Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


TESTAREA INTELECTULUI: PRINCIPII DE INTERPRETARE; PROBE DE CAPACITATI COGNITIVE

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic



TESTAREA INTELECTULUI: PRINCIPII DE INTERPRETARE; PROBE DE CAPACITATI COGNITIVE

Moduri de abordare a intelectului si definirea abilitatilor intelectuale

In cadrul psihologiei aplicate s-a pus problema consistentei masuratorilor, a diagnozei si prognosticului privind eficienta intelectuala. Orientarea prevalenta in psihometrie este cea care intemeiaza masurarea inteligentei ca performanta prin raportarea la un criteriu exterior. Au existat trei criterii principale care au determinat trei orientari in construirea probelor prin care se masoara inteligenta si abilitatile cognitive: inteligenta ca dezvoltare, inteligenta ca aptitudine si inteligenta ca structura factoriala.



Inteligenta ca dezvoltare

Aceasta perspectiva a permis:

determinarea faptului ca rezultatele copiilor la aceeasi sarcina sunt mai bune pe masura inaintarii in varsta;

selectionarea unor sarcini intelectuale care au valoare discriminativa mai mare intre diferite varste;

dezvoltarea unor instrumente de tipul scalelor metrice de dezvoltare;

dezvoltarea unor instrumente tip screening;

dezvoltarea testelor operationale experimentale ale lui Piaget care vizeaza identificarea caracteristicilor calitative ale inteligentei.

Exemplificari: Scala metrica Stanford – Binet, Scala Brunete– Lezine, Scala Bayley, Scala screening Denver, Scala de inteligenta pentru copii Wechsler, W.I.S.C., Scala de inteligenta pentru prescolari si scoala primara Wechsler. W.P.P.S.I., Scala de inteligenta pentru adulti Wechsler, W.A.I.S.

Inteligenta ca aptitudine

Aceasta perspectiva se bazeaza pe definirea inteligentei ca mod de a se adapta la situatii noi (variatii), implica aptitudinea de a rezolva problemele si se refera la tipuri de inteligenta care se pot masura prin teste specifice.

In psihometrie s-a definit inteligenta ca aptitudine de a rezolva problemele. Aceste probleme pot avea o natura diferita in functie de care se pot aborda diferite tipuri de inteligenta. Astfel:

caracterul concret al sarcinilor conduce spre rezultate care sunt semnificative pentru inteligenta concreta;

caracterul abstract, inteligenta abstracta;

caracterul verbal, inteligenta verbala;

caracterul nonverbal, inteligenta nonverbala etc.

Elementul comun tuturor acestor forme este aptitudinea de a forma concepte, conceptualizarea. Acest criteriu corespunde optim criteriilor de dezvoltare intelectuala si este suficient de sensibil si la dereglarile si atingerile patologice.

Exemplificari: Testul analitic de inteligenta, T.A.I. Meili (inteligenta concreta, abstracta, analitica, inventiva), Testele de inteligenta pe niveluri de formare intelectuala Bontila, I 1 – I 4 (abilitati de rationament, fluenta verbala, abilitati numerice etc.).

Inteligenta si structura ei factoriala

Teoriile psihometrice care se bazeaza pe studierea si determinarea diferentelor interindividuale au incercat aproape intotdeauna sa studieze inteligenta in termenii unui set de surse statice latente denumite factori. Se propune ca diferentele individuale in performantele la probele de performanta intelectuala sa se descompuna in componentele factoriale care sunt responsabile de varianta comportamentului rezolutiv.

Factorii sunt constructe ipotetice – obtinute prin procedee statistice si denumite prin analiza continutului psihologic subiacent acestor variabile latente.

Daca aplicam tehnica analizei factoriale pentru a realiza aceasta reducere si folosim teste care masoara diferite forme ale inteligentei putem obtine, de exemplu, ca testele care tind sa coreleze inalt sa se grupeze impreuna intr-un singur factor iar testele care coreleaza slab, sau deloc, vor tinde sa se grupeze in factori distincti.

In diferite abordari factoriale ale inteligentei s-a ajuns la rezultate variate in ceea ce priveste factorizarea capacitatii intelectuale, mai ales privind numarul de factori si modul cum sunt pusi in relatie.

