Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Aparitia ideilor conflictologice

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Aparitia sociologiei ca stiinta
Devianta
COABITARE CONSENSUALA
Aspecte ale politicii sociale in Romania - Caracterizare generala
CADRUL DE EVALUARE A COPIILOR AFLATI IN DIFICULTATE SI AL FAMILIILOR ACESTORA
NORMA
CONFLICTUL CONJUGAL
OBSERVARE PARTICIPATIVA
BEVERLY HILLS NE-A MARCAT ADOLESCENTA - Diviziunea puterii in serialele pentru tineri
INSTITUTIE TOTALA


Aparitia ideilor conflictologice

Sursa cunostintelor in conflictologie

Viziuni filosofice ganditorilor antici si medievali




Abordarea problemei conflictului in limitele insitutiilor religioase

Regular Pentagon: Conflictologia-stiinta despre legitatile aparitiei, dezvoltarii, rezolvarii conflictelor si deasemenea a principiilor, modalitatilor si metodelor construirii rezolvarilor sale.

Constientizarea problemei conflictului in literatura, muzica si alte genuri de arta

Acumularea in practica comportamentala a experientei in situatii preconflictuale si conflictuale.

]


Aparut cu primele comuniuni umane, conflictele prezentau aparitii zilnice si pentru o foarte indelungata perioada nu erau un obiect stiintific cercetat, desi ganduri geniale despre ele erau prezente in cele mai vechi izvoare, care au ajuns pana la noi. Pe parcurs conditiile vietii se schimbau- la fel si conflictele. Nu ramaneau neschimbate nici atitudinile societatii fata de ele. Epoca antica ne-a lasat descrieri detailate a razboaielor si primele aprecieri a conflictului de acest gen. In perioada medievala si contemporana au inceput incercarile de constientizare a esentei acestui fenomen. O pleiada intreaga de ganditori umanisti si-au propus gandurile sale in privinta conflictelor, rolul nefast al acestora in dezvoltarea umanitatii, de indepartarea razboaielor din societate si instalarea pacii universale eterne.

Problema atitudinii fata de razboi si pace, intelegerii si violentii nu puteau ramane ignorate de catre diferite religii. Intrebarea despre atitudinea crestineasca in privinta violentei e destul de complicata, in unele aspecte chiar de ne rezolvat, deoarece in diferite culturi crestine atitudinea in aceasta privinta deseori e contradictorie. Faptul ca conceptia de baza este structura diversa a lumilor, care depinde de atotputernicia lui Allah, religia islamica, de asemenea nu exclude violenta, chiar si intre credinciosii care apartin aceleiasi religii. Cele mai pozitive si bune de urmat religii a caror conceptie despre putere si nonviolenta in lume si politica sunt budismul si hinduismul. Bazata pe iubirea totala fata de oameni, ei nu or accepta violenta, cu atat mai mult –razboiul, dar in acelasi timp aici dispare contra punerea raului si binelui.

Conflictul ca fenomen care joaca un rol cheie in viata omului si a societatii, intotdeauna si-a gasit locul in formele artistice care reflecta realitatea. Literatura, pictura, sculptura, muzica, dansul, filmul, teatrul si alte forme de arte intotdeauna a reflectat artistic conflictul, influentau parerea in aceasta privinta a spectatorilor, cititorilor, ascultatorilor. Din momentul aparitiei sale arta a inceput sa slujeasca factorului spiritualo-practic forte in perceperea conflictului de catre oameni, influentand alegerea comportamentala facuta de acestia. Intelegerea artistica a realitatii nu contrazice, ci implineste si usureaza analiza stiintifica in problema conflictului.

Este evident ca folosirea artei, literaturii, mijloc informational de mase, este unul din mijloacele cele mai perspective de a ridica nivelul stiintei conflictologice in societatea ruseasca. Punerea in practica acestei problematici in sfera de interese a conflictologiei inalta cu mult posibilitatile sale de a analiza aceasta stiinta si de a aplana conflictele sociale inainte de toate.

