Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


ASPECTE JURIDICE ALE TERORISMULUI

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
COMUNICAREA DE MASA
VIOLENTA IN SCOALA
POLITICA SI STATUL. CULTURA POLITICA SI SOCIALIZAREA POLITICA
SECURITATE SOCIALA
Locul metodei biografice in sociologia contemporana
ANTROPOLOGIA HOLOCAUSTULUI
CAUZALITATEA CIRCULARA DINTRE DEMOGRAFIE SI STRATIFICARE : EXEMPLUL FECUNDITATII
Cercetarea filiatiei
ECHILIBRU SOCIAL
COMUNITATI SOCIALE - Societati multiculturale, Comunitati etnice



ASPECTE JURIDICE ALE TERORISMULUI

Dupa cum observa Douglas Kash : „desi terorismul este in preaja noastra de mult timp , avem inca dificultati in definirea si prevenirea sa si chiar in pedepsirea actelor teroriste”¹ .





Primele tentative de definire a terorismului sub raport juridic au aparut in timpul „Conferintelor Internationale pentru Unificarea Legii Penale” cu ajutorul lui Quintilliano Saladana care a introdus , in cadrul Academiei de la Haga , in 1925 , conceptul de „crima internationala” care includea in sfera sa de definitie crimele impotriva drepturilor omului si crimele comise impotriva sefilor statelor straine sau a reprezentantilor diplomatici ai acestora .

Patru conferinte internationale au incercat sa ajunga la o intelegere privind definirea terorismului dar toate au esuat . Acest esec a fost rezultatul inabilitatii statelor paricipante de a cadea de acord asupra definirii „crimei politice” sau a determinarii exacte a ceea ce constituie un „act terorist” .

In urma asasinarii in serie , a regelui Alexandru I al Iugoslaviei , ministrului de Externe francez Louis Barthou si a cancelarului austriac Dr. Dollfuss , cea de-a sasea conferinta din aceasta serie , tinuta la Copenhaga in 1935, a definit terorismul ca pe „un act voluntar comis impotriva vietii , integritatii fizice, sanatatii sau libertatii oficialitatilor ; orice act care primejduieste o comunitate , creeaza o stare de teroare in vederea schimbarii autoritatii publice sau impiedicarea actiunilor acesteia , sau care urmareste deranjarea relatiilor internationale” .

Toate aceste eforturi au culminat cu organizarea in anul 1935-1936 a „Conferintei Ligii Natiunilor pentru prevenirea si pedepsirea terorismului” care a adoptat definirea actelor teroriste ca : „actele criminale indreptate impotriva unui stat , astfel gandite si concepute sa creeze teroare in mintile persoanelor particulare, a grupurilor sociale sau a opiniei publice” .

La sfarsitul anilor '60 si inceputul decadei '70 atentia opiniei publice mondiale a fost din nou focalizata asupra terorismului . In 1972 , administratia americana a inaintat un memoriu intitulat „The United States 1972 Draft Convention for the Prevention and Punishment of Certain Acts of International Terrorism” („Propunerea SUA privind legiferarea conventiei pentru prevenirea si pedepsirea anumitor acte de terorism international – 1972) celei de-a sasea Adunari Generale a Organizatiei Natiunilor Unite . Acest proiect de rezolutie nu folosea textual cuvantul „terorism” substituindu-l cu formula „ofensa internationala importanta” .

Ca urmare a acestei initiative , ONU a stabilit un „Comitet Ad HOC pentru terorismul international” . Acest comitet a fost structurat in trei subcomitete dintre care unul avea rolul de a stabili o definitie viabila a fenomenului . Acest grup nu a putut gasi o definitie juridica , unanim acceptata dar a propus elemente ce urmau a fi introduse in aceasta , precum :

1. Acte de violenta si alte acte represive comise de regimurile coloniale ,

rasiste sau straine impotriva popoarelor sau oamenilor care lupta pentru

libertatea lor .

Tolerarea sau sistenta din partea statelor , a organizatiilor , grupurilor

mercenare sau fasciste a caror activitate terorista este direct indreptata

impotriva statelor suverane .

3. Actele de violenta comose de indivizi sau grupuri de indivizi care

ameninta sau suprima viata oamenilor nevinovati , ameninta drepturile si

libertatile fundamentale ale oamenilor . Aceasta nu include dreptul

inalienabil la auto-determinare si independenta a popoarelor aflate sub

regimuri coloniale , rasiste sau alte forme de dominatie straina si nici

legimitatea luptei acestora .