Spearman, 1927, propune dihotomizarea in „factor general al inteligentei”, g, si „factori specifici”. Abilitatea reprezentata de factorul general permite performante la toate categoriile de sarcini intelectuale; abilitatile reprezentate de cei specifici sunt implicate in sarcini unice.

Spearman, si dupa el si altii, descopera ca sarcinile de tip analogic masoara cel mai bine factorul de inteligenta generala, g.

Dintre testele de acest tip citam: Matricile factoriale Raven, Testele domino, Testele de inteligenta Cattell.

Diferite metode si studii au produs viziuni diferite in legatura cu factorii intelectului: daca la Spearman sunt semnificativi doi factori, la Thurstone, 1938, apare un model cu 7 abilitati mentale primare, iar la Guilford, 120 factori ai intelectului (modelul cuboid). De exemplu, Thurstone, in lucrarea Primary Mental Abilities, propune o viziune multifactoriala asupra inteligentei: 7 factori primari:

factor de intelegere verbala, care se masoara tipic prin teste de vocabular (sinonime, antonime) si prin teste de deprinderi de intelegere a citirii;

factor de fluenta verbala, care se masoara tipic prin teste care cer o rapida producere de cuvinte. De exemplu, se poate cere subiectului sa genereze cat de repede posibil, intr-un timp limitat, cat mai multe cuvinte care incep cu o anumita litera;



factor numeric, care se masoara tipic prin probleme aritmetice care cer evaluare si efectuare de calcule si mai putin pe cunostinte anterioare;

factor de vizualizare spatiala, care se masoara tipic prin teste care cer manipulare mentala a simbolurilor sau desenelor geometrice De ex., subiectului i se arata o imagine geometrica la un anume unghi de rotatie, urmat de un set de imagini orientate in diferite alte pozitii si se poate cere descoperirea celor identice, sau descoperirea desenului in care figura geometrica are pozitia imediat urmatoare;

factor de memorie, masurat prin teste de reamintire de cuvinte, propozitii, imagini etc.;

factor de rationament, masurat tipic prin teste de analogii sau serii de completat;

factor de viteza (celeritate) perceptiva, masurat tipic prin teste care cer o rapida recunoastere de simboluri.

Bateriile factoriale ale lui Bonnardel sunt modelate in functie de o astfel de abordare.

Utilitatea testelor de inteligenta

Testarea intelectului este utila pentru domenii variate care tin de stabilirea gradului de normalitate mentala, testarea educationala, orientarea vocationala, consilierea si selectia profesionala, testarea clinica etc.

In domeniul educational, de exemplu, se pot studia probleme precum: adaptare scolara, analfabetism, dificultati in invatare, repetentie, intarzieri intelectuale, orientare si selectie profesionala, predictia performantelor scolare, testarea validitatii curriculare prin analiza saturatiilor factoriale si a corelatiilor dintre progresul factorilor cognitivi ai populatiilor scolare si continuturile invatarii (discipline, planuri, tematici, programe etc.).

Aspecte privind interpretarea testelor de inteligenta

Interpretarea datelor trebuie integrata in ansamblul personalitatii subiectului. In afara indicelui de performanta, respectiv numarul de itemi corect rezolvati in unitatea standard de timp, testele furnizeaza indicele numarului de erori, indicele de exactitate, respectiv numarul de itemi rezolvati corect impartit la numarul de sarcini parcurse. O situatie deosebita intervine cand testul este dat in timp liber, subiectul urmand sa rezolve in timpul particular lui toate sarcinile testului.

De exemplu, in acest context, putem defini urmatoarele tipuri de interpretari:

calitate inalta in timp scurt, – semnificativa pentru capacitatea de aprofundare si mobilitatea inteligentei;

calitate inalta, timp lung, – poate semnifica un ritm de lucru lent datorat unui deficit de dinamica sau mobilitate mentala (dar care nu afecteaza desfasurarea rationamentelor); situatia poate fi determinata de hipermotivare, oboseala, aspecte atitudinale, precum perfectionismul, hipercorectitudinea etc. Din aceasta perspectiva se cere verificata natura decalajului calitate – cantitate: este o situatie particulara a examenului respectiv sau poate tine de caracteristici durabile ale persoanei;