Un alt izvor important in conflictologie sunt cunostintele practice.      Cunostintele conflitologice practice se contine in experienta de viata personala a fiecarui om. Anume ele, de regula determina ce fel de strategie comportamentala va alege acest om intr-un conflict dat. Aceste cunostinte prezinta capatarea experientei pe parcursul vietii si partial prin transmiterea informatiei din genertaie in generatie a comportamentului, conceptiilor, principii, metode de comportament in situatii preconflictuale si conflictuale. Experienta de viata individuala sau sociala care dau conceptii comportamentale ideale in cadrul conflictual fara indoiala trebuie sa fie obiectul studiilor stiintei conflictologia.

Directiile de baza in dezvoltarea conflictologiei occidentale

(Dupa A.I.Sipilov1999)

Directii sociologice

Darvinism social

Societatea si organismul sunt la fel, cea ce permite explicarea vietii sociale prin legitatile biologice

Teorii „conflictului pozitivo-functional”

Rolul pozitiv al conflictului in asigurarea sistemului social puternic

Modelul conflictual al societatii

Este imposibil sa ocolesti conflictul in societate, este necesar sa influentezi

asupra specificului si decurgerii sale

Teoria generala a conflictului

Conflictul este un fenomen universal, specific oricarei specii, nu il poti ignora dar poti sa il reglezi.

Functionalitatea structurii

Ideea sustinerii nonconflictuale in elementele structurale ale societatii

Marxism

Dintre motivele conflictului este si inegalitatea si polarizarea sociala.

Teoria functionalitatii conflictului

Conflictul prezinta miscarea normala a puterii dezvoltarii a societatii

Directie psihologica

Agresiv-functional

Corelatia agresivitatii si frustrarii sociale

Miscare sociala

Raspandirea ideii instinctului de supravietuire in societate

Sociometric

In baza interactiunii relatiei emotionale

Interactionativa

Incercarile de adaptare la medie creeaza tensiune

Teoria sistemului organizational

Studierea stilurilor comportamentului conflictual in conditii reale.

Teoria si practica procesului de convorbire

Studierea conditiilor de introducere a convorbirilor constructive

Psihologice

Cautarea motivatiei in sfera subconstientului.

Comportamentala

Influenta ambiantului social asupra comportamentului omului.

Etologica

Agresivitatea- starea permanenta a organismului viu

Teoria dinamicii de grup

Incalcarea echilibrului in sistemul „om-mediu ambiant”

Teoretic joc

Problema incompatibilitatii scopurilor participantilor in conflict


Teorii politologice

Teoria grupurilor politice

Degradarea elitei care conduce se dapaste prin schimbari revolutionare.

Teoria stabilitatii politice



Cautarea factorilor care stabilizeaza sistemul social

Teoriile etnopolitice

Problemei inegalitatii evolutiei social-economice si diferenta etnica a populatiei.

ddd

Explosion 1: Teoria conflictelor

Capitolul 2. Istoria conflictologiei nationale

Periodizarea istoriei conflictologiei nationale

Prima perioada-pana in 1924

Nasterea si dezvoltarea ideilor conflictologice, conflictul se evedentiaza ca fenomen individual

 


A doua perioada-1924-1992

Nasterea si evolutia stiintelor in domeniul conflictului aparute ca subramuri ale conflictologiei

 

Perioada a treia-1992-pana in zilele noastre

Odata cu aparitia primelor cercetari disciplinare, conflictologia incepe sa se transforme in stiinta propriu-zisa.

 

Desi din cauza tineretii acestei stiinte este complicata o clasificare mai clara si detailata, o privire generala asupra istoriei acesteia poate avea loc in acest mod:

I perioada-pana in 1924

Nasterea si dezvoltarea ideilor conflictologice in sensul de cunoastere practica, reguli si metode de comportament in timpul conflictului: problema violentei si nonviolentei in institutiile religioase, problema conflictului in arta si cultura.

Conflictul este studiat in ramurile filozofiei, viziunii artistice, filologiei, dreptului, stiintelor de razboi, psihologiei, dar nu se evidentia ca fenomen individual.

