Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


ASPECTE PSIHOLOGICE ALE TERORISMULUI

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
FAMILIA DEZORGANIZATA
GRUPURILE SI SOCIABILITATEA
EGO
STRATIFICAREA
Bunastarea sociala si rolul statului in producerea bunastarii
ZVON
ANALIZA CONTINUTULUI
Grupuri “de intalnire”
INTERIORIZARE
Perioadele asimilate


ASPECTE PSIHOLOGICE ALE TERORISMULUI

Terorismul reprezinta in momentul actual cea mai agresiva forma de manifestare a unor grupuri sociale care doresc , practic , nu sa negocieze , ci sa-si impuna punctul de vedere . Daca in trecut terorismul a cunoscut forme de manifestare indeosebi cu implicare armata directa , in prezent tendinta se deplaseaza mai ales spre factorul psihologic , adica „amenintarea” sau presiunea .




Terorismul poate fi asimilat cu provocarea , intretinerea , raspandirea unei stari de tensiune , de asteptare a unui eveniment neplacut sau terifiant sub amenintarea unei iminente agresiuni cu atentate la valorile unanim acceptate (morale , materiale etc.) ale unei societati .

Terorismul poate fi considerat un produs al evolutiei sociale . Grupuri sociale sau natiuni oprimate , care nu au avut resurse materiale sau umane pentru a riposta sau a se apara , au incercat sa-si impuna punctul de vedere in fata unei majoritati „dominante” .

Se considera ca nu numai potentialul material al unei societati determina riposta unei grupari teroriste , dar si conflictele interetnice intre minoritatile care convietuiesc in acelasi spatiu geografic national .

Terorismul se executa prin grupuri sau grupari teroriste care se pot manifesta atat militar , cat si economic sau psihologic .

Forma militara imbraca aspectul conflictului armat intre parti , de obicei prin actiuni episodice sau de gherila deoarece grupurile teroriste nu dispun de resursele necesare sustinerii unui razboi . Limitarea materiala conduce la atacarea unor obiective izolate si apreciate ca avand importanta strategica fie din punct de vedere militar (cazarmi, depozite de armament , unitatile militare) fie institutii civile reprezentative (radio , televiziune , sedii ale unor institutii) . Este posibil ca gruparea terorista sa activeze pe teritoriul altui stat neimplicat in conflict, dar care adaposteste pe teritoriul sau institutii ale statului cu care teroristii sunt in conflict . In acest caz se porneste de la premisa vulnerabilitatii obiectivului si a persoanelor care lucreaza aici .

Accentul fenomenelor si formelor de manifestare ale terorismului se deplaseaza din sfera conflictului armat (costisitor , atat material cat si uman) in sfera razboiului psihologic si economic .

Din acest punct de vedere , observam restrictionarea accesului la tehnologiile de varf impusa unor state , sub masca protectiei potentialului autohton (desi calitatea produselor potentialilor concurenti nu ar justifica aceasta masura) sau de teama , adeseori nefondata , ca aceste tehnologii ar putea fi utilizate in scop militar .

Amenintarea este poate cea mai redutabila arma a terorismului . Nu este obligatoriu ca ea sa fie pusa in practica , adesea este suficient sa existe . Este cu atat mai infricosatoare cu cat potentialele victime se asteapta mai putin sau nici macar nu o concep.

In general cu cat societatea este mai evoluata si potentialul economic este mai mare , cu atat este mai vulnerabila la atacuri teroriste in care predomina aspectul psihologic . Populatia este vulnerabila prin credinta in „invincibilitatea” unui sistem „perfect” controlat , fiind ferm convinsa de imposibilitatea practica a unor asemenea perspective .

In fata acestei situatii , factorul psihologic amplifica exponential experimentele minore sau , in orice caz extrem de limitate ca amplasare . Un simplu zvon poate declansa o reactie in lant . Pana la verificarea informatiei , la nivelul populatiei pot sa apara reactii de masa .

Luand exemplul atentatelor din SUA reactia populatiei a fost conform asteptarilor gruparii teroriste care le-a initiat . Principalul scop al teroristilor a fost destramarea mitului invincibilitatii ; asa se explica si interventia acestora pe teritoriul american , considerat tabu pana in acel moment , un obiectiv de neatins .

