TULBURARILE COMUNICARII

Tulburarile comunicarii

Schimburile de informatie dintre doua elemente (definitia cibernetica a comunicarii) se bazeaza in cadrul comunicarii interumane pe ansamblul specific de procese psihomotorii in care canalul principal este cel verbal la care se adauga canalele non verbale. Codurile folosite in transferul de informatii sunt standardizate sociocultural si conditionate biologic de integritatea receptorilor si emitatorilor. Prezenta limbajului ca modalitate de comunicare verbala da specificitate intercomunicarii umane, oferindu-i o polivalenta semnificativa infinita. Comunicarea non verbala se realizeaza prin utilizarea unor mijloace cu functie de semnalizare - tinuta, mimica, atitudine, care vin sa intregeasca sau "sa inlocuiasca" limbajul, avand insa cel mai adesea o functie de complementaritate fata de acesta.

Dupa V. Enatescu s-au putut diferentia experimental urmatoarele tipuri de comunicare non verbala: comunicarea metaverbala (care sprijina si intareste comunicarea verbala), comunicarea paraverbala (diferita si in contrasens cu cea verbala) si comunicarea disverbala (aparand ca o modificare in sens patologic a comunicarii non verbale). Optam pentru clasificarea tulburarilor comunicarii in tulburari ale comunicarii verbale si tulburari ale comunicarii non verbale.

tulburari ale comunicarii verbale

Tulburari ale expresiei verbale

Debitul verbal comporta urmatoarele tipuri de tulburari:

Ritmul verbal. Tulburarile ritmului verbal sunt reprezentate de:

Intonatia

Intensitatea vorbirii. In starile de excitatie, agitatie, la paranoici, la hipomaniacali, se descriu vorbirea cu voce tare, exclamatiile, vorbirea cu strigate. In depresii apare vorbirea soptita, care in isterie poarta numele de musitatie.

Coloratura vorbirii se concretizeaza prin vorbire monotona (in depresie), afectata, puerila, manierista (in schizofrenie).

Tulburarile fonetice se refera la tulburari ale articularii cuvintelor (dizartrii), care sunt date de dificultate de executie a miscarilor coordonate sintonic ale aparatului fonator. Ele se intalnesc in afectiuni neurologice (exemplu: boala Parkinson, boala Wilson, coree) si in afectiuni psihice (isterie, tulburari anxioase, schizofrenie, demente). Aceste tulburari sunt reprezentate de balbism, rotacism, sigmatism, rinolalie).

Tulburarile semanticii si sintaxei se refera la modificarile aparute la nivel de cuvant, fraza, limbaj.

Paralogismul este un cuvant normal, dar utilizat in sens diferit de cel uzual.

Neologismul este un cuvant nou, creat prin mecanismele obisnuite de formare a cuvintelor noi: compozitia simpla, contaminare, fuziune a unor fragmente de cuvinte.

Embololalia este insertia intr-un discurs normal a unuia sau mai multor cuvinte straine frazei care revin periodic.

Agramatismul (Kssmaul) este limbajul lipsit de articole, conjunctii, prepozitii, redus la un schelet de "stil telegrafic".

Paragramatismul (Bleuler) consta in expresii bizare si neoformatii verbale, plecand de la radacini corecte.

Elipsa sintactica consta in suprimarea unor cuvinte sau a prepozitiilor care ar da sens frazei a carei elemente principale raman insa incluse in structura ei.

Onomatonomia consta in repetarea obsedanta a unui asau a mai multor cuvinte, in general grosolane.

Asintaxia este limbajul lipsit tota de structura gramaticala constand intr-o succesiune de cuvinte care isi pastreaza insa semnificatia.

Stereotipiile verbale constau in repetarea uniforma de cuvinte izolate sau grupate invariabil cu un caracter ritmat, regulat, monoton.

Ecolalia este repetarea cuvintelor interlocutorului, de obicei asociata cu reproducerea intonatiei.

Psitacismul este vorbirea total lipsita de sens, "de papagal".

Glosomania cuprinde ansamblul manifestarilor verbale neoformate, acumulate fara sintaxa, lipsite de semnificatie proprie, acest limbaj neavand valoare de mesaj, ci doar un joc megalomanic intalnit in manie si schizofrenie.

Verbigeratia consta in debitarea automata de cuvinte fara legatura, fragmente de fraze sau fraze intregi nelegate intre ele, cu deformarea sintaxei, cu neologisme ce fac limbajul incomprehensibil.

Toate aceste tulburari izolate sau grupate intalnesc in schizofrenie, deliruri cronice, confuzie onirica, in afazii, datorita parafaziei si jargonofaziei, tulburari dementiale.

Tulburari ale expresiei grafice

Scrisul, ca exprimare grafica a limbajului vorbit, prezinta tulburari care sunt paralele cu ale acestuia.

Hiperactivitatea (graforeea) este nevoia irezistibila de a scrie si se manifesta simultan cu logoreea desi ele pot fi disociate. Se intalneste in manie, unde bolnavii scriu pe coli, fete de mese, pereti; in schizofrenie; in deliruri cronice; in diferite tulburari de personalitate. Fixarea invariabila, intoxicatia cu cuvant, reprezinta o varianta particulara de graforee, intalnita in tulburari dementiale si forma hebefrenica a schizofreniei.

Inactivitatea (refuzul scrisului) este in general asociata mutismului dar exista uneori o disociatie intre acestea, bolnavul refuzand sa vorbeasca, dar acceptand sa scrie.

