Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


FACTORII DETERMINANTI SI CONDITIONALI AI COMPORTAMENTELOR PROSOCIALE

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic



FACTORII DETERMINANTI SI CONDITIONALI AI COMPORTAMENTELOR PROSOCIALE

Factorii determinanti si conditionali ai comportamentelor prosociale. Manifestarea concreta a comportamentelor prosociale este condilionata de o serie de factori: a) psihosociali (valori, norme si modele cultural­comportamentale promovate prin invatare si intarire in cursul socializarii); b) psihoindividuali (trasaturi temperamental-caracteriale, structura motivationala si afectiva de baza, capacitatile operatorii ale persoanei care ofera spijinul s.a.); c) conjunctural-situalionali (dispozitie afectiva si motivationala conjuncturala a persoanei „active“, imprejurarile fizice si sociale in care se impuse interventia, .situatia concreta in care se afla „solicitantul', presiunea timpului etc.). In continuare ne vom referi la cei mai importanti factori dintre cei enumerati mai sus, acestia constituind si obiectul a multor cercetari experimentale.




(a) Factorii psihosociali si socioculturali. O prima serie de conditionari a comportamentelor prosociale se manifesta prin intermediul unor norme sociale implicite, interiorizate in ontogeneza ca principii si matrice comportamentale avand un caracter general. Dintre acestea amintim:

Norma responsabilitatii sociale. Prin educatie, integrare si control social s-a impus imperativul moral si legal ca oamenii sa se ajute intre ei, in functie de anumite tipuri de raporturi in care se afla. Aceste imperative pot capata diferite forme, incepand cu prescriptiile religioase („iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti“), trecand prin normele informale ale bunului simt, impuse sub presiunea opiniei publice („de respectat este acela care-si ajuta semenul la nevoie'), si terminand cu normele-legale, impuse prin forta sistemului judiciar („constituie infractiune faptul de a nu acorda asistenta unei persoane aflata in primejdie“).

Norma reciprocitatii. Impune o reglementare generala a raporturilor sociale astfel incat la bine sa se raspunda cu bine, cel sprijinit avand obligatia morala ca la randul sau sa sprijine pe cine ii sta in putere. Fara sa introduca un element de „calcul meschin“, asa cum ar putea parea la prima privire, este vorba de postularea unor astfel de relatii in care eforturile pozitive pe care le facem in favoarea semenilor nostri sa ne indreptateasca sa asteptam asemenea eforturi si din partea celorlalti, beneficiarii putand fi chiar noi insine pe termen lung si fara o conditionare explicita. Deci, se are in vedere crearea unui climat de sprijin reciproc, in care beneficiarii sunt toti membrii comunitatii.

Norma echitatii schimburilor sociale. Postuleaza necesitatea unei „justitii sociale“, conform careia raporturile umane trebuie sa se fundamenteze pe criterii de echivalenta a schimburilor realizate (vezi cap. 4.1.3.). Perceptia unei inechitati in realizarea schimburilor sociale indreptateste o reactie prin care sa se reechilibreze situatia, prin redistribuirea resurselor schimbate, resemnificarea importantei lor sau chiar ruperea relatiei dezavantajoase pentru una dintre parti. Desi principiul echitatii schimburilor nu fundamenteaza direct comportamentele prosociale, indirect obliga moral pe cel care poate da ceva, sa o faca!

(b) Factorii psihoindividuali. Cum era de prevazut, pornind de la un model general al structurarii comportamentului uman, multe cercetari experimentale au evidentiat existenta unor trasaturi de personalitate care favorizeaza declansarea unor atitudini si comportamente altruiste.

Astfel, dupa observatiile noastre; extravertitii au o mai mare disponibilitate de a acorda imediat ajutor cuiva aflat in dificultate, comparativ cu introvertitii. De asemenea, persoanele sociabile, predominant colerice, sau cu o mai mare disponibilitate de asumare a riscului se implica mai usor in actiuni de ajutorare a persoanelor aflate in pericol iminent, comparativ cu persoanele, nesociabile, flegmatice sau care resimt un sentiment de nesiguranta.