calitate scazuta, timp scurt, – situatia nu permite in sine un diagnostic cert in masura in care lipsa de aplicare in sarcina se poate datora unui game relativ largi si variate de cauze, precum: lipsa de interes pentru examen, superficialitatea, lipsa de capacitate de efort in timp, elemente caracterial-atitudinale, predominarea proceselor de excitatie, posibilitatea limitata de a controla sau inhiba aceasta energie si lipsa de rezistenta in activitatea de analiza meticuloasa. Toate pot conduce la cautarea unei solutii pentru situatia problematica doar pentru a pune capat starii conflictuale pe care o traieste persoana in cauza;

calitate scazuta, timp lung – care, in general semnifica o capacitate intelectuala limitata (daca nu pot fi decelati alti factori de influenta).

Interpretarea rezultatelor cere integrarea datelor pentru a putea valorifica maximal indicii testului respectiv. In cazul rezultatelor slabe, se cere aprofundarea situatiei prin aplicarea unor teste cu structuri paralele sau diferentiale. Astfel, ne punem intrebarea in ce masura difera rezultatele la testele verbale de cele nonverbale, la testele de dezvoltare comparativ cu cele de randament sau situationale.

Acest gen de aprofundari permit un diagnostic nuantat referitor la caracteristicile calitative ale factorilor intelectuali.

Exemple de teste: Testul matricilor progresive

Matricile progresive sunt construite de J. C. Raven. Autorul a pornit de la observatia facuta de C. Spearman: „A cunoaste natura particulara a mecanismelor mentale ale educarii si reproducerii – contrastul lor limpede si cooperarea lor constanta in toate actele de gandire si filiatia lor genetica – iata care ar putea fi debutul intelepciunii nu numai pentru psihologia aptitudinilor individuale ci si pentru cea a cunoasterii.”

Exista trei forme, pentru trei scopuri de examinare a intelectului:

Matrix 1938 – seriile ABCDE (matrice standard pentru populatia generala; PM 38)

Matrix 1947 – in culori; seriile A, Ab, B (pentru copii si examene clinice; PM 47)



Matrix 47/62 – seriile I & II (pentru studenti si cadre cu studii superioare; PMA)

Matricile progresive 38

Proba a fost construita pornind de la postulatul ca in masura in care principiile neo-genetice ale lui Spearman sunt exacte, ele trebuie sa permita alcatuirea unui test care sa diferentieze indivizii in functie de capacitatea lor de a-si mobiliza imediat calitatile observatiei si claritatea rationamentului.

Pentru a construi testul, Raven s-a inspirat din tablourile cu dubla intrare (matrici matematice) de dificultate crescanda. A denumit aceste probe Matrix. Testul a fost utilizat in timpul razboiului de armatele aliate.

Scopurile testului:

Sa masoare aptitudinile subiectului in perioada cand rezolva proba, respectiv abilitatea:

de a intelege figurile fara semnificatie definita;

de a sesiza relatiile care exista intre ele;

de a concepe natura figurii care urmeaza si completeaza fiecare sistem de relatii prezentat si astfel,

de a dezvolta un sistem de a rationa.

PM 38 contine 60 de probe (5 serii a cate 12 probleme).

Solutia este evidenta de la primele probleme din serie, iar ordinea de prezentare furnizeaza un antrenament metodic in modul de a rezolva aceste probleme. Testul implica o ordine standardizata a modului de lucru. In aceste conditii, cele 5 serii furnizeaza 5 posibilitati de a intelege metoda si 5 teste de capacitati mentale.

Proba a reusit sa acopere „campul total al dezvoltarii intelectuale”, plecand de la momentul cand copilul este capabil sa inteleaga ca este vorba de „a cauta o bucata care lipseste pentru a completa un desen”. Testul permite evaluarea aptitudinii subiectului de a stabili comparatii si de a rationa prin analogie.

Contributia fiecarei serii la nota totala permite asigurarea coerentei si validitatii estimarii. Raven descrie matricile ca proba de observare si de claritate a gandirii. Fiecare proba este in realitate sursa sau originea unui sistem de gandire; de aici si denumirea de matrici progresive. Are o saturatie in factorul g de .82.

