Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Psihologia mulTimilor (Gustave Le Bon) - recenzie

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Tehnici de persuasiune
TESTUL PSIHOLOGIC, MIJLOC PRINCIPAL IN EVALUAREA PSIHOLOGICA
Luarea deciziilor
TEORII ALE ALEGERII PROFESIONALE
Caracterizarea varstei scolare mici
PSIHOLOGIA IN ROMANIA IV (frustrari - atestari - emigrari)
CONCEPTUL DE PERSONALITATE- CARACTERIZARE GENERALA
ABORDAREA EXPERIMENTALA A ATENTIEI
ANGAJAREA
Afectivitatea: Teorii ale emotiei


Psihologia mulTimilor (Gustave Le Bon) - recenzie

   Lucrarea Psihologia mulTimilor, scrisa de Gustave Le Bon in anul 1895 este una din primele de acest gen si, cu siguranta, una din cele mai importante. Serge Moscovici spunea intr-una din lucrarile sale: “Doi oameni politici foarte importanti (Adolf Hitler si Benito Mussolini) l-au copiat pe Le Bon, punandu-i in practica conceptiile.“ Reprezentativa pentru autorul ei, cartea s-a impus ca una dintre cele mai citite si mai recomandate printre cei interesati de psihologia sociala, dar si de aspectele vietii care ne cam scapa de sub vedere din diverse motive. Caci, fara a ne da seama, facem deseori parte si noi dintr-o multime. Fie ca mergem pe strada, participam la un miting sau pur si simplu ne numim militari sau medici. De aici si certitudinea ca aceasta lucrare se adreseaza tuturor celor care vor sa vada lucrurile dincolo de aparentele lor banale, fara exceptii.    Modul in care sunt prezentate argumentele care vin sa sustina cele spuse de catre autor, accesibilitatea limbajului prin care ne sunt infatisate aceste argumente, problemele si situatiile ce ii privesc in mod direct sau indirect pe cititori, si multe alte atu-uri fac din Psihologia maselor o lucrare demna de luat in seama chiar si de catre cel mai sceptic cititor.     Exista, in prezent, numeroase opinii referitoare la caracterul epocii in care traim. Dintre toate, insa, se remarca doua conceptii principale: cea conform careia ne aflam in era personalitatilor(un adept este Serge Moscovici), si cea opusa celei dintai, conceptia de era maselor, pentru care opteaza Gustave Le Bon.    Ca structura, lucrarea se imparte in trei carti. Prima, Spiritul maselor, se imparte in patru capitole, cea de a doua, Opiniile si credintele maselor, la fel, in patru, iar ultima carte, Clasificarea si descrierea categoriilor de mase-in cinci capitole.    Catalogarea epocii in care suntem drept “era maselor” este atat de semnificativa pentru autor, incat el intituleaza astfel prima parte a lucrarii, introducerea, care la randul ei, e scrisa intr-o maniera de a atrage cititorul spre a continua lectura. In aceasta prima parte, autorul afirma ca traim intr-o epoca pe cale de a se transforma, cei doi factori principali ce determina aceasta schimbare fiind distrugerea credintelor religioase, politice si sociale din care deriva toate elementele civilizatiei noastre si crearea unor conditii de existenta si de gandire complet noi, generate de cuceririle stiintei si industriei. Dreptul divin al maselor ii ia locul celui al regilor. Le Bon ii ia apararea stiintei care nu face altceva decat sa ne dezvaluie adevarul, sau cel putin sa ne imbunatateasca abilitatea de a face conexiunile accesibile intelectului nostru, nicidecum sa ne promita si sa ne asigure pacea ori fericirea. Este cert faptul ca masele au un caracter preponderent distructiv, manifestandu-se ca o forta ce sterge totul din calea sa, insa ar fi eronat sa afirmam ca aceasta caracteristica ar fi integral negativa. Edificator in acest sens este exemplul microbilor ce au rolul de a distruge corpurile bolnave, irecuperabile. La fel si masele: atunci cand edificiul unei civilizatii este putred, ele sunt cele care conduc la naruirea lui.    