Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Legea Asteptarii - concept, model si maxime

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Legea Asteptarii

concept, model si maxime




Stateam ca o stinca in mijlocul unui torent de studenti agitati de la un colegiu biblic. Era inscrierea la cursurile din toamna. Haos organizat. Traisem toate acestea de mai multe ori, dar de aceasta data, in loc sa alerg sa ma inscriu la cursuri, ii priveam pe studenti optind pentru cursurile mele. Era primul meu an dupa absolvire si ma desparteau doar citeva ore de debutul meu in spatele catedrei.

Uitindu-ma mai indeaproape la citeva dintre listele cu cei inscrisi, am vazut ca imi fusesera date primele trei grupe pentru cursul „Metode de studiu biblic'. Celelalte cinci grupe au fost repartizate altora. Dupa ce m-am plimbat pe acolo vreo douazeci de minute, am plecat spre biroul meu, traversind campusul. Un profesor cu experienta din facultate m-a ajuns din urma si mi-a spus:

— Nu-mi vine sa cred!

— Ce anume?

— Ti-au repartizat grupa a doua, nu-i asa?

— Da, asa cred.

Dadu din cap cu vadita neincredere.

— Pur si simplu, nu-mi vine sa cred. Esti un profesor nou in facultate — abia in primul an de practica — si ti-au dat grupa a doua.

A reusit sa ma nedumereasca.

— Si ce daca — ce e cu grupa a doua?

— Vrei sa spui ca nu ti s-a spus la instruire?

Adevarul e ca eram singurul profesor nou al facultatii in anul acela, asa ca nu s-a facut nici o instruire. L-am rugat sa-mi explice.

-In grupa a doua sunt elevii cei mai buni din ultimul an de liceu, care au intrat la colegiu. Grupa de elita. Crema. Grupa cea mai buna de studenti din tot colegiul.

Ne-am oprit linga birourile facultatii, iar el ma privi in ochi.

— Bruce, n-o sa-ti vina sa crezi ce inseamna sa predai la grupa a doua.

— Ce vreti sa spuneti? l-am intrebat, nestiind daca trebuie sa ma bucur sau sa fiu intimidat. Nu fusesem niciodata intr-o astfel de grupa.

— Dinamism! Ca o herghelie de cai salbatici tinuti in friu. Pustii aia o sa te termine. O sa-ti placa fiecare clipa petrecuta cu ei. A! Din primul an de predare. Nu-mi vine sa cred ce norocos esti.

O lua in jos pe trotuar, dind din cap. Eram intrigat, ca sa nu spun altceva.

A doua zi, am avut o ora reusita cu grupa intii. Nimic iesit din comun, doar un curs bun cu un grup omogen de tineri si tinere.

Dupa pauza, a intrat grupa a doua. Nu-mi venea sa cred. Avea perfecta dreptate. Simteam avintul in aer. Din clipa in care a sunat clopotelul, ora a zburat efectiv, in vreme ce profesorul si studentii invatau cu o viteza incredibila. Era ca si cind o ora intreaga ai face surf pe coama valului.

Uneori, interesul si dorinta studentilor de a invata ma asaltau cu atita putere, incit imi era greu sa ma mentin la nivelul cerut. Totul parea diferit — intrebarile lor, privirea, expresia chipurilor, chiar si felul cum stateau in banci. Era incredibil. Colegul meu avea dreptate: acesti studenti scoteau din tine tot ce era mai bun.

Mai tirziu, in aceeasi zi, a urmat grupa a treia si in doar citeva secunde mi-am dat seama ca erau intocmai ca cei din grupa intii. Buni, dar nu de calibrul celor din grupa a doua.

Pe masura ce semestrul trecea, deveneam tot mai recunoscator lui Dumnezeu pentru ca ma calauzise sa devin profesor. Nu ma mai simtisem niciodata atit de provocat si implinit. Si, cu toate ca imi placeau toate grupele, a doua imi facea intotdeauna ziua mai frumoasa.

Pe la mijlocul semestrului, mergeam alaturi de decan, dr. Joseph Wong la o sedinta a corpului profesoral.

— Ei bine, Bruce, spuse el, esti la jumatatea primului an de predare. Luna de miere s-a cam terminat. iti place sa predai la colegiu?

— Foarte mult! E mai bine decit mi-am imaginat vreodata. Zimbi.

— Ma bucur ca aud asta. La care grupa iti place cel mai mult sa predai? Am raspuns fara sa clipesc:

— La a doua!

Ridica din sprincene si se opreste din mers pentru a asculta mai atent, ma gindii eu.

— Ai grupa a doua? Vorbeste-mi despre ea.

Era prima ocazie pe care o aveam de a-mi exprima bucuria si recunostinta pentru posibilitatea de a preda la treizeci din cei mai buni studenti pe care i-am intilnit vreodata. Trebuie ca i-am laudat vreo doua minute descriind diferenta uluitoare dintre ei si cei din celelalte grupe.

Decanul parea ingindurat in timp ce eu continuam sa-i descriu grupa de tineri inzestrati. Dupa ce am terminat, mi-a spus:

— Ma bucur ca ai un asemenea succes, Bruce, dar trebuie sa-ti spun un lucru care s-ar putea sa te surprinda — in anul acesta nu mai avem' grupa de elita. Am desfiintat-o.

Am ramas cu gura cascata.

— Joe, i-am spus, cred ca glumesti!

Nu, nu glumesc. Anul trecut ne-am hotarit ca ar fi mai bine sa-i repartizam pe cei mai buni studenti in toate grupele. Am crezut ca aceasta masura ar da un plus de dinamism fiecarei grupe.

Naucit de neincredere, am spus:

— Joe, te ajung in citeva minute. Trebuie sa ma intorc la birou pentru o clipa.

M-am repezit in biroul meu si am telefonat la secretariat, sigur ca decanul incerca „sa ma duca cu presul', fiind noul venit.

— Joyce, am spus, am primit grupa a doua la Metode de studiu biblic, asa-i?

— Da, Bruce.

Am inghitit cu noduri.

— Si, Joyce, grupa a doua e formata din studentii cei mai buni — grupa de elita a anului intii, nu?

— Pai, nu, Bruce. Am anulat programul acela anul trecut. Dezamagit, i-am multumit si am pus receptorul in furca. Nu puteam

intelege ce se intimpla. Fara nici un pic de tragere de inima, am luat caietul cu notele studentilor si l-am deschis. Am comparat notele grupelor unu si trei cu grupa a doua. Diferenta era de necrezut.

Am luat o gramada de lucrari necorectate de pe raft. Punind lucrarile celor din grupele unu si trei unele peste altele, am comparat teancul acela cu cel format de lucrarile grupei a doua. Teancul din urma era mai gros decit cel al celorlalte doua grupe la un loc!

M-am uitat prin lucrari, una cite una, pagina cu pagina, iar diferenta era impresionanta. De fiecare data, studentii din grupa a doua ii puneau in umbra pe colegii lor.

in ziua aceea, am avut una din cele mai dramatice experiente in predare din viata mea. Niciodata n-am putut s-o depasesc cu adevarat. Pentru prima oara, mi-am dat seama ca ceea ce credeam despre o clasa influenta in mare masura procesul de asimilare a materiei de catre studenti.

Vedeti, nu exista o diferenta reala intre cele trei grupe. Era acelasi continut, aceeasi zi a saptaminii, acelasi numar de studenti intre optsprezece si nouasprezece ani. Nici o diferenta. De fapt, n-am spus niciodata: „Voi sunteti grupa a doua si rezultatele voastre trebuie sa reflecte acest lucru.''

Atunci cum as putea explica o asemenea diferenta in nivelul lor de pregatire? Singura diferenta era in asteptarile profesorului. Pentru ca asteptarile mele erau cu mult mai mari la grupa a doua, comportamentul lor si invatarea erau pe masura. N-am sa uit niciodata cum stateam pe scaun si-mi spuneam: „Oare ce s-ar fi intimplat daca. la inceputul anului, colegul meu mi-ar fi spus ca studentii deosebiti sunt in grupa a treia?'