Dupa constatarile lui Satow (1975), persoanele care au o mare nevoie de aprobare sociala sunt mai caritabile decat media celorlalte, cu conditia ca actul lor sa aiba un caracter public. Alte cercetari eviden tiaza corelatia dintre anumite calitati psihofizice (forta fizica, aptitudini speciale, cunostinte speciale) si disponibilitatea unor persoane de a se antrena intr-un comportament prosocial care solicita respectivele calitati. Cu alte cuvinte, predispozitia de a ajuta pe cineva este conditionata si de constiinta faptului ca posezi calitatile necesare pentru a desfasura cu succes actiunea respectiva (Huston, 1981).

De asemenea, atitudinile preexistente fata de persoanele si situatiile in care se solicita sprijin conditioneaza in mare masura antrenarea efectiva intr-o actiune altruista. Persoanele care apartin unor categorii sociale discriminate au sanse mai mici sa primeasca asistenta spontana in caz de nevoie decat cele care nu apartin acestor categorii. Din pacate, se constata ca prima pornire, cea natu­rala de a acorda imediat ajutor celui aflat in pericol, poate fi amendata intr-un al doilea moment de atitudinea generica fata de categorii sociala careia ii apartine victima, sau de tipul de situatie in care se afla. De exemplu, cineva aflat in pericol, dar aflat si in stare de ebrietate, are sanse reduse de a primi sprijin din partea unor persoane cu ferme atitudini antialcoolice.



Alte cercetari evidentiaza importanta atitudinii si capacitatii empatice in implicare intr-o actiune de ajutorare a celor aflati in dificultate (Batson, 1981). Disponibilitatea de transpunere in situatia cuiva aflat intr-o situatie neplacuta mareste apreciabil sansa implicarii in acordarea de ajutor, in timp ce persoanele egotiste manifesta aceasta tendinta intr-o masura mult mai mica.

Dispozitia sufleteasca a unei persoane influenteaza intr-o mare masura tendinta acesteia de a acorda ajutor. Buna dispozitie, sentimentul de implinire sau cel consecutiv obtinerii unor succese favorizeaza aparitia comportamentelor prosociale, in timp ce proasta dispozitie, sentimentele de esec si insecuritate diminueaza apreciabil tendinta de initiere a unei actiuni altruiste. Dupa opinia mai multor cercetatori (L. Sears, P. Ilut, s.a.), acest fapt s-ar datora actiunii principiului echitatii sociale, conform caruia dezechilibrul flagrant dintre starea de bine a cuiva si starea de rau a altcuiva, 1-ar determina pe primul sa actioneze in sensul reechilibrarii situatiei, prin acordarea de ajutor celui mai putin norocos. Influenta factorilor emotionali negativi este destul de controversata, fiind exercitata prin intermediul unor mecanisme psihologice inca insuficient studiate in plan experimental. In toate aceste cazuri, este interesant de observat ca teoria schimbului social ofera repere destul de exacte pentru prognozarea conditiilor in care o persoana se implica intr-o actiune altruista.

(c) Caracteristicile psihosociale ale beneficiarului de ajutor. La randul sau, persoana aflata in dificultate influenteaza prin caracteristicile sale psihosociale comportamentele prosociale pe care – virtual – le poate suscita.

q       Similaritatea. Studiile experimentale demonstreaza rolul asemanarilor de orice fel in acordarea ajutorului: oamenii sunt mai dispusi sa-i ajute pe cei care le sunt asemanatori din punct de vedere rasial, etnic, religios, social, profesional sau de varsta. Insa, trebuie sa subliniem ca este vorba de manifestarea unei simple tendinte statistice, modelele culturale si particularitatile psihoindi­viduale putand amenda semnificativ acordarea spijinului in functie de criteriul similaritatii care , oricum, interfereaza cu celelalte criterii amintite.