Terorismul psihologic se centreaza pe tehnici speciale de psihologie si mai ales de parapsihologie . Se cunoaste ca , in timpul „razboiului rece” , atat Statele Unite , cat si Uniunea Sovietica au incercat diferite metode si tehnici prin cooptarea unor persoane cu capacitati extrasenzoriale in scopuri miliare . Proiectul american este cunoscut sub numele de MK-ULTRA (mind control) si a constat din mai multe experimente : de la utilizarea unor substante cu potentiala actiune psihofarmacologica (ex. LSD) pana la tehnici speciale , cum sunt hipnoza , telepatia , actiunea campurilor magnetice cu fregventa variabila , a ultrasunetelor etc. , asupra comportamentului uman .

In prezent , o data cu evolutia fireasca a tehnologiei ei , razboiul psihologic are ca teatru de manifestare mass-media si domeniul informatic , incluzand lansarea de informatii false , zvonuri , informatii „aranjate” privind desfasurarea fortelor militare , infectarea sistemelor de navigare pe internet cu virusuri selective , care pot crea erori calculate in reteaua informatica a unor institutii cheie din tara aflata in conflict .

Putem considera ca cel mai ieftin mijloc la indemana unor grupuri teroriste , este zvonul , preluat si propagat abil , cu concursul mijloacelor media .

Extrapoland la nivel social , putem exemplifica eficienta acestei veritabile „arme psihologice” care este zvonul prin remarcarea fricii de cutremur si a reactiilor declansate de potentiala amenintare a acestuia . Ne putem aminti de „profesorul” Virgil Hancu cu asa-zisele experimente si metode de evidentiere a riscului seismic , cu predictia unui cutremur de mare intensitate in Romania . Dar , acest cutremur nu s-a produs la datele comunicate , ulterior termenele au fost recalculate si amanate din nou etc.



Este evident ca in acest caz vorbim de o tulburare psihica a unei persoane care a fost indusa altora .

Atunci cand , prin intermediul mass-media , aflam de acte teroriste , mai totdeauna cei care le savarsesc sunt prezentati ca fiind instabili psihic , cu un comportament care iese din limitele firesti . Marea majoritate a teroristilor nu sunt nici pe departe instabili psihic , psihopati sau cu un comportament violent . Astfel de oameni ar reprezenta un pericol pentru insasi organizatia care i-ar accepta ca membrii .

Ratiunile pentru care anumite persoane se alatura grupurilor teroriste sunt importante pentru felul in care acestea actioneaza ulterior . Numai cativa sunt implicati in plasarea bombelor si luarea de ostateci . Marea majoritate sunt angajati in crearea retelei in masura sa puna la cale atentatele teroriste . Ei sunt aceia care ofera sau strang , prin fundatii , sume importante de bani , simpatizantii care isi pun la dispozitie casele , observatorii atenti care furnizeaza informatii , specialistii care fac bombele sau chiar politicieni implicati direct in actiunile teroriste sau care se transforma in purtatori de cuvant . Desi motivatiile pentru care fiecare din aceste organizatii teroriste sunt diferite , ele sunt in masura , impreuna , sa puna la punct o retea eficienta , functionala , capabila sa-si indeplineasca , prin mijloacele specifice, obiectivele .

Unii sunt nemultumiti de ceea ce societatea le ofera sau sunt convinsi ca sunt mult mai capabili decat ii considera cei din jurul lor . Unul dintre aspectele importante ale motivatiei umane este nevoia de afiliere , necesitatea de relationare , de obtinere a unor aprecieri pozitive de la cei din jur . In lipsa acestora , se nasc frustrarile , iar necesitatea de a gasi un vinovat , responsabil de toate neajunsurile personale , determina afilierea la un grup care identifica un acelasi „tap ispasitor” .

Decizia de a utiliza violenta nu este asa usor de luat . Dar pentru un individ care a devenit dependent din punct de vedere emotional de un grup nu mai este atat de dificil sa aleaga intre a utiliza metodele pe care grupul le preconizeaza si a-l parasi . O puternica nevoie de apartenenta la grup si persistenta retiunilor care i-au indrumat pasii spre acesta il pot determina , in cele din urma sa accepte violenta si crima .