A cunoaste psihologia maselor este un atu pe care nu toti il poseda. Totusi, marii conducatori de imperii, fondatorii de religii sau liderii spirituali, au avut, fara a constientiza acest lucru, capacitatea de a “vorbi limba maselor”. Istoria ne-a aratat ca masele sunt incapabile de a avea opinii diferite de cele anterior sugerate. Acest “defect” poate fi lesne speculat, insa numai de catre cineva care e constient ca numai impresiile din sufletul multimilor pot sa le seduca, si nu ratiunea. Caci o multime de oameni nu poate sa se conduca dupa recomandarile ratiunii pure.    In primul capitol se vorbeste despre caracteristicile generale ale maselor si de legea psihologica a unitatii lor mintale care consta in faptul ca personalitatea constienta dispare, sentimentele si ideile tuturor au aceeasi orientare, apare un spirit colectiv, efemer, dar avand particularitati foarte precise. Atunci colectivitatea devine ceea ce Le Bon numeste “o masa organizata“, or nu e destul sa se afle in acelasi loc in mod accidental mai multi indivizi, pentru a crea o masa organizata. Urmeaza o infatisare a caracteristicilor maselor. Dintre acestea se remarca rasa, prezenta unui suflet colectiv, disparitia caracterelor particulare ale indivizilor care compun masa si aparitia unui “organism” absolt nou, cu proprietati noi si diferite (dupa Herbert Spencer). Dupa parerea autorului, rasa este acel element primordial ce determina comportamentul primar care izvoraste din instinctul individului, devenit dominant si hipnotizant in acelasi timp. In situatiile de multime, indivizii devin egali din punct de vedere al credintelor si caracterului. Din cauza numarului mare, indivizii capata sentimentul de invincibilitate, resimt o forta imensa care, impreuna cu anonimitatea multimii, le anihileaza sentimentul responsabilitatii, care ii retine mereu pe oameni. In acest context, Serge Moscovici spunea: “O multime, o masa este un animal social care s-a rupt din lesa. Interdictiile morale sunt inlaturate, la fel disciplinele ratiunii. Oamenii isi exteriorizeaza in actiune, adesea violenta, pasiunile, sentimentele si visele lor, de la cele mai brutale la cele mai eroice, de la delir la martiriu.” (Moscovici, Serge. [1981](2001).  Epoca maselor. Tratat istoric asupra psihologiei maselor. Iasi: Editura Insitutul European, pp.13-14). O alta cauza o constituie contagiunea mintala care actioneaza asemenea unor microbi invizibili ce se raspandesc in randurile multimii. In acest sens, sociologul american Herbert Blumer (1900-1987) in eseul Outline of Collective Behavior(1937) introduce sintagma de “reactie circulara“. “Adica indivizii in multime isi reflecta reciproc sentimentele, uniformizandu-le si intensificandu-le prin intermediul emotiilor, mimicii, gesturilor.“  Individul devine pregatit sa se sacrifice in folosul interesului comun, lucru putin probabil in conditii obisnuite.    Capitolul doi se opreste asupra sentimentelor si eticii maselor. Dupa Le Bon, masele sunt de natura feminina, caci anume lor le sunt caracteristice particularitati precum impulsivitatea, irascibilitatea, incapacitatea de a rationa, absenta discernamantului si a spiritului critic, exagerarea sentimentelor. In urma studiilor s-a demonstrat ca masele sunt conduse, aproape in totalitate, de subconstient, iar maduvei spinale ii revine un rol mai important decat creierului in determinarea comportamentului de moment al multimilor. Acestea sunt atat de susceptibile diferitor stimuli incat sunt capabile de a trece intr-o secunda de la ferocitate la generozitate si apoi la eroism