Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


CONSTIENT SI INCONSTIENT IN STRUCTURA PERSONALITATII

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic



CONSTIENT SI INCONSTIENT

IN STRUCTURA PERSONALITATII




Niveluri la care se desfasoara viata psihica

Viata psihica a personalitatii se desfasoara la trei niveluri: constient, preconstient si inconstient.

Termenii constient si inconstient pot fi folositi ca adjective. Reactie constienta, scop constient, impuls inconstient, reflex neconditionat inconstient (reflexele neconditionate si impulsurile sunt intotdeauna inconstiente).

Cand termenii constient si inconstient sunt folositi ca substantive, atunci ei denumesc niveluri la care se desfasoara viata psihica a omului. De exemplu, visul oniric (visul din timpul somnului) se desfasoara numai la nivelul inconstientului.

Kurt Lewin spune ca persoana este separata de mediul sau extern printr-o granita permeabila, care este primul strat al psihicului, aflat in contact cu mediul exterior care actioneaza direct asupra organelor de simt. Aici are loc adaptarea rapida la cerintele mediului. Este zona constienta. De la acest strat, spre interior, se afla nivelul care cuprinde toate acumularile individului, cunostintele sale, deprinderile, limbajul etc. Acestea nu sunt constiente in mod permanent, ci numai la nevoie. Al treilea nivel este zona cea mai intima a persoanei: interese profunde, sentimente durabile, prejudecati, aspiratii scumpe. Intre straturi, nu exista separare neta ci exista treceri, schimburi intre un nivel si altul, de la un moment la altul.

In figura urmatoare este prezentat modelul lui G. W. Allport privind nivelurile vietii psihice ale omului.

Ca mpul momentulul 7~s,tilnt,a~actual a cons, tuntel

jffiot.itoare~cinesunt,cefecI

Fig. 22.o reprezentare a structurilor (dupa G. W. Allport)

In conceptia acestui autor, campul constiintei, in orice moment, este extrem de ingust: 'Nu pare sa fie mai mare decat varful unui creion precipitandu-se, fara odihna, incolo si incoace in marele edificiu al personalitatii, concentrandu-se cand in interior, cand in exterior'. (G. W. Allport)

Omul este singura fiinta constienta.

El stie ce face, cu ce mijloace si in ce scop face. El stie, cand este in stare de veghe, ca este o fiinta care doarme. A fi constient inseamna a cunoaste experienta proprie si a o spune asa cum este. 'Eu nu spun niciodata ­nimic care sa nu mi se dezvaluie intai mie'. (Henri Ey). Verbalizarea constituie modalitatea de a fi constient, iar limbajul constituie calitatea structurala a constiintei. Sa analizam urmatoarea situatie: un zgomot foarte puternic in plina noapte. Sa presupunem ca acest zgomot este auzit de un om care se afla singur in padure. Este auzit si de un caine. Si animalul si omul vor avea o traire interioara, o impresie. Dar animalul va reactiona numai spontan, fugind, pe cand omul se va intreba 'ce a fost oare?', chiar daca si lui ii este frica. Frica animalului a fost inconstienta. Omul isi domina frica in mod constient.

Activitatea constienta inseamna orientare intentionata spre scop, concentrare de atentie, propunere de planuri pentru viitor. Pentru a indica faptul de a fi constient, in vorbire se folosesc expresii ca: 'eu simt', 'eu imi amintesc', 'eu ma hotarasc sa, 'eu ma concentrez asupra, 'eu voi face!”, 'mie imi este drag de', 'eu imi propun' etc.

Eul, sinele si supraeul - componente ale aparatului psihic uman

In ultima forma a psihologiei sale, dupa 1920,S. Freud a propus un model al aparatului psihic care cuprinde in structura sa sinele, supraeul si eul.

Sinele

Spre deosebire de eu, sinele nu poate fi controlat de gandire si vointa, este un haos si nu are caracteristica de a fi organizat logic. Continuturile sinelui sunt inconstiente, unele mostenite si innascute, altele dobandite. In limbajul obisnuit, comportamentele care vin din sinele inconstient se explica astfel: 'a fost ceva mai puternic decat mine, mi-a venit dintr-o data.” De aceea, in fata sinelui, eul este neputincios. '() ceea ce numim eul nostru se comporta pasiv. ()noi fiind „traiti” de forte necunoscute si incontrolabile'. (Freud)

Supraeu

Este constiinta morala condusa de reguli si idealuri, este autocontrolul aparut prin interiorizarea exigentelor si interdictiilor parentale si sociale in general. El reprezinta legea interna si interdictia de a o incalca, deci are rolul unui judecator si cenzor intern. Supraeul cere renuntare si se formeaza (se imbogateste) prin educatie, religie si moralitate.