II perioada-1924-1992

Nasterea, stabilirea si dezvoltarea stiintelor particulare in conflictologie. Conflictul a inceput sa fie studiat ca fenomen individual in domeniul dreptului si al sociologiei. Este studiat intensiv in alte stiinte, insa lucrari disciplinare in aceasta materie nu existau. Se evidentia activ:

  • Prin intermediu analizei conflictualitatii in activitatea vitala a societatii;
  • Prin intermediu dependentei stiintelor umanistice, obiectul studierii carora centrul atentiei prezenta conflictul, de la situatia politica a tarii, baze ideologice, situatia democratizarii societatii;
  • Prin masura evolutiei, posibilitatea insasi a stiintelor a caror unul din obiectele studierii ar putea fi conflictul, dezvoltarea metodologiei si teoretizarii inceputului evoluarii acestui fenomen social complex;
  • Legatura caracteristica cu stiinta mondiala, posibilitatea cunoasterii si utilizarii informatiei cercetarilor in domeniul conflictului de catre savanti straini.

A doua perioada include patru etape.

Prima etapa-1924-1935. Cuprinde primul „val” de publicatii. Apar lucrari in problema conflictului in drept, sociologie, psihologie, matematica si socio-biologie.

Etapa a doua-1935-1949. Se caracterizeaza printr-o lipsa aproape completa de publicatii. Acest fapt este legat de Razboiul Mondial si situatia in care se afla tara in acel moment.

Etapa a treia-1949-1972. Zilnic sunt publicate lucrari in domeniul conflictului, se apara primele 25 de candidati in dezertatii, conflictul incepe sa fie studiat ca fenomen aparte de catre urmatoarele stiinte: filozofie, pedagogie, istorie si politica.

Etapa a patra-1972-1992. Zilnic sunt publicate nu mai putin de 35 de lucrari in domeniul conflictului, sunt aparate primele dezertatii in doctorat, din ele trei in domeniul viziunii artistice, una in domeniul matematicii, in pedagogie, drept, psihologie si filozofie. Este prelucrat conceptul sistematizat al conflictului.

III perioada-1992-zilele noastre

Apar primele cercetari disciplinare, conflictologia incepe sa se transforme in stiinta propriu-zisa, sunt infiintate centre, grupuri care se ocupa de cercetarea si reglarea conflictelor, se urmareste o crestere substantiala de publicatii (60-350). Zilnic sunt aparate de la 2 la 10 dezertatii in doctorat, numarul general de dezertatii penduland intre 19-98 pe an.

Anii de publicare a primelor lucrari in problema conflictului


Drept

 

Sociologie

 

Dinamica publicatiilor si dezetatiilor in problema conflictului

Ramurile conflictului

1949-2001

Dezertatii

Carti, brosuri

Teze, articole

Candida-

turi

Docto-

rate

Total

cantitatea

cantitatea

Stiinte militare

Arta si filologie

Stiinte istorice

68

Stiinte fizico-matematice si tehnice

Pedagogice

Stiinte politice



Drept

Geografie

Psihologie

Socio-biologie

Stiinte medicinale

Sociologie

Filozofie

Economie

Total

Cantitatea publicarilor legate de problemele conflictului:

Stiinte militare - 1,4 ; matematica - 2,7 ; Socio-biologie - 4,3 ; Drept - 5.8 ; Pedagogie - 6,3 ; Arta - 6,7 ; Filozofie - 7,2 ; Stiintele istorice – 7,6 ; Stiintele politice – 14,7 ; Sociologie – 16,9 ; Psihologie – 26,4

Primele publicatii nationale in care obiectul de baza al analizei a devenit conflictul au aparut la inceputul sec. al XX-lea. In ele pentru prima data problema conflictului este evidentiata ca independenta, iar in denumirile lucrarilor apare insasi sensul termenului „conflict” ca atare.

Din acest moment putem urmari miscarea cercetarii problemei si importanta acesteia pentru o stiinta sau alta. Cel mai substantial izvor pentru analiza sunt informatiile din stiinta sociala.