Experienta aceea a fixat pentru totdeauna in memoria mea realitatea Legii Asteptarii. Asteptarile mele au, neindoielnic, un impact urias asupra vietilor studentilor mei — atit in sens pozitiv, cit si negativ.

intrucit aceasta carte are scopul de-a te ajuta sa-ti imbunatatesti perma­nent capacitatea de a-i determina pe studenti sa invete, este evident ca, daca poti stapini puterea asteptarii in predare, vei reusi sa-i faci pe studentii tai sa atinga performante deosebite, cum s-a intimplat in cazul celor din grupa a doua.

Asadar, aceasta lege te va ajuta sa inveti cum sa-ti ajuti elevii, copiii, prietenii tai sa atinga potentialul maxim. Acest adevar aplicat corect, cu o inima plina de iubire, ii va influenta intr-un mod uimitor pe toti. Aminteste-ti doar ca Dumnezeu il priveste pe fiecare student sau copil ca facind parte dintr-o „grupa a doua' si doreste sa-i vada inflorind datorita contributiei tale, ca profesor.

Conceptul de asteptare

Care este modul nostru de a gindi cu privire la studentii nostri? Ne asteptam, in mod obisnuit, la lucruri mari din partea copiilor si a studentilor nostri? Din nefericire, cred ca cei mai multi nu o fac.

De fapt, cei mai multi dintre noi cred ca ceea ce gindim despre clasa pe care o avem sau despre un student anume ne priveste doar pe noi si ca, oricum, n-ar schimba cu nimic lucrurile. Suntem convinsi ca modul in care gindim despre clasa noastra, si anume, ca este formata din oameni interesanti sau plicticosi, nu are nici un rol in procesul de predare-invatare. Atita timp cit ne pastram gindurile pentru noi insine, mascindu-ne adevaratele sentimente, totul va fi in regula.

Legea Asteptarii respinge categoric aceasta atitudine. Ea arata ca ceea ce gindesti are un impact puternic si de necontestat asupra tuturor celor pe care-i intilnesti in sala si in afara salii de clasa.

Sa analizam acest concept de „asteptare', plasindu-1 in contextul biblic si sa descoperim din doua pasaje-cheie ideile principale care il insotesc.

Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune. Sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei; ci sa ne indemnam unii pe altii, si cu atit mai mult, cu cit vedeti ca ziua se apropie (Evrei 10:24-25).

Luati seama dar, fratilor, ca nici unul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu. Ci indemnati-va unii pe altii in fiecare zi, cita vreme se zice: „Astazi', pentru ca nici unul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului (Evrei 3:12-13).

„Sa veghem unii asupra altora' De ce as veghea asupra ta? Pasajul din Evrei 10:24-25 spune ca ar trebui s-o fac „pentru a te indemna la dragoste si la fapte bune'. Cuvintul grecesc pentru a veghea inseamna a scruta, a evalua, a privi constant la cei ce te asculta si a te intreba: „Unde sunt ei acum? Ma urmaresc sau nu? Care sunt nevoile lor? Cum imi pot adapta continutul si prezentarea pentru a-i invata cit mai bine?

Trebuie sa stiu ce se petrece in viata ta, caci altfel nu pot sa te „indemn', pentru ca nu stiu unde ai nevoie de ajutor. Trebuie sa stiu cum te simti si ce gindesti. Trebuie sa-mi dau seama daca ai o problema pentru a te indemna la dragoste si la fapte bune.

A veghea mai inseamna si „a se gindi la'. inseamna a analiza in tacere mesajele subtile pe care mi le trimiti. Limbajul corpului transmite tot felul de mesaje celor ce au ochi de vazut si urechi de auzit. Totusi, prea adesea noi, cei care predam, suntem atit de preocupati de continut, incit nu luam in seama mesajele oamenilor asupra carora Dumnezeu ne-a chemat sa „veghem'.

N-am sa uit niciodata ziua in care am intilnit un adevarat expert in „observarea altora'. in luna noiembrie a celui de-al doilea an al meu de facultate, Darlene si cu mine eram foarte strimtorati financiar, asa ca m-am hotarit sa-mi caut o slujba la cel mai mare magazin din Dallas. Mi s-a dat sa completez un formular mare de angajare si m-am alaturat altor patruzeci de oameni intr-un spatiu mare si deschis pentru a astepta interviul. Directorul de personal statea la un birou plasat chiar in sala de asteptare: toti puteau urmari in permanenta tot ce se intimpla.

In timp ce asteptam, mi-a facut placere sa discut cu cei din preajma. A trecut ceva vreme de la completarea formularului pinii am fost chemat Sa interviu. Cu emotiile obisnuite in asemenea situatii, am intrat in sfirsit pe usa formidabila pe care scria Director de personal. In timp ce ma asezam, doamna de la birou mi-a zimbit spunindu-mi ca avea slujba perfecta pentru mine. Mi-a spus ca ei cautau persoana potrivita de citeva saptamini si era sigura ca eu intrunesc conditiile. Dupa cum va puteti inchipui, eram naucit - nici macar nu se uitase la formularul meu. De unde putea sa-mi cunoasca abilitatile si interesele?

Atunci mi-a spus ce fel de slujba era:

— Cred ca ai fi un Mos Craciun perfect.

— Mos Craciun? Ce? De unde stiti ca as fi un Mos Craciun potrivit? mi-a scapat mie. Nici macar nu cred in Mos Craciun! Si nici nu v-ati uitat la slujbele pe care le-am avut si la formular!

A zimbit.

Nici nu e nevoie, desi vom face niste cercetari mai amanuntite cu privire la pregatirea pe care o ai. Dar nu cred ca voi gasi ceva care sa-mi schimbe hotarirea. La urma urmei, stiu deja multe despre tine.

Nu inteleg, m-am bilbiit eu. Nu ne-am intilnit niciodata si nici nu v-ati uitat la cererea mea. Cum ati putea sti ceva despre mine?

Mi-a explicat ca ii privise pe toti cei din sala de asteptare si stia deja o multime de lucruri despre fiecare persoana inainte chiar ca ei sa intre pe usa. Apoi a inceput sa enumere tot felul de lucruri despre mine - si flecare era corect. Nu-mi venea sa cred. In cele din urma. mi-a explicat ca de mai bine de treizeci de ani studia comportamentul uman si stia sa-i citeasca pe oameni cum citesc eu o carte.

Curios fiind, am rugat-o sa-mi spuna citeva lucruri specifice pe care le „citise' in mine, incit a reusit sa cunoasca atitea.

Mai intii, ma vazuse ca-1 privisem in ochi pe functionarul de ia personal cind am luat formularul pentru slujba. Eram prietenos, direct si curtenitor. Chiar daca eram poate nelinistit. in al doilea rind. m-a vazut completind formularul cu hotarire si sirguinta. Scriam apasat si ma aplecam deasupra mesei — toate dovedind o hotarire puternica in depasirea obstacolelor din cale pentru a-mi atinge scopul. in al treilea rind. cind un copil de cinei ani de pe scaunul din fata mea a inceput sa plinga. am incercat sa-l distrez aratindu-i stiloul meu si strimbindu-ma de citeva ori. Aceasta arata ca-mi pasa de copii de mult ca sa las la o parte propriile interese.

In timpul acelui interviu incredibil, a insirat mai mult de o duzina din activitatile mele si implicatiile lor. Inainte sa termine, eram sigur ca stia si denumirea firmei inscrisa pe lenjeria mea dupa culoarea sosetelor mele! Am plecat din magazin cu o slujba noua si neasteptata de Mos Craciun, dar, mai imponant. cu o lectie de neuitat despre puterea observatiei personale.

Au trecut multi am de cind am fost Mos Craciun si. de atunci, unul dintre telurile mele este sa ajung un observator atent al celorlalti pentru a-i putea sluji mai eficient. V a ginditi la cei carora le predati? Va intrebati constant: Care sunt nevoile studentilor mei? Le implinesc sau nu? Luati-i in considerare pe cei ce va asculta: ginditi-va la ei.