absolut. Masele sunt, sub influienta stimulilor momentani, aidoma frunzelor starnite de vant si apoi lasate sa cada la intamplare. Este de notat faptul ca Serge Moscovici, in lucrarea sa deja mentionata, Epoca maselor, face o analogie similara cu cea a lui Le Bon, el comparand masele cu o gramada de caramizi lipsite de fundament si de mortar, pe care, din cauza absentei liantului, orice pala de vant le poate narui. In irascibilitatea, impulsivitatea si mobilitatea multimilor intervin, in mod obligatoriu, trasaturile rasei. De exemplu, o multime latino-americana va reactiona mereu mai dur decat una britanica.    Capacitatea de sugestionare a maselor si credulitatea lor sunt alte doua trasaturi ale multimilor. Totul depinde de natura elementului excitant, caci masele sunt mereu in asteptarea miturilor, legendelor si lucrurilor ce “merita spuse si altora”. Din cauza credulitatii multimilor, cele mai simple imagini capata proportii deformate, generand alte imagini si mai exagerate. In asemenea situatii calitatile intelectuale ale indivizilor isi pierd orice importanta, ei devenind la fel de limitati in gandire. Se aduc aici cateva exemple concludente. Pe baza acestor exemple, putem conchide ca observatiile colective sunt cele mai eronate dintre toate si sunt de cele mai multe ori simpla iluzie a unui individ care ii sugestioneaza prin contagiune si pe ceilalti.    Este de remarcat si faptul ca de cele mai multe ori masele nu sunt interesate de viata exacta a marilor figuri ce au determinat istoria, ci de legendele si miturile legate de acestea. Astfel, din cauza imaginatiei maselor, istoria nu poate face sa dureze decat miturile.    O multime da mereu dovada de sentimente simpliste si exagerate. Ea vede lucrurile global, fara nuante. Astfel, antipatia devine ura, iar banuiala-evidenta incontestabila. Cu cat e mai mare grupul, cu atat violenta creste. Exagerarea maselor vizeaza, din pacate, doar facultatile emotionale, si nu intelectuale.    Multimile sunt intotdeauna intolerante, autoritare si conservatoare. Cei care tin cuvantari ce contin subiecte contrarii celor aprobate de mase vor fi imediat inlaturati de pe scena, fara nici o exceptie. In acelasi timp, multimile au nevoie de lideri carismatici, cu mana de fier care sa-i conduca intr-un mod autoritar si sigur, pe cand bunatatea si indulgenta nu au fost nicicand apreciate de catre mase. Daca am tine cont de caracterul conservator al maselor, atunci revolutiile ar fi total de neinteles, caci ele vor sa schimbe institutiile, insa reusesc sa le schimbe doar denumirile, esenta lor depinzand prea mult de rasa.    Cum putem defini “etica maselor”? Aparent e o sintagma contradictorie, dar privita prin prisma psihosociologiei, capata noi sensuri. Cu toate ca fiinta umana are instincte de fiara pe care si le manifesta la vanatoare, de exemplu, cand mai multi indivizi tabarasc asupra unui cerb impuscat si lipsit de aparare, in cadrul unei multimi, indivizii sunt capabili de gesturi iesite din comun. Ei sunt sub influienta unor sentimente provocate de invocarea gloriei, onoarei, religiei ori patriei. Daca actiunea dezinteresata, resemnarea, devotamentul absolut fata de un ideal real sau himeric sunt calitati morale, se poate spune ca masele poseda aceste calitati la un grad pe care nici cei mai mari intelepti nu il ating.    In capitolul trei al lucrarii se trateaza problema ideilor maselor, care se impart in doua categorii: in prima, putem clasa ideile intamplatoare si trecatoare, iar in cealalta, ideile fundamentale, carora mediul, ereditatea si opinia le confera stabilitate. Masele sunt aproape total lipsite de spirit critic, ceea ce nu le va permite sa vada contradictiile intre idei. Ideile vor fi traduse in actiune numai dupa ce patrund adanc in subconstientul indivizilor, devenind sentimente.    