Un prim pas este eliberarea completa de ideea ca oameni nevinovati pot sa-si piarda viata ca urmare a actiunilor in care teroristul este implicat . Cum scopul organizatiei este mai important , iar la indeplinirea acestuia poate contribui si el , chiar in mod decisiv , sentimentul utilitatii si impresia ca este o persoana a carei autoritate trebuie respectata isi fac cu usurinta loc . In plus , liderii grupului terorist dezumanizeaza viitoarele victime , acuzandu-le de crime si alte faradelegi , mai mult sau mai putin imaginare , iar unele tinte sunt identificate doar ca structuri si organizatii , abstractii depopulate de fiinte umane care isi au propria existenta .

Se accepta , in general , ca factorii emotionali devin semnificativi dupa ce indivizii obtin statutul de membrii ai grupului terorist . Acesta le ofera noilor sositi o contracultura centrata in jurul propriilor norme si valori menite sa contribuie la indoctrinare . El tinde sa-i izoleze pe membri de societate (informatiile sunt filtrate sau contracarate) , sa controleze cu restrictie pe fiecare in parte asigurand coeziunea necesara, informatizarea si deplina obedienta fata de centru . Grupul se intemeiaza pe o anumita omogenitate din perspectiva ideilor politice si/sau religioase impaprtasite , a valorilor si obiectivelor stabilite , ceea ce ii determina pe membrii sai sa-si perceapa propriul viitor numai in cadrul acestuia , teama de a fi abandonati , din diferite motive , fiind una din spaimele lor majore .

Atunci cand se discuta despre psihologia teroristului trebuie subliniate doua aspecte esentiale care fac din grupurile teroriste redute greu de combatut si distins :

- primul este acela ca teroristul in general , are o foarte puternica motivatie si forta acestei motivatii este principalul instrument care ii ingaduie sa ucida si sa se sinucida in actiuni kamikaze ;

- al doilea este ca teroristii actioneaza in mod obisnuit in grupuri bine inchegate , care intaresc motivatiile si incurajeaza tendintele agresive ale membrilor , inlaturand sentimentele de vinovatie pe care unii le-ar putea incerca pebntru consecintele actiunilor intreprinse .

Una din caracteristicile esentiale ale terorismului si implicit a teroristilor consta in obsesia acestora de a convinge opinia publica vizata , grupul social tinta sa porneasca lumea asa cum o privesc ei , potrivit propriului standard de legitimitate politico-sociala .

La baza emergentei oricarui act terorist sta , in consecinta , sistemul de convingeri format din imagini , simboluri si mituri dominante , de perceptii si interpretari eronate , care determina trecerea de la nemultumire si frustrare , la actiuni violente si sperante de schimbare a statutului real dar neconform al societatii atacate .



Sistemul de convingeri ale subiectilor actului terorist poate proveni din numeroase surse cum ar fi : cadrul politic si social in care se formeaza si traiesc acestia . O asemenea matrice cuprinde factori culturali variabili cum ar fi : istoria , traditiile , cultura , religia care sunt transmisi membrilor grupali prin anumite tipare de socializare specifice . In paralel cu acesti factori , ideologiile oficiale sunt imprumutate de multe ori inconstient . Orice eroare de definire matriciala , de perceptie sau de interpretare poate da nastere la alienare , la o derapare spre violenta vindicativa .

O data intrati in conflict deschis cu societatea , teroristii accepta clandestinitatea , marginalizarea si autoizolarea plina de tensiune si nesiguranta , fapt care potenteaza adoptarea unui set si mai rigid de convingeri neconforme cu realitatea sociala data . Ripostele societatii sau statului amenintat inhiba flexibilitatea si deschiderea mentala a teroristilor fata de posibilitatea compromisului sau schimbarii opiniilor .

Incapacitatea de a sustine un dialog , de a accepta argumente sau justificari fac ca imaginile despre lume a teroristilor sa devina stereotipe , incadrandu-se in categorii preconcepute si rigide care simplifica realitatea . De asemenea , dezumanizarea „dusmanului” devine dominanta gandirii oricarui actor in cadrul unui scenariu de emergenta a terorismului . „Dusmanul” este , cel mai ades , perceput in mod abstract si depersonalizat ca fiind „capitalismul burghez” , „pericolul comunist” , „imperialismul” sau „sionismul” ca fiind deci monolitic si impersonal .