4. Actele de violenta comise de indivizi sau grupuri de indivizi in scopuri

private , a caror efecte nusunt in legatura cu un stat .

De atunci , o suma de definitii ale terorismului au fost adoptate sau propuse de diferite organizatii internationale sau regionale . Cu toate acestea , abia pe la jumatatea anilor '80 s-au inregistrat unele progrese semnificative in directia definirii terorismului . La 9 decembrie 1985 , Natiunile Unite au adoptat , pentru prima data o rezolutie de condamnare a actelor teroriste , definindu-le ca „acte criminale” . In timpul dezbaterilor si-au expus pozitiile reprezentanti ai 57 de tari .

Cu aceasta ocazie , Israelul a subliniat ca : „nimic nu poate justifica actele de terorism sau servi ca pretext pentru unele state de a eluda obligatiile derivate din legislatia internationala” . Terorismul International a fost definit ca „un act de distrugere a domniei legii” .

Din partea Comunitatii Europene , Belgia , Spania si Portugalia au declarat : „Prevenirea si pedepsirea actelor criminale trebuie asigurata , iar luarea de ostatici si alte crime nu mai trebuie tratate ca „acte politice care ii protejeaza pe participanti de extradare sau condamnare” . Suedia , vorbind in numele tarilor nordice a afirmat : ”Legitimitatea unei anumite cauze , cum ar fi lupta pentru auto-determinare sau independenta , nu legitimeaza , in sine , folosirea unor forme de violenta , in special violenta contra persoanelor nevinovate . De asemenea nu trebuie sa mai existe locuri de azil pentru teroristi” .

Rezolutia a cerut tuturor statelor sa ia masurile necesare la nivel national in vederea eliminarii rapide si complete a terorismului . De asemenea , toti participantii au fost somati „sa se abtina de la organizarea , instigarea , asistenta sau participarea la acte teroriste contra altor state sau de la acceptarea acestui tip de manifestari pe teritoriul lor” . Rezolutia chema la extinderea cooperarii prin schimbul de informatii relevante in combaterea terorismului . Pentru prima data , opinia publica mondiala a acceptat oficial ideea ca terorismul nu este expresia unei ideologii politice ci un act criminal .

Statele Unite ale Americii au incercat sa actioneze independent punandu-si la punct propriile proiecte privind terorismul si elaborand pe baza acestora o legislatie relativ solida . Una din primele tentative majore ale SUA la definirea terorismului international dateaza din 1978 , cand Congresului i-a fost inaintat proiectul „Actului de combatere a terorismului international” . Acest proiect nu a trecut prin Congres deoarece , legislativul american a optat pentru votarea Legii privind supravegherea informatiilor din Strainatate .

Definirea terorismului , prevedea in prima varianta americana cinci componente conceptuale . Prima componenta definea terorismul international ca orice act ce facea trimitere la cele trei conventii internationale existente si anume : Conventia privind interzicerea capturarii ilegale a avioanelor ; Conventia privind interzicerea actelor ilegale impotriva sigurantei aviatiei civile si Conventia privind prevenirea si pedepsirea crimelor comise impotriva persoanelor protejate si a agentilor diplomatici .

Cea de-a doua componenta definea terorismul ca „orice act ilegal di care rezulta moartea , ranirea , privarea fortata a libertatii oricarei persoane , sau distrugerea violenta a proprietatii , precum si tentativa sau amenintarea credibila cu aceste fapte” .

Cea de-a treia componenta a definirii conceptului de terorism identifica locurile care vor fi considerate „internationale” pentru a-l aprecia ca un act de terorism international :

a)     In afara teritoriului national al infaptuitorului ;

b) In afara teritoriului national al statului impotriva caruia se intreprinde actul terorist ;

c) In interiorul teritoriului statului impotriva caruia se comite actul , in conditiile in care infaptuitorul stie ca victima impotriva careia actioneaza nu are nationalitatea si cetatenia statului respectiv ;

d) In interiorul teritoriului oricarui stat daca faptuitorul a fost ajutat de un stat strain , indiferent de nationalitatea si cetatenia infaptuitorului .