Cercetarea bibliografica a permis determinarea a saisprezece stiinte nationale care se ocupau de studierea conflictului. Din ele fac parte: stiinta militara, geografia, viziunea artistica si filologia, stiintele istorice, medicinale, matematica, pedagogia, stiintele politice, dreptul, psihologia, socio-biologia, sociologia, stiintele fizico-matematice si tehnice, filozofia si economia. Perioada de cercetare a problemei conflictului influenteaza calitatea si cantitatea de cunostinte obtinute in domeniu. Inceputul cercetarii conflictului in cadrul unei discipline concrete cel mai exact poate fi depistata dupa perioada de publicare a primelor lucrari dedicate acestei probleme.

Analiza cantitativa a lucrarilor publicate timp de 70 de ani de la momentul aparitiei primei publicari a ajutat la formarea unei imagini generale a caracterului lucrarilor tiparite.

Prima lucrare in acest domeniu, descoperit de catre autori a fost publicata in 1942. Autorii acesteia fiind-P.O.Griffin si M.I.Mogilevskii. ea purta in mare parte caracter sociologic si era dedicata conflictului muncitoresc inclusiv si rezolvarea acestuia.

Analiza dinamicii publicatiilor si pregatirea dezertatiilor in problema conflictului ne arata ca in diferite ramuri ale conflictologiei s-au format diferite tendinte in metode de a materializa cunostintele in acest domeniu prin tipar. Daca in stiintele artei si filozofie dezertatiile fac parte 20% si 19% din numarul general de publicatii, atunci in sociologie-doar 5%, pe cand in psihologie si stiintele politice 7-8%. In privinta publicarii cartilor si brosurilor procentul maxim ii apartine matematicii-32%, mai putin in sociologie-7% si in stiintele militare-10%.

Dupa cum vedem, liderul printre stiintele care se ocupa de cercetarea conflictului este psihologia. Acest fapt este legat anume de rolul omului pe care il joaca in aparitia, dezvoltarea si rezolvarea oricaror conflicte sociale sau inter-personale. In zilele noastre rezultatele cercetarilor conflictului psihologic este utilizat in cele mai diverse domenii ale activitatii noastre. In primul rand faptul ca practica psihoterapeutica este direct legata de munca specialistilor in conflictologie in diverse colective sau organizatii. Se deschid posibilitati de a pune in practica cunostintele conflictologice in rezolvarea contradictiilor de nivel inter-statal.

Cu toate acestea locul de varf pe care il detine psihologia in acest caz este caracteristica doar conflictologiei nationale. In occident in conflictologie au facut mai multe cercetari sociologii.

Pe langa psihologi, un rol important in cunoasterea conflictologiei au avut sociologii si politologii. Prezentarea acestor trei stiinte au adus 58% din intreaga cantitate de publicatii, continand unsprezece ramuri ale conflictologiei.

Dinamica publicatiilor in problema conflictului (partea 1) PAGINA 20(desen nefinisat)!!!

Cantitatea

Publicatiilor Cantitatea

publicatiilor

Psihologie Sociologie


Cantitatea      Cantitatea

Publicatiilor Publicatiilor

Filozofie Politologie


Cantitatea Cantitatea

Publicatiilor      Publicatiilor



Pedagogie Istorie


Psihologia ocupa un loc de varf in cercetarea conflictului. Cunostintele primite de la psihologi constituie baza atat compartimentului teoretic cat si celui practic al conflictologiei. Se observa o oarecare dezechilibru in analiza diferitor tipuri de conflict. Aproximativ 83% din lucrari sunt dedicate conflictelor inter-umane, 8%- conflictului interior , 3-4% din lucrari grupurilor de diferite dimensiuni si 5% din lucrari au caracter de metodologie sau teoretizare generalizatoare a caracteristicilor subiectului.