Tema

Indicati cateva reguli din constiinta dumnea­voastra morala (supraeul dumneavoastra) care sunt rezultatul educatiei morale si al cele religioase.

Eul



Eul reprezinta o componenta care intra in structura psihicului uman alaturi de sine si supraeu. Este partea constienta a psihicului, dar este mai cuprinzator decat constiinta actuala, incluzand si preconstientul. Preconstientul cuprinde continuturi care, la un moment dat, pot sa fie in afara campului constiintei, dar care pot patrunde oricand in constiinta intr-o forma nemodificata. El se deosebeste de sinele inconstient ale carui continuturi nu pot aparea decat in vise, sau prin sublimare, in mod deghizat.

Se considera ca o pulsiune este sublimata atunci cand ea este deviata spre un scop nou, nesexual si vizeaza obiecte socialmente valoroase. Freud a descris activitati de sublimare ca fiind mai ales cea artistica si investigatia intelectuala.

Totalitatea a ceea ce eul traieste ca experienta aici si acum reprezinta campul constiintei. Este campul perceptiei, al atentiei si al actiunii mele prezente, este ca 'o scena a actualitatii traite si vorbite.' (H.Ey)

Eu este un factor de legare a proceselor psihice. Se supune principiului realitatii si ii permite subiectului sa nu confunde procesele sale interne cu realitatea. In aceasta, un rol important il are perceptia. Eul functioneaza in gandirea vigila. Este educat de realitate si se conformeaza ei.

Functiile eului sunt:

controlul motricitatii si al perceptiei;

proba realitatii;

anticiparea, ordonarea temporala a proceselor mentale;

gandirea rationala.

Prin aceste functii, eul este un aparat de adaptare la realitate si se formeaza prin maturizare si invatare. 'Eul se straduieste sa asigure suprematia lumii exterioare asupra sinelui si tendintelor lui, incearca sa puna principiul realitatii in locul principiului placerii care domneste fara restrictii in cadrul sinelui. Perceptia joaca pentru Eu rolul care revine pulsiunii in cadrul sinelui'. (S. Freud)

Eul are si o functie inhibitoare pentru dorinte nerealizabile pe canale acceptabile din punct de vedere social sau personal. (Procesul este denumit refulare).

Eul se defineste prin unitate, spre deosebire de modul de a functiona anarhic pe care ii are sinele inconstient.

Eul nu apare de la inceput, ci se formeaza treptat.

Fazele formarii eului sunt:

1) Eul corporal - simtul propriului corp este 'o ancora a constiintei de sine' (G. W. Allport);

2) Simtul identitatii de sine si respectul de sine (mandria) se formeaza pana la 4 ani si este numit de Allport Eu timpuriu.

3) De la 4 la 6 ani, au loc alte doua aspecte ale constituirii Eului: extensia eului si imaginea eului (imaginea de sine). Acum 'capacitatea de a gandi despre sine cum este, cum vrea sa fie si ce ar trebui sa fie este numai in germene'. (G. W. Allport).

4) De la 6 la 12 ani, apare Eul ca factor rational. Este eul care poate 'sa gandeasca despre gandire”.

5)In adolescenta, este cautarea reinnoita a identitatii de sine. (Erikson) 'Cine sunt eu?' este problema adolescentului. Nucleul identitatii este acum alegerea unui scop in viata. Allport denumeste acest aspect al eului Efortul personal central.

Procese de aparare a eului (mecanisme de aparare) sunt operatii spontane utilizate de eu in scopul de autoconservare cand situatiile conflictuale pun in pericol echilibrul psihic.

Rationalizarea este un proces de aparare care camufleaza anumite elemente ale conflictului: subiectul incearca sa dea o explicatie coerenta din punct de vedere logic sau acceptabila din punct de vedere moral unei atitudini, actiuni, idei, unui senti­ment etc., a caror motivatie reala nu este cunoscuta'. (J. laplanche, H. Pontalis, Vocabularul Psihanalizei)

Proiectia. Operatie prin care subiectul expulzeaza din sine si localizeaza in altul, persoana sau lucru, calitati, sentimente, dorinte pe care nu le cunoaste sau le refuza la sine insusi. Acest mecanism poate sa apara la oameni nenormali (paranoia), dar si la omul normal sub forma de superstitie.