Cea mai mare parte a teroristilor se considera victime si nu agresori , autopercepandu-se ca fiind reprezentanti ai celor oprimati : muncitori , tarani , minoritari etc. , in general grupuri considerate incapabile sa se apere singure . Ei sunt cei luminati din randul mesei de ignoranti , cei „alesi” care recunosc pericolele pe care masele nu le sesizeaza . Pentru orice actor al unui context terorist, lupta este o obligatie si o datorie , nu o chestiune de optiune voluntara . Cel mai adesea teroristii au constiinta superioritatii lor morale , considerandu-se mai sensibili si mai mobili , in fapt niste idealisti pe care societatea nu ii merita .

Conform propriei lor definitii , insusi termenul de „terorist” a devenit o eticheta subiectiva si dusmanoasa aplicata de „dusman” si in conditiile specifice momentului sau locului , aceasta eticheta ar trebui inlocuita in constiinta oamenilor cu imaginea „luptatorului pentru libertate” a „justitiarului” social , etnic sau economic . Atentatul terorist devine o etapa a „luptei de eliberare” , un mijloc superior de legitimizare . Asfel , multi teroristi isi definesc rolul ca fiind acela de victima , de sacrificati pe altarul unor idealuri si cauze nobile ; indiferent daca aceasta imagine este sau nu conforma cu realitatea , notiunea de a fi gata sa mori pentru o cauza este determinanta in relatie cu modul de autopercepere a terorismului . Toti actorii implicati in lupta cu statul sau cu societatea vad deseori „inamicul” ca fiind mult mai puternic decat ei, cu multe posibilitati si alternative actionale la dispozitie . Din acest motiv teroristii se considera „condamnati la terorism” ca singura modalitate de infruntare a represiunii si oprimarii exercitate de stat sau guvernanti , terorismul nefiind o alegere libera facuta de ei.

Aceasta tendinta organica a terorismului spre pseudo-legitimizare este oglindita de folosirea curenta a termenilor juridici extrem de elaborati pentru a imbraca atentatul intr-o aura justificativa si legalista . Din aceasta cauza teroristii nu considera atentatul drept crima sau asasinat – ci „executii dupa judecare” . Victimele lor sunt numite „tradatori” sau „vanzatori” de tara , popor sau neam . Cei rapiti de teroristi sunt inchisi in „inchisori ale poporului” .

La fel , teroristii isi proiecteaza imaginea actelor lor cu ajutorul simbolisticii militare , incercand sa acrediteze ideea unui razboi conventional intre doua tabere recunoscute – ei si restul lumii . Pentru teroristi victimele atentatelor – chiar si cele intamplatoare , nu sunt privite ca persoane individuale ci ca reprezentanti ai „dusmanului” . Chiar si in cazurile rare in care teroristii admit existenta unor victime nevinovate – mai ales in cazul atentatelor „oarbe” – raspunzator este guvernul care a refuzat sa le satisfaca cererile sau le-a ignorat amenintarile . Refuzarea responsabilitatii pentru actele de violenta este la fel de caracteristica terorismului ca si tendinta de a considera orice actiune cu „succes” . Motivatia acestei particularitati definitorii a terorismului o constituie ideea ca toate actele de violenta contribuie la realizarea , in plan strategic , a schimburilor dorite , iar in plan tactic , la instaurarea terorii – element premergator schimbarii scontate .

Sinoptica pentru toti actorii implicati in terorism , este tendinta de respingere sau neutralizare a oricarui sentiment de vinovatie . Individul care devine terorist are , un sentiment de culpa fata de faptele sale , motiv pentru care apare o necesitate fenomenul de autoconvingere privitor la vinovatia celorlalti , actiunile sale avand darul de a transcende standardele normale de comportament social si moral .

O data insituite , aceste sisteme de convingeri sunt greu de schimbat , deoarece acest lucru ar presupune acceptarea vinovatiei . Datorita acestui fapt , teroristii sunt foarte selectivi in perceperea de informatii , in acceptarea faptelor , avand tendinta de a avea incredere numai in canalele de informatii proprii .



Capacitatea de adaptare a teroristilor la starea de pace este , din pacate, extrem de limitata iar fortarea acestora de a accepta falsitatea convingerilor lor sau refuzarea oricarei solutii de iesire dintr-o situatie , practic fara iesire , duce la un soc emotional ce poate reedita o astfel de tragedie .

