Agresivitate si comportament agresiv

Ce este agresivitatea?

Agresivitatea sau comportamentul agresiv poate fi definit ca fiind acea forma de comportament orientate īn sens distructiv, īn vederea producerii unor daune, care pot fi materiale, psihologice, morale sau mixte.

Prin urmare, actul agresivitatii, al comportamentului agresiv poate fi īndreptat catre obiecte, precum casa, mobila, vesela, catre fiintele umane sau ambele. La polul opus agresivitatii se afla co,portamentul prosocial, despre care s-a mai discutat aici. Formele cele mai frecvente si mai cunoscute ale comportamentului agresiv sunt delincventa si infractionalitatea.

O definitie mai completa a agresivitatii ar fi aceea ca agresivitatea este orice forma e conduita orientata catre obiecte, persoane sau catre sine, īn vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri, distrugeri sau daune.

Teorii ale agresivitatii si comportamentului agresiv

Multitudinea de teorii, de īncercari de explicare a agresivitatii, de analiza si interpretare demonstreaza faptul ca nu exista īnca un consens īntre psihologii sociali cu privire la comportamentul agresiv, si la definirea agresivitatii. Nu doar atāt, dar se pare ca īn cazul agresivitatii, fenomenul de 'īmprastiere' a punctelor de vedere este chiar mai mare decāt īn cazul altor fenomene psihologice.

Caracteristicile agresivitatii si comportamentului agresiv

Din perspectiva scopului urmarit, unele comportamente agresive sunt orientate, au ca scop producerea unui rau unei alte persoane, īn timp ce alte comportamente agresive au īn principal ca scop demonstrarea puterii sau masculinitatii agresorului, ambele demonstrate prin agresivitate. Agresivitatea nu este nici comportament antisocial, si nu trebuie confundata sau identificata cu delincventa sau cu infractionalitatea. Agresivitatea nu implica īntotdeauna un caracter antisocial. Luptatorul de arte martiale, īn ring, poate avea un comportament agresiv. Totusi, īn acest caz, deli exista agresivitate, chiar explicita, nu putem vorbi de comportament antisocial. De asemenea, nici situatia inversa nu este īntotdeauna valabila; nu orice comportament infractional, sau antisocial poate fi īnsotit de agresivitate. Agresivitatea nu īnseamna violenta. Desi de foare multe ori comportamente agresive sunt confundate cu comportamentele violente, acestea prezinta diferente fundamentale. Violenta se exprima prin dorinta clara de a vatama, de a face rau, īnsa acest lucru se poate face si fara agresivitate, fara ca initiatorul sa dea dovada de comportament agresiv. De exemplu, otravirea unei persoane, este īntr-adevar un act agresiv, dar nu implica violenta. Agresivitatea nu este īntotdeauna īndreptata īn afara subiectului. Exista situatii cānd comportamentul agresiv se īndreapta asupra subiectului īnsusi, īn acest caz vorbind de comportament auto - agresiv. Dar si aici se face distinctia īntre actele auto agresive grave precum sinuciderea, auto mutilarea, si a'comportamente auto agresive usoare,car pot periclita sanatatea, īnsa nu īntr-o maniera asa evidenta. Īn acest ultim caz putem vorbi de fumat, alcool, droguri, etc.

Formele agresivitatii

Dat fiind faptul ca agresivitatea, respectiv comportamentul agresiv este un fenomen foarte complex, o īncercare de tipologizare este foarte dificila. Criteriile cele mai frecvente dupa care se poate clasifica agresivitatea sunt:

Īn functie de agresor sau de persoana care adopta comportament agresiv, agresivitatea poate fi clasificata īn
» agresivitatea tānarului si agresivitatea adultului
» agresivitatea masculina si agresivitatea feminina
» agresivitatea individuala si agresivitatea colectiva
» agresivitatea spontana si agresivitatea premeditata

Īn functie de mijloacele utilizate īn vederea finalizarii intentiilor agresive, putem īmparti agresivitatea īn:
Agresivitatea fizica si agresivitatea verbala
Agresivitatea directa, care are efecte directe asupra persoanei agresate, si agresivitatea indirecta, īn cazurile īn care pot apare intermediari īntre agresor si persoana agresata, victima a comportamentului agresiv

Clasificarea agresivitatii īn functie de obiectivele urmarite:
Agresivitatea care are ca scop implicit sau explicit obtinerea unor beneficii, a unui cāstig material
Agresivitatea ce are ca principal scop ranirea si uneori chiar distrugerea victimei.