Pionerii cercetarilor stiintifice nationale in domeniul conflictului sunt sociologii. Diversitatea contradictiilor sociale permiteau si aducerea unui numar mare si de divers in rezolvarea acestor probleme. Una din aceste contradictii este conflictul. Materialele statistice in domeniul muncitoresc prezent e in sec.XX au fost deschise intregului personal de conducere. Aceasta permitea analizarea proceselor ce aveau loc in campul muncii si posibilitatea luarii masurilor necesare pentru a preveni si regla discordantele. In zilele noastre dupa numarul de publicatii sociologia detine locul doi dupa psihologie. Curentele moderne: conducerea conflictelor in organizatii si fabrici; conflictele inter-etnice, analiza critica dezvoltata in Occident „sociologia conflictului”; aspectele sociologice a conflictelor internationale; rolul conflictului in relatiile familiale si de mariaj.

In filozofie directia de baza a cercetarilor conflictului este de a scoate in evidenta proprietatea dezvoltarii sale si de asemenea corelatia dintre categoriile „contradictie” si „conflict”. Printre acestea: conflictul moral in societatea moderna; aspectele metodologice a conflictelor etnice; conflictul artistic - categorie estetica; critica parerilor moderne a filozofilor occidentali; lucrarea asupra unui concept filozofic propriu-zis asupra conflictului sociologic.

Istoricii analizeaza aspectul factologic al conflictului intre grupuri si cel inter-statal. Conflictul este analizat dupa cateva directii: conflictele internationale; conflictele in Orientul Apropiat; dezvoltarea tarilor si conflictul din lumea a treia; rolul O.N.U. si altor organizatii internationale in aplanarea conflictelor internationale; conflicte etice; aspectele istorice a conflictelor ce vizeaza atitudinea Rusiei Tariste si U.R.S.S fata de statele vecine; contradictiile si conflictele inter-etnice si inter-nationale pe teritoriul fostei U.R.S.S.

Aparitia analizei politologice a conflictului in ultimii 10 ani este direct legata de constiinta sociala pe teritoriul post-sovietic si de evolutia progresista a politologiei in general. De la inceputul anilor 70 pana in zilele noastre problema conflictului se dezvolta prin prisma stiintelor politice: politologie, istorie politica, atitudinii internationale si politici externe ale statelor.

Obiectul analizei pedagogilor consta in conflictul din domeniul invatamantului. Interesul contradictiilor din procesul de educare a copiilor, deviind comportamentului din perioada prescolara a inceput sa se formeze in pedagogia nationala in anii 20-30. S-a manifestat in lucrarile L.S. Vigotskii, A.S. Zalujnii si altii. Astazi in pedagogie sunt cercetate: conflictul in colectivele scolare, principiile in colectivele pedagogice, analiza conditiilor profilactice pedagogice si depasirea situatiei de conflict in ramurile „pedagog-parinte” si „pedagog-elev”.

Dinamica publicatiilor in problema conflictului (partea 2) PAGINA 20(desen nefinisat)!!!

Cantitatea Cantitatea

Publicatiilor Publicatiilor

Matematica Arta


Cantitatea Cantitatea

Publicatiilor      Publicatiilor

Drept Socio-biologie

Cantitatea

Publicatiilor

Stiinte militare


Cercetarile matematice ale conflictului sunt directionate spre crearea conflictelor matematice a modelelor de interactiune conflictuala in conditie de normalizare stricta parametrilor si schimbarilor. Se evidentiaza cateva directii: prelucrarea unor modele matematice universale de rezolvare a situatiei de conflict, functionarea sistemelor complicate in situatie de conflict, conflictul in sistemul „om-masina”, prelucrarea diferitor modele matematice dintre interactiunile de tip „pradator-jertfa”(in sisteme biologice), optimizarea comportamentului uman in conflict.

Analiza artificiala – insusirea descrierii fenomenului conflictului in operele culturale si artistice. Pot fi evidentiate cateva directii catre analiza conflictului in arta: cercetarea conflictului artistic ca moment frecvent in arta, sunt luate pentru analiza una sau mai multe lucrari in continutul careia conflictul se deschide ca un moment tematic de baza, structura compozitionala a acestora, analiza conflictului ca baza a ca fenomen comun pentru viziunea si genul procesului, privirile filozofice asupra conflictului artistic.

