatii, pusa in relatie cu mari procese de metamorfoza sociala, care determina schimbari de mentalitate. Procesul conduce la disolutia unor structuri traditionale, la degradarea modelului si la impunerea altor valori. In aceste conditii, supravietuiesc doar cei care se adapteaza, care cred ca singura lor sansa este de a renunta la ceea ce se considera structuri perimate.

Actiunea, ampla, este plasata in spatiul rural din Campia Dunarii si este structurata pe trei planuri narative principale, care urmaresc evolutia a trei familii, surprinse, toate, in plin proces de disolutie: Moromete si familiile complementare – Botoghina si Balosu. Destinul fiecareia dintre ele este urmarit prin raportare la atitudinea lor fata de valorile fundamentale ale lumii rurale: traditia, familia si pamantul. Incipitul fixeaza clar reperele spatio-temporale - „In Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari.” –, sugerand o atmosfera pasnic – arhaica, in care existenta oamenilor se desfasoara in legatura cu evenimente care pot fi controlate.

Cele trei planuri narative sustin subiectul prin inlantuire, creand o imagine complexa a relatiilor familiale care se stabilesc in interiorul unei comunitati rurale aproape inchise, in care viata se desfasoara in ritmuri universale. Alternanta destinelor familiale reliefeaza capacitatea de adaptare la noile realitati sociale, care se definesc prin fisuri insesizabile ale existentei patriarhale.

Ilie Moromete, ramas vaduv, se recasatoreste cu Catrina, familia reunind copii din ambele casatorii, intre care se declanseaza conflicte surde, alimentate de Guica, sora mai mare a lui Moromete. Nemultumita ca fratele sau s-a recasatorit, exiland-o din casa parinteasca, Maria Moromete nutreste o neimpacata ura fata de Catrina. Paraschiv, Nila si Achim, fiii lui Ilie Moromete din prima casatorie, sunt convinsi ca mama lor vitrega ii nedreptateste, cautand sa le faca zestre numai fetelor – Ilinca si Tita – si sa-i asigure lui Neculae, fiul mai mic, continuarea studiilor. De aici, conflicte deschise, uneori violente. De altfel, una dintre primele scene ale romanului sugereaza disensiunile care exista in interiorul acestei familii compuse din copii proveniti din casnicii diferite.

Asezarea la masa, in cadrul cinei in familie, este ilustrativa in acest sens: mama si fetele stau langa plita, Niculaie sta in apropierea mamei, iar baietii mai mari „spre partea dinafara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara.” Realitatea este, insa, alta, iar informatiile oferite de naratorul omniscient sunt concludente in ceea ce priveste rolul Catrinei in viata celor trei baieti mai mari. Casatorindu-se cu Ilie Moromete, Catrina face sacrificii pentru a asigura supravietuirea familiei in conditiile dificile de dupa primul razboi mondial: stramtorati, Morometii vand un lot din zestrea Catrinei, iar Ilie ii promite acesteia ca va fi trecuta in actele de mostenire a casei. In ciuda insistentelor Catrinei, acest eveniment nu are loc, intrucat Ilie Moromete are obiceiul de a amana pe termen nedefinit rezolvarea unei situatii de criza. Femeia traieste constant cu frica de a nu fi alungata din casa de fiii mai mari, ceea ce o determina sa le fie ostila acestora. Cei trei sunt nemultumiti si de atitudinea tatalui, care ezita in a rezolva lucrurile transant. La indemnul Mariei, fiii mai mari planuiesc sa plece definitiv de acasa, cu oile si caii familiei, dar Moromete se lasa greu convins sa-i permita lui Achim sa plece cu oile la Bucuresti. Fara a banui adevaratele intentii ale fiilor sai si stramtorat din cauza acumularii datoriilor catre stat si banca, Moromete decide, in cele din urma, sa riste. Plecarea lui Achim este precedata de taierea salcamului, scena antologica pentru ilustrarea relatiei dintre Moromete si familia sa. Gandind in perspectiva, Ilie Moromete realizeaza ca va avea nevoie de bani pentru a supravietui in absenta singurei surse de castig a familiei, de aceea hotaraste sa taie salcamul din spatele casei, un adevarat simbol al spatiului, reper pentru toata colectivitatea. Taierea salcamului acutizeaza conflictul cu Guica si cu ceilalti doi fii. Achim pleaca la Bucuresti, dar castigul asteptat nu se iveste, iar Moromete afla ca fiul sau nu intentioneaza sa se mai intoarca si nici sa trimita vreun ban acasa. Pedeapsa exemplara aplicata lui Paraschiv si lui Nila nu are nici o eficienta, cei doi fug si ei la Bucuresti cu caii si cu aproape toata averea familiei.