Copiii, tinerii alienati, debilii mental si persoanele foarte in varsta rezolva probele seriei A si B, dar mai greu pe cele din seriile C, D sau E. Pentru adultul normal seriile A si B sunt doar o formare in metoda de lucru.

Dat in timp limitat, daca subiectul a rezolvat problemele usoare ale seriilor C si D rezultatul poate sa nu fie valid.

Matricile 47 – seriile A, Ab, B

Testul este folosit pentru copii, varstnici, studii antropologice, examinari clinice, sau pentru persoane care au suferit alterari ale inteligentei.

A fost introdusa o serie noua de 12 probe Ab (Ab este o proba de trecere intre seria A si seria B). Cele 3 scale acopera ansamblul proceselor intelectuale de care sunt capabili in general copiii de aproximativ 11 ani. Forma contine planse colorate. De asemenea, exista si o forma cu piese incastrate. In situatiile in care este vorba de subiecti a caror capacitate de a face comparatii si analogii s-a maturizat/s-a deteriorat, seriile pot permite determinarea nivelului real prezent.

Daca subiectul are formata capacitatea de a rationa prin analogie se va utiliza PM 38. Daca s-a inceput cu seriile A, Ab, B care se dovedesc a fi prea facile se poate continua direct cu C, D, este (omitand din nota totala seria Ab).

Matricile 62 (PMA)

A fost realizat pentru persoane cu inteligenta medie sau peste medie, dar cu un nivel de pregatire superior. Astfel: dat in timp liber ajuta la determinarea capacitatii maxime de observatie si rationament logic; testul dat in timp limitat ajuta la determinarea rapiditatii cu care executa corect o munca intelectuala

Aceasta forma prezinta doua serii. Seria „A” contine 12 probleme pentru prezentarea si exersarea metodei de rezolvare.

Seria „B” are 48 de probleme care se aseamana cu cele din seriile C, D, si E din PM 38.

Rezolvarea testului necesita cel putin 1/2 ora pentru subiectul cu capacitate intelectuala superioara. Atentia si interesul sunt mentinute aproximativ o ora.

Seria A se rezolva in 10 minute si cu ajutorul ei putem evalua in cateva minute daca putem considera subiectul ca deficient, mediu, stralucitor. In ultima situatie i se va da seria B pentru determinari mai certe.

Testele de atentie

Atentia nu este o aptitudine foarte clar definita.

Este descrisa mai bine ca stare de atentie: persoana intelege clar si percepe cu precizie ceea ce vrea sa inteleaga. De ce? Energia sa este con-centrata, focalizata pe punctul esential. De aici putem trage concluzia ca exista o aptitudine sau o functie psihica care corespunde acestei stari de atentie.

Starea clara de constiinta poate fi influentata de:

procesul care se desfasoara;

intensitatea tensiunilor;



forta stimularilor.

Atentia nu inseamna cu necesitate mobilizare volitionala; poate fi spontana. Joaca un rol important in actele gandirii pentru ca, in absenta tensiunilor interioare nu poate avea loc un proces orientat. Daca acest proces nu are forta necesara, poate fi intarit prin alte surse de energie (teama de esec, ambitia pot suplini lipsa de interes).

Atentia voluntara este necesara chiar atunci cand e vorba de o munca interesanta, dar care dureaza timp indelungat pentru: a mentine tensiunea necesara; a se impotrivi altor stimulari, excitari posibile.

Datele experimentale nu justifica insa considerarea dependentei intre atentia buna si vointa puternica. De exemplu, poate fi dificil pentru un individ cu o vointa puternica sa se concentreze pe o sarcina intelectuala abstracta, daca natura sa este predominant practica.

In orientarea profesionala au fost definite, in functie de solicitarile practice, diferite tipuri de atentie, care au constituit repere pentru psiho-tehnica, aceste distinctii mentinand-se in diferite sarcini precise: restransa-extinsa; rigida-fluctuanta; subiectiva-obiectiva; analitica-sintetica; statica-dinamica etc.

Deci in testarea atentiei se prefera definirea si testarea unor forme ale atentiei in functie de activitatea care cere atentie, pentru ca atentia nu exista in sine, ci se exprima in functie de diferite activitati.