Oamenii de drept au fost unii dintre primii care au inceput studierea conflictului. Astazi conflictologia juridica se dezvolta intens. Din numarul problemelor de baza putem evidentia urmatoarele: aspectul international de drept al conflictelor, situatii de conflict in activitatea organelor juridice, norme juridice de reglare a conflictelor in domeniul muncitoresc.

Rezultat cercetarilor socio-biologilor maresc considerativ imaginea creata asupra conflictelor. Directiile de baza in studierea conflictelor zoologice:

  • asocializarea - in lucrarile directiei asocializarii conflictul este studiat ca metoda: acumularea experientei interactiunii dintre animale, instalarea si mentinerea relatiilor ierarhice in grup (cireada, haitaetc) ale animalelor; adaptarea mai rapida la conditiile externe si interne; crearea si mentinerea autoritatii liderului grupului; atingerea unui nivel mai inalt al organizarii grupului; demonstrarea agresivitatii in scopul de intimidare al oponentului; relaxarea incordarii emotionale sau rezultatului frustrarii; mentinerea teritorialitatii.
  • Biologice – in lucrarile cu directionare biologice conflictul este cercetat ca metoda de supravietuire in forma unei lupte concrete; rezultat biologic al unei agresivitati premeditate. Caracteristica lucrarilor in aceasta directie consta in utilizarea      resurselor farmaceutice de catre cercetatori pentru reglarea agresivitatii animalelor in diferite situatii si descoperirea bazelor sale neurologice, genetice si fiziologice.

Prima publicatie in stiintele militare, dedicate problemelor conflictologice, aparut in anul 1988. astazi se evidentiaza cateva directii de cercetare: prelucrarea teoriei proprii in conflictul militar(V.Ceban); problemele strategice in pregatirea actiunilor inarmate in conflictele fortei militare(V.Dubrov); influenta conflictelor militare asupra aspectelor activitatii zilnice a societatii(I.Sedov).

Dinamica cantitatii dezertatiilor (S.Prosanov) in problema conflictului (desen reprezentativ nefinisat p.24

cantitatea

dezertatiilor

doctorate candidaturi

anii

cantitatea

publicatiilor


anii

Analiza cantitatii, caracterului si volumului publicatiilor in problemele conflictului ne arata ca conflictologia exista ca stiinta individuala propriu-zisa de la inceputul anilor 90 in Rusia. La inceputul anului 2001 in tara exista 62 dezertatii de doctorat si 545 de candidati in dizertatie (A.Antupov , S.Prosanov ).

Situatia din zilele noastre e urmatoarea: problematica conflictologiei este necesitata de catre constiinta societatii. Au fost ridicate intrebari in privinta elaborarii mecanismelor specializate si formarea institutiilor speciale in reglarea conflictelor.

Cercetarea conflictelor in stiinta nationala sunt duse in 16 ramuri disciplinare independente din domeniul conflictologiei: in stiinta militara, in geografie, problema conflictului in arta si filologie, in istorie, in medicina, in pedagogie, politologie, drept, psihologie, socio-biologie, in sociologia conflictului, in stiintele fizico-matematice si tehnice, in filozofie, in economie. Durata cercetarii stiintei problemei conflictului influenteaza asupra calitatii si cantitatii cunostintelor primite.

Datele primite ne arata ca problema conflictului are un caracter disciplinar evidentiat. Stiinta noua – conflictologia - nu se naste din tamponarea a doua sau trei discipline stiintifice, cum e de obicei cazul. Pentru formarea conflictologiei au fost utilizate cunostinte in domeniul conflictului care s-au adunat, dupa cum e spus mai sus, din din ramurile a unsprezece stiinte, care sunt de fapt prelungiri ale conflictologiei. E greu de mentionat o alta problema care a trezit atata interes insistent al atator oameni de stiinta, care sa deschida un spectru atat de larg in discipline atat de diverse.

