Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


LIMBAJUL

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic



LIMBAJUL

= activitate psihica de comunicare prin intermediul limbii




Limbajul trebuie incadrat in:

a)     Categoria mecanismelor psihice (mijloc, instrument, vehicul) – mijloc prin intermediul caruia se transmit imagini, ginduri, idei etc. (intreg registrul de manifestari pshice)

b)    Raportat la conduita verbala – implica activitati ca: vorbirea, schimbul de idei, memorarea + reactualizarea inform., traducerea lor

P.Janet – primul care le-a descris

c)     Categoria conduitelor simbolice (limbaj, gesturi, dansuri)

Dpdv psihologic, analiza limbajului presupune cercetarea foarte multor

probleme: perceperea limbajului, intelegerea limbajului, memorizarea frazelor + textelor – dif. de memorizarea imaginilor etc, modul de achizitie si utilizare a limbajului, relatia care exista intre limbaj si alte mecanisme psihice (in special gindire + limbaj)

I. Trei momente mai importante care au esalonat cercetarile asupra limbajului

I. Debutul psihologiei ca stiinta

Contributii: W. Wundt – cind se raporta la limbaj, il studia ca raportat neaparat cu activ interne desfasurate de subiecti à o relatie strinsa intre gindire + limbaj (manifestare a interioritatii - a gindirii)

Pozitie contrara in acea perioada: Karl Buhler – limbajul dov. din perspectiva aspectelor exterioare, vizibile. Elementele interne sint obscure, imposibil de surprins + masurat = pct de vedere radicalizat in behaviorism – limbajul doar din perspectiva determinantilor functionali.

In prima etapa => intelegere destul de profunda, dar tendinte spre unilateralizare.

II. Anii 30 - 40

Se dezvolta psihologia conduitei. O serie de cercetatori celebrii (P.Janet, H.Wallon, J.Piaget, Luria + Vigotski) au adus contributii importante: pdv constructivist asupra limbajului – interesati indeosebi de modul de achizitie + functionare a limbajului. Se pune problema socializarii copilului prin insusirea limbajului.

Disputa faimoasa - J.Piaget vs Naom Chomski :

- limbajul dobindit - limbajul innascut

(Piaget - caracter constructiv) (Chomski - caracter ineist)

=> 2 teorii: invatare + limbaj

III. Anii 70 - 80

Scoala de la Palo Alto à noi paradigme de intelegere a limbajului

Pina atunci: paradigma “liniei de telegraf” – limbajul presupune o transmitere din aproape in aproape, fiecare individ = nod in linie => caracterul egocentric al limbajului.

Paradigma a fost inlocuita cu paradigma orchestrei in care pe I plan este reteaua – importanta pentru integrarea in orchestra (gradul socializarii). A intra in orchestra = a intra in simbolurile disponibile, a-ti ajusta comportamentul la conventii preexistente, a pune in comuniune, a face laolalta, a armoniza, => importanta limbajului in contexte grupale

II. Functiile limbajului

- exemple de clasificare + sinteza (extragerea liniilor comune)

1. Clasificare

I. autor francez – Ombredane (1933, 1955) - criterii de clasificare:

a.      vechimea acestor functii + gr. de semnificatie

b.     modul de manifestare a lor

Functiile limbajului: - primitive + spontane

- elaborate + voluntare

1) fct afectiva (exprima spontaneitatea / semi-deliberata, indeosebi a emotiilor): strigate, interjectii, modificare de timbru, mimica => regresie catre automatisme, agramatisme, constructii ilogice / aberante. Se recurge la repetari + lexic injurios

2) fct ludica – individul se abandoneaza verbalizarilor facile + neobisnuite, ce scapa adesea constringerilor gramaticale + logice: ajustari, repetari ritmate, combinatii fonetice de efecte => calambururi

3) fct practica: declanseaza, faciliteaza, conduce actiuni colective, prin colaborare / rivalitate. Se utilizeaza prin interventii prompte, formule concise si energice. In conduita individului, fct se converteste in auto-comanda, auto-interdictie, blamare / lauda de sine, instructaj anticipativ

4) fct reprezentativa – individul desemneaza ceea ce e absent – se orienteaza fie spre figurarea (in arta) sp., fie spre aluzia fondata pe sisteme de conventie (la surdo-muti)

5) fct dialectica – centrata nu pe naratiune, ci pe facerea + desfacacerea continutului simbolic al limbajului. Ex: in algebra

II. K. Buhler (1933) – criterii: continutul psihologic dominant pe care il vehiculeaza limbajul => 3 functii, coresp:

1) fct referentiala (cognitiv, designativa)

2) fct emotional-expresiva

3) fct conativa (influentarea conduitelor prin vointa)

III. Jacobson – Scoala de la Palo-Alto (1960) - criterii: elementele pe care se centreaza mesajul => functii:

1) fct emotiv-expresiva (mesaj centrat pe emitator)

2) conativ-persuasiva (mesaj centrat pe receptor)

3) denotativ-reprezentativa (mesaj centrat pe obiectul desemnat)

4) poetice (mesaj centrat pe propria sa constructie – pe el insusi)

5) fatica (mesaj centrat pe canalul de comunicare)

6) meta-lingvistica (mesaj centrat pe preocuparea de a intelege, de a fi inteles, pe elem. codului): “ce vreti sa spuneti?”, “definiti-va termenii!”