Cea de-a patra componenta sublinia ca orice act terorist are in motivatia si scopul sau lovirea sau amenintarea intereselor unui stat sau unei organizatii internationale sau intentia obtinerii unor concesii din partea statului sau organizatiei respective .

Ultima componenta a pachetului de definire a terorismului exclude actele comise in cursul unor operatii militare sau paramilitare intreprinse imptriva unor forte militare sau care au ca tinta obiectivele unui stat sau grup armat organizat .

Aceste excluderi au fost facute in conformitate cu legile internationale privitoare la conflictele militare , incepand cu Conventia de la Geneva din 1949 si cu Protocolul Aditional la Conventia din 1977 .

Dupa cum aminteam , in anul urmator , Congresul SUA a votat prima lege care definea terorismul international . Acasta lege prevede ca terorismul international consta in activitati cum ar fi :

Actele violente sau actele periculoase vietii umane care constituie violari

ale legislatiei criminale ale SUA sau ale altor state sau actele care ar putea constitui violari criminale ale legislatiei SUA ori a oricarui alt stat ;

2) Daca actele urmaresc : sa intimideze sau sa constituie mijloace de coercitie a populatiei civile ; sa influenteze politica unui guvern prin intimidare sau coercitie ; sa afecteze atitudinea si comportamentul unui guvern prin asasinate si rapiri .



De asemenea , de-a lungul timpului , legislatia americana a introdus in categoria actelor teroriste multe alte fapte , lucru care face posibila si necesara redefinirea conceptului .

Din legislatia SUA , amintim cele mai semnificative imbogatiri aduse definitiei terorismului : „Raportul pregatitor al subcomitetului pentru Securitate si Terorism din cadrul Comisiei Senatoriale pe probleme Judiciare si de Terorism Sponsorizat de Stat” ; „Actul Antiterorismului din 1985” ; „Actul privind riposta la terorismul international din 1985” ; „Actul antiterorismului din 1986” ; precum si definitiile cuprinse in Titlul 18 , capitolul 204 din „Actul privind recompensarea informatiilor privitoare la terorism” – sectiunea 3007 – Definitii .

Dupa cum am subliniat in randurile acestui capitol , diferentele dintre interpretarile pe care statele lumii le dau aceleiasi fapte – de la terorism pana la exercitiul valid al rezistentei nationale , grupale sau individuale – creeaza dificultati in enuntarea unor principii legale de riposta la terorism . La celebra butanda „Ceea ce este terorism pentru tine , este lupta pentru libertate pentru mine”, unii autori au raspuns ca diferenta dintre teroristi si luptatorii pentru libertate consta in faptul ca teroristii ucid victime nevinovate , in timp ce luptatorii pentru libertate salveaza vieti , lupand cu riscul propriilor vieti pana cand libertatea va invinge .

Aceasta viziune cavalereasca este inoperanta insa de fiecare data cand se produce un incident , opinia publica mondiala intampina dificultati in a-l interpreta ca atac terorist sau act legitim in lupta pentru libertate .

Organizatia Natiunilor Unite nu a putut arbitra conflictele de interese presupuse de aceasta problema , legitimand , intr-o oarecare masura , unele acte cuprinse in „zona cenusie” a domeniului de definitie a terorismului . Asfel , in decembrie 1973 , ONU a votat Rezolutia 3103 care legitimeaza conflictele armate conexe la lupta popoarelor contra colonialismului si rasismului . Un an mai tarziu , in 1974 , ONU a adoptat „Definitia agresiunii” care poate justifica unele actiuni teroriste daca acestea contribuie la lupta anticoloniala sau ajuta miscarile in favoarea autodeterminarii .

Multe grupari au sustinut ca actiunile lor sunt expresia legala a drepturilor lor , facand apel la rezolutiile amintite . Astfel unele grupari minoritare ataca interesele unor state suverane , clamandu-si legimitatea si beneficiind de impunitate fata de eventualele riposte internationale . Din aceste motive , definitia terorismului trebuie sa fie general acceptata , functionala , aplicabila si , in acelasi timp , maleabila .

