Cine apartine colectivitatii surzilor?

A purta un aparat auditiv nu are legatura cu apartenenta la comunitatea surzilor. Majoritatea surzilor profunzi nu poarta proteze auditive. La fel, varsta, originea, sexul, clasa sociala nu reprezinta caracteristici ale acestei comunitati. Nota definitorie este felul cum comunica. De fapt, colectivitatea surzilor este o minoritate lingvistica ce comunica intr-un limbaj specific si anume cel gestual. Dar aceasta nu inseamna ca nu poate comunica si prin alte forme: verbal, scris, oral.

Daca un surd nu cunoaste limbajul semnelor el nu va putea fi acceptat in comunitatea surzilor si nu va avea acces la cultura ei, la traditiile ei. Deci, comunicarea in limbaj gestual este baza acceptarii in comunitate. Oare o persoana auzitoare care cunoaste limbajul gestual sau are parinti surzi poate fi membra a colectivitatii surzilor? Nu intotdeauna, deoarece acesteia ii lipseste trairea experientelor de viata centrate pe vedere.

Prin urmare, surzii sunt un grup de oameni care au o pierdere grava de auz, folosesc in comunicare limbajul semnelor ca mijloc principal si impartasesc experiente legate de pierderea auzului si de folosirea limbajului gestual.

Daca cineva a asurzit in timpul tineretii si si-a pus un aparat auditiv, el nu este surd, deoarece limbajul verbal a ramas principalul mijloc de comunicare. Dar daca auzul unei persoane slabeste tot mai mult in primii ani ai vietii, obligand-o sa invete limbajul gestual si sa participe la unele activitati din comunitatea surzilor, atunci ea poate fi un candidat care doreste sa intre in comunitatea surzilor. Majoritatea membrilor acestei comunitati este formata din persoane care s-au nascut surde sau si-au pierdut auzul in perioada de formare a limbajului (in primii doi ani de viata), iar principalul lor mijloc de comunicare este limbajul gestual.

Putem afirma ca comunitatea de surzi nu are granite, deoarece ea exista sub aspectul organizarii la nivel international prin Federatia Mondiala a Surzilor, la nivel national sub coordonarea Asociatiilor Nationale si locale (filiale in sate si orase). De asemenea, unii surzi se pot grupa dupa credinte religioase, etnii, etc. creandu-si propria cultura. Prin cultura surzilor intelegem tot ceea ce fac grupurile de surzi, si include credintele lor, valorile, obiceiurile, traditiile, activitatile si, mai ales, limbajul in tot ce este diferit fata de auzitori. Se cunosc 5 caracteristici sau diferente importante ce caracterizeaza comunitatea surzilor:

Limbajul mimico gestual, - el deschide usile spre cunoasterea altor surzi. Prin el se obtine accesul la comunitatea de surzi, la istoria ei, la folclorul si secretele ei, care altfel nu ar putea fi cunoscute.

Socializarea, - surzii simt o puternica nevoie de a se socializa unii cu altii prin vizite reciproce, petreceri la restaurante, activitati culturale sau sociale desfasurate la club pentru a se informa si a-si imbogati viata sociala.

Existenta organizatiilor si a cluburilor,- primele cluburi au fost infiintate de absolventii scolilor de surzi ca mijloc de intarire a legaturilor cu surzii din tara. Mai tarziu, aceste cluburi s-au dezvoltat devenind adevarate centre de lupta pentru apararea drepturilor social-umane ale membrilor sai.

Scolile pentru surzi, - in special scolile cu internat au constituit centrul multor colectivitati ale surzilor si au jucat un rol esential in definirea acestor comunitati. Copiii care au crescut impreuna in scolile cu internat si-au facut prieteni chiar pe viata, casatorindu-se intre ei in procent de peste 90 %. Scolile au oferit chiar un stil de viata ce nu putea fi copiat din alta parte.

Mandria surzilor - ca reusesc sa faca fata in situatii cotidiene unde intalnesc bariere de comunicare. Aceasta este rezultatul ingeniozitati de moment sau adaptarii la tehnologie. Ei sunt mandri de istoria si cultura lor, de felul cum s-au adaptat in societate, de succesele obtinute impreuna pe diverse planuri.

La caracteristicile de mai sus am putea adauga si BISERICA, in ultima vreme ea fiind cea care a constituit comunitati religioase ale surzilor in diverse orase, unde un numar tot mai mare de surzi se aduna, se reculeg si se socializeaza. Ei fac pelerinaje si excursii cu sprijinul bisericii in diferite locuri din tara, se intalnesc cu fosti colegi de scoala, isi formeaza noi prieteni.