Paranoicul isi proiecteaza reprezentarile intolerabile sub forma de reprosuri. (S. Freud) si in fobie este prezent un mecanism de aparare: 'Eul se comporta ca si cum pericolul nu ar veni dintr-o miscare pulsionala, ci de la perceptie si reactioneaza prin tentativele de fuga prezente in evitarile fobice'. (S. Freud)

Gelozia proiectiva Subiectul se apara impotriva propriilor dorinte de a fi infidel imputand infidelitatea partenerului sau. (S. Freud)

Superstitia Obscura cunoastere a relatiilor din inconstient se reflecta in constructia unei realitati suprasensibile. (S. Freud)



In general, prin proiectie, subiectul trimite in afara imaginea a ceea ce exista in el in mod inconstient, trimite in afara, de asemenea, ceea ce refuza in el (nu vreau sa fiu asa).

Proiectia poate sa apara si in halucinatie si in vis; ceea ce este proiectat este o dorinta, un continut neplacut. (S. Freud)

Regresia. In sens temporal, regresia presupune intoarcerea subiectului la etape trecute (depasite) ale dezvoltarii sale (stadii ale principiului placerii, identificari etc.). (J. laplanche, op. cit) Deci este vorba de a face cale intoarsa spre momente trecute ale dezvoltarii individului. Trecutul infantil ramane intotdeauna prezent in noi 'Starile primitive pot fi reinstaurate in orice moment. Psihicul primitiv este nepieritor in adevaratul sens al cuvantului'. (S. Freud) Regresia este legata de notiunea de „fixatie' - inscrierea anumitor experiente, imagini, fantasme in inconstient si care persista in mod neschimbat ramanand legate de pulsiune. (S. Freud)

V Termeni de retinut: constient, inconstient, sine, eu, supraeu, pulsiune, campul constiintei, eul corporal, identitatea de sine, eul timpuriu, imagine de sine, eu ca factor rational, efort personal central.

Relatia dintre constient si inconstient

Unele continuturi ale inconstientului pot deveni constiente in conditii speciale.

S-a sustinut ca inconstientul este inaccesibil constiintei, Eului, ca el se manifesta ca stare, in conditii normale, numai in visul din timpul somnului. Psihanaliza (S. Freud este parintele acestei scoli de gandire psihologica practica a descoperit metoda de a aduce la nivelul constientului, prin tehnica discutiei libere intre psihanalist si pacient, continuturile inconstiente refulate.

Carl Gustav Jung a emis ipoteza ca inconstientul ar putea poseda si continuturi care, in anumite imprejurari, sa devina perceptibile Eului, anume continuturi inca neconatientizate. 'Frecventele percepute de urechea umana sunt cuprinse intre 20 si 20 000 cicli, iar lungimile de unda ale luminii vizibile intre 7 700 si 3 900 sngstrn'mi. Pornind de la aceasta analogie, nu pare de neconceput ca procesele psihice sa aiba nu numai un prag inferior, ci si unul superior si ca, totodata, constientul, care este tocmai sistemul de perceptie par excellence, sa poata fi comparat cu scala sonora si cea luminoasa perceptibile, atribuindu-i-se, ca si sunetului si luminii, nu numai o limita inferioara, ci si una superioara. (C. G. Jung)

Normal si nenormal in relatia inconstient-constient

'Faptul ca un act este normal sau nevrotic depinde numai de natura constelatiei de forte care il determina. Daca aceste forte sunt de 0sss natura incat ele sa predeter­mine repetarea automata a actului, atunci acel act este nevrotic' (L. S. kubie, cf. G. W. Allport). ~ fig. 22 se poate vedea un model al relatiei dintre constient si inconstient intre care se gaseste preconstientul.