ESENTA ACTIONALA A TERORISMULUI

Orice actiune violenta , premeditata are relevanta numai in contextul existentei unui scop , a unei finalitati , altfel ea devenind numai expresia unei patologii destructive . In cazul terorismului , aceasta functioneaza , deci capata releanta in conditiile in care „tinta” vizata actioneaza conform previziunilor teroriste , adica fie pierzand sprijinul politic al publicului , fie pierzandu-si capacitatea politica pentru care a fost atacata . Daca , reusita actului terorist depinde de modul de reactie , de actiune a „tintei” atunci cheia intelegerii acestui fenomen ar trebui cautat prin analizarea comportamentelor tintei si nu a actorilor (teroristilor) .

Tintele vizate pot avea reactii care sa le slabeasca autoritatea politica , potentand involuntar terorismul . In general este vorba de raspunsuri exagerate de reprimare a moderatilor banuiti de simpatii proteroriste , intimidarea generala a publicului – care este initial si el o tinta primara . Aceste comportamente scontate de terorism se pot explica prin anumite variabile cheie : autoperceptia tintei , perceptia teroristilor si posibilitatile de manifestare , libertatea de actiune a actorilor implicati (teroristi si tinta) .

Reactia violenta a tintei , datorata fie regimului politic , fie indulgentei dovedite fata de terorism , este un comportament obisnuit , devenind unul din potentialele de germinare si emergenta a terorismului . Riposta violenta poate presupune pierderea sprijinului politic si a legimitatii morale care sunt primordiale in „contractul social” dintre putere si populatie .

Daca tinta doreste sa evite aceasta situatie , poate opta in directia luarii de masuri de protectie ostentative , in vederea eliminarii posibilitatii producerii unor crize teroriste de natura a presupune represalii masive . In acest caz, statutul politic si amenintarea reprezentata de teroristi risca sa se amplifice proportional cu efortul de prevenire depus de autoritati .

Pe de alta parte , o tinta care este incapabilia sa raspunda la teroare , este amenintata sa-si piarda credibilitatea si o data cu aceasta capacitatea si increderea in sine pentru a lupta contra terorismului . Acelasi rezultat se obtine atunci cand teroristii pot alege momentul si victimele actiunii lor , cand primesc sume de bani pentru rascumparare, isi transmit platformele si revendicarile prin intermediul mass-mediei , distrug simbolurile autoritatii de stat , deoarece menirea autoritatilor este aceea de a-si asuma rolul de protector al cetatenilor iar neachitarea de aceste atributii duce automat la pierderea legitimitatii lor . Putem afirma deci ca terorismul poate subzista numai in situatiile in care optiunile puterii implica intotdeauna costuri mai mari decat beneficiile .

Terorismul nu poate rezista in fata unei puteri ce se dovedeste flexibila , deschisa spre reforme care-i favorizeaza pe moderati si care usureaza situatia celor oprimati sau defavorizati de sistem . Reformele nu constituie un panaceu daca nu sunt dublate de flexibilitate politica , intelegerea raporturilor de forte , a perceptiei publice sau a masurii . De exemplu , atunci cand premiul Pierre Elliot Trudeau a adus reforme radicale in numele canadienilor de origine franceza in privinta limbii si numirilor in functii politice , un numar mare de canadieni anglofoni au considerat aceste actiuni nimic altceva dacat a satisfacere a revendicarilor „Frontului de Eliberare a Quebecului”(FLQ) . Concesiile au fost percepute ca reprezentand o forma de recompensa pentru plasarea bombelor si pentru uciderea canadienilor nevinovati . Spre deosebire de canadieni , atunci cand extremistii din Jura au inceput sa arunce in aer podurile de legatura ale tarii cu departamentul secesionist , autoritatile elvetiene , in special Serviciul de Securitate elvetian – mandatat cu lupta antiterorista , securitatea nationala si protectia institutiilor si demnitarilor de stat – au ridiculizat actiunile teroriste declarand ca Elvetia are suficiente poduri . In paralel , autoritatile au contactat liderii de opinie din Jura , determinandu-i sa-i izoleze pe teroristi si radicali , de marea masa a populatiei care nu accepta riscurile implicate de dezordine si violenta , mai ales atunci cand urma sa le suporte fara sa aiba vreo cauza evidenta .

In concluzie , radiografia acestui fenomen complex , capabil sa influenteze serios prestatia tuturor institutiilor statale , chiar dezvoltarea societatii contemporane , denota faptul ca terorismul nu poate fi oglindit conceptual intr-o ssurta definitie , aria sa conceptuala ramanand obiect de studiu interdisciplinar .






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 914
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site