Daca sunteti parinti, trebuie sa faceti acest lucru tot timpul. De exemplu, cind copiii nostri erau mai mici sotia mea si cu nune am observat ca ei aveau uneori tendinta sa actioneze complet opus firii lor Erau nervosi, frustrati, iritabili, nu ne mai priveau in ochi. nu ne mai raspundeau cum se cuvine. In sfirsit. ne-am dat seama ca. intr-un fel 'paharul lor emotionai' se golise datorita evenimentelor zilei. Se simteau instabili emotional si aveau nevoie de toata atentia si dragostea noastra, Hotaram amindoi care din noi avea destula energie pentru a umple 'paharul' copiilor si ne luam copilasul in camera de joaca ca sa inteleaga ca il iubim si-1 imbratisam, incit sa ne poata privi din nou in ochi recapatindu-si buna dispozitie.

Uneori descopar ca eu eram cel cu paharul gol. Este uimitor ca dupa ani de casnicie fericita. Darlene simte asta si ia initiativa de a-mi implini nevoile. Uneori ea spune:

De ce nu te duci in camera de studiu, iar eu am sa-ti tac o ceasca de calea buna si am sa-ti iau copiii de pe cap pentru o vreme. Apoi se aseaza linga mime si ma intreaba:

Cum a fost azi? Simt ca n-ai avut o zi prea buna.

Cheia in cazul tuturor acestor exemple, este 'a veghea unu asupra altora'. Ti s-a intimplat sa vorbesti cu cineva, dar ai simtit ca ceva nu e in regula, i-ai spus lucrul asta si l-ai auzit spunind: Cum de ti-ai dat scama?



Daca poti sa citesti oamenii in felul acesta, atunci aceste cuvinte au patruns in mima ta si esti pregatit sa faci pasul urmator in a deveni o persoana deosebita, care sa aduca bucurie altora.

Evrei 10:25 continua astfel: ..Sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei, ci sa ne indemnam unii pe altii'.Cand veghez asupra ta pentru a te

legea a doua

indemna la dragoste si la fapte bune, probabil ca tu nu esti constient de ceea ce fac. „Vegherea' are loc in interiorul meu, in vreme ce „indemnarea' te vizeaza pe tine. Dar cum ne invata Biblia ca trebuie sa cream legatura aceea intre mine si tine? Mi se spune „sa te indemn'.

Cuvintul a indemna este un cuvint de incurajare, nu de critica. El implica grija reciproca, impreuna cu hranire, iubire, atentie, ajutor.

Aceste versete din Evrei ne invata sa observam, mai intii, ce se petrece in viata celuilalt pentru a putea indemna la dragoste si la fapte bune. Obisnuiti sa va indemnati studentii? Evrei spune ca ar trebui sa ne indemnam unii pe altii „in fiecare zi'. Astazi ati spus un indemn cuiva?

indemnati-va studentii la dragoste si fapte bune! Aceasta este latura pozitiva. Dar mai exista si o alta latura. Evrei 3:12-13 o descrie:

Luati seama dar, fratilor, ca nici unul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu. Ci indemnati-va [este folosit din nou acelasi cuvint] unii pe altii in fiecare zi, cita vreme se zice: „Astazi', pentru ca nici unul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului.

Astfel, indemnarea poate fi si pozitiva si negativa. Este tare bine cind ii pasa cuiva de mine, de nevoile mele, observa ca nu mai fac fata si ma ajuta cu blindete sa gasesc din nou calea. Dar ce se intimpla daca nu sunt asa de maleabil? Trebuie sa o luam incet si sa incurajam, trecind de la partea pozitiva, prin afirmatii blinde, la o discutie sincera si chiar la mustrare ferma. Uneori, e nevoie chiar de asa ceva ca sa indemni pe cineva sa aleaga ascultarea.

in ultimul capitol din Neemia este consemnata o astfel de mustrare. Oamenii nu-L ascultau pe Dumnezeu si nu faceau ce era bine. Deci, ce a facut Neemia, invatatorul lor? „I-am mustrat si i-am blestemat, am lovit pe unii din ei, le-am smuls parul' (Neemia 13:25). Ce tehnica! Eu nu va recomand sa aplicati metoda lui Neemia, dar de ce credeti ca a actionat atit de violent? il iubea pe Dumnezeul sau atit de mult si era atit de preocupat de poporul Sau, incit a recurs la o confruntare directa si dura.

Ca parinte responsabil, trebuie sa-mi indemn sau sa-mi mustru copiii. Cind incep sa ma simt raspunzator de tine, mustrindu-te cind ai nevoie de asta, risc sa-mi atrag nemultumirea ta. Dar, daca te iubesc, trebuie s-o fac.

Sunteti hotariti sa dati indemnuri? Sunteti dispusi sa va supuneti Scripturilor si sa spuneti clasei: „Cum va pot ajuta sa evoluati spiritual, sa iesiti din pacat, sa fiti mai daruiti lui Dumnezeu — orice nevoie ati avea?'

Este un angajament. Iar clasa voastra are nevoie de el de fiecare data cind stati in fata.

in aceasta consta Legea Asteptarii. Asteptarile pot fi subconstiente sau constiente, pozitive sau negative, bune sau distructive. Trebuie sa ne stabilim ce asteptari avem de la clasa, sa-i remodelam luind in considerare pozitia studentilor nostri si nevoile lor, iar apoi sa-i indemnam si sa-i mustram sa se apropie de Dumnezeu in deplina ascultare. Sa rezumam aceste observatii in „Modelul asteptarii'.

Schema prezinta modul in care interactioneaza aceste concepte biblice. in casuta din stinga este „ Vorbitorul' sau parintele, in dreapta este „Studentul' sau copilul, iar in cea din mijloc este „Subiectul', care nu constituie preocuparea de baza a acestei legi.

In prima casuta, lectorul trebuie sa aiba in vedere sau sa „examineze' studentul pentru a-1 „indrepta' in functie de asteptari, ceea ce se implineste „in particular' si „permanent', pentru ca situatia este intotdeauna in schimbare.

In casuta studentului, scopul profesorului este de a „ impulsiona ' elevul in mod pozitiv, adica spre „dragoste si fapte bune', cit si inspre anihilarea elementului negativ, „fara impietrire'. Procesul trebuie sa „indemne', este legea a doua

„personal' si ar trebui realizat „progresiv', in functie de situatie si de progresul studentilor.

Sageata din mijloc reflecta procesul prin care profesorul abordeaza ceea ce a fost analizat in particular referitor la nevoile studentului (studentilor) sai, ii „indeamna' si le „vorbeste', „in public' si „zilnic'.

In timpul care ne-a mai ramas pentru discutarea acestei legi, veti intelege mai deplin cum interactioneaza acesti trei pasi si va veti astepta ca studentii si copiii vostri sa fie mai plini de viata, dupa ce veti aplica Legea Asteptarii.

Influenta asteptarilor noastre este incredibila, un dar de la Dumnezeu, ce ar trebui folosit in mod constient pentru binele studentilor nostri si al familiei. Iata cum se foloseste o profesoara de asteptari pentru a-si impulsiona studentii. Ce credeti ca s-ar intimpla cu studentii vostri daca ati face urmatoarele trei afirmatii in fata clasei?

— Johnny, predau intotdeauna mai bine cind esti si tu la ora. Cind vii, duminica viitoare, ai vrea sa ridici mina ca sa vad ca esti prezent? Atunci o sa predau mai bine.6

Maximele asteptarii

In filmul muzical My Fair Lady, profesorul britanic de fonetica Henry Higgins face pariu cu un prieten ca poate transforma o florareasa saraca, Eliza Doolittle, care vorbea un dialect londonez, intr-o femeie rafinata din inalta societate. Pentru a-si asigura succesul, profesorul nu numai ca slefuieste manierele fetei, vorbirea si felul de a se imbraca, dar si raspindeste zvonul ca va insoti o frumoasa si rafinata printesa la cel mai vestit bal londonez al anului. El cunostea puterea asteptarilor!