Personaj discret ca prezenta in primul volum, dobandind relief abia pe parcursul celui de-al doilea, Catrina Moromete are un statut definitoriu pentru un personaj feminin din comunitatea rurala descrisa de Marin Preda. Vaduva de razboi, Catrina se casatoreste cu Ilie Moromete lasandu-si fiica din prima casatorie ( Marita, poreclita Alboaica ) in grija primului socru.

Numeroase scene din roman o prezinta coplesita de treburi, Catrina Moromete fiind un personaj de actiune si, de aceea, caracterizat mai ales indirect. Din perspectiva naratorului obiectiv si omniscient, se consemneaza, prin intermediul naratiunii, actiunile personajului. O scena ilustrativa pentru rolul femeii in familie este aceea care prezinta intoarcerea Morometilor de la camp. Paraschiv, Nila si Achim se retrag pentru a se odihni, Tita si Ilinca pleaca la garla sa se scalde, Moromete iese in drum ca sa-si gaseasca un partener de discutie, mama ramanand sa incheie singura treburile casei: „Parea de la sine inteles ca singura mama ramanea sa aiba grija ca ziua sa se sfarseasca cu bine.”

Chiar daca nu are o prezenta de prim plan in primul volum al romanului, prin relatiile cu celelalte personaje se definesc cateva trasaturi de caracter ale femeii, care are menirea ingrata de a asigura echilibrul unei familii macinata de conflicte interioare. In raport cu Ilie Moromete, se defineste un conflict exterior care reliefeaza rabdarea si supunerea Catrinei, pentru ca barbatul nu a trecut niciodata si pe numele ei casa, desi, pentru a supravietui crizei economice, Morometii vand din pamantul de zestre al Catrinei. Un alt conflict exterior evidentiaza opozitia surda a fiilor mai mari, invrajbiti de Guica. In ciuda incercarilor Catrinei, Paraschiv, Nila si Achim o privesc ca pe o intrusa, iar trecerea timpului nu atenueaza decat in mica masura ostilitatea fiilor mai mari. Paraschiv o uraste constant, chiar si dupa ce pleaca la Bucuresti si-si face un rost departe de casa parinteasca. Sentimentul, mentionat prin interventia naratorului obiectiv - „Paraschiv ridica fruntea si-o privi pe femeie cu o ura cuibarita in el de pe vremea cand mama lui buna murise.” - , ramane acelasi si dupa trecerea anilor. De aceea, cand Moromete pleaca la Bucuresti pentru a incerca sa-i induplece pe fiii mai mari sa se intoarca acasa, iar Achim intreaba ce face „mama”, Paraschiv izbucneste furios, semn ca el nu a acceptat nicio clipa prezenta Catrinei in ipostaza materna, chiar daca ea a facut sacrificii pentru ei: „Cum ce vreau? E mama ta? urla iar Paraschiv.”

In raport cu Niculae, se dezvaluie delicatetea sufleteasca a mamei, care ii daruieste celui mai mic dintre copii toata afectiunea de care e capabila, intervenind pe langa Moromete pentru a-l convinge sa-l dea pe Niculae la scoala: „ – I-am spus, i-am spus, Niculae, lasa-ma-n pace, du-te de aici! se ruga si mama, parca ingrozita de neputinta ei de a rezista acestui copil.”