In zilele de azi diferite stiinte au evoluat divers in analizarea conflictului si au adus atributiile sale in formarea stiintei disciplinare – conflictologia. Una din criteriile obiective de apreciere a informatiei aduse de o stiinta este cantitatea publicarilor pe aceasta tema.

Din 1924 pana in 1994 au fost publicate peste 311 carti, monografii, brosuri, 1712 de articole in reviste, de asemenea si capitole si paragrafe publicate in diferite carti, dedicate problemei conflictului. Din istoria stiintelor este cunoscut ca multe discipline au capatat independenta avand o baza de cercetari mult mai slaba. Judecand dupa numarul de publicatii in formarea terenului national referitor la problema conflictului, interesul cercetatorilor din toate domeniile este concentrat in doua directii de baza – problemele conflictelor inter-etnice si problema conflictului in domeniul muncitoresc, tensiunea sociala in organizatii. Publicarile moderne se bazeaza pe rezultatele cercetarilor nationale, mai profunde acum, dar si pe publicatiile specialistilor occidentali. Au fost create si cu succes realizate in diverse institutii de invatamant primele programe educative in conflictul sociologic si psihologic. Un factor natural este si interesul aparut fata de posibilitatea practica a reglarii conflictului, insa datele despre acest lucru de obicei poarta un caracter instabil. Nu mai putin interes exista in publicatiile orientate mai intens spre constientizarea teoretica si evaluarea problemei conflictului la nivel disciplinar.

Psihologia de peste hotare are traditii semnificative in insusirea conflictelor interioare si sociale. E posibila delimitarea a doua etape in istoria asimilarii stiintei conflictelor: inceputul sec.XX, anii 50 (conflictul era privit ca compartiment al unei conceptii mai largi) si sfrarsitul anilor 50-zilele noastre (cercetarea stiintei conflictului in sine).

Printre reprezentatii a diferitor curente din psihologia de peste hotare in cercetarea conflictului in perioada primei jumatati a secolului XX se evedentiaza:

  • Psihanaliza (S.Freud, A.Adler, C.Horny, E.Fromm);
  • Miscarea sociala (U.Mak-Dugal, S.Siggele si altii);
  • Etologie (K.Lorentz,N.Tinberghen);
  • Teoria dinamicii de grup (K.Levin, D.Krech, L.Lindsey);
  • Agresivo-frustratie (D.Dollard, L. Berkovitz, N.Miller);
  • Comportamentala (A.Bass, A.Bandura, R.Sirs);
  • Sociometric (D.Moreno, E.Djennings, S.Dodd, G.Gurvich);
  • Interactionala (D.Mid, T.Shibutani, D.Shpiegel).

Metode contemporane:

  • Joc teoretic (M.Doich);
  • Teoria sistemelor organizationale (R.Bleick, Dj.Muton);
  • Teoria si practica procesului de convorbire (D.Pruitt, D.Rubin, R.Fisher,U.Iuri).

In istoria studierii conflictului in sociologia occidentala se evedentiaza trei etape:

  • Prima jumatate a sec.XIX- darvinismul social (G.Spenser si altii), care a descris fenomenul luptei sociale in interpunerea intereselor, formelor si ideilor noi care au atras atentia problemei conflictului si teoria marxista unde conflictul de clasa este evaluat fara analiza teoretica a formelor sale comportamentale diverse;
  • Prima jumatate a sec. XX –teoria functionala a conflictului (G. Zimmel) si functionalismul structurat (T.Parsons), care au pus problema gasirii metodei eficiente in rezolvarea situatiilor conflictuale in organizatii, in industrii, cu toate acestea conflictul era privit ca procese negative, care stagneaza evolutia societatii;
  • A doua jumatate a sec. XX – teoria functionalitatii pozitive a conflictului (L.Kozer), modelul conflictual al societatii (R. Darendorf), teoria generala a conflictului (K.Boulding), privind conflictul in forma categoriei universale, apartenenta a tot ce e viu si nu a lumii, folosind ca baza de analiza a tuturor proceselor.