Citeva saptamini mai tirziu, cind usa trasurii aurite a lui Higgins se deschide, un murmur de surpriza se aude din multime cind acestia vad ce se asteptau sa vada: o printesa eleganta si gratioasa. Toata seara, accentul si manierele Elizei sunt determinate de asteptarile pe care intregul oras le are de la ea. La un moment dat, profesorul ii cere dirijorului orchestrei parerea despre „printesa'.

— Am fost la sute de baluri in toata Europa, spuse batrinui si inteleptul dirijor, dar vad ca ea a fost educata in cele mai rafinate palate.

John Maxwell, The Winning Attitude p. 67

Legea Asteptarii

La mijlocul piesei, Eliza face o afirmatie profunda. Ea spune ca, de fapt, nu conteaza cum actioneaza ea, ci conteaza ce asteapta oamenii de la ea si ca asteptarile profesorului Higgins au ajutat-o cel mai mult sa se schimbe. Astfel, o fata care statea mai mult pe strada a devenit o „fair lady'.

Asteptarile noastre au foarte multa forta — folosita spre bine sau spre rau. Sa ne gindim, in timp ce parcurgem cele sapte maxime ale asteptarii, cum sa canalizam aceasta forta spre binele studentilor nostri.

Maxima 1: Asteptari are fiecare persoana, cu privire la fiecare lucru, in fiecare moment.

Primul lucru pentru ca studentii sa prinda viata este sa ne dam seama ca toti avem, deja, asteptari. Fie ca ne dam seama, fie ca nu, avem asteptari cu privire la orice. Chiar in timp ce cititi acest capitol, aveti deja niste asteptari de la urmatoarea ora cind veti preda, desi s-ar putea sa nu vi le fi format in mod constient. Cu totii avem asteptari, fie ele pozitive sau negative.

Asteptarile sunt la fel de firesti ca si respiratia. Daca cineva v-ar intreba deseara: „Ti-a placut cina?', ati raspunde in functie de ce v-ati asteptat. Sa presupunem ca v-ati gindit toata dupa-amiaza: „Abia astept sa vina cina — o sa fie ceva cu adevarat special.' Ce se intimpla daca, de fapt, e o cina saraca? Vei fi dezamagit. De fiecare data cind suntem dezamagiti, cauza este faptul ca realitatea nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor noastre. Daca, pe de alta parte, esti entuziasmat de cina, realitatea s-a potrivit sau chiar ti-a intrecut asteptarile.

Noi avem asteptari cu privire la orice. Cu privire la aceasta carte, daca va va ajuta sau nu. Daca va asteptati ca aceasta carte sa fie extraordinara si se dovedeste a fi doar buna, veti fi dezamagiti. Daca v-ati gindit ca o sa fie buna si se dovedeste a fi extraordinara, veti fi incintat.

La WTB ne confruntam cu aceasta situatie de fiecare data cind angajam o noua persoana. Aproape toti cei ce ni se alatura vin cu asteptari nerealiste, si anume, ca nu se vor mai confrunta cu probleme, stres, neintelegeri, ore suplimentare. Unii vin asteptindu-se ca cei din jurul lor sa fie ingeri si sa lucreze intr-un mediu ce nu este atins de slabiciunea omeneasca.

Insa realitatea e intotdeauna necrutatoare! Pina am descoperit ce se intimpla, multi oameni au fost dezamagiti, pentru ca organizatiile crestine mai sunt inca pline cu oameni normali. Acum suntem preocupati sa corectam asteptarile lor, aducindu-le inapoi la realitate. Singurul loc perfect e raiul.

Daca iti dai seama ca fiecare are asteptari, tot timpul, te situezi cu ani-lumina inaintea unei persoane obisnuite. Realizarea acestui lucru te va

ggea a doua

incuraja sa te gindesti cit de realiste sunt asteptarile tale si, daca este cazul, sa le ajustezi.

Asteptarile nerealiste sunt motivul pentru care atit de multe casnicii merg prost astazi, inclusiv ale crestinilor. Femeia se poate astepta ca relatia sa continue exact ca in ultifnele citeva luni dinaintea casatoriei — ca va primi flori in fiecare joi, va cina la restaurant in fiecare vineri, in fiecare noapte ii va sopti cuvinte dulci la ureche, tot mereu se vor plimba pe marginea lacului si vor avea tot timpul discutii profunde si semnificative despre viata. Iar barbatul se asteapta ca parul sotiei sa fie totdeauna coafat, ea sa fie tot timpul buna si ingaduitoare, intotdeauna romantica, sa-1 respecte permanent, mai presus de oricine si orice.

Realitatea se instaleaza dupa citeva luni de casnicie, iar daca aceste asteptari nu s-au bazat pe realitate, casatoria ar putea trece prin citeva momente dificile.

Daca nu ne ajustam asteptarile, nu ne vor ocoli anumite stari. Prima stare este dezamagirea. Cu cit asteptarile sunt mai departe de realitate, cu atit dezamagirea este mai mare. Veti spune: „Ce dezamagit am fost de ora de azi'*, V-ati asteptat ca ora sa fie buna, dar realitatea a fost alta.

Daca dezamagirea continua si nu se modifica nici asteptarile voastre si nici realitatea, ajungeti la starea de descurajare. Ea e mai adinca decit dezamagirea. Poti fi dezamagit, dar nu si descurajat, insa nu poti fi descurajat fara sa fi fost mai intii dezamagit.

Daca descurajarea continua, in cele din urma veti ajunge la starea de deziluzionare. Cind esti deziluzionat, nu mai ai o perceptie falsa a realitatii, Pentru prima oara vezi realitatea in fata si, de obicei, nu-ti place. Recunosti ca seranta ca realitatea sa corespunda asteptarilor tale nu e decit o minciuna, dar, de vreme ce n-ai renuntat inca la acele asteptari nerealiste, viata nu pare prea frumoasa.

Daca realitatea sau asteptarile nu se schimba, atunci ajungeti intr-un impas dificil. Ultima stare e disperarea, o absenta totala a sperantei. Nu mai speri ca realitatea se va ridica vreodata la nivelul asteptarilor.

Dezamagirea, descurajarea, deziluzia, disperarea — toate acestea sunt legate intre ele si se bazeaza pe asteptarile noastre. Deoarece cu totii avem asteptari cu privire la orice, tot timpul, ne putem imagina ce influenta dramatica au acestea asupra modului in care ne interpretam viata precum si asupra vietilor celorlalti inauntrul si in afara salii de clasa.

Legea Asteptarii

Maxima 2: Asteptarile ne influenteaza pe noi si pe ceilalti.

Dupa cum ati vazut din relatarea mea despre „grupa a doua', asteptarile noastre au o mare influenta. Ele ne influenteaza in mod constant pe noi si pe ceilalti, chiar fara sa ne dam seama. Din cauza acestui impact impresionant si a prezentei lor constante, trebuie sa invatam sa le folosim in sens pozitiv.

Probabil ca stiti ce este un placebo. Este un medicament fals. Pina in 1890, 90% din toate medicamentele prescrise erau pastile de zahar. Cu cit erai mai bolnav, cu atit mai mare era pastila. Daca erai cu adevarat bolnav si nu exista nici un medicament pentru boala ta, doctorul iti prescria niste pastile mari si urite si-ti spunea:

— Ia una din acestea din patru in patru ore toata noaptea. Pune-ti ceasul si sa iei medicamentul exact la patru ore, ca sa aiba efect.

Doctorul stia ca imbunatatirea starii pacientului nu avea nimic de-a face cu placebo, ci, daca pacientul credea in puterea placeboului destul de mult incit sa se trezeasca de mai multe ori pe noapte, era obligatoriu ca acesta sa aiba un efect pozitiv.

Explicam odata acest lucru la o conferinta despre Cele sapte legi. Un barbat din spatele salii incepu sa rida. De fapt, facea o scena! in cele din urma, m-am oprit si am spus:

— Care-i problema, domnule?

— Sunt medic, spuse el, si nu s-a schimbat nimic!

A venit la mine in pauza urmatoare si mi-a povestit ce se intimplase la spitalul unde lucra.