Īn functie de forma de manifestare a agresivitatii aceasta poate fi: agresivitatea violenta si agresivitatea non violenta agresivitatea latenta si agresivitatea manifesta

Sursele agresivitatii

Sursele de influentare a agresivitatii sunt din pacate foarte multe, li pot fi grupate pe trei categorii:

Surse ce tin de individ, de conduita si de comportamentul acestuia
» frustrarea este una din cele mai des īntālniti factori declansatori ai agresivitatii
» atacul sau provocarea directa, de cele mai multe ori verbala, dar si fizica, poate duce la » comportamente agresive ale celui vizat.
» durerea, īn formele ei fizica si morala, poate duce la cresterea agresivitatii
» caldura este si ea un factor declansator al agresivitatii, fapt demonstrat de numeroase studii
» aglomeratia este de asemenea un factor declansator al comportamentelor agresive, fiind un agent stresor pentru unii oameni
» accesul la materiale pentru adulti (filme, reviste, etc) poate constitui un factor care duce la intensificarea / declansarea comportamentelor agresive. Desi acest lucru a fost confirmat de unele cercetari experimentale, alti autori infirma acest lucru

Surse din cadrul familiei
Īn aceasta categorie, cele mai grave forme ale agresivitatii sunt bataia si incestul, avānd consecinte extrem de nefavorabile

Surse ale agresivitatii ce tin de mijloacele de comunicare īn masa

Aici putem include īn special violenta expusa prin intermediul presei si altor mijloace de comunicare īn masa. Atāt la televizor, cāt si īn ziare si reviste apar prezentate diferite acte de violenta. La īntrebarea daca expunerea actelor violente īn media duce la o crestere a agresivitatii cercetatorii īn domeniul psihologiei sociale au pareri diferite. Īn timp ce unii - printre care si adeptii īnvatarii sociale - sustin faptul ca expunerea la acte violente duce īntr-o mai mare masura la cresterea agresivitatii, altii sustin faptul ca expunerea la acte de violenta ar avea un caracter cathartic, reducāndu-se astfel nevoia individului de a adopta un comportament agresiv.

Comportamentul agresiv a fost studiat indelung de multe persoane, care au incercat sa gaseasca cauzele si chiar sa previna diferitele stari care cauzeaza aceste stari de agresivitate.

Omul difera de animal in complexitatea agresivitatii sale datorita factorilor culturali, morali si sociali. Alcoolul, drogurile, medicamentele, durerea si disconfortul, frustrarea si violenta sunt cativa din factorii care influenteaza agresivitatea la om.
Cultura joaca un rol dominant in agresivitate. Studiile antropologice arata ca unele culturi au agresivitate scazuta, iar altele inalta. De exemplu barbatii americani sunt in medie mai agresivi decat japonezii sau spaniolii. In cadrul culturii americane sudistii sunt in general mai agresivi decat nordistii, pentru ca sudistii apartin unei “culturi a onoarei”, care cere adoptarea violentei in fata insultelor.
Agresivitatea poate fi invatata prin urmarirea si imitarea comportamentului altora. Multe dovezi sugereaza ca urmarirea violentei la televizor creste probabilitatea comportamentului violent la copii. Jocurile video au un efect similar. Totusi, adoptarea unui anumit comportament depinde de inclinatiile individuale.
Alcoolul afecteaza ratiunea si oamenii devin mai putin prudenti decat in mod obisnuit; de asemenea alcoolul modifica felul in care este procesata informatia. O persoana beata vede un eveniment accidental ca pe unul rau intentionat, si astfel actioneaza in maniera mai agresiva.
Durerea si disconfortul contribuie si ele la cresterea agresivitatii. Chiar si plasarea mainilor in apa rece duce la cresterea agresivitatii. Se pare ca temperaturile cerscute din mediu duc la cresterea agresivitatii.

Teoria frustrare- agresivitate spune ca agresivitatea creste daca persoana nu isi poate atinge scopurile. Cu cat persoana se afla mai aproape de indeplinirea scopului sau, cu atat agresivitatea in caz de neindeplinire a scopului este mai mare. Expectatiile au si ele un rol important. Cu cat expectatiile sunt mai mari, si agresivitatea este mai mare.
Exista si dovezi care arata ca prezenta obiectelor asociate cu violenta, cum este un pistol de exemplu, duc la cresterea agresivitatii.
Apartenenta de gen are un rol important in agresivitate atat la om, cat si la animal. Masculii sunt in general mai agresivi decat femelele, si barbatii comit cele mai multe crime. Barbatii isi exprima mai frecvent agresivitatea din punct de vedere fizic. De fapt, cercetarile arata ca femeile nu sunt mai putin agresive, dar isi exprima agresivitatea in alte moduri, sin u fizic. De exemplu femeile au o agresivitate verbala si relationala mult mai mare, cum ar fi rejectia sociala.
Agresivitate fizica la om apare in general in jurul varstei de 2-3 ani. Agresivitatea fizica nu este invatata, ci apartine de abilitatile de auto- reglare. Unii copii au dificultati de auto-reglare, cu comportament agresiv fizic la nivele atipic crescute, ceea ce este un factor de risc pentru comportamentul violent pe parcursul vietii.
Agresivitate apare la copil ca urmare a fricii, dificultatilor in cadrul familiei, disfunctiilor comportamentale, de invatare sau neurologice, traumelor emotionale si expunerii la violenta in mass- media.