Gandirea maselor este una specifica, bazandu-se pe rationamente si conexiuni simple. Din aceste motive, un orator care va sti sa inflacareze multimea va reusi sa o seduca. Si nu prin rationamente complicate, ci prin expresii marete.    Imaginatia maselor joaca un rol esential, caci nimic nu impresioneaza masele mai mult decat imaginile memorabile. Nu faptele in sine tulbura fantezia populara, ci modul in care sunt ele expuse. Concentrarea faptelor produc o imagine deosebita ce acapareaza spiritele. A cunoaste arta de a emotiona multimile inseamna a cunoaste arta de a le guverna.    Convingerile maselor si formele religioase pe care le imbraca sunt subiectele abordate in capitolul patru al lucrarii. Convingerile maselor sunt de natura foarte schimbatoare. Sentimentul religios se caracterizeaza printr-un nivel inalt de fanatism si intoleranta. Masele au nevoie de cineva in fata carora sa tremure, cineva care sa le inspire teama si respect. Se mentioneaza ca cea mai absoluta putere a monarhului celui mai despotic nu depaseste niciodata pragul unei grabiri sau amanari a momentului, deci marile revolutii iau nastere in spiritul maselor.    In primul capitol din cartea a doua se vorbeste despre factorii indepartati ai credintelor si opiniilor multimilor care se impart in doua categorii-unii indepartati si altii imediati. Primii determina masele sa adopte anumite conceptii si sa le refuze pe altele, iar cei din urma le provoaca maselor convingerea activa, dand forma liderilor si declansand tot sirul de consecinte. Intre factorii indepartati se disting rasa, traditiile, timpul, invatamantul si educatia, institutiile politice si sociale. Amprenta de rasa este atat de puternica incat nici un element al ei nu poate sa treaca nealterat de la un popor la altul. Traditiile reprezinta ideile, trebuintele, sentimentele trecutului. Sunt sinteza coplesitoare a rasei. Timpul e unul dintre cei mai activi factori pe taram social. Institutiile nu sunt alese dupa bunul plac de catre un popor, caci sunt un produs al rasei. Ele nu pot fi catalogate. Nu sunt nici bune, nici rele. Pentru a intelege ideile, credintele care germineaza la un moment dat spre a incolti in viitor, trebuie sa stim cum a fost pregatit terenul. Invatamantul ce e oferit tineretului unei tari ne permite sa prevedem in linii mari destinul acelei tari. Le Bon a aratat in prezenta lucrare, precum si in alte lucrari ale sale (Psihologia socialismului si Psihologia educatiei), ca invatamantul nostru actual ii transforma in dusmani ai societatii pe multi dintre cei care au beneficiat de el. In acest sens sunt elocvente spusele marelui istoric francez din  lucrarile caruia s-a inspirat mult Le Bon, Hypolite Taine, care critica scoala latina: “Intrarea tanarului in lume si primii sai pasi in domeniul activitatii practice nu sunt, cel mai adesea, decat o suita de caderi dureroase. El ramane ranit, lovit, estropiat pentru totdeauna.    “Factorii imediati ai opiniilor maselor sunt elucidati in capitolul doi. Cei mai importanti dintre acestia sunt imaginile, cuvintele, formulele, iluziile, experienta, ratiunea. Imaginile au un efect major asupra maselor, iar daca nu putem apela la ele in mod direct, acestea pot fi evocate prin cuvinte si formule ce pot capata insusiri magice. Abilitata de a stapani  iluziile a fost mereu decisiva pentru un lider, caci cel ce reuseste sa iluzioneze o multime devine lesne stapanul lor, pe cand cel ce le deceptioneaza le cade victima. Experienta constituie singura metoda eficienta de  a consolida un adevar in constiinta maselor si a destrama iluziile devenite periculoase. Ratiunea este un factor decisiv in influientarea multimilor, sau mai bine zis absenta ei in folosul sentimentelor. Caci, in pofida ratiunii s-au format sentimente precum onoarea, abnegatia, credinta, patriotismul-marile resorturi ale civilizatiilor.    