2. Sinteza: functii generale ale limbajului

1) fct de comunicare: se exteriorizeza continutul reflectoriu ale vietii psihice, profilul psihic moral al individului, alte trasaturi de personalitate:

Permanenta conectarea individului la reteaua comunicarii inter-umane

Definitorie – din ea deriva celelalte

Conceptul de om comunicat – se implica in reteaua de comunicare, se formeaza pe sine + genereaza contexte com.

2) fct cognitiva – nu prin el insusi limbajul realizeza cunoasterea, ci el faciliteaza cunoasterea, vehiculand produsele cunoasterii



limbajul fixeaza in cuvinte produsele cunoasterii => premisa bunei cumunicari

limbajul faciliteaza intrarea in fct. a celorlalte mecanisme j cognitive, mai ales cele actionale: procesul memorarii, operatiile gandirii, procedeele imag.

3) fct de reglare + auto-reglare - se creeaza posibilitatea influentei, chiar schimbarii comportamentului celorlalte persoane.

urm. actiuni: declansam, oprim, modificam, deviem, lamurim, convingem, rascolim afectivitatea, stapinim vointa unei pers.

limbajul, datorita acestei functii, e mijlocul de relaxare (deconectare) + poate fi utilizat in scop terapeutic

Modalitatea verbala prin care realizeaza fct 3: cerinta, rugamintea, comanda, ordinul, invitatia, propunerea, sfatul, prevenirea, reprosul, interdictia, amenintarea, s.a.

Fct. de reglaj indeplinita de limbaj: ce asigura ea?

Functia de regalj a limbajului stabilizeaza, chiar permanentizeaza o serie de conduite. [ Stimuli à Reactii ] = transfer in al II-lea sist. de semnalizare => limit. variabilitatii reactive

Datorita ei, e posibil sa se reajusteze + eficientizeze fct cognitiva. La varste mici (1-2,5 ani), experimentele au evidentiat restructurarea campului perceptiv al copiilor prin intermediul limbajului. La nivel mai inalt: in rezolvarea problemelor, indeosebi a celor spatio-geometrice (pornind de la imag.- se formueaza o cerinta)

Exp: 1) fara orientare verbala a perceptiei

2) cu orientare verbala a perceptiei, cu indicii rezolutive

Fct de reglare = vitala in procesul de persuasiune (schimbarea conduitei altei persoane), prin mijloace afective + cognitive (prin demonstratii logice)

Tehnica de persuasiune = inocularea (analogie cu vaccinul) - subiectului ii pot fi sugerate o serie de contraargumente la o situatie + cind acea situatie intervine,

individul are deja argumente pregatite => terapia de sustinere

III. Procesele limbajului

emisie

receptie (perceptie) sursa de zgomot

intelegere

R

 

E

 
codif. mesaj decodif.

canal


repert. comun = simboluri verbale + non-

de coduri verbale

limba – in cazul limbajului

1- localizat la nivelul emitatorului

2,3 - localizat la nivelul receptorului

Alte procese: ascultarea, perturbarea

1. Emisia se realizeza prin intermediul limbajului extern: vorbire + scriere (ponderi diferite)

70% - timp petrecut in stare de veghe

30% - comunicare prin vorbire

9% - comunicare prin scris

Intentionalitatea emitatorului: informare, influentare, schimbare, modificare

Eficacitatea emisiei:

E este atent la constructia semantica a mesajului: reglaj logic-gramatical (stil concis, precis, clar)

conditii optime de emisie; ex: pozitia E fata de R (fata in fata, pe lateral), intensitatea vocii (vorbeste prea incet à nereceptivitate; vorbeste prea tare à risc de disconfort la R)

2. Procesul de receptie (perceptie)

Probleme:

A. Descifrabilitatea mesajului transmis

Conditii: intensitatea sunetelor transmise => prag optim de descifrabilitate = la 25 dB (sub acest prag mesajul nu mai e descifrat; peste el apare jena, periclitand calitatea comunicarii + atitudini negative)

B. Extensia receptiei - integrala

- partiala, selectiva, preferentiala

Fenomen perturbator: filtrarea informatiei = se retine doar o parte a mesajului transmis.