Astfel, dupa modul in care atentia se manifesta in diferite tipuri de activitati, se testeaza:

concentrarea atentiei pe un proces precis pentru a-i permite acestuia derularea in conditiile cele mai favorabile si in forma sa cea mai intensa;

capacitatea de rezistenta la distragerea prin perturbatii;

distributivitatea atentiei, respectiv mentinerea unui camp psihic liber pentru ca un eveniment sa atinga cea mai mare eficacitate. De exemplu, situatiile cand fie in stare de pasivitate totala, fie in timpul executarii unei activitati mai putin intense, ne indreptam atentia la ceva care apare (conducere auto, control panou comanda etc.).

Testele de memorie

Nu exista o dispozitie simpla definibila ca „memorie”. Conceptul desemneaza o performanta care face posibila conservarea – reproducerea – recunoasterea – reutilizarea unui lucru care a fost anterior experimentat, trait de subiect, dar nu stim pe ce anume se sprijina aceasta performanta.

Se cere prudenta in examinarea memoriei: un rezultat izolat nu poate fi generalizat, nu poate avea semnificatie pentru ca poate fi conditionat de: situatia actuala; atentia subiectului; metoda folosita; forma examenului; continutul examenului.

De exemplu, cand avem de-a face cu rezultate anormal de scazute sau ridicate performantele la testul de memorie nu au semnificatie pentru orientarea vocationala, pentru ca:

este dificil transferul rezultatelor in conditiile specifice profesiunilor sau

memoria inalta poate avea un rol compensator pentru o inteligenta insuficienta (in profesii care nu cer o independenta inalta de actiune sau gandire, dar cer achizitionarea de multe cunostinte) sau

o memorie foarte scazuta, chiar cu inteligenta suficienta poate produce dificultati in scoala sau in multe profesii.

Trebuie cautate cauzele rezultatelor de memorie scazute, care, uneori, pot depinde de o lipsa de control a atentiei, sau alteori de forme patologice de lipsa de memorie.

Testele de creativitate

Testarea creativitatii este recunoscuta ca o componenta importanta educationala si de performanta profesionala. Au creat teste de creativitate:

E. P. Torrance, care evalueaza ca abilitati factoriale fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea si elaborarea; Guilford, care masoara facilitatea sau fluiditatea cuvintelor, ideilor, asocierilor, expresiilor, flexibilitatea, elaborarea si originalitatea ca factori ai gandirii divergente in cadrul modelului tridimensional al intelectului, iar autori precum Osborne si Gordon studiaza dinamica creativitatii de grup; Gordon pune la punct dinamica grupelor creative denumite „grup de sinectica” selectionand participantii pe baza a 8 criterii care se constituie ca dimensiuni de personalitate: aptitudine metaforica, disponibilitate, coordonare chinestezica, gustul pentru risc, maturitate afectiva, aptitudinea de a generaliza, aptitudinea de a se angaja indiferent     de pozitia sociala; Thurstone, care se refera in cadrul modelului factorial al intelectului la creativitate ca si facilitate in formarea si inlantuirea ideilor, (fluenta ideativa), rationament inductiv, aptitudine receptiva fata de ideile noi. J. Mac Keen Cattell subliniaza importanta factorilor de familie si sociali in comportamentul creativ.

In general, testele de gandire divergenta ca estimare a potentialului de gandire creativa au constituit mijloace de depistare a copiilor cu abilitati creative exceptionale. Avand in vedere ca testele au demonstrat proprietati psihometrice remarcabile si ca, in unele studii, par sa prezica realizari in viata mai bine decat testele de inteligenta generala sau notarile scolare, probele de creativitate sunt considerate relevante si pentru atribute umane ascunse, dar utile in dezvoltare (Tannenbaum, 1983).

Testele de creativitate cele mai cunoscute au fost create de Guilford, 1966, Wallach si Kogan, 1965, Torrance si Ball, 1984. Toate trei variantele exclud din sistemele de scorare alti factori decat cei care tin de abilitatile gandirii divergente, astfel ca lasa deoparte aspecte precum: ingenuitatea, utilitatea, aspectul estetic. In Romania au studiat si realizat teste de creativitate autori precum P. Popescu-Neveanu, M. Roco, M. Minulescu.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2236
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site