In capitolul trei ne sunt prezentate trasaturile indrumatorilor maselor si mijloacele lor de persuasiune. Din moment ce un grup de fiinte vii se gasesc impreuna, apare imperios necesitatea unui lider care sa le reprezinte interesele si punctele de vedere. Acestia sunt de obicei oameni simpli in viata de zi cu zi, devenind niste indrumatori abili ai maselor in situatiile potrivite. Acest fenomen se intampla datorita vointei lor de fier, despotismului, modului de a fi activ, autoritatii, si capacitatii lor de a ajunge “in mintile oamenilor“. Mjloacele folosite de indrumatorii maselor sunt afirmatia, repetitia si contagiunea. Cu cat afirmatia e mai concisa si lipsita de argumente, cu atat se va impune mai bine. Inriurirea afectiva a afirmatiei vine, insa, numai in urma repetarii constante, caci in acest mod simpla afirmatie devine un adevar demonstrat. Contagiunea, la randul ei, se raspandeste la fel de usor ca microbii. Contagiunea emotiilor explica usurinta cu care se instaleaza panica. Toate aceste modalitati de impunere a vointei capata o si mai mare forta atunci cand intervine prestigiul vorbitorului. Acesta se manifesta pe doua cai principale: cel dobandit este conferit de numele, de onoarea, de reputatia cuiva, iar prestigiul personal este o calitate fara legatura cu titlurile sau rangul social. In concluzie, pentru a te face admirat de mase, trebuie sa le tii la distanta.In capitolul patru ne sunt prezentate limitele de variabilitate la nivelul credintelor si opiniilor maselor. Acestea din urma se impart in doua clase distincte: marile credinte perene, perpetuindu-se de-a lungul timpului, adevarati piloni ai civilizatiilor (mentalitatea feudala, ideile crestine, conceptul de nationalitate, ideile democratice si sociale), pe de o parte si opiniile punctuale si schimbatoare, derivate din conceptiile generale ale fiecarei epoci(teoriile literare) pe de alta. Marile credinte generale nu sunt foarte multe, insa sunt reprezentative pentru fiecare popor, pe cand cele schimbatoare se nasc si dispar in mod constant, fara a dura mai mult decat o generatie. Acestea din urma exista din trei cauze: vechile credinte isi pierd taria, puterea crescanda a maselor isi gaseste din ce in ce mai greu o contrapondere, dezvoltarea presei care vehiculeaza cele mai contradictorii pareri. Anume mobilitatea opiniilor si indiferenta maselor fata de credintele perene ar putea deveni o salvatoare a civilizatiei, dat fiind caracterul pacifist dar si capricios al maselor.    Cartea a treia ne prezinta o modalitate de clasificare si de descriere a categoriilor de mase. Detalii asupra diferitor tipuri de mase sunt prezentate si in alte lucrari ale autorului: Psihologia politica, Opiniile si credintele sau Psihologia revolutiilor. Dupa Le Bon, masele pot fi calsificate in doua grupe mari: masele eterogene si masele omogene. Cele dintai se impart in anonime(multimea de pe strazi) si non-anonime(jurii). Ele se compun din indivizi oarecare cu niveluri de inteligenta si profesii diferite. Masele omogene se divizeaza in secte, caste si clase. Sectele cuprind indivizi uniti prin credinta sau convingere, castele-uniti prin profesie, iar clasele-indivizi uniti prin interese si nivel de educatie similare.    