Factori: mediatori subiectivi = atitudini, interese, cunostinte

C. Rapiditatea receptiei

Extreme: - receptia e spontana, de la sine

- caracter discursiv

Depinde de: -- semnificatia mesajului

-- relatia sa cu aspiratiile, interesele subiectului

-- gradul de implicare – daca este f mare à pot fi receptionate chiar unele structuri semantice lacunare, relatii eliptice, non-redundante

3. Procesul de intelegere a limbajului

- echivalent cu decodificarea mesajului

- se stabilesc semnificatii

- este strict dependent de calitatea celorlalte doua

Tempoul intelegerii – mai mic (perioada mai indelungata de latenta) à se creeaza posibilitatea descifrarii autentice a limbajului. Uneori individul chiar lungeste cu buna stiinta acest interval de latenta pt procesare cognitiva.

Distantele dintre perceptie si inteligibil sint variabile (d.p.), in functie de gradul de exersare a limbajului => bloc unitar condensat.

Intre cele 3 procese exista o stransa interactiune, totusi perceptia si intelegerea sint procese inverse in raport cu emiterea. In cazul 2 si 3 se porneste de la semn in interpretarea semnificatiei, R activ, depune efort => nu e suficient sp. auditie, ci functionarea nivelului ideo-motor (reproducerea in gand / verbalizarea celor receptate).

IV. Caracterele generale al formelor limbajului

(comune)

dialogat

oral

extern monologat

Limbaj scris

Intern

Caracterul comun + variatia lor de la o forma la alta:

1. caracterul adresativ - limbajul pp o tinta, o adresare catre o anumita persoana; cand aceasta persoana e cea care vorbeste à auto-adresare

Limbajul extern oral dialogat – realizeaza maximal aceasta caracteristica.

in limbajul scris este mai inaparent (cu exceptia genului epistolar)

in celelalte forme: metamorfozat (dar trebuie avut in vedere prin vocea autoriala)

2. caracterul sustinut – daca respondentul sustine comunicarea: R raspunde / altfel nu

(se realizeaza continuitatea comunicarii)

in limbajul intern: caracter auto-sustinut

in limbajul oral: auto-interpelari, interogari

3. caracterul situativ – limbajul este strict dependent de particularitatile situatiei => consecinte: -- expresiile verbale pot fi inlocuite cu cele mimico-pantomimice

-- limbajul realizat cu mare economie de cuvinte – chiar e eliptic

-- accent nu pe fiecare cuvant separat, ci pe structura de ansamblu à create cuvinte, fara a fi purtatoare de mesaj verbal, integrate in +, se accentueaza polisemia cuvintelor

4. caracterul expresiv

a)     concordanta dintre forma si continutul mesajului

b)    capacitatea de a se transmite atitudini + stari afectiv-emotionale

- faciliteaza comunicarea, ofera autenticitate comunicarii

- limbajul expresiv - retinut mai usor decat cel neexpresiv

- capacitate persuasiva superioara

- reducerea expresivitatii conduce si la scaderea eficientei comunicarii (consum de resurse – excedentar)

- nici suprasolicitarea acestei functii nu duce la efecte pozitive (mijloace mult prea bogate / ample / abundente => confuzie)

Mijloace de expresivitate

extra-lingvistice = caracteristicile fizice ale sunetelor (inaltime, amplitudine, timbru) + valori intonative ale limbajului (accent, pauza, interogare, exclamare)

semantice = continutul ideativ al celor transmise: cursivitate, claritate, recurgerea la figuri de stil, respectarea logicii si a spiritului vremii

5. caracterul inteligibil = capacitatea acelor forme ale limbajului de a asigura intelegerea, comunicare

- aspect particular: economia limbajului (maxim de informatie in minim de cuvinte) – se elimina cuvintele de prisos, cele mai greu de retinut si pronuntat

Zipp – legea economiei (a minimului de efort)

“intre lungimea cuvintelor si frecventa utilizarii lor exista o relatie inversa: cu cat un cuvant e mai scurt si mai usor de pronuntat, cu atat el apare mai frecvent in gandire”

- autorul nu lua in considerare importanta functionala a cuvantului

- din perspectiva practica, pt a asigura acesta economie se recurge la prescurtari, abrevieri, etc. (in maniera inteligibila, trebuie sa fie inteligibile si pt altul)

Ex: “ont” = ontogenetic / sau ontologie

- cineva de la psihologie care foloseste aceasta prescurtare

6. caracterul contextual

- vizeaza in principal semnificatia capatata de unitatile limbajului (cuvinte) in functie de context: - lingvistic

- psihologic (mai important pt noi)

- contributii valoroase la elucidarea rolului acestui context au fost aduse de Tatiana Slama Cazacu inca in ’50, ’54, ’59: in lucrarea sa … precizeaza roluri, tipuri de contexte, limitari (contextul nu e atotputernic) etc.

- ea a formulat teoria contextual dinamica a limbajului – de circulatie internationala

- psiholingvistica …






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 702
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site