q       Indrituirea. Cand se pune problema acordarii unui ajutor, sprijinitorul potential face anumite evaluari asupra masurii in care beneficiarul potential merita acel sprijin: daca situatia acestuia din urma este determinata de neglijenta, incompetenta, delasare, alcoolism sau alte vicii, sansa de a primi ajutor este mult mai mica decat in cazul cand situatia sa se presupune a fi cauzata de nesansa, unor cauze sociale obiective sau unui accident de care victima nu este vinovata. In mod evident, aici sunt implicate procese evaluative si de atribuire, care au propriile lor legi de functionare (v. cap. 2.3.).



q       Aspectul fizic si sexul influenteaza sensibil predispozitia de implicare intr-un comportament prosocial. Aspectul fizic placut, imbracamintea ingrijita si tinuta demna favorizeaza primirea spijinului, mai ales atunci cand persoana este considerata indrituita sa il primeasca. Nu trebuie uitat ca in orice imprejurare, oamenii incearca -cel mai adesea in mod inconstient- sa se autovalorizeze prin actele lor: sentimentul stimei fata de sine care rezulta implicit de aici este in functie si de caracteristicile individuale si sociale ale persoanei ajutate. Sexul are de asemenea o anumita importanta: barbatii au o predispozitie mai mare de a acorda sprijin neconditionat femeilor, mai ales acelora cu aspect fizic placut, in timp ce femeile se sprijina mai degraba intre ele.

(d) Factori conjuncturali si situationali. O alta serie de factori conditionali ai comportamentelor prosociale sunt legati de contextul social in care se solicita sau se impune ajutorul, starea vremii, urgenta si presiunea timpului s.a.

Contextul social. Daca situatia in care se solicita ajutorul are loc in prezenta unei mari multimi, efectul asupra implicarii este de regula negativ, datorita fenomenului de difuzie a responsabilitatii. Astfel, conform cercetarilor lui B. Latane si J.M. Darley, cu cat numarul martorilor oculari la un accident sau agresiuni este mai mare, cu atat mai mica va fi proportia celor care acorda ajutor, si cu atat mai mare va fi durata pana cand se intervine efectiv in spijinul victimei. In prezenta a inca unui martor, proportia ajutorului este de cca. 84 %, iar in prezenta a peste 5 martori aceasta scade la cca. 30 % (164, 447). Marile aglomerari umane creeaza o accentuata stare de anonimat, favorizanta pentru aparitia fenomenului de difuzie a responsabilitatii. Ambiguitatea situatiei si numarul mare de martori amplifica fenomenul de spectator si acela de difuzie a responsabilitatii, ceea ce diminueaza considerabil sansa unei interventii prompte si hotarate in favoarea victimei. Nonambiguitatea situatiei, existenta unor relatii anterioare intre martori, sau comunicarea spontana dintre acestia anuleaza apreciabil efectele mai sus mentionate, favorizand interventia pozitiva.

Presiunea timpului. Daca persoana care ar putea acorda ajutor se afla angrenata intr-o alta actiune presanta, sau daca este afectata chiar ea de unele probleme neplacute, scade probabilitatea interventiei in sprijinul unei persoane aflata in dificultate. Unele experimente indica o reducere cu cca. 50 % a numarului persoanelor care acorda ajutor atunci cand se afla sub presiunea timpului, in comparatie cu numarul persoanelor care intervin atunci cand nu sunt afectate de acest factor (190, 274).

Starea meteorologica. Unele observatii releva importanta starii generale a vremii asupra predispozitiei de antrenare intr-un comportament prosocial. Vremea frumoasa, cu cer senin si temperatura agreabila favorizeaza interventiile prosociale, in timp ce timpul inchis, umed si rece inhiba intr-o anumita masura aceste elanuri altruiste.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1189
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site