Placebourile — sau asteptarile — sunt puternice. Daca n-ai experi-mentat-o chiar tu, probabil ca nu stii nici pe jumatate din ce ar trebui. Ieri, una din pacientele mele s-a imbolnavit foarte grav si a trebuit s-o internam in spital. Boala ei nu se putea trata decit cu un singur medicament, asa ca am intrebat-o daca era alergica la el. „Da, mi-a spus ea. Fac o reactie puternica la medicamentul acesta; imi provoaca urticarie, palpitatii, transpiratie abundenta, lesinuri si greturi puternice.' I-am spus ca-mi parea rau ca are aceste reactii, dar ca acela e singurul medicament bun. Din cauza pericolului, i-am dat un placebo, dar i-am spus ca e medicamentul adevarat. Dupa o ora, eram chemat prin difuzorul spitalului; am alergat spre salonul ei ca sa vad ca avea o reactie puternica — pe corp ii aparusera eczeme, respira greu, isi pierdea constiinta si suferea profund.

gea a doua

Legea Asteptarii

Medicul zimbi si continua:

Este uimitor ca asteptarile noastre pot avea un asemenea efect dramatic. Tot ce ati spus despre puterea asteptarilor a fost dovedit de multe ori in domeniul medicinei. Dar n-am crezut niciodata ca asteptarile mele pot avea

un impact asemanator asupra clasei mele duminicale. Voi fi mai atent de acum inainte!

Nu numai ca asteptarile noastre au o influenta puternica asupra trupului nostru, dar ele ne influenteaza fiecare sfera a vietii. O experienta renumita din trecut demonstreaza acest lucru. In 1900, Biroul de Recensamint a cumparat un nou tip de masina de calcul pentru angajati. S-a estimat ca s-ar putea tipari zilnic 550 de cartonase cu noile masini. Dupa doua saptamini se simtea o mare tensiune in rindul muncitorilor, iar directorul recensamintului a fost obligat sa conchida ca nu le putea cere sa faca 550 de bucati pe zi. Astfel, lucratorii au inceput sa produca mult mai putine bucati pe zi.

Cam o luna mai tirziu, biroul a constatat ca era nevoie de mai multi lucratori pentru a acoperi munca ce trebuia facuta. Totusi, din cauza lipsei de spatiu, noii angajati au fost plasati in alta cladire. Acestia au fost instruiti cum sa foloseasca masinile, dar nu li s-a spus cite bucati trebuiau sa produca, Ghiciti cite cartonase a realizat grupul acela intr-o zi. O medie de 2100 de persoana! Lor nu li se spusese ca o persoana nu putea face decit 550 intr-o zi, a ca le-au facut cit ai clipi — fara constringere fizica sau dureri de cap. Iata cat de uluitoare este forta asteptarilor noastre.

Maxima 3: Asteptarile au radacini in trecut, influenteaza prezentul si au impact asupra viitorului.



Avem tendinta sa ne formam asteptari pe baza informatiilor — sau a informatiilor gresite — primite in trecut. O data create, ele ne influenteaza atitudinile si actiunile din prezent si au impact asupra noastra si a celorlalti in viitor.

Imagineaza-ti citiva profesori stind de vorba pe coridor despre duminica in care se vor face repartizarile pe clase. Unul din ei spune:

— Sper sa nu-1 ai in grupa si pe Tony zis Teroare.

Auzi tot felul de povesti „de groaza' despre acest baiat de sapte ani si te rogi luni de zile ca Tony sa fie repartizat in clasa altcuiva. Dar, in ziua promovarii, ghici cine intra in clasa ta? Chiar Tony Teroare! Are pustiul vreo sansa? Nici una. Asteptarile pe care ti le-ai format deja iti vor controla atitudinile si actiunile fata de Tony. Asteptarile tale vor face ca, in cazul lui Tony, sa prinda viata „teroarea'.

Asteptarile noastre provin din una dintre cele patru surse. Mai intii, ele pot proveni din recunoastere — unele corecte, altele nu. Imaginati-va ca va vad mergind pe strada si va spun:

—Imi dau seama dupa parul si hainele tale ca te droghezi.

Mi-am format o asteptare bazata pe un indicator exterior. insa acea asteptare poate fi total gresita.

In al doilea rind, ne construim asteptarile pe baza reputatiei. Cineva din cancelarie spune:

— Abia astept sfirsitul anului, atunci voi scapa de Johnny. Imi deranjeaza intotdeauna ora. O sa-1 aveti la anul — va va face multe probleme, o sa vedeti.

Al treilea element care ne determina asteptarile este catalogul — sa te uiti intr-un catalog sa vezi cum s-a prezentat un student in anul anterior. Un membru al unei facultati de pe coasta de vest a primit odata un catalog cu toate numele studentilor si coeficientul lor de inteligenta. Singura problema a fost ca se facuse o greseala; o pagina avea numele fiecarui student si IQ, dar pe a doua pagina erau inscrise numele studentilor si numerele lor de la dulapuri. Nimeni nu a sesizat greseala. La sfirsitul semestrului, studentii care au obtinut un IQ mai mare ii depasisera pe cei cu IQ mai mic, asa cum era de asteptat. Dar cei cu numere mai mari la dulapuri i-au depasit si ei pe cei cu numere mai mici la dulap — pur si simplu pentru ca profesorul confundase numerele de la dulapuri cu IQ! Asteptarile profesorului au influentat radical comportamentul studentilor.

Al patrulea mod de a crea asteptari este prin relatii. Cind facem cunostinta cu cineva, ajungem sa ne asteptam la un anumit comportament. Cu timpul, relatia noastra poate corecta asteptarile gresite pe care le aveam inainte sa cunoastem persoana cu adevarat.

Sa vedem cum interactioneaza toate acestea. Sa ne imaginam ca un

profesor si-a format o asteptare fata de un anumit elev, poate datorita

reputatiei. in prima zi a anului scolar, profesorul il observa pe elev traversind

campusul in drum spre clasa. Ia te uita cian merge copilul asta, se gindeste

profesorul. Pare destul de impertinent. Trebuie sa fie un mare increzut. Chiar

inainte de prima ora, studentul este suspect in ochii profesorului.

Cind ora incepe, studentul reactioneaza in functie de asteptare, raspunzind

vibratiilor ostile ce vin din partea cealalta a catedrei. Profesorul nu-i spune

niciodata nimic studentului, dar comunica asteptari negative prin

comportamentul sau, iar elevul simte ceva in limbajul corporal al profesorului,

in modul in care-1 priveste, in tonul vocii. Descurajat de raportul negativ cu noul sau profesor, elevul raspunde comportamentului respectiv. Incepe sa se garboveasca pe scaunul lui si afiseaza o atitudine de „Nu-mi pasa ce crezi”

girboveasca pe scaunul lui si afiseaza o atitudine de „Nu-mi pasa ce crezi.' 87

legea a doua

Aha! isi spune profesorul. Cred ca am dreptate in privinta individului asta. Uita-te cum se cocoseaza. Cu siguranta o sa fie un tip problema.

Profesorului i-au fost confirmate asteptarile. Trece de primul rationament si devine mai increzator in asteptarile sale. Prima faza a fost subtila; a doua nu mai este. Ea intervine puternic si clar in raspunsurile pe care le da profesorul la intrebarile elevului, in tratamentul pe care i-1 ofera in timpul orelor si dupa ore. Elevul se simte ranit de ostilitatea aparent nemeritata. Daca asta crezi despre mine, gindeste el, poate ca asa am sa si raspund. O sa-ti arat cit de rebel pot fi!

Astfel, elevul incepe sa se prezinte cu comportamentul care se asteapta din partea sa. incepe sa fie asemenea caracterizarii premature pe care i-a facut-o profesorul. Expresia sa devine tot mai asemanatoare cu cea a unui increzut, iar reactiile lui par tot mai apropiate de ale unui increzut. Acum elevul simte stralucirea rece din ochii profesorului care spun: Am avut dreptate in privinta ta. Esti un elev problema. Acum, ca te-am detectat, o sa te am in vedere tot restul semestrului.