TERORISMUL IN DREPTUL

INTERNATIONAL UMANITAR

Prin dimensiunile si formele sale de manifestare , terorismul a devenit una din calamitatile cele mai teribile , din ce in ce mai active si mai amenintatoare ale comunitatii internationale . Spre sfarsitul secolului XX , in conceptia unor autori , terorismul international era socotit o forma de conflict de intensitate scazuta , sub pragul de violenta al operatiunilor militare specifice razboiului , dar mult mai mult dacat simplele acte sporadice si izolate de violenta . Si aceasta pentru ca , dincolo de „perfectionarea” mijloacelor si metodelor de razboi terorist utilizate de diverse grupuri izolate , in sustinerea („sponsorizarea”) terorismului international s-au implicat si unele state , ceea ce afecteaza si mai mult pacea si securitatea lumii .

Dincolo de formele sale specifice , practicate in timp de pace (violenta in scopuri personale sau de grup) , terorismul apare si in conflictele armate , mai ales in cele destructurate (ca in Somalia) , in care se transforma in acte de vanditism colectiv , cu efecte catastrofale pentru populatiile civile . Oricum opinia publica si dreptul international resping terorismul datorita consecintelor tragice nu numai colaborarii pasnice internationale , dar si a persoanelor nevinovate care-i cad victime .

Alaturi de pirateria maritima si aeriana , de traficul ilicit de stupefiante , de traficul de femei si copii , de sclavie si traficul cu sclavi , de falsificarea de moneda sau difuzarea de publicatii pornografice , in dreptul international figureaza si terorismul ca infractiune internationala comise de persoane particulare . Faptele respective sunt calificate ca infractiuni internationale prin tratate internationale convenite intre state , care se obliga sa le incrimineze si sa le sanctioneze prin legislatia lor interna . Dictionarele definesc terorismul prin referire la diferitele acte de violenta prin care persoane sau grupuri de persoane atenteaza la viata , integritatea corporala sau la bunurile unor demnitari , personalitati politice , organizatii , institutii sau grupuri de persoane reunite organizat sau aflate intamplator in locaruri publice sau private . Totusi , terorismul este un fenomen social ale carui variabile sunt prea numeroase pentru a i se da o definitie simpla si practica .

Diversitatea actelor teroriste a facut ca societatea internationala sa adopte mai multe conventii delimitare a aspectelor sale specifice . Este vorba de :

Ø     Conventia de la Tokyo , din 1963 , referitoare la infractiuni si alte acte survenite la bordul aeronavelor ;

Ø     Conventia de la Haga , din 1970 , pentru reprimarea capturii ilicite de aeronave (luarea de ostatici) ;

Ø     Conventia de la Montreal , din 1971 , pentru reprimareaactelor ilicite dirijate contra securitatii aviatiei civile (sabotajul) ;

Ø     Conventia pentru prevenirea si represiunea infractiunilor contra persoanelor aflate sub protectie internationala , inclusiv contra agentilor diplomatici (1973) ;

Ø     Conventia internationala contra luarii de ostatici , din 1979 ;

Ø     Conventia contra torturii si altor pedepse sau tratamente crude , inumane sau degradante ;

Ø     Conventia pentru interzicerea atacurilor teroriste cu bombe (1997) .

Toate aceste instrumente juridice internationale se refera la terorism in general si au ca element comun faptul ca terorismul semnifica , chiar si in timp de pace , un razboi total contra ordinii juridice existente , un razboi al carui scop ar justifica orice mijloace . Astfel , in Declaratia asupra masurilor de eliminare a terorismului international a Adunarii Generale a ONU , din 1994 , se arata ca statele membre ale Natiunilor Unite reafirma fara echivoc condamnarea tuturor actelor , metodelor si practicilor teroriste ca fiind criminale si nejustificabile , oriunde si de oricine ar fi comise . In preambulul Conventiei pentru interzicerea atacurilor teroriste cu bombe se apreciaza expres ca actiunile militare ale statelor sunt guvernate de reguli de drept international , situate in afara cadrului acestui document , si ca excluderea unor actiuni din zona de acoperire a conventiei nu absolva sau nu confera caracter legal actelor cunoscute ca ilegale .

Actele de terorism comise in timp de razboi au o conotatie speciala . De altfel atat razboiul , cat si terorismul se bazeaza , pe violenta si pe incalcarea brutala a drepturilor si libertatilor omului . Totusi , razboiul este considerat , in dreptul umanitar international , o forma de „violenta ilicita” , iar terorismul ramane intotdeauna o forma de „violenta ilicita” , chiar si in vremuri de razboi . Criteriile sigure care diferentiaza aceste forme de violenta in timpul razboiului sunt oferite de dreptul international aplicabil in conflictele armate .