Spre deosebire de psihologie si sociologie, unde conceptia conflictului a devenit deja clasice, in paleontologie teorii bine inchegate anume despre conflict e foarte greu sa formulezi. Mai corect ar fi sa vorbim de viziuni a politologilor in privinta rolurilor conflictelor in societate, in conflictelor politice de conducere.

Analiza politologica a conflictului e legata de urmatoarele directii: teorii grupurilor politice (V.Pareto si G.Moska, J.Sorel, F.Oppengeimer, A.Bentli), teoria stabilitatii politice (Dj.Blondel, D.Iston, S.Linset, D.Sanders) si teoria etnopolitica (I.Gekter, T.Neirn, Dj.Rotshield).

Conflictul in psihologia cultural-psihologica.

Explosion 1: ConflictConflictul ca baza a situatiei invatamant-studiere


Rounded Rectangle: Aparitia unui continut nou de activitate, corespunzator integritatii stabilite de participantiImpactul comportamentului imperfect al copilului cu metoda perfecta a comportomantului maturului

Regular Pentagon: Conceptul cultural istoric


Conflictul ca situatie diagnostica


Explosion 1: Conflict

Cum mentioneaza B.I.Hasan, in traditiile istorico-culturale a psihologiei conflictul are un loc de varf, dar nu e obiectul studiilor. In unele puncte in procesul evolutiei el se manifesta vizibil in comportament: interactiunile interioare se intorc cu partea sa conflictuala.

Cu toate acestea, e posibil de evidentiat trei concluzii, dupa care acesti termeni se folosesc in conceptiile istorico-culturale.

Conflictul ca metoda diagnostica si formationala- priveste ca pe o functie constructiva si productiva nelipsita in constructia pedagogica si psihologica care spune despre necesitatea conflictului pentru reusita studiilor.

Conflict ca situatie diagnostica – in cazul acesta se utilizeaza nu in calitatea intelesului obisnuit al sensului psihologic, folosit pentru evidentierea specificelor si regularitatii, dar ca concept care permite fixarea unor realizari concrete. In situatii prezentate ca impact, asa numite forma naturala si culturala a comportamentului unui copil, se pot observa posibilitatile sale de apreciere in momente de posibilitati comportamentale opuse.

Conflictul ca baza in situatia invatamant-insusire: esenta pozitiva consta in descoperirea copilului a propriilor sale posibilitati. In momentul in care formele comportamentale deja insusite inceteaza sa apartina legaturii „necesitati si motive-obiect concret”, atunci indata apar conflictele infantile, pentru rezolvarea carora este necesara intrebuintarea metode noi specifice acestei probleme.

B.I.Hasan face un sir de concluzii necesare pentru intelegerea conflictului si a functiilor sale instrumentale in conceptiile cultural-istorice.

  • Conflictul prezentat in forma de contradictiile de varsta, dintr-un punct de vedere (L.S.Vigotskii), si in forma de contradictii reale din procesul de insusire - din alt punct de vedere (L.S.Vagotskii, D.B.Eliconin). ambele contradictii analizate ca forte de miscare in ciocnirii formelor de comportament naturale si culturale ale copilului.
  • Atitudinea fata de conflict se construieste artificial, anume din acest motiv este necesar ca el sa fie proiectat, initiat si rezolvat pentru reglarea problemelor evolutive.
  • Obiectul conflictului in conceptia cultural-istorica apare cu o frantura (pustietate) in forma contradictorie intre formele comportamentale culturale si cele naturale.
  • Natura conflictului este pozitiva, din acest motiv conflictul este baza productiva in dezvoltarea culturii, indeosebi in perioada copilariei.
  • Conceptia cultural-istorica analizeaza conflictele interioare, care au conflict exterior al formei sale incipiente genetice in fata ezitarii aprecierii in fond a esentei(caracteristicile structurale sau dinamice) ale conflictului.
  • Fenomenal-conflictul este prezentat in calitate de contradictie in una din comportamentele sale in propria-i organizare.
  • Reglarea si rezolvarea conflictului are loc datorita insusirii comportamentale si construirea ei la un nivel nou. (L.S.Vigotskii)





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2425
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site