Fara nici o speranta de indreptare, elevul renunta; se conformeaza puterii exercitate de asteptarea profesorului. Si aceasta stare de lucruri se sfirseste, fiind un semestru neplacut si neprofitabil pentru ambele parti. Profesorul se intreaba: „De ce trebuie intotdeauna sa am de-a face cu asemenea increzuti?' Iar elevul da din cap si spune: „De ce trebuie intotdeauna sa am asemenea profesori ostili si duri?'

Toate acestea se pot intimpla dincolo de aparente. Se prea poate ca profesorul nici sa nu stie ca-i comunica elevului suspiciune si ostilitate. Elevul poate sa nu-si dea seama ca reactioneaza conform asteptarii altcuiva. Cert este ca experienta invatarii a fost distrusa in cazul amindurora. O potentiala relatie de intrajutorare a fost distrusa, poate fara putinta de restabilire.

Acum sa ne imaginam procesul impus, asa incit asteptarea initiala a profesorului fata de student sa fie una pozitiva. Vor fi facuti oare aceiasi pasi — doar ca in directie opusa? Cu siguranta!

Maxima 4: Asteptarile noastre se vad in atitudinile si actiunile noastre.

Asteptarile ne influenteaza atit atitudinile (elementul interior), cit si actiunile (elementul exterior). Daca ar fi sa urmarim o profesoara stabilind relatii cu diferiti studenti, in scurta vreme am putea identifica asteptarile pe care le are referitor la acei studenti observindu-i limbajul trupului, contactul vizual, tonul vocii, remarcile pe care le face si asa mai departe.

Legea Asteptarii

De-a lungul anilor s-au efectuat diferite cercetari pentru a descoperi modul in care asteptarile influenteaza procesul de predare. Iata citeva rezultate:

Cind sunt in clasa, profesorii care au asteptari mici de la studenti tind sa faca urmatoarele greseli:

Asteapta mai putin timp ca studentul sa raspunda la o intrebare.

Le cer mai rar studentilor sa raspunda la intrebari.

Accentueaza raspunsul incorect al studentului.

Raspund in locul studentului sau solicita pe altcineva.

Nu dau informatii ajutatoare si nu repeta sau nu reformuleaza

intrebarea.

Dau raspunsuri scurte si sarace in informatii la intrebarile studentului.

Intrerup mult prea repede studentul, cind acesta face greseli.

Cind stabilesc standardele, profesorii cu asteptari mici tind: Sa critice mereu studentul pentru greseala sa. Sa laude rareori studentul pentru succesele sale. Sa scrie putine explicatii pe lucrarile de control. Sa predea intr-un ritm cu mult mai lent si mai putin sustinut. Sa nu ajute la rezolvarea dificultatilor in cazurile limita. Sa foloseasca mai putine metode didactice eficiente, dar care cer timp. Sa puna accentul mai mult pe studiul intens decit pe realizarea unor proiecte importante.

In ce priveste relatia personala cu studentul, profesorii cu asteptari mici tind:

• Sa nu faca aprecieri pozitive concrete cu privire la raspunsurile date de student in fata clasei.

• Sa nu acorde prea multa atentie studentului si sa aiba putine contacte cu acesta.

Sa vorbeasca cu studentul mai mult in particular decit in public.

• Sa se implice mai rar in legaturi de prietenie.

• Sa zimbeasca mai putin si sa evite incurajarea prin atingere fizica.

• Sa se foloseasca mai rar de contactul vizual.

• Sa limiteze comunicarea pozitiva nonverbala ce reflecta atentie si sensibilitate fata de auditoriu, incluzind aplecarea in fata, aprobarea prin inclinarea capului si un limbaj al corpului incurajator. 89

legea a doua

Aceste actiuni demonstreaza in mod clar ca studentii despre care s-a crezut ca nu vor atinge un anumit nivel, adesea nu reusesc sa invete sau sa se comporte corect. Ei nu sunt tratati ca niste studenti despre care s-a crezut ca vor fi buni.

Se pare ca profesorii „stirnesc' declinul studentilor oferindu-le mai putine posibilitati educationale, predindu-le mai putin, fara prea mult interes.

Maxima 5: Asteptarile influenteaza viitorul, in mod declarat sau nu.

Un lucru ciudat despre asteptari este ca, desi le putem exprima sau tine pentru noi — chiar inconstient — ele totusi ii influenteaza pe ceilalti.

Odata am fost asteptat la aeroport de un pastor care mi-a ridicat in slavi timp de trei sferturi de ora oamenii extraordinari din parohia lui. Mai tirziu, am descoperit ca se straduise sa le creeze acelor oameni asteptari pozitive fata de mine. Cind am intrat in biserica lui si am inceput predica, am simtit ca nu puteam sa gresesc! Asteptarile erau atit de pozitive si incurajatoare, incit cu totii am dat tot ce era mai bun in noi. Chiar daca pastorul si-a exprimat asteptarile, sa nu uitam ca nu este nevoie sa vorbesti despre asteptarile tale pentru a avea o influenta puternica asupra celorlalti.

Catedra de psihologie a unei importante universitati s-a hotarit sa testeze daca asteptarile studentilor pot influenta comportamentul animal. Evident, animalele nu inteleg cuvintele, deci nu pot fi influentate de asteptarile verbalizate. Cercetatorii au selectat saptezeci si doi de cobai si saptezeci si doi de studenti. Au impartit studentii si animalele in doua si s-au adresat studentilor:

— Timp de generatii, am incercat cu grija sa dezvoltam un numar de cobai de labirint „inteligenti'. Sobolanii acestia sunt incredibili. Ei pot trece prin cele mai complexe labirinturi intr-un timp scurt. Am nascocit niste labirinturi foarte complicate. Sarcina voastra in urmatoarele treizeci de zile este de a observa cit de repede va puteti antrena cobaii sa strabata labirintul. Vi se cere sa nu vorbiti cu ceilalti treizeci si sase de studenti. Acum, dati-le drumul.

Apoi i-au chemat pe ceilalti treizeci si sase de studenti, le-au dat cobaii si le-au spus:

— Cobaii acestia sunt incapabili sa strabata un labirint. Parintii lor nu erau in stare sa iasa nici din cel mai simplu labirint. Provocarea pe care v-o facem este sa incercati sa-i antrenati pe acesti sobolani prosti sa strabata labirinturile cit pot de repede.

Cele doua grupe au folosit labirinturi identice. La sfirsitul celor treizeci de zile, cobaii „inteligenti' puteau strabate labirinturile de doua ori mai repede

Legea Asteptarii

decit cei „prosti' — desi cobaii fusesera alesi la intimplare! Cum a fost posibil

asa ceva? Cercetatorii au concluzionat ca nu e necesar ca asteptarile sa fie

comunicate verbal pentru a influenta comportamentul. Nici chiar in cazul

sobolanilor.

Nimeni nu poate explica pe deplin cum actioneaza asteptarile nedeclarate, insa fiecare test la care am asistat a confirmat ca ele intr-adevar influenteaza comportamentul celorlalti. Stim ca asteptarile noastre se manifesta prin limbajul trupului. Daca-mi pun miinile in solduri si-mi ridic capul, ce vreau sa spun? Exasperare. Dezinteres. Daca stau cu bratele incrucisate, ce inseamna? Aparare. „Dovedeste-mi'. De vreme ce asteptarile iti controleaza limbajul trupului, singurul mod de a-ti supraveghea acest limbaj este prin modelarea constienta a asteptarilor.

Maxima 6: Asteptarile ii influenteaza negativ pe ceilalti daca sunt prea mici sau prea mari, pe o perioada mai lunga de timp.

Daca asteptarile nu sunt realiste, se poate ca persoana sa nu fie vreodata capabila sa le atinga si sa se simta pentru totdeauna un ratat. La fel, daca asteptarile sunt prea scazute sau negative, este probabil ca persoana vizata sa-si piarda interesul si sa nu se simta implinita.

Imagineaza-ti ca un student vine acasa avind in carnet cinci de 10 si un 9. Daca mama lui comenteaza:

— Ce note mizerabile. Cum de ai luat 9?

