Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


ASPECTE DEFINITORII IN EXPLICAREA SI INTELEGEREA FAMILIEI: cuplu – casatorie – familie

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic




ASPECTE DEFINITORII IN EXPLICAREA SI INTELEGEREA FAMILIEI: cuplu – casatorie – familie

Abordarea unui asemenea evantai de probleme, dealtfel fundamentale in descifrarea complicatului domeniu al familiei, trebuie sa inceapa cu ce este prioritar, adica cu intelegerea relatiilor dintre sexe, pornind de la Legea atractiei sexuale (O. Weininger), aspect ce ar permite depasirea unor neantelegeri, a unor nelinisti, a starii de angoasa si de frustrare pe care le traim mai cu seama inainte, dar nu absente si dupa consumarea actului relational intersexual. Or stim ca existenta individului uman este posibila doar in coordonatele sale principale, clare si precise, care sunt atinse inevitabil in timp; ele privesc asteptarile individului, expectante care presupun: indeplinirea/neandeplinirea lor, sentimente, realizari sau dezamagiri, stresul suportat intr-o etapa sau alta de viata, ca si trecerile rapide care survin intre etapele vietii. Pe buna dreptate sustine Carl Gustav Jung, noi, oamenii ne nastem intr-un cuplu familial, intr-o matrice familiala; ne dezvoltam si devenim noi insine, cu polarizari masculine sau feminine, entitati si identitati psihosociale, constiente de sine; ne integram social in functie de ce ne este fundamental biologic (barbati si femei); ne cautam, ne gasim perechea, pentru ca misiunea noastra psihologica este de a convietui ca barbati si femei, cautand partenerul pentru a ne dezvolta afectiv, spiritual, mental, unul prin altul, unul prin intermediul celuilalt; descoperim erotismul, iubirea, care pune in evidenta satisfactia relatiei reciproce, increderea reciproca, intensitatea relatiei intersexe, iar aceasta conduce la aparitia gandurilor reciproce, dand nastere la casatorie.




Dar casatoria presupune ca partenerii valorizeaza familia, o apreciaza ca pe o autentica institutie sociala; ei isi pun problema obtinerii descendentilor, ca isi asuma responsabilitati si ca sunt interesati de pastrarea unitatii familiei, promovand intelegere, armonie, socializarea urmasilor. Tratarea si intelegerea acestui fenomen inseamna descifrarea triadei propuse: cuplu-casatorie-familie, triada dependenta de evolutia societatii umane, pentru ca elementele ei luate in mod individual reprezinta un produs social. Aceasta viziune ne permite sa explicam aparitia sau disparitia unor forme organizatorice ale familiei; intelegerea valorii si conditiilor de mediu concret date, ale conditiilor economice si sociale in care evolueaza familia (Voinea, 1993). Este real faptul ca atractia erotica, relatia sentimentala ocupa o pondere principala in viata omului, dar mai cu seama la preadolescenti si adolescenti, etapa de varsta unde isi fac loc tot felul de imaginatii si fantezii erotice, emotii si dorinte erotice. Nu intamplator in zilele noastre s-a generalizat ideea ca tinerii sa-si inceapa viata sexuala, erotismul, cat mai devreme, pentru ca sexualitatea a ramas un domeniu de atractie fascinant, de exercitare, de afirmare si autonomie a Eului. Exista teorii psihosociale care sustin ca factorul fizic este activat prin modalitati erotice de tip comportamental, iar cel psihologic stabilizeaza relatia dintre barbat si femeie, accentuata in casatorie.

Psihosociologia cuplului

Cuplul – este cunoscut in psihosociologie ca fiind o relatie heterosexuala, respectiv structura bipolara, de tip bio-psiho-social, bazata pe indeterminism mutual; partile se satisfac, se stimuleaza se sustin, se dezvolta, se realizeaza ca individualitate biologica, afectiva, sociala, unul prin intermediul celuilalt. Prin continutul relatiilor promovate, prin natura acestora, cuplul poate fi consonant, armonic satisfacator, in raport cu expectantele, stabilizator, dupa cum poate fi disfunctional, dizarmonic, nesatisfacator, distorsionant, tinzand la disociere. Prin structura ca si prin viata lor, cuplurile oscileaza intre stabilitate, coeziune si progres sau intre instabilitate, disensiune si dizolvare. Cuplurile cu o proiectie de viata pozitiva pot conduce la casatorie sau ar reprezenta permanentizarea relatiei cuplului in forma legala.