In primul rand , ne aflam in fata unui act de terorism daca persoana care comite actul de violenta nu poseda statutul de combatant , caci numai membrii fortelor armate ale unui stat beligerant au dreptul legal de a participa la ostilitati ; nu numai in razboaiele civile si de gherila nu exista intotdeuna precizie in calificarea statutului de combatant .

Un al doilea criteriu de determinare a „violentei ilicite” , caracteristice terorismului , decurge din regulile care reglementeaza pe de-o parte , protectia speciala a persoanelor si , pe de alta parte , mijloacele si metodele de razboi utilizate : pentru a fi licit , recursul la violenta in curs de razboi trebuie sa respecte restrictii impuse de dreptul conflictelor armate , ceea ce inseamna ca si combatantii ar putea deveni teroristi daca violeaza legile si obiceiurile razboiului . Chiar si asa , sunt imprejurari in razboi in care nu este deloc usor sa separi terorismul de actele de razboi legitime . De aceea , pe langa Conventiile de la Haga si Geneva , trebuie avute in vedere principiile fundamentale de drept international recunoscute in Statutul si activitatea Tribunalului de la Nürnberg , care incrimineaza actele de terorism comise in timp de pace si razboi .

Se spune adesea ca dreptul international al razboiului e intotdeuna in urma realitatii pe care o reglementeaza , lucru valabil si pentru atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 . Dar el , in chiar configuratia lui actuala condamna terorismul prin mijloace specifice . Caci terorismul , fie de stat , fie al unor organizatii teroriste , loveste fara disciminare si afecteaza atat obiective militare , cat si populatie civila inocenta . Chiar inainte de 11 septembrie 2001 se aprecia ca terorismul actual este o noua forma de razboi , ceea ce afacut sa exprime si ideea unui protocol aditional special la Conventiile de la Haga si Geneva in acest nou domeniu . In conflictele armate internationale , incalcarea dreptului de la Haga sau al celui de la Geneva este considerat o infractiune grava , adica crime de razboi , indiferent de calitatea persoanei . Faptul ca aceste incalcari grave ale legilor si obiceiurilor razboiului reprezinta un recurs international la teroare ca metoda de razboi , ne face sa consideram ca ele sunt in acelasi timp forme de terorism international , care sunt inadmisibile si , de aceea trebuie sanctionate . In mod concret insa , doar articolul 33 din Conventia a IV-a de la Geneva , din 1949 , pentru protectia persoanelor civile in timp de razboi face referire directa la termenul de „terorism” , dispunand ca sunt interzise „pedepsele colective ca si orice masuri de intimidare sau de terorism .



Si in conflictele armate fara caracter international sunt interzise incalcarile legilor si obiceiurilor razboiului cu aceeasi semnificatie de acte de terorism. Razboaiele ofera insa, atat fortelor guvernamentale, cat si miscarii insurgente, posibilitatea de a depasi limita violentei ilicite si de a comite excese care sa terorizeze oponentii, parca mai mult decat in razboaiele interstatale, fara un control strict al comunitatii intternationale.

In doctrina dreptului militar international s-a pus problema daca acordarea statutului de combatant si partizanilor (membrilor miscarilor de rezistenta) , prin articolul 44 al Protocolului Aditional I din Geneva, nu constituie o autorizare de recurgere la terorism unele state au refuzat semnarea sau ratificarea acestui important instrument chiar din acest motiv.

Adevarul este ca articolul 43 si 44 din Protocol nu fac nici o distinctie intre combatantii armatei regulate si combatantii gherilei; toti au acelasi statut juridic si, de aceea, toti trebuie sa respecte aceleasi reguli , caci tosi se confrunta cu aceleasi consecinte juridice in cazul violarii dreptului razboiului. Asta inseamna ca si partizanii care comit acte de terorism contra civililor trebuie sa fie judecati si condamnati pentru faptele lor. Putem spune deci ca, in dreptul conflictelor armate, terorismul international este interzis in orice imprejurare, neconditionat si fara exceptie.