Capitolul doi ne prezinta masele asa-zis criminale. Dupa autor, crimele maselor sunt rezultatul unei sugestii puternice, iar indivizii nu constientizeaza actul lor. Trasaturile acestor tipuri de mase sunt similare celor obisnuite: credulitate, mobilitate, exagerare,etc.    Juratii de la Curtea cu juri constituie subiectul capitolului patru al cartii a treia. S-a constatat ca juratii sunt extrem de influientabili. Ei sunt inclinati mai mult spre sentimentalism decat spre rationalism, manifestand indulgenta fata de crimele pasionale in pofida celor care i-ar putea privi. Totusi, dupa cum mentioneaza si autorul, ar fi mai indicat sa depinzi de acestia decat sa te lasi pe mana magistratilor care formeaza o casta ce dispune de onoarea si libertatea cetatenilor dupa bunul lor plac, nefiind controlati de nimeni.    Masele electorale, descrise in capitolul patru, reprezinta un tip de multime eterogena ce trebuie sa aleaga intre diferiti candidati. La fel ca si celelalte multimi, ea se supune interventiilor unor anumiti lideri, sau potentiali lideri care la randul lor folosesc toate armele posibile pentru a intra in gratiile populatiei. Printre acestea sunt linguseala, denigrarea adversarilor prin utilizarea unor expresii rasunatoare sau crearea de iluzii. Totusi, liderii, guvernele, institutiile unui popor joaca un rol prea mic in comparatie cu spiritul rasei lor.Ultimul capitol din cartea a treia, cel de al cincilea, analizeaza adunarile parlamentare, mase eterogene non-anonime influientate puternic de rasa. Acest tip de multime e dovada clara a faptului ca un grup restrans de oameni sunt capabili sa ia decizii mai bune decat un grup mai extins. Membrii adunarilor parlamentare sunt prea preocupati de generalitati, astfel incat ei nu observa realitatile de moment, ci tind sa-si impuna parerile, deseori eronate, cu orice pret. Un om aureolat de prestigiul unei neclintite convingeri si cu un spirit ingust capata in adunarile parlamentare o putere uriasa, caci anume astfel de persoane se impun drept stapani ai maselor. Cu toate ca exista astfel de persoane in componenta parlamentelor, mai sunt si indivizi care elaboreaza legi cu adevarat bune si importante, e adevarat ca in linistea propriului cabinet. Parlamentul constituie, pana in prezent, cea mai buna metoda de a se conduce, cu toate ca exista doua mari pericole: risipa fortuita a finantelor si restrangerea progresiva a libertatilor individuale.    Gustave Le Bon iti incheie lucrarea sa initulata Psihologia multimilor cu o viziune asupra relatiei dintre barbarie si ideal, doua notiuni care se situeaza in punctele extreme ale oricarei civilizatii. Sfarsitul propriu-zis al lucrarii constituie, intr-un fel, o definitie a ciclului de viata a unui popor: saltul de la barbarie la civilizatie implinind un vis, apoi declinul si moartea cand visul si-a pierdut forta.   Opera de mare valoare stiintifico-practica, lucrarea Psihologia multimilor de Gustave Le Bon, ne face o prezentare succinta a celor mai importante fenomene, procese si notiuni din domeniu, facandu-ne sa privim intr-un mod diferit realitatea din care facem parte nemijlocit si sa ne intrebam: oare nu este totul altfel decat pare la prima vedere?  




Bibliografie

  Moscovici, Serge. [1981](2001). Epoca maselor. Tratat istoric asupra psihologiei maselor. Iasi: Editura Institutul European.

Blumer, Herbert. (1937). Eseul Outline of Collective Behavior. In Chelcea Septimiu (coordonator). Psihosociologie.

Teorii si aplicatii, (pp. 55). Bucuresti: Editura Economica, 2006 Taine, Hypolite. [1894]. Le regime moderne (Regimul modern), vol. II.                                              








Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1372
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site