Ce crede studentul? „N-o sa pot niciodata sa implinesc asteptarile

mamei.'

Cum s-ar simti un mic fotbalist daca tatal i-ar spune:

— Singurul lucru care conteaza este sa inscrii. Nimic altceva nu conteaza. Baiatul se intoarce de la un meci in care si-a salvat echipa, dovedindu-se

un aparator excelent. Tatal il intreaba:     — Ai inscris vreun gol? Baiatul spune:

— Nu, dar eu am fost jucatorul cel mai bun! Am insa tatal il intrerupe:



— Nu vreau sa aud. Cind ai sa dai si tu un gol? Asteptarile nerealiste pot zdrobi un copil.

In schimb, asteptarile negative pot deveni profetii care se implinesc singure. Parintii trebuie sa aiba grija de acest aspect tot timpul. Poate ca ai intrat in camera fetei tale de treisprezece ani si nici macar patul nu l-ai putut p.91legea a doua

vedea! Si ti-a fost de ajuns! I-ai repetat fetei asteia de o suta de ori sa faca ordine. Fara sa mai stai pe ginduri, ii spui:

— Camera ta e un dezastru! Daca cei de la Sanepid ar intra aici, ar fi vai s-amar. Ai sa te faci o lenesa. Nici un barbat n-o sa vrea sa traiasca in casa ta! N-o sa se aleaga nimic de capul tau!

Esti constient de lucrurile pe care tocmai le-ai spus? Prin ele ai creat o asteptare. Oare cine va trai influentat de ea?

Sau ce poti spune despre fiul tau care se intoarce acasa cu al patrulea 3 la engleza. Iar ieri seara ai renuntat la emisiunea ta preferata de la televizor ca sa-1 asculti! Nu-ti vine sa crezi si te auzi spunind:

Cit esti de prost! Patru de 3? N-ai nici un gram de minte in cap. Niciodata n-o sa reusesti sa faci nimic. Esti un ratat.

Cu totii am procedat astfel, nu-i asa? Parintii au facut-o. Profesorii — si ei. Bunicii la fel. Si, nu stim cum, in loc ca vorbele noastre sa-i stimuleze pe copiii, ii sfisie si le pregatesc calea unui viitor plin de insuccese.

Fiti atenti sa va stabiliti asteptari concrete, cu realism. Evitati nenorocirea elevilor prin a astepta prea mult de la ei sau prea putin.

Maxima 7: Nascute din iubire, asteptarile dau putere celorlalti.

Cel mai important motiv pentru a cauta sa ajutam pe cineva sa prinda viata trebuie sa fie iubirea ce i-o purtam. Trebuie sa dorim sa-1 ajutam pe fiecare sa devina tot ceea ce Dumnezeu intentioneaza pentru el.

Din nefericire, astfel de „oameni care dau viata' sunt putini, nu-i asa? Daca ar fi sa cautati in viata voastra, probabil ca ati gasi doar citeva persoane care au crezut in voi si v-au incurajat intr-un mod semnificativ, determinind transformari in viata voastra. Acesti citiva oameni ne-au ajutat sa raminem cu capul sus si sa mergem mai departe, sa ajungem ce nu credeam ca vom putea fi vreodata. Ne-au iubit cind, poate, noi nu ne-am iubit si ne-au impartasit asteptarile lor biblice pentru ca, asa cum ne invata 1 Corinteni 13, dragostea „crede totul, nadajduieste totul'

Ca si voi, stiu exact cine au fost pentru mine acesti oameni, iar povestea vietii mele ar fi fost cu totul alta, daca Dumnezeu nu mi i-ar fi scos in cale.

Primii au fost parintii mei evlaviosi. Casa noastra era plina de dragoste si afectiune, precum si de convingerea ca „poti face orice vrei cu adevarat'. Acea atitudine de „poti face' ni s-a imprimat si noua, copiilor, si ne-a dat posibilitatea sa realizam cu mult mai mult decit am fi visat vreodata.

Imi amintesc ca, intr-o zi, cind eram la liceu, le-am spus parintilor mei ca vom avea un concurs sportiv peste vreo doua luni si ca premiul e o pereche de

Legea Asteptarii

pantaloni scurti de sport de diferite culori, in functie de performanta atinsa. Antrenorul ne-a reamintit ca va trebui sa purtam acei pantaloni scurti zilnic in timp ce vom alerga in jurul pistei unde se antrenau fetele (si el cunostea forta asteptarilor!). Ne-a spus ca cei cu rezultatele mai mici vor purta pantaloni scurti galbeni, urmatorii, in procent de 25%, vor avea o dunga neagra pe pantalonii galbeni, iar primii zece vor purta pantaloni scurti din saten rosu si cel mai bun va avea „Pantaloni argintii'. imi aduc aminte ce-mi ziceam: „Sper ca voi primi unul cu dunga neagra.'

Tatal meu a dat din cap cu intelegere si nu a spus nimic. A doua zi, in timp ce curatam „grajdul meu', tata s-a apropiat de gard si m-a intrebat:

— Cind o sa cistigi Pantalonii argintii?

Nu-i simteam nici interogatie si nici indoiala in voce; pur si simplu, dorea sa stie cind, nu daca.

— Cum? Chiar crezi ca as putea cistiga Pantalonii argintii?

— Da, aproba el, fara indoiala. Doar ca inca nu te-ai hotarit sa muncesti destul ca sa-i cistigi. Dar simt ca acum e timpul. Esti facut pentru Pantalonii argintii, fiule. Apoi a plecat. Si, pur si simplu, datorita asteptarilor tatalui meu, am ajuns suficient de bun pentru Pantalonii argintii.

La fel s-a intimplat si cu fratele meu, doi ani mai tirziu. Ultima oara cind am vizitat vechiul nostru liceu, am descoperit ca recordul era inca in picioare — eram singurii doi elevi din aceeasi familie care cistigasera mult rivnitii Pantaloni argintii. Dar, daca s-ar fi stiut adevarul, trofeul ar fi trebuit sa li se dea parintilor nostri.

Imi vine in minte si d-na Rudin, profesoara mea din clasa a sasea care m-a ajutat atit de mult sa ma dezvolt, incit imi amintesc si acum cit de important ma simteam cind intram la orele ei.

Si familia Griffith, a pastorului bisericii din Union, New Jersey, unde am slujit ca pastor de tineret vreo doi ani de zile, in timp ce urmam cursurile colegiului din apropiere. Saptamina de saptamina, au lucrat cu acest tinar sovaielnic si nesigur, umplindu-mi sufletul cu iubirea si visele lor. Imi vorbeau de fiecare data despre ceea ce doreste Dumnezeu sa lucreze prin mine si imi spuneau ca mina Lui este peste mine. Sorbeam fiecare cuvint pentru ca aveam nevoie de fiecare incurajare.

Apoi Dumnezeu i-a folosit pe dr. Stephen E. Slocum si sotia lui pentru a contribui la inaintarea noastra, cind ne-am mutat la Dallas pentru studii postuniversitare. Dr. Slocum ma lua cu el la masa de prinz si-mi spunea:

— Vorbeste-mi despre visele tale.

Eu nu aveam nici un vis.

— Spune-mi cum ai de gind sa schimbi lumea.

legea a doua

Eu nu intentionam s-o fac.

— Cred ca aceasta idee a cunoasterii Bibliei, promovata de Walk Thru the Bible Ministries, se poate raspindi in toata lumea! Cred ca esti omul ales de Dumnezeu pentru aceasta misiune.

Organizatia nu ar fi existat fara asemenea incurajari.

Deseori, sotii sau sotiile noastre sunt cei care ne ajuta sa progresam. inca mai pastrez o scrisoare de la sotia mea, scrisa in 1978, si pe care o recitesc din cind in cind. In acea scrisoare, Darlene isi exprima asteptarile pozitive privitoare la relatia noastra, in perspectiva casatoriei si intemeierii unei familii. Scrisoarea aceea a avut o influenta enorma asupra vietii mele. Convingerile si visurile pe care le are pentru mine continua sa ma inspire.