Daca dreptul international actual a facut confirmari importante privind calificarea operatiunilor teroriste ca fiind ilicite, ceea ce nu putusera preciza nici Conventiile de la Londra privind definirea agresiunii si nici Rezolutia nr.3314 1974 in aceeasi materie, reversul medaliei este ca operatiunile individuale si colective antiteroriste nu pot fi decat legitime, la fel ca orice actiune de legitima aparare individuala sau colectiva impotriva unui act de agresiune desfasurata in virtutea art.51 al Cartei ONU si, mai mult, autorizata de Consiliul de securitate ca unic organism de decizie in problemele militere ale pacii si securitatii internationale.

ACTE TERORISTE IN ORDINE CRONOLOGICA DIN 1945 PANA AZI (selectie )

Ø     1945. 8 soldati britanici sunt ucisi intr-un atentat cu bombe pus la cale de teroristi evrei in Ierusalim

Ø     1948. Mahatma Gandhi, om politic indian, este impuscat mortal, la Delhi, in India, de Nathuram Godse, un extremisthindu

Ø     1951. Regele Abdullah al Iordaniei este asasinat de un extremist arab in partea controlata de iordanieni a vechiului Ierusalim

Ø     1953. Soldati israelieni intra in Qibya (Iordania) si ucid 66 de arabi (barbati ,femei, copii )

Ø     1955. Aproare 50 de civili francezi sunt ucisi de gherilele Frontului de Eliberare Nationala (FNL) in Alger, Algeria. Fortele de securitate franceze lanseaza un atac de represalii asupra mai multor localitati algeriene.

Ø     1960. Primul ministru iordanian si alti 11 oficiali sunt ucisi intr-un atentat cu bomba in cladirea Ministerului de Externe din Aman, Iordania.

Ø     1961. Prima deturnare a unui avion al SUA. Un cetatean american, nascut la Puerto Rico, a silit un avion al National Airlines sa aterizeze in Cuba, la Havana, unde a primit azil politic

Ø     1965. Malcom X, liderul negrilor musulmani si fondator al Organizatiei pentru Unitatea Afro-Americana, este impuscat mortal in timpul unui miting in Harlem (New York)

Ø     1968. Candidatul democrat la alegerile prezidentiale din SUA, Robert Kennedy, este ucis de un terorist iordanian, Shirhan Bishara Shirhan, la Los Angeles

Ø     1969. Prima rapire a unui diplomat. Ambasadorul american in Brazilia, Charles Elbrick, este rapit la Rio de Janeiro de o grupare terorista de extrema stanga. El a fost eliberat dipa ce 15 teroristi au fost scosi din inchisoare

Ø     1970. Trei avioane, cu mai bine de 400 de pasageri, sunt deturnate Frontul Popilar pentru Eliberarea Palestinei. Doua sunt duse in Iordania, unde ostatecii sunt eliberati, iar aparatele aruncate in aer, cel de-al treilea avion fiind aruncat in aer in Egipt. O alta echipa a incercat, fara succes insa, sa deturneze un avion de pe aeroportul din Londra, unul dintre rapitori fiind prons

Ø     1971. Primul ministru iordanian este ucis de teroristii palestinieni din gruparea Septembrie Negru, la un hotel din Cairo, Egipt. O luna mai tarziu, la Londra, ambasadorul iordanian in Marea Britanie este tinta unui atentat al unei echipe Septembrie Negru



Ø     197 8 teroristi palestinieni din Septembrie Negru ucid doi atleti evrei si iau 9 ostatici in satul olimpic din München (RFG). In tentativa de eliberare a ostaticilor acestia au fost ucisi alaturi de 5 teroristi si un ofiter de politie

Ø     1973. Un atentat cu bomba, pus la cale de ETA, la Madrid, il ucide pe primul ministru spaniol amiralul Luis Carrero Blanco

Ø     1975. Carlos „ Sacalul” ia ostatici 11ministri si 59 de civili in timpul unei intruniri a OPEC la Viena, Austria. El reuseste sa obtina sums ceruta si sa scape

Ø     1976. Un avion apartinand Air France, cu 258 de pasageri la bord, esre deturnat de un grup de teroristi ai Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei spre aeroportul Entebbe (Uganda), unde autoritatile ii sprijineau pe teroristi. Un comando israelian a reusit, in urma unei operatiuni de salvare minutios organizata, sa ii ucida pe teroristi si sa elibereze pasagerii

Ø     1977. Patru teroristi palestinieni deturneaza un Boeing 737 al companiei Lufthansa spre mai multe destinatii din Orientul Mijlociu. Pilotul este ucis de teroristi, dar trupe speciale germane sprijinite de SAS reusesc sa elibereze, pe aeroportul din Mogadiscio (Somalia), cei 91 de ostatici. Trei teroristi sunt ucisi.