Fig. 23. Varistule proportiilor dominarii constientului sau inconstientului (adaptat de G. W. Allport dupa' kubie)

Se vede ca cele trei categorii de continuturi variaza ca pondere de la predominarea unor scopuri si intentii constiente (gandire, perceptie, vointa) in cazul omului realist, trecand prin imaginstis normala, pana la dominarea inconstientului la persoana sliensta. 'Spre deosebire de persoana normala, nevroticul nu este capabil sa realizeze schimbul cerut de o prietenie sa na toas~, de relatii calme in munca si de fericirea casnica. Are pretentii, este posesiva, geloasa, autocompatimitoare, acuzatoare; poate manifests si simptome fizice ca ulcere, eczeme, surditate functionala, chiar paralizie'. (G.W.Allport)

St~nle confuzo-onirice. Se pierde orice interes pentru lumea exterioara. Imaginile sunt legate de dorints' sau de framantari, lumea este ca cea din timpul visului, este absent la ceea ce se intampla in realitate, nu stie cine este si unde se afla (ca atunci cand te trezesti din somn si esti, pentru foarte putin timp, nauc). 'Confuzia este un grad profund de inconstient'. (H. Ey)

Halucinatia. Constiinta are capacitatea de a fi lucida, adica' de a-si diferentia net continuturile, de a si le ordona si controla. Starea de vigilenta este una in care domina constientul. Cel care halucineaza se afla in starea cand domina inconstientul. ~ stares de halucinatie, se simte obiect al persecutiei, al influentelor telepatice, al sugestiei, al vrajitoriei si aude voci.

Depersonalizarea ca efect al drogurilor. Corpul este stat cel somatic care are sensibilitate si trebuinte, cat si locul personalitatii omului care se afla in legatura cu lumea exterioara'. Sub influenta drogurilor se altereaza capacitatea constienta, se trece in stare de vis: bratul se continua cu piciorul, obiectele se deplaseaza, imaginile se multiplica la infinit. Alcoolul, hasisul, opisceele, cocaina, acidul lisergic provoaca betia care duce la scufundarea constiintei. 'Actiunea drogurilor si betiile pe care acestea le provoaca trezesc dorinte care altfel se afla in stare latenta in imagines corpului.' (H. Ey)

Eul caracteropat

Este o forma patologica a csrscterului definits' prin fixitate, adica atereotipie, spre deosebire de un caracter normal care este plastic si este condus de o constiinta etica. Caracteropat poate sa fie fansticul violent si impulsiv sau anxioaul fixat in insecuritate si esec. Eul carscteropstului este slab, imatur si dominat de afectivitate primitiva.

V Termeni de retinut: normal si,~nenormal in rela pa dinfre cons ilent si inconstient, stare confuzo-ori/dea, halucinape, depersonallzare, eu caracteropat.

Planificarea Creativitate si Creativitatea la Distorsiunea reaEt~tii intentionata si imsinatie no~al~ nevrotic la persoana ahenat~ testarea realitasii

~ORI~TIENT



Dominarea    Dominarea Dominarea

constientului    preconstientului inconstientului

4.Modele interpretative ale personalitatii

Modelul psihanalist

Sigmund Freud a demonstrat ca nu constiinta este ultimul dat si experientei psihice. El a pus in evidenta existenta proceselor inconstiente care se afla in spatele constientului. Inconstientul este o realitate psihica ascunsa, disimulata. El este cheia intentiilor.

Inconstientul este in primul rand un rezervor de energie, locul principal ocupandu-l sexualitatea reprimata - libidoul.

Tot in inconstient exista si un 'instinct al mortii' (thanatos), un vector al distructivitatii, opus libidoului. Agresivitatea este manifestarea acestui instinct.

Libidoul evolueaza prin procesul biologic al maturizarii, trecand succesiv prin mai multe stadii, incheindu-se cu primatul sexualitatii

genitale. Atingerea acestui stadiu este o conditie a normalitatii.

Modele culturaliste

Karen Homey. Se indeparteaza de Freud, renuntand la teoria libidoului si punand accentul pe factorii social-culturali. Personalitatea nu este determinata biologic, oamenii nu sunt condusi de dorinte si impulsuri innascute.

Insista asupra relatiei sociale dintre copiii mici si parintii lor, in care gaseste originile perturbarilor de personalitate. De exemplu, anxietatea de baza apare cand copilul se simte izolat, singur, neajutorat. Cand parintii nu ofera copilului protectie si caldura sufleteasca, el nu este in siguranta. De aceea, poate sa devina:

a) ostil si cauta razbunare;

b) supus, obedient, ca sa caatige dragostea parinteasca;

c) autocompatimitor, pentru a obtine simpatie; Karen Homey

d) dominant: isi impune vointa asupra altora, avand iluzia de putere.