Dintre tulburarile morfologiei scrisului amintim:

Tulburari ale caligrafiei (micrografii, macrografii, manierisme, stereotipii etc.)

Tulburari ale dispunerii textului in pagina (scris in cerc, in patrat, adnotari bizare etc)

Policromatografia (bolnavii scriu folosind mai multe culori atunci cand nu este cazul).

Similare tulburarilor limbajului descriem tulburari semantice ale expresiei grafice precum: neografismele, paragrafismele, embolografia, schizografia, pseudografia, ermetismul (semne cabalistice, simbolice), grifonajul (scrisul este transformat intr-o mazgalitura).

Afaziile reunesc ansamblul tulburarilor de exprimare si intelegere a limbajului oral si scris, datorat unei leziuni cerebrale circumscrise si unilaterale (Delay si Lhermitte). Au un substrat neurologic clar.

Tulburari ale comunicarii nonverbale

Tinuta se refera la aspectul exterior: imbracamintea, pieptanatura, atitudinea bolnavului si semnifica gradul de aderenta al acestuia la regulile de convenienta sociala. Ea este in raport cu varsta, sexul biologic, necesitatile sociale.

Tinuta dezordonata apare in oligofrenii, demente, stari confuzionale, schizofrenie, manie. Pierderea aptitudinilor de autoingrijire elementare da un aspect particular-gatismul, care se intalneste in dementele profunde si oligofreniile grave.

Rafinamentul vestimentar se intalneste in: isterie, homosexualitate si intr-o forma particulara-in schizofrenie.

Tinuta excentrica cu detalii bizare se intalneste in: schizofrenii, deliruri cronice (fiind in concordanta cu continutul acestora), stari maniacale (satisfacand tendintele ludice si provocator erotice ale subiectului).

Tinuta pervertita este reprezentata de doua forme particulare:

Cisvestismul este o imbracaminte nepotrivita cu varsta sau situatia in care se afla subiectul si se intalneste la structurile dizarmonice de personalitate, maniacali si schizofreni.

Transvestismul este folosirea imbracamintei sexului opus, de catre persoane al caror sex biologic este bine exprimat (fenotip, genotip, constelatie hormonala), ca perversiune sexuala. Se asociaza uneori cu homosexualitatea si este mai frecventa la barbati.

Mimica reprezinta un tip de comunicare non verbala folosind drept suport expresia faciala si modificarile acesteia dupa coduri cu o importanta determinare socio-culturala si etnica.

Hipermimiile se intalnesc intr-o serie de tulburari psihice (stari maniacale, depresie, delirurile expansive, deliruri de persecutie)

Hipomimiile se intalnesc in sindromul catatonic, in stuporul depresiv, in oligofrenii etc.

Paramimiile sunt reprezentate de disocieri dintre limbaj si expresia mimica. Sunt specifice schizofreniei, putand imbraca aspectul surasului schizofren, prostratiei, furtunilor mimice, incoerentei mimice, mimicii impulsionale, manierismelor si stereotipiilor.

Gestica este compusa din ansamblul miscarilor voluntare sau involuntare cu functie de expresie, simbolizare, conduite cu o anumita semnificatie.

Ticurile sunt gesturi scurte, repetate involuntar, fara necesitatea obiectiva, atingand grupe musculare in legatura functionala, reproducand in general o miscare reflexa sau un gest cu functie precisa in conditii normale, in absenta oricarei cauze organice. Ele se pot prezenta intr-o nesfarsita varietate clinica de la miscari simple (clipit, tuse, ridicari de umar etc.) pana la acte cu un grad mai mare de complexitate. Ticurile sunt amplificate de anxietate, emotii, stari conflictuale ti diminua atunci cand subiectul este linistit. Apar in tulburari anxioase, obsesiv-compulsive, la structurile psihastenice. Ca o varianta particulara amintim aici sindromul Gilles de la Tourette (boala ticurilor), reprezentat de asocierea unor ticuri multiple afectand in special regiunea capului si membrele la care se adauga ticuri vocale (plescaituri, mormaituri, etc.) si impulsiunea irezistibila de a rosti obscenitati (coprolalie).

Manierismul este reprezentat de miscari parazitare care accentueaza inutil expresivitatea gesticii dandu-i o configuratie artificiala. Se intalneste in simulatie si ca un semn de mare valoare in schizofrenie, isterie.

Bizareriile gestuale reprezinta o forma exagerata a manierismului gestualitatea fiind incarcata de o simbolistica din ce in ce mai incomprehensibila.

Negativismul se caracterizeaza prin rezistenta subiectului la orice solicitare exterioara, prin refuzul stabilirii comunicarii. Se intalneste in schizofrenie dar poate exista intr-o forma incomplet exprimata si avand o alta semnificatie, in intarzierile mintale, starile confuzionale si depresie.

Stereotipiile sunt conduite repetitive, atitudinale sau gestuale cu caracter mai mult sau mai putin simbolic si deci cu un grad mai mare de inteigibilitate. Majoritatea autorilor sunt de acord asupra existentei unui sens initial al expresiei motorii deoarece actele au o logica in sine dar aceasta este inadecvata momentului actual. Se intalnesc in schizofrenii, oligofrenii, demente, afectiuni neurologice cronice.

Perseverarile se traduc prin persistenta anumitor atitudini si gesturi care se repeta iterativ, cand nu mai sunt justificate de o situatie sau de o comanda sau se intalnesc in tulburarile dementiale in oligofrenii, in schizofrenie.