2 Psihosociologia casatoriei

Casatoria – ca fenomen psihosociologic si sociologic se defineste ca un proces mai amplu care implica consecinte sociale, morale, afective, juridice. Ea, spunea Papa Ioan Paul al II-lea, sta la baza institutiei familiale si reprezinta un legamant prin care un barbat si o femeie alcatuiesc intre ei o comunitate pentru toata viata, oranduita prin caracterul ei natural si educarea copiilor. In acelasi timp, arata F. Alexander (1956), casatoria presupune: maturitate spirituala, domnia spiritului asupra ratiunii si asupra afectivitatii, pentru ca prima este limitata si a doua este schimbatoare; maturitate psihologica, individul devine capabil sa faca alegeri, sa decida in legatura cu el si cuplul marital; maturitate emotionala, stapanirea si dirijarea sentimentelor spre trairi stabile, determinate si consolidate; maturitate sociala si economica, capacitatea partenerilor de a asigura independenta noii entitati fata de familiile de orgine ca si fata de alte structuri, grupuri existentiale.

Casatoria este uniunea conjugala a partenerilor de sex opus, un act interindividual, interpersonal de unire a doua persoane de sex diferit, in baza legilor, normelor intalnite in plan national (sau de cutuma), act care confera cuplului marital, noii unitati sociale create – familia – drepturi si obligatii specifice in raport cu societatea sau comunitatea apartinatoare. Determinant in contractarea casatoriei este acordul partilor de a se uni, vointa subiectilor de a se casatori, ca act juridic si nu numai.

Din perspectiva juridica, casatoria reprezinta fundamentul familiei si se defineste ca uniunea liber consimtita dintre barbat si femeie incheiata conform legislatiei nationale, care se finalizeaza in formarea si intemeierea familiei. Este consfintirea egalitatii dintre sexe, dintre el si ea, angajarea partilor de a fi si de a merge impreuna, ca si vointa si dorinta de a da nastere, creste si educa urmasii. In conditiile legislatiei romanesti, casatoria este acceptata pentru barbati de la implinirea varstei de 18 ani, iar pentru fete de la varsta de 16 ani, partile fac declaratie de casatorie la unitatea abilitata pentru incheierea casatoriei; daca nu este depusa in scris nici o declaratie documentata si bazata pe acte doveditoare; daca ea/el consimt personal si in mod public. Casatoria se autentifica prin actul casatoriei numit “certificat de casatorie”, elaborat in baza registrului actelor de stare civila.



Societatea civilizata a elaborat unele interdictii in contractarea si incheierea casatoriei, norme generalizate si in tara noastra. Casatoria unui barbat in conditiile in care acesta a mai fost casatorit, sotia sa este in viata iar unitatea cuplului nu a fost desfacuta prin forme ale disolutiei (bigamie); casatoria intre rudele in linie dreapta sau in linie colaterala pana la al patrulea grad de inrudire (sunt cazuri in care se aproba si asemenea situatii); casatoria intre cei care adopta si cel adoptat sau ascendentii acestuia (ai celui adoptat); intre cei adoptati de aceeasi persoana; cu alienati mintali, subiecti fara discernamant; intre viitorii soti care nu si-au comunicat prin acte doveditoare sanatatea fizica si psihica, etc.