Harry Stack Sullivan. Pune accent pe 'relatiile interpersonale' si respinge teoria libidoului. De la nastere pana la moarte suntem membri si unui grup social, chiar si atunci cand suntem singuri.

Alfred Adler. Oamenii sunt in primul rand fiinte constiente care tind spre perfectiune. Pot avea sentimente de inferioritate datorita imperfectiunilor fizice sau neimplinirilor. Aceste sentimente ii imping sa se perfectioneze.

Fiecare om are un Eu creativ cu rol in formarea propriei personalitati individuale. Eul creativ ii face pe oameni sa doreasca sa se realizeze. Functia sa principala este de a stabili scopuri si mijloace.

Heinz Hartmann se preocupa de procesul de adaptare, punand accent pe psihologia eulul.

Dezvoltarea perceptiva', a intelegerii, a limbajului, a memoriei, a imaginatiei precum si fazele dezvoltarii motorii, se produc prin maturizare si invatare. Eul ~s is ene rgla necesara exercitarii functiilor sale, inclusiv a vointei, din 'desexualizarea energiei libidinale si din retragerea energiei distructive, agresive.

Erich Fromm (1900 - 1980) a respins teoria inconstientului a lui Freud. Personalitatea se formeaza din interactiunea nevoilor noastre de baza sis oportunitatilor oferite de societate pentru realizarea lor. Nevoile de baza sunt:

1) Nevoia de a fi cu altul (nevoia de relatie) 'Alienatul este cel care a esuat in a crea o comuniune oarecare cu semenul; el este intemnitat, desi nu se gaseste in spatele gratiilor. Necesitatea de a stabili raporturi cu ceilalti este indispensabila pentru sanatatea mentala'.

2) Nevoia de spiritualitate (care trece dincolo de ne voile biologice) 'Depsaires lacomiei si a egocentrismului ii permite omului sa fie, in loc ca doar sa aiba si sa

intrebuinteze.

3) Nevoia de apartenenta.

4) Nevoia de cadru de referinta (de valori la care sa se raporteze).

s) Nevoia de identitate.

Castigand mai multa libertate, oamenii s-au simtit din ce in ce mai izolati. 'Copiii care, crescand, se separa de parinti, se simt izolati'.

Fromm crede ca problema izolarii se rezolva pe doua cai:

1) prin conformare la regulile sodets'tii: 'Nu exista oare, pe la ngs' dorin~s inns' scuts' de libertate si o dorinta instinctiva de supunere?'

2) folosind libertatea pentru a ne sl~turs altors in valori ca dragoste, munca. Astfel societatea devine tot mai civilizata, mai buna'. 'Dragostea, tandretea, ratiunea, intereaul, integritatea si identitatea sunt toate vlastare ale libertatii'.

Pentru Fromm, dragostea raspunde nevoii umane de comuniune cu lumea. Ea este 'relatie activa si creativa a omului cu semenul sau, cu el insusi si cu natura. n domeniul gandirii se exprima prin ratiunea care cunoaste lumea. n domeniul actiunii, se concretizeaza in munca productiva ale carei prototipuri sunt arta si artizanatul. Pe planul sentimentului, ea se intruchipeaza in iubire, care este experienta comuniunii cu o alta persoana, cu toti oamenii, cu natura, dar cu conditia de a pastra simtul propriei integritati si independente'.

Teorii cognitiviste

A. Inneismul

Noam Chomsky

Functia innascuta a limbajului se afla in structurile de adancime pe care le numeste (ipoteza de lucru) inns' acute, in fr. inne'. Prin invatarea limbii, aceste structuri innascute devin limbaj individual: se trece de la starea initiala, de la nastere (~~) la starea stationara ~ in adolescenta', cand se incheie dezvoltarea.

B. Constructivismul

Jean Plaget

Intelectul se dezvolta prin activitatile subiectului, de la actiunile senzorio-motorii (in primii doi ani) la operatiile mintale care se desfasoara in limbaj interior (in adolescenta).

Inneistul N. Chomaky si constructivlatul J. Pisget au o zona de convergenta:

admit existenta unei 'stari initiale (~~)' nevids', determinsa genetic, urmats' de atari intermedisre si, in final, de starea finala relativ stabila (~~) o parte din aceste stari succesive este 'invatata intr-un mediu problematizat'. (Teorii ale limbajului, teorii ale invatarii)






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 967
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site