Cu citva timp in urma, fiul unor prieteni de-ai nostri a trecut printr-o perioada dificila, dupa ce s-a mutat la alta scoala. Avea probleme serioase pe toate planurile si rezultate proaste la cele mai multe materii. Mama lui era ingrozita.

Atunci s-a intimplat ca ea sa intilneasca o veche prietena ce parea ca reuseste in toate. A intrebat-o:

Cum faci ca esti intotdeauna asa de optimista si poti controla orice situatie?

Prietena i-a raspuns:

— Am fost sase copii acasa, iar mama avea intotdeauna un carnetel in care scria lucruri despre fiecare dintre noi. Acolo mentiona orice lucru bun pe care il facea vreunul dintre noi. La sfirsitul fiecarei luni, mama ne chema in dormitorul nostru, scotea carnetelul si spunea: „Va rog sa cititi'. Ani de zile a facut asta.

Prietena noastra s-a hotarit sa incerce cu baiatul ei. A cumparat un carnetel si a inceput sa caute ceva bun in copil. Timp de doua saptamini n-a putut gasi nici un lucru bun pe care sa-1 noteze. intr-o noapte, in timp ce discuta aceasta problema cu sotul ei, si-au dat seama ca ei se ocupasera atit de putin de fiul lor, incit nu puteau vedea nici un lucru bun la el.

Si-a marturisit orbirea inaintea Domnului si a inceput sa caute si mai atent pina cind, in cele din urma, a gasit ceva de scris in carnetel. intr-o zi, 1-a chemat pe baiat in camera ei si i-a spus:

— Am un carnetel; as vrea sa citesti ce scrie in el. in timp ce citea, a fost foarte tacut, dupa care a spus:

— Chiar crezi asta despre mine?

— Bineinteles! raspunse ea.

El a inceput sa plinga si i-a zis:

Legea Asteptarii

— Am crezut ca tu si tata nu faceti decit sa ma condamnati tot timpul. Ma gindeam ca nu ma mai iubiti deloc — si credeti ca sunt un ratat.

Ce schimbare dramatica in viata acelui tinar si a familiei! In citeva saptamini, baiatul s-a schimbat. Si-a recapatat increderea in el, a recladit relatiile cu parintii lui si cu ceilalti, a incetat sa se mai certe cu fratii lui, iar rezultatele la invatatura s-au imbunatatit. Ce s-a intimplat? Parintii sai l-au ajutat sa infloreasca! Au gasit ceva bun pe care sa cladeasca asteptari pozitive referitoare la viitorul fiului lor, iar acesta a prins viata datorita asteptarilor lor minunate inspre binele lui.

Care sunt asteptarile voastre — cu privire la voi, la Dumnezeu, la familie si la studenti? De ce nu le-ati revedea si folosi pentru a deveni o persoana care sa-i ajute intr-adevar pe altii!

Semnificatie

Esenta Legii Asteptarii este continuta in aceste cuvinte:

,Asteapta-te la ce este mai bun!'

Profesorul ar trebui sa influenteze capacitatea de invatare si

comportamentul studentilor prin ajustarea asteptarilor.

Concluzie

Cind ma gindesc ce inseamna sa te astepti la ce e mai bun, imi amintesc de primul meu an de studii postuniversitare. Hotarisem ca aveam sa urmez scoala postuniversitara tinind seama de prioritatile mele, si nu de cele ale profesorilor mei. Astfel, mi-am stabilit obiectivele inainte de inceperea semestrului, in loc sa-i las pe profesorii mei sa mi le stabileasca prin volumul de lucru pe care ni-1 dadeau. Aveam cinci cursuri si m-am hotarit la care dintre ele aveam de gind sa iau 10, la care 9 si care erau mai putin importante si m-as multumi cu o nota mai mica.

Dr. Hendricks preda cursul „Metode de studiu biblic'. I-am spus sotiei mele:

Din toate cursurile din semestrul asta, cursul cel mai important pentru viitorul meu ca pastor este acesta. Vreau sa stiu cum sa studiez Biblia. Voi fi cel mai bun la materia asta. 95

legea a doua

Mi-am calculat timpul pe care-1 aveam la dispozitie pentru studiul saptaminal si l-am taiat in doua, acordind cursului dr. Hendricks jumatate, iar celorlalte cursuri, restul. in cea de-a treia saptamina de curs, am dat o lucrare importanta la care muncisem din greu si mult timp. M-am gindit la lucrarea aceea toata saptamina, atit era de importanta.

In ziua in care mi-am primit inapoi lucrarea, palmele imi transpirau si inima imi batea cu putere. Am luat lucrarea cu miini tremurinde. in partea de sus a foii, cu carioca rosie, dr. Hendricks scrisese: „Draga Bruce, aceasta lucrare este absolut remarcabila. Cred ca ai capacitatea de a fi unul din cei mai buni invatatori biblici din tara. Ma bucur ca esti studentul meu. 10+ Profu”.

Stateam cu lucrarea in mina si tot reciteam cuvintele scrise pe ea. Nu-mi venea sa cred! Am coborit cu lucrarea in mina pe Swiss Avenue, recitind tot drumul asteptarea scrisa de profesorul meu preferat pina am ajuns la blocul in care stateam, am urcat in graba cele doua etaje si, intrind in micul nostru apartament, am strigat:

— Draga mea, vino repede! Uite ce-a scris dr. Hendricks pe lucrarea mea!

Am prins lucrarea aceea nepretuita cu pioneze pe perete, deasupra biroului meu si, de fiecare data cind eram tentat sa renunt la seminar si sa ma dau batut, citeam si reciteam ce scrisese dr. Hendricks despre mine. inca mai pastrez lucrarea aceea nepretuita.

Credeti sau nu, am avut tupeul sa cred ce-a scris! Pina atunci, nu ma gindisem asa la mine. Nu avusesem un asemenea gind nici in cele mai indraznete vise ale mele. Nu eram decit un umil incepator, speriat de moarte din cauza unui posibil esec.

Ce se intimpla cind o persoana fata de care ai un respect profund iti impartaseste asteptarile mari pe care le are cu privire la tine? Nu-i asa ca vezi totul in roz? Cei ce ne iubesc destul de mult ca sa vada in noi ceva minunat — si carora le pasa destul de mult ca sa ne-o spuna — ne ajuta sa devenim tot ce Dumnezeu vrea pentru noi.

Cuvintele tale pot avea o influenta puternica asupra celorlalti. Poti deveni acea persoana pe care altii sa o puna pe lista celor care au crezut in ei. Poti fi un dr. Hendricks pentru cei pe care-i intilnesti — daca vrei cu adevarat. In capitolul urmator, voi descrie un proces usor de aplicat, care va va ajuta sa dati viata oamenilor, oriunde mergeti.

Legea Asteptarii

Intrebari pentru discutii

1. Care sunt cei mai buni „observatori' pe care ii cunoasteti? Cum si-au dezvoltat calitatile deosebite pentru a-i citi pe ceilalti? Enumerati citeva moduri precise de a va „citi' publicul pentru a-1 insufleti.

2. Apostolul Pavel a fost un „sfatuitor' extrem de eficace. Cititi 2 Corinteni si notati pe o foaie toate sentimentele pe care le-a simtit si folosit pentru a indemna biserica sa asculte de Dumnezeu. Scrieti-le pe cele pe care de obicei le folositi, cit si pe cele pe care nu va prea place sa le folositi. Pe care dintre acestea din urma credeti ca le-ati putea folosi in viitorul apropiat?

3. Descrieti „asteptarile' pe care le-au avut parintii cu privire la voi insiva. Dati doua exemple de asteptari bune sau rele, de genul „Pantalonilor argintii'. Ce lectii ati invatat de la parinti care sa va fie de folos acum, ca parinte?

4. Cine v-a sustinut cel mai mult? Descrieti doua incidente care v-au influentat puternic si spuneti ce s-a schimbat in urma lor. Daca n-ati putea ajuta decit trei oameni sa progreseze, care ar fi si de ce? Linga numele lor scrieti cel putin un mod in care i-ati putea impulsiona in urmatoarele patru saptamini.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 991
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site