Din perspectiva psihologica, casatoria este o constructie complicata data de unele dimensiuni obiective si subiective; de prefacerile psihologice ale individului uman cand din unealta a naturii, a starii lui instinctuale trece intr-o alta realitate; el devine un rezultat al prefacerii naturii in cultura si a instinctului in spirit (C. G. Jung, 1994). Acest proces este indelungat si destul de complicat, este un drum, o cale plina de sinuozitati, de transformari morfologice, anatomo-fiziologice, psihice si sociale; unii se impotmolesc, altii depasesc pozitiv oprelistile de tot felul. Daca acest proces de trecere ramane in sfera inconstientului, prefacerea individului ar putea fi fara conflict si fara rost, dar in conditiile individului civilizat, este un proces continuu, de afirmare a constiintei de sine, incat, casatoria tocmai asta si face – afirma constiinta de sine. Constientizarea este o mare suferinta. Aceasta presupune transformarea relatiei dintre soti, dintr-o relatie colectiva instinctuala, de perpetuare a speciei intr-o relatie individuala, intre doua persoane constiente de sine, iar aceasta nu se poate face decat prin suferinta, traita, suportata de parteneri. Este suferinta suportata cu placere de catre parteneri, prin ea construindu-se o noua viata, o noua existenta a celor in cauza.

Transformarile ”suferite” de parteneri in casatorie reprezinta momentul celei mai mari infloriri, cand pasiunea se transforma, se schimba si devine datorie, cand “orice vreau” devine ”trebuie”, iar intoarcerile din drum, surprizele, descoperirile de alta data devin obisnuinte, trairi cotidiene. Casatoria nu poate sterge cu desavarsire particularitatile individului, nu poate si nici nu isi propune sa aplatizeze si sa anuleze structurile de personalitate, sa determine ca partile sa devina identice, dar are calitatea de a asigura adaptarea unuia la celalalt ca proces reciproc.

Dupa I. Mitrofan (1998) casatoria este un proces interpersonal al desavarsirii, maturizarii, constientizarii, fructificarii tendintelor, pulsiunilor, afinitatilor de autocunoastere prin intercunoastere. Este o traire inteleasa din interiorul trairii. Este descoperirea drumului propriu, a unei sanse unice, a unui potential ce se transpune in realitate.

Din perspectiva sociologica casatoria reprezinta actul simbolic si institutia sociala care legalizeaza unirea, uniunea dintre doua persoane de sex opus, supunerea lor la obligatii reciproce si in acelasi timp recunoasterea unor drepturi specifice (G. Ferreol, s.a. 1998). 'Este modalitatea acceptata la nivel social – sustine I. Mihailescu (1998) - prin care doua sau mai multe persoane constituie o familie. Poate comporta un aspect juridic, prin sanctionarea formala de catre o institutie abilitata a uniunii, ca si un aspect religios, de sanctionare prin sacralizare a uniunii partenerilor, care are un caracter facultativ si se realizeazs dupa sanctionarea juridica. Fundamental insa in casatorie este recunoasterea sociala a casatoriei, care traditional se face printr-un ceremonial public, nunta. Prin casatorie se asigura transmiterea mostenirii valorilor materiale si nemateriale de la familiile de origine catre noua entitate formata, aceasta cu atat mai mult cu cat ea indeplineste functia principala de unire a doua neamuri. Ca proces reglementat social, casatoria cunoaste urmatoarele tipuri:

A. Dupa apartenenta partenerului:

  • endogamia – alegerea partenerului sa se faca din acelasi grup etnic; partenerii se pot casatori doar daca fac parte din aceeasi casta, rasa, religie, etc.
  • exogamia – alegerea partenerului sa se faca obligatoriu numai din afara grupului de familie, a grupului etnic, a clanului sau tribului, a comunitatii locale; aceasta forma conduce la neacceptarea relatiilor sexuale intre rudele de sange (uneori mergand pana la a treia generatie), a incestului.

Neaceptarea incestului, spune C. L. Strauss, contribuie la dezvoltarea si promovarea relatiilor interfamiliale si intareste, consolideaza interdependentele existentiale, sociale. Legislatia contemporana promoveaza tabuul incestelor pana la nivelul verilor primari, dar in situatii particulare se accepta casatoria si la acest nivel, respectiv intre veri primari.



B. Casatoria in raport cu numarul partenerilor poate imbraca mai multe forme:

  • monogamia – casatoria unui sot cu o singura sotie si care reprezinta si forma cea mai raspandita in plan mondial.
  • poligamia – casatoria unui sot cu doua sau mai multe sotii, practicata de barbatii care poseda un status economico-social ridicat, si acolo unde femeile au o contributie importanta la asigurarea subzistentei. Se practica legal doar in anumite tipuri de societate si comunitati traditionale, fiind un atribut ce apartine cu precadere barbatilor.
  • poliandria - casatoria a doi sau mai multi barbati cu o singura sotie, se practica relativ rar si imbraca forma dreptului fratelui mai mic de a intretine relatii sexuale cu sotia fratelui mai mare, mai cu seama cand nu se pot asigura sotii si pentru fratii mai mici ci doar pentru fratele mai mare.
  • de grup - casatoria a doi sau mai multor soti cu doua sau mai multe sotii; dovezi nu exista ca aceasta forma de casatorie ar fi fost reglementata prin norme sociale, comunitare, ea fiind cunoscuta ca un fapt marginal, anomic.
  • intre persoane de acelasi sex – forma acceptata doar in unele societati, cunoscuta in forma casatoriei intre barbati - homosexualitate, sau intre femei - lesbianismul, sau dreptul barbatului de a avea pe langa sotia-femeie si o sotie-barbat. Este adevarat ca aceste forme de casatorie se intalnesc destul de rar, primele cu precadere in societatile civilizate, iar ultimele in societatile traditionale.

Avand in vedere faptul ca momentul casatoriei pune bazele unei familii, asemenea aspecte vor fi analizate in consens cu problematica familiei. Cert este faptul ca evolutia societatii si emanciparea umana - in baza cercetarilor comparate de psihologie si psihosociologie pun in evidenta unele mutatii care s-au produs in contractarea casatoriilor: reducerea/accentuarea motivatiei economice, desacralizarea procesului, 'egalizarea rol-statusurilor sociale, profesionale, culturale etc. ale partenerilor, diminuarea sau chiar neamestecul, stergerea rolului familiei, indeosebi a parintilor in alegerea partenerului; declinul casatoriei si realizarea altor forme alternative de convietuire in cuplu, forme tolerate de societate, migratia externa si pe aceasta baza cresterea procesului de aculturatie si inculturatie, a raporturilor si transferurilor interculturale, etc.

3 Psihosociologia familiei

Familia este un fapt existential complex, cu dimensiuni biologice, natural-genetice, psihologice, psihosociologice, cultural-educative, sociologice, juridice, religioase, demografice, etc. specifice fiintei umane, individului uman socializat si integrat. Ea este rezultatul casatoriei, a unirii liber consimtite a partenerilor, egali in drepturi si indatoriri, obligatii, bazata pe dragoste, iubire si respect. Unitatea sa, spune P. Petroman (1999), este data de dragostea dintre parteneri, stabilitatea mediului, de consonanta, armonia construita, respectul reciproc ca si de aparitia urmasilor, a copilului natural sau adoptat. Fiind o existenta atat de complexa, pluridimensionala, familia a devenit, la fel ca si omul, obiect de studiu al mai multor discipline stiintifice, incat la intrebarea: 'Ce este familia?' raspunsurile, intr-o varietate apreciabila, nu s-au lasat asteptate.

A. In sens general, familia este definita ca:

  • nucleu social primar reunit prin casatorie, legatura de sange si adoptiune (U.Schiopu, 1997).
  • 'grup social al carui membri sunt legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptiune si care traiesc impreuna, coopereaza sub raport economic si au grija de copii' (Murdock, 1949).
  • 'totalitatea celor uniti prin sange sau alianta; totalitatea celor care se trag din acelasi stramos, casa, neam; grup de indivizi umani cu caractere comune' (Dictionarul limbii romane, 1958).


B. In sens particular familia este:

  • 'institutie sociala bazata pe sexualitate si pe tendintele materne si paterne, a carei forma variaza de la o cultura la alta' (Dictionarul de psihologie, Larousse, 2000);
  • 'grup social format dintr-un cuplu casatorit si copiii acestuia' (I. Mihailescu);
  • 'forma de comunitate umana care cuprinde un grup de oameni legati prin cosanguinitate si inrudire, cu functii pentru individ si societate; o institutie sociala (…) prin care societatea controleaza asocierea sexelor in casatorie si sanctioneaza reproducerea si socializarea generatiilor', 'un sistem social cu parti constitutive legate prin interactiuni si interdependente', 'o interactiune, o unitate de personalitati aflate in interactiune cu roluri, statusuri si relatii determinate, unitate supusa factorilor si influientelor externe care modifica comportamentul componentilor' (Vl. Trebici, 1974);
  • 'o comunitate de viata si iubire ce dainuie dinamic, prin aportul partilor, a lui si al ei, deopotriva a copilului/copiilor rezultati din dragostea si iubirea cuplului marital' (P. Petroman, 1999);
  • 'un grup uman care isi are originea in casatorie, alcatuit din sot, sotie si copiii nascuti din unirea lor, uniti prin drepturi si datorii etice, juridice, economice, religioase si sociale, implicit drepturi si interdictii sexuale' (Cl. L. Strauss, 1973);
  • 'o institutie care are la baza casatoria, construita pentru intreaga viata, care asigura prosperitatea sotilor, a membrilor sai deopotriva, ca si generarea si educarea copiilor' (Papa Ioan Paul al II-lea, 1994);
  • 'mediul, locul, spatiul unde putem fi noi insine, ne putem odihni, manifesta emotiile, comunica sentimentele si gandurile, unde gasim securitate, intelegere, acceptare, simpatie si suport' (W. Good, 1964);
  • 'un ansamblu de manifestari spirituale, economice, juridice si politice, conditionate cosmic, biologic, psihologic si istoric si integrate unei serii de relatii si procese sociale (…) se caracterizeaza printr-o stransa legatura biologica constanta a membrilor componenti si printr-o stransa intimitate de convietuire, functiunile ei sociale specifice constand in promovarea, cresterea si socializarea indivizilor umani' (X. C. Costa-Foru, 1945);
  • 'grupul din care fac parte toti acei inruditi intre ei (…), cei care 'fierb impreuna' sau care locuiesc sub acelasi acoperamant, traind dintr-un venit comun, constituind ceea ce se numeste o gospodarie' (A. Galopentia, D.C. Georgescu, 1941);
  • 'ansamblu de persoane - femei, copii, servitori - ce traiesc sub autoritatea unui pater familiae'; 'unitatea socio-biologica si psihologica ce se caracterizeaza prin raporturi de rudenie intre persoanele care o alcatuiesc' (U. Schiopu, 1997);
  • 'nucleu social elementar, intemeiat pe casatorie care uneste pe soti si pe descendentii acestora prin raporturi stranse de ordin biologic, economic si spiritual' (Micul dictionar enciclopedic, Bucuresti, 1972);

Aducerea in atentie a catorva acceptiuni - generale sau particulare, (sociologice, psihologice, antropologice, juridice, etc.) – asupra familiei, a avut in vedere sublinierea inca o data, a complexitatii acestui fenomen, complexitate care se amplifica odata cu parcurgerea devenirii istorice. Ca forma a comunitatii umane intemeiata prin casatorie, familia este supusa unui bombardament de factori si influiente care, cu toata rezistenta opusa, isi schimba structura, functiile, insemnatatea ca si rolul existentei sale. Ca urmare a potopului de noutati care s-au abatut asupra sa, familia trece prin complicate framantari, prin puternice tensiuni, si de ce nu, prin stari conflictuale, diminuandu-si – spune A. Toffler, 1983 – insemnatatea de urias absorbant de socuri, locul unde individul uman lovit si ranit se reantoarce dupa ce s-a luptat cu lumea, cu semenii, cu sine, devenind locul, singurul punct stabil intr-un mediu ambiental tot mai framantat si confruntat.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 904
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site