In familie, cand izbucnesc conflicte, tatal le reduce, de obicei, la tacere, pe fete si pe Catrina: „ – Taci, fa, din gura, n-auzi?! zise el apucand lingura de lemn intre degete.” In situatii de criza, insa, tatal si mama se aliaza tacit, pentru a nu lasa sa transpara ingrijorarea lor in fata copiilor. O scena semnificativa in acest sens se petrece dupa plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti, cand Tita si Ilinca nu se pot acomoda cu noua realitate. Catrina il invinuieste pe Moromete ca nu s-a gandit sa pastreze cateva oi acasa, iar Moromete, spre deosebire de alte situatii, nu numai ca nu riposteaza ironic sau infuriat, ci accepta invinuirile cu seninatate, pana cand mama reuseste sa le distraga fetelor atentia de la subiectul cu adevarat grav – lipsa alimentelor – , transferand ingrijorarea lor intr-o alta sfera: „Auzind aceste invinuiri, tatal nu numai ca no opri pe mama sa vorbeasca mai departe, dar lasandu-si fruntea in jos, el parca chiar o indemna sa-l invinuiasca si mai mult. Ceea ce Catrina si facu, si inca cu mai multa pricepere, deoarece nu era prima data cand jucau impreuna, fata de copii, aceasta comedie.”

Motivele economice stau la baza izbucnirii tuturor neintelegerilor din familie. Catrina traieste permanent cu teama ca baietii mai mari o vor alunga din casa, iar cand Moromete pleaca la Bucuresti sa-i convinga pe fiii mai mari sa se intoarca acasa, in sufletul femeii se aprinde o ura de nestavilit, care o determina sa plece de acasa, pentru a ramane langa fiica din prima casatorie. Nici insistentele Ilincai, nici interventia lui Niculae nu o fac sa-si schimbe hotararea. O scurta revenire se sfarseste cu un conflict violent cu Moromete, care, dupa ce zace in pat o saptamana, se ridica la aparitia nevestei si incepe sa o fugareasca prin gradina cu un par in mana.

Curajul de a-l infrunta pe Ilie Moromete este surprinzator pentru cei care o cunosc, mai ales ca, imbatranind, Catrina devine din ce in ce mai atasata de valorile religioase, ajungand, la un moment dat, sa faca o adevarata pasiune mistica pentru preotul din sat. De altfel, bigotismul este o trasatura definitorie a caracterului Catrinei, ironizata adesea de Moromete pentru spaimele pe care le traieste ( viseaza porci, diavoli, este superstitioasa ). Este interesant de remarcat ca singurul element de caracterizare directa, facuta din perspectiva lui Ilie Moromete, se refera la comportamentul excesiv de religios al Catrinei: „Daca ar fi asa, ca din cauza pacatelor nu poti dormi… […] ar insemna ca Paraschiv al meu, care cand se apuca sa doarma, doarme pana iese apa sub el… ar insemna […] ca e omul cu inima cea mai curata de pe pamant. Proasta mai e si muierea asta a mea!” Al doilea volum accentueaza obsesiile religioase ale Catrinei, care incearca sa-si linisteasca sufletul, dat fiind faptul ca, pe masura ce imbatraneste, isi aminteste din ce in ce mai pregnant de „pacatele din tinerete”, care, pentru ea, sunt de neiertat. Conflictul interior pe care il traieste o scindeaza intre dorinta de a se intoarce acasa, langa Moromete si langa Ilinca, si, in acelasi timp, de a-si pastra nealterate seninatatea si linistea pe care i le da apropierea de biserica. La moartea lui Ilie, Catrina si Niculae se intalnesc intr-o durere muta, neavand nevoie sa-si comunice sentimentele, pentru ca, dintre toate personajele romanului care graviteaza in jurul capului familiei, mama si fiul l-au cunoscut si l-au inteles cel mai bine pe „omul sucit” care a facut intotdeauna numai ce i-a dictat constiinta. De aceea, numai Catrina si Niculae il viseaza dupa moarte, intr-un proces de reconciliere tardiva, care ii uneste pe supravietuitorii unei familii peste care au trecut toate valurile istoriei.

Catrina Moromete este unul dintre cele mai constante personaje ale romanului. Circumscrisa tipului femeii de la tara pentru care familia si gospodaria sunt principalele repere ale existentei, Catrina este o prezenta discreta, dar memorabila prin consecventa si rabdarea cu care face fata greutatilor, fara a se plange si fara a renunta la ceea ce o defineste ca om.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 913
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site