Ø     1978. Fostul priministru italian Aldo Moro este rapit de teroristii Brigazilor Rosii si ucis dupa 55 de zile de captivitate.

Ø     1979. Doua sute de teroristi islamici isu ostatici, in Marea Moschee din Mecca (Arabia Saudita) sute de pelerini. Fortele de securitate franceze si saudite preiau controlul asupra celui mai important lacas de cult din lumea islamica dupa o intensa lupta in care si-au pierdut viata 250 de oameni, altii 600 fiind raniti.

Ø     1981. Premierul suedez Olaf Palme este ucis, in Stockholm, fara ca politia suedeza sa fi aflat vreodata cine a fost la originea atentatului.

Ø     1981. Papa Ioan Paul al II-lea este tinta unui atentat, in Vatican, pus la cale de un terorist turc, aflat, se pare, in legatura cu mai multe organizatii teroriste din Orientul Mijlociu, dar si cu unele servicii de informatii din tarile membre ale Pactului de la Varsovia.

Ø     1981. Presedintele egiptean Anwar Sadat este impuscat mortal de un grup de rebeli cu prilejul unei parade militare la Cairo. Alti 7 oficiali au fost ucisi iar 28 raniti. Asasinii au fost, mai tarziu, executati.

Ø     1983. 63 de civili, inclusiv directorul CIA pentru Orientul Mijlociu, au fost ucisi si alti 120 au fost raniti intr-un atentat sinucigas cu un camion incarcat cu explozibil la Ambasada SUA din Beirut (Liban).

Ø     1984. Primul ministru indian Indira Gandhi este asasinat de propriul bodyguard sikh la New Delhi, India. Aproape 3000 de oameni au murit in incidentele care au urmat asasinarii.

Ø     1985. Patru teroristi apartinand Frontului pentru Eliberarea Palestinei pun stapanirea pe vasulitalian de pasageri Achille Lauro in timpul unei croaziere in estul Marii Mediterane, cei peste 700 de pasageri fiind luati ostatici. Unul dintre pasageri, un american, a murit. Acest incident a inspirat mai multe scenarii de film.

Ø     1988. Presedintele pakistanez Zia al-Haq si ambasadorul SUA au fost ucisi, impreuna cu alti 37 de oameni, in explozia unei aeronave C-130,la Bahawalpur (Pakistan), la putin timp dupa decolare.

Ø     1989. Ayatollahul Khomeini, liderul religios iranian, proclama o fatwa impotriva scriitorului Salman Rushdie pentru cartea sa Versetele satanice. Fatwa il declara pe Rushdie inamic al islamului si cerea oricariu drept credincios sa-l ucida.

Ø     1991. Premierul indian Rajiv Gandhi este ucis intr-un atentat sinucigas cu bomba de un reprezentant al Tigrilor Tamili.

Ø     1995. O cladire federala din Oklahoma City este complet distrusa in urma exploziei unei masini-bomba. 169 de persoane au fost ucise si alte cateva sute ranite. Timothy McVeigh, adept al extremei drepte si veteran al razboiului din Golf, a fost arestat pentru implicarea in unul dintre cele mai importante atentate teroriste din istoria SUA si, in urma unui indelungat proces, a fost executat.

Ø     2001,11 septembrie. Doua avioane, curse interne ale companiilor aeriene americane, se ciocnesc de cele doua turnuri gemene ale WTS din New York, iar un altul se prabuseste peste una dintre cele cinci lsturi sle cladirii Pentagonului. Atentatul, cel mai grav din istoria SUA si al terorismului, a facut mai bine de 6000 de victime si, desi nu a fost revendicat, informatiile obtinute au scos la iveala implicarea organizatiei Al-Queda, coordonata de miliardarul saudit Ossama bin Laden. SUA au lansat o operatiune militara in Afganistan ca urmare asustinerii lui bin Laden de catre regimul